Mami, alăptează-mă!

Alăptarea exclusivă

2012-01-27T17:28:00.002+02:00

Pentru a asigura o producţie de lapte şi un flux adecvat timp de 6 luni în alăptarea exclusivă un bebeluș are nevoie de hrană la fel de des şi atât timp cât dorește, atât ziua cât și noaptea. Aceasta se numeşte alăptare la cerere, alăptare fără restricţii sau bebelușul stie când îi e foame.

Bebelușii se hrănesc cu frecvenţe diferite şi își iau cantităti diferite de lapte matern la fiecare masă. Aportul de lapte în 24 de ore variază de la bebeluș la bebeluș, poate fi între 440 - 1220 ml, cu o medie de aproximativ 800 ml pe zi, pe parcursul primelor 6 luni.

Bebelușii hrăniți la cerere, în funcţie de apetitul lor, obţin ceea ce au nevoie pentru o creştere satisfăcătoare. Ei nu golesc sânul matern, ci elimină doar 63-72% din laptele disponibil. Mai mult lapte poate fi scos, dar bebelușul se opreşte din hrănire din cauza saţietăţii, nu pentru că sânul este gol. Cu toate acestea, sânii par să varieze în capacitatea de stocare a laptelui. Mamele cu o capacitate de stocare scăzută ar putea avea nevoie ca bebelușii lor să se alimenteze mai des, pentru a elimina laptele şi pentru a asigura un aport și o producţie adecvată zilnică.

Prin urmare, este important să nu se limiteze durata sau frecvenţa alăptării - cu condiţia ca bebelușul să fie corect ataşat la sân. Rănile mamelonare sunt cauzate de ataşamentul incorect la sân şi nu de suptul prelungit. Mama învaţă să răspundă semnalelor de foame transmise de către bebeluș şi disponibilității de a fi hrănit, cum ar fi agitație, căutare cu gura a sânului sau suptul mâinii, înainte ca bebelușul să înceapă să plângă. Bebelușului i se permite să continue suptul la sân până când lasă spontan mamelonul. După o scurtă pauză îi poate fi oferit celălalt sân, pe care poate îl va dori sau nu.

Dacă un bebeluș stă la sân pentru un timp foarte lung (mai mult de o jumătate de oră pentru fiecare hrană) sau dacă vrea să se hrănească foarte frecvent (mai des decât o dată la o oră, de fiecare dată), atunci ataşamentul la sân trebuie să fie verificat şi îmbunătăţit. Alăptarea prelungită, foarte frecventă poate fi un semn de supt ineficient de lapte matern şi transfer ineficient de lapte către bebeluș. De obicei, ataşamentul incorect poate duce, de asemenea, la rănirea mameloanelor. În cazul în care ataşamentul este îmbunătăţit transferul de lapte devine mai eficient şi hrănirile pot deveni mai scurte sau mai puţin frecvente. În acelaşi timp, riscul de rănire a mameloanelor este redus.

„Infant and young child feeding – model chapter for textbooks for medical students and allied health professionals” – Organizația Mondială a Sănătății, 2009.

Postarea "Mami, alăptează-mă!", luna ianuarie 2012 - Alăptarea în tandem

2012-01-18T18:30:00.002+02:00

Subiectul lunii ianuarie 2012 este "Alăptarea în tandem".

Aștept postările până în data de 31 ianuarie 2012, când vor fi publicate pe blog. Acestea vor fi votate de către cititorii blogului și câștigătoarea va primi un premiu natural, homemade, preparat de specialiștii de la fii-frumoasă.

Fugim de mirosurile și culorile artificiale. De ce le-am căuta când natura a fost excesiv de generoasă cu noi prin toate minunile pe care le-a creat?

A te menține în formă înseamnă a lucra la asta încă din tinerețe. Norocul nu face parte din ecuația aceasta, dar predispoziția genetică și stilul de viață, da! Zâmbetul solicită de 4 ori mai mulți mușchi decât încruntarea… așadar, zâmbiți!Creatoarea produselor cosmetice naturale, bio "Fii frumoasă" s-ar bucura ca oricine are în mână o cremă din magazinul fii-frumoasă, atunci când îi desface capacul, aceasta să îi fie prima reacție… un zâmbet de plăcere!

Și premiul merge la.....

2012-01-17T18:52:00.001+02:00

Primăvară de poveste!

Ați votat și a câștigat o brățară de la Czuky bijuu.

Felicitări!

La Leche League București - 1 an de întâlniri (oficiale)

2012-01-14T15:47:00.000+02:00

Vă așteptăm în sediul Asociației pentru Naștere Naturală și Alăptare, la "Prăvălia părinților", sâmbătă, 28 ianuarie 2012, strada Muzelor, nr.9(în zona Piața Unirii, cu intrare din blvd. Națiunilor Unite), începând cu ora 16,30 pentru a ne aminti de .....anul trecut.

Sfârșitul lunii ianuarie marchează 1 an de când grupul La Leche League București a început să desfășoare întâlniri între mame și să ofere sprijin în alăptare.

Un an în care am văzut copii crescând, în care am cunoscut mămici deosebite, dedicate, dornice de schimbare, în care am oferit informație despre alăptare oriunde m-au purtat pașii - București, 2 Mai, Baia Mare, Deva și oricând.

Make a video - it's fun, easy and free!
www.onetruemedia.com

La Leche League este o organizație non-profit, non-sectantă şi este sprijinită integral prin donații, taxe ale membrilor şi vânzări de materiale informative (cărți, broşuri, ghiduri șamd).

Filozofia organizației este exprimată în cartea “The Womanly Art of Breastfeeding”, manualul de bază publicat de către LLL, vândut în peste 3 milioane de exemplare, și este cuprinsă în următoarele concepte:

1.alăptarea este cel mai natural și simplu mod pentru a înțelege și satisface nevoile bebelușului;

2.mama și bebelușul au nevoie să fie împreună imediat după naștere pentru a stabili o relație satisfăcătoare și o producție de lapte adecvată;

3.în primii ani, bebelușul are o nevoie intensă de a fi cu mama lui, aspect de bază, și pentru satisfacerea nevoii de hrană;

4.laptele matern este alimentul cel mai bun pentru bebeluș;

5.pentru un bebeluș născut la termen, sănătos, laptele matern este singurul aliment necesar până când bebelușul arată semne că are nevoie și de alte alimente solide, cam în jurul jumătății primului an;

6.ideal, alăptarea va continua până când bebelușul și-a îndeplinit nevoia;

7.participarea activă a mamei la naștere ajută alăptarea să aibă un start bun;

8.alăptarea este îmbunătățită dacă cuplul o susține prin iubire. Relația unică tată-copil este un element important în dezvoltarea copilului;

9.o bună nutriție înseamnă o alimentație echilibrată și variată.

10.de la început, copiii au nevoie de îndrumare cu iubire, ceea ce reflectă acceptarea capacităţilor lor şi sensibilitate la sentimentele lor.

Vă mulțumesc din suflet pentru participarea la întâlnirile lunare, pentru donații, pentru zâmbetele voastre, pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ați împărtășit ori de câte ori ați avut ocazia, pentru că în fiecare zi învăț și încerc să mă perfecționez cu voi și prin voi, pentru fiecare îmbrățișare primită, pentru lecțiile de viață oferite, pentru susținere, înțelegere și continuitate!

Vă aștept cu mare drag să împărtășiți impresii, amintiri, vorbe bune, rele, critici, povești, și ce vă mai îndeamnă inima să scrieți sau să faceți, aici, în comentarii, pe Facebook sau la întâlnire.

Înscrieri se vor trimite la e-mail: laptematern@yahoo.com sau la telefon 0722509939, Rox.

Postarea lunii decembrie, 2011 - Alăptarea - ce spun ei

2011-12-31T17:43:00.001+02:00

Subiectul lunii decembrie 2011 este "Alăptarea - ce spun ei". Acesta se referă la lucrurile amuzante, ciudate, interesante, aberante, încurajante șamd pe care oamenii (inclusiv copiii noștri) le spun despre alăptare.

Crisalida ne delectează cu o postare amuzantă.

Sakura - primele sfaturi despre alăptare le-am primit de la mama.

Primăvară de poveste ne relatează cât de constructivă este alăptarea.

Și Coșul bio ajunge la.......

2011-12-27T21:24:00.002+02:00

Toma Octavian Viorel

Felicitări!

Vă rog să transmiteți adresa dvs. la e-mail laptematern@yahoo.com pentru a primi premiul prin poștă.

Oana Catalina și Urse Cristina Elena
vor primi o reducere de 10% pentru prima comandă plasată pe site-ul Cosulbio.

Câștigătoarele lunii noiembrie 2011

2011-12-25T10:20:00.000+02:00

În zi de mare sărbătoare, anunțăm câștigătoarele desemnate prin votul cititorilor: Codruța Brustur (o bluză pentru alăptare oferită de "Eu și bebe") și E-Sânziana(un medalion pro-alăptare).Felicitări!

Postarea "Mami, alăptează-mă!"- luna decembrie, 2011 - "Alăptarea - ce spun ei"

2011-12-17T09:18:00.001+02:00

Blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare și m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici referitoare la alăptare.

Începând cu luna ianuarie 2011 am deschis seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătură cu link, aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.

Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi acceptate postările scrise corect gramatical şi care ating subiectul propus lunar.

Sunt bineveniţi şi sponsori, doar acei care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substituenților de lapte matern pentru a aprecia cea mai cea postare.

Subiectul lunii decembrie 2011 este "Alăptarea - ce spun ei". Acesta se referă la lucrurile amuzante, ciudate, interesante, aberante, încurajante șamd pe care oamenii (inclusiv copiii noștri) le spun despre alăptare.

Vă rog să transmiteți link-ul către postarea lunii decembrie 2011 pe email laptematern@yahoo.com până la data de 31 decembrie 2011 și să postaţi pe blogul personal în aceeași zi.

Cititorii vor vota, iar postarea cu cele mai multe voturi va fi premiată cu o surpriză.

Concurs

2011-12-13T18:38:00.002+02:00

În perioada 14-22 decembrie 2011, Cosul bio organizează un concurs. Premiul oferit este un coș cu produse bio compus din:

Dulceata de lapte Casa de pe Deal

Gel de duș bio Born to Bio

Balsam de buze

Ceai bio relaxant Sonnentor

Condițiile de participare sunt:

- să dați un like pe pagina de Facebook a magazinului cosulbio.ro.

- să scrieți pe blogul personal sau pe pagina personală de facebook despre concurs cu link direct către www.cosulbio.ro și să răspundeți la întrebarea "Ce produs de pe coșulbio.ro ați alege?", argumentați alegerea.

Câștigătorul va fi desemnat cu ajutorul Random, iar premiile vor fi trimise prin poștă.
Succes!

Întâlnirea La Leche League - decembrie 2011, ediție de sărbătoare

2011-12-11T08:41:00.001+02:00

Vă așteptăm în sediul Asociației pentru Naștere Naturală și Alăptare, la "Prăvălia părinților", sâmbătă, 17 decembrie 2011, strada Muzelor, nr.9 (în zona Piața Unirii, cu intrare din blvd. Națiunilor Unite), începând cu ora 16,30 pentru a savura un ceai cald, a cânta colinde, a dărui și a primi în timp ce vorbim despre alăptare.

Dacă aveți o rețetă preferată pentru sărbătorile Crăciunului, vă rog să ne-o împărtășiți și dacă o materializați, am fi bucuroși să o gustăm.
Înscrieri pe e-mail: laptematern@yahoo.com sau la telefon 0722509939, Rox.

Și până vă gândiți cum veți ajunge la întâlnirea noastră și ce bunătăți veți aduce, nu uitați că în săptămâna 10-16 decembrie 2011 puteți face un gest deosebit: 2 euro donați prin SMS la 848 pentru Tudor Daniel, alintat Bibi.

Realitatea trăită de acest copil și familia lui o găsiți scrisă aici: Viața cu DBA
Vă mulțumesc!

Postarea "Mami, alăptează-mă", luna noiembrie 2011 - Alăptarea - treziri nocturne

2011-12-01T09:21:00.001+02:00

Subiectul lunii noiembrie 2011 este "Alăptarea - treziri nocturne". Se întâmplă rar ca bebelușii să fie buni prieteni cu somnul în timpul nopții, permanent. Antrenarea bebelușului pentru a dormi a devenit o industrie masivă, pe baza acestui fapt puțin recunoscut. Există tot felul de motive pentru care un copil (alăptat) s-ar putea trezi. Poate fi din cauza erupției dentare sau pentru că devine mult mai conștient de nevoile de eliminare (urinare etc.) sau poate are vise urâte sau se simte singur şi vă dorește(și) mai aproape.

Cititorii vor vota, iar postarea cu cele mai multe voturi va fi premiată de către Iulia, deținătoarea blogului Eu și bebe.

Iulia precizează că Eu și bebe este un magazin de haine speciale pentru a fi purtate pe timpul sarcinii și atunci când doriți să alăptați discret.

Aceste haine sunt foarte utile deoarece permit mămicilor să alăpteze discret în public. Puteți alăpta copiii în parc, la cumpărături, pe stradă, la restaurant, la nunți, la botezuri, cu sau fără sling/wrap/mei tai/ssc, fără ca cei din jur să-și dea seama ce faceți. Cel mai probabil, vor crede că țineti în brațe un copil care doarme.

Premiul constă într-o bluză sau un maieu pentru alăptare discretă, la alegere, de pe site-ul Eu și bebe.

Vă invit cu drag să deschideți fiecare link în parte pentru că veți găsi experiențe despre nopți nedormite fără păreri de rău.........și merită:

Codruța Brustur - Cum "dormim" noi cu tata in gura

Cei 3 ciobănei - Lipit de sanul mamei, zi si noapte

Primăvară de poveste - Alăptatul - cel nocturn

E-sânziana - Nopți de mamă

Culori pe sticlă - Alăptarea și trezirile nocturne

Crisalida - Alăptarea și trezirile nocturne, de ce ți-e frică, de aia nu scapi...

Ama - Alăptarea noaptea

În final, Mădălina (cea fără blog) mi-a scris un e-mail despre experiența ei:

"Buna,
Nu am scris niciodata pentru postarile astea, dar acum as vrea sa o fac. Nu stiu daca are valoare mai ales ca eu nu am un blog pe care sa scriu...

Voiam sa scriu pe subiectul asta pentru ca observ in jurul meu o adevarata frenezie cu trezitul noaptea al copiilor...sunt asa putine mamici dispuse sa accepte aceste treziri si nu inteleg de nici un fel asta.

Cand am nascut-o pe Madi eram total nepregatita sa cresc un copil. Nu spun ca nu citisem mult, ca nu stiam tot ce trebuie sa fac, doar spun ca efectiv nu eram pregatita psihica pentru ceea ce urma. Avantajul meu a fost ca am avut o foarte foarte mare incredere in puterile mele si ale lui Madi. Dupa primele zile cand toate au mers aiurea (mai ales pentru ca am acceptat ajutoare de la mama si de la soacra, ajutoare pe care acum nu le-as mai accepta caci mai mult m-au incurcat) mi-am dat seama ca trebuie sa abordez situatia total diferit. Mi-am dat seama ca trebuie sa fiu muuuult mai flexibila ca altfel nu o sa reusesc sa fiu echilibrata si disponibila copilului. Si atunci am hotarat sa fac ceea ce imi cere Madi sa fac, chiar daca asta insemna treziri din ora in ora, chiar daca insemna tinut in brate permanent...toate astea le-am facut! Partea cea mai frumoasa era ca nici macar o clipa nu ma simteam napastuita de soarta, nici macar o data nu mi se parea anormal. M-am trezit pana la 2 ani si 7 luni ale lui Madi de cel putin 6 ori pe noapte. Nu stiu daca au existat de 4 ori pe an cand sa dorm cate 5 ore legat. Pentru asta, ca sa rezist mintal, am hotarat sa o iau pe Madi in pat cu noi, sa o pot alapta cand vrea fara sa ma ridic in fund. Am luat fiecare zi asa cum era fara sa ma gandesc cat timp o sa fac asta sau ca nu mai pot.

Totul a fost usor cat am stat 2 ani acasa cu ea. Si Madi nu a fost un copil "cuminte", cum spun unii, se trezea foarte des sa suga, ar fi dormit numai cu sanul in gura. Abia cand m-am intors la serviciu a devenit totul greu...dar greu rau de tot. Ma trezeam la fel de des noaptea iar a doua zi eram extrem de obosita la serviciu, nu mai faceam fata. Abia atunci a inceput sa ma deranjeze si pe mine situatia si am simtit nevoia sa dorm noaptea. Atunci am hotarat sa o invat pe Madi ca noaptea nu se mananca. A fost greu, si nu stiu daca as mai face asa vreodata, dar am facut asta. In patru nopti la rand am refuzat sa-i dau sa suga, ea s-a suparat rau la inceput, plangea, eu o luam in brate si incercam sa o linistesc. Adormea o ora doua iar voia sa suga. A fost groaznic, dar am stat tot timpul cu ea in brate si in timpul zilei i-am dat sa suga cat de des voia si incercam sa discut cu ea ca nu se mai poate sa se trezeasca asa noapte de noapte. In a cincea noapte am fost socata sa descopar ca Madi a dormit toata noaptea neintrerupt. Si de atunci asa doarme. Nu spun ca a fost o metoda buna, dar totusi cred ca Madi era pregatita sa renunte la suptul de noapte de vreme ce dupa doar 4 zile a dormit neintrerupt.

Asta este povestea noastra si voiam sa o stie si altii. Trezitul noaptea al unui bebelus mi se pare un lucru extrem de normal pe care mamicile ar trebui sa-l accepte mai usor, mai ales daca stau acasa cu copilul si nu se duc la serviciu. Aaaa, ce am uitat sa spun este ca la inceput cand nu eram obisnuita cu trezitul noaptea, ca sa nu ma simt singura si demoralizata ca ma trezesc asa des singura, il trezeam si pe sotul meu cu mine. Asa am facut primele 2 luni in fiecare noapte. M-a ajutat si faptul ca el a avut maaare rabdare si a luat-o s el ca atare si nu s-a plans niciodata, desi el mergea la serviciu a doua zi. Dupa doua luni am invatat sa atipesc si eu cand ii dadeam ei sa suga asa ca nu am mai avut nevoie de ajutorul lui.
Asta e tot!Madalina"

Întâlnirea La Leche League - noiembrie 2011

2011-11-13T09:05:00.001+02:00

Vă așteptăm în sediul Asociației pentru Naștere Naturală și Alăptare, la "Prăvălia părinților",sâmbătă, 26 noiembrie 2011, strada Muzelor, nr.9 (în zona Piața Unirii, cu intrare din blvd. Națiunilor Unite), începând cu ora 16,30.

Mamele care doresc să alăpteze sunt invitate să participe la întâlnirile La Leche League București.

Mamele sunt acceptate la întâlnirile La Leche League cu brațele deschise: mamele de toate rasele și religiile, mamele singure, mamele care lucrează şi mamele a cărei filozofie pe diverse aspecte ale îngrijirii şi educării copilului poate diferi de cea a organizației La Leche League.

Fiecare mama este încurajată să ia din filozofia La Leche League ceea ce pare să-i fie de ajutor pentru ea și familia ei.

Timpul ideal pentru a începe participarea la reuniunile LLL este încă din perioada sarcinii, deoarece informaţiile primite în avans se pot dovedi a fi vitale pentru o mama atunci când se naște copilul.

Puteţi primi sfaturi specifice de la cele mai bune experte în alăptare: mamele care alăptează. Mesajul general este că nu contează ce probleme ar putea apărea, există aproape întotdeauna o soluţie.
Înscrieri pe e-mail: laptematern@yahoo.com sau la telefon 0722509939, Rox.

Postarea "Mami, alăptează-mă" - luna noiembrie, 2011

2011-11-12T09:38:00.001+02:00

Blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare și m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici referitoare la alăptare.

Începând cu luna ianuarie 2011 am deschis seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătură cu link, aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.

Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi acceptate postările scrise corect gramatical şi care ating subiectul propus lunar.

Sunt bineveniţi şi sponsori, doar acei care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substituenților de lapte matern pentru a aprecia cea mai cea postare.

Subiectul lunii noiembrie 2011 este "Alăptarea - treziri nocturne". Se întâmplă rar ca bebelușii să fie buni prieteni cu somnul în timpul nopții, permanent. Antrenarea bebelușului pentru a dormi a devenit o industrie masivă, pe baza acestui fapt puțin recunoscut. Există tot felul de motive pentru care un copil (alăptat) s-ar putea trezi. Poate fi din cauza erupției dentare sau pentru că devine mult mai conștient de nevoile de eliminare (urinare etc.) sau poate are vise urâte sau se simte singur şi vă dorește(și) mai aproape.

Va rog să transmiteți link-ul către postarea lunii noiembrie 2011 pe email laptematern@yahoo.com pâna în data de 30 noiembrie 2011.

Cititorii vor vota, iar postarea cu cele mai multe voturi va fi premiată de către Iulia, deținătoarea blogului Eu și bebe.

Câștigătoarele lunii octombrie, 2011

2011-11-11T17:08:00.001+02:00

Cititorii au votat, iar postarea cu cele mai multe voturi a fost cea de pe Blog(ul) de mami, 28 de voturi, și va fi premiată de către Iulia, deținătoarea blogului Eu și bebe.

Felicitări câștigătoarelor!

Un lucru nedorit devenit util

2011-11-06T19:33:00.001+02:00

La una dintre întâlnirile La Leche League 2011, Zoozie mami s-a gândit că ar fi util să ne vorbească despre cupa menstruală. Din start am respins ideea! Mă uitam la cupa de silicon și numai gândul că se introduce într-un loc intim mă oripila. Mi se părea mult prea mare și dură - dacă doare, dacă jenează, cum o introduc samd. Deci, nu, clar nu voi folosi așa ceva – am gândit atunci.

Zilele au trecut, perioada menstruală lunară o treceam cu clasicele tampoane, nu gama aceea care începe cu A..... și se termină cu ....S deoarece în timp am căpătat alergie, cu grija că „dacă pantalonii mulați le scot în evidență”, „las’ că o bluza peste „dos” rezolvă totul”, mici stres-uri inutile care îmi afectau cam 5 zile din lună.

Și cum în viața mea nimic nu este întâmplător, am primit propunerea de a testa o cupă menstruală – IrisCup, din partea Organik.ro. Bineînțeles că mi-am manifestat reticența și primul instinct a fost să refuz. Apoi, am zis ....de ce nu? Așa că m-am trezit privind cupa menstruală IrisCup și gândindu-mă dacă să o folosesc sau nu. Am citit instrucțiunile de folosire care sunt destul de amăunțite și descriu foarte succint pașii. După care am împachetat-o și am zis: clar NU!

Îmi aminteam cum Zoozie povestea că sora ei a utilizat-o și a dansat o seara în club fără grijă.

Cum mă știu stresată de perioada lunară, am hotârât că nu ar fi rău să încerc. Cupa menstruală are formă de pâlnie și este din silicon medical. Înainte de prima folosire este necesară sterilizarea. Așa că am aruncat-o în apa clocotită din vas și am așteptat vreo 5 minute, timp în care mă tot răzgândeam în ceea ce privește utilizarea ei.Și a sosit partea în care să găsesc o poziție comodă mie pentru a introduce cupa. Greu de găsit!

Am umezit-o cu apă, după care, cu instrucțiunile în față, am încercat să presez cupa cu degetele și să o împăturesc în două pe lungime! Ah, primele încercări au eșuat lamentabil – râd numai când îmi amintesc – a cam zburat cupa în jurul meu de câteva ori, adio sterilizare, am repetat procesul.Adică, iar am vrut să renunț pentru că pur și simplu nu concepeam cum va intra cupa pliată pe lungime in locul meu intim.

Mi-am luat poziția comodă, am pliat cupa (fără să am două mâini stângi), m-am relaxat și am introdus-o, cumva, oblic, în vagin. Doar atât? Mult prea ușor! Era peste așteptările mele.

Cupa are o coadă, se poate ajusta pe mărimea dorită, de care am tras puțin pentru a mă convinge că există un vid. Pentru liniștea mea, fiind prima oară când foloseam cupa, am aplicat și un tampon zilnic, ce îmi putea da certitudinea, la final, că am poziționat-o bine.

Am rezistat o noapte întreagă fără grija că se va întâmpla ceva stupid. Dimineață, curiozitatea mă rodea așa că m-am spălat pe mâini, am reluat poziția comodă și am tras de coadă. Auch! Un mic disconfort! Cupa nu era plină nici până la jumătate, o dovadă pentru mine că nu am un ciclu abundent.Pe parcursul perioadei lunare a fost de-ajuns să spăl cupa doar cu apa caldă și săpun natural. Găurile mici din cupă nu s-au acoperit, așa că nu a fost necesar să apelez la desfundarea lor.

Următoarea lună a fost mult mai simplu. Cupa este foarte comodă, nu mă deranjează, nu mai merg la toaletă de sute de ori pentru a verifica ce și cum, pot purta ce pantaloni doresc.

Poate vă întrebați ce m-a convins să folosesc cupa menstruală IRIS și pe viitor. Meseria mea este de geolog, ceea ce presupune și o muncă de teren, adică mult timp petrecut în aer liber, colindat pe văile țării șamd. În luna octombrie perioada lunară m-a surprins în plină activitate de teren. Adică, o toaletă decentă, cum sunt obișnuită să am zilnic, mi-a lipsit. Și, aici, a intervenit cupa menstruală IRIS. A fost o zi în care am folosit-o 12 ore: de la 8 dimineața până la 8 seara. Singurul disconfort a fost o ușoară durere de ovare, un pic deranjantă.

De acum pot dansa în voie la cursurile de vals și merengue, fără să fiu stresată că sunt la menstruație și că voi avea eventuale scurgeri pe lângă.

Postarea "Mami, alăptează-mă!", luna octombrie 2011 - Purtat și alăptat

2011-10-31T18:45:00.001+02:00

Și pentru că este luna în care celebrăm purtarea copiilor am ales ca subiectul să fie despre purtare și alăptare.O imagine întotdeauna poate înduioșa!Așa că dacă dispuneți de fotografii cu copii purtați (în brațe sau altfel) și alăptați în același timp, ne-am bucura să le admirăm pe blogul personal.

Cititorii vor vota, iar postarea cu cele mai multe voturi va fi premiată de către Iulia, deținătoarea blogului Eu și bebe.

Crisalida
ne oferă fotografii superbe și o poveste emoționantă.

Sakura a avut inspiratie si a scris o poezie dedicata purtarii si alaptarii.

Blog de mami ne ofera fotografii induiosatoare.

Câștigătoarea lunii septembrie 2011

2011-10-18T20:09:00.000+03:00

Pentru că ați votat Sakura de printre nori a câștigat o bluză la alegere de la "Eu și bebe".

Postarea "Mami, alăptează-mă", octombrie, 2011 - Purtat și alăptat

2011-10-14T06:30:00.001+03:00

Blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare și m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici referitoare la alăptare.

Începând cu luna ianuarie 2011 am deschis seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătură cu link, aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.

Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi acceptate postările scrise corect gramatical şi care ating subiectul propus lunar.

Sunt bineveniţi şi sponsori, doar acei care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substituenților de lapte matern pentru a aprecia cea mai cea postare.

Și pentru că este luna în care celebrăm purtarea copiilor am ales ca subiectul să fie despre purtare și alăptare.O imagine întotdeauna poate înduioșa!Așa că dacă dispuneți de fotografii cu copii purtați (în brațe sau altfel) și alăptați în același timp, ne-am bucura să le admirăm pe blogul personal.

Așa că, vă rog, dacă doriți, să-mi trimiteți link-urile către postare pe email laptematern@yahoo.com.

Cititorii vor vota, iar postarea cu cele mai multe voturi va fi premiată de către Iulia, deținătoarea blogului Eu și bebe.

Săptămâna internațională a purtării copiilor, 10-16 octombrie 2011 - O serie de posibilități

2011-10-09T16:00:00.002+03:00

Ce înseamnă a purta copilul?

Simplu: două brațe și bunăvoință! Și mai simplu: adăugăm o bucată de material/cârpă/pânză și brațele devin libere pentru treburile zilnice!

Purtarea copiilor este naturală și universală. Ajută tatăl să adoarmă un bebe agitat. Permite mamei să-și folosească ambele mâini pentru a face un sandwich. Permite celui ce îngrijește copilul să spele vase, să calce rufe, să adune buruienile din grădină astfel încât copilul să fie în siguranță și mulțumit. Și acestea sunt doar câteva exemple.

Purtarea copiilor este o abilitate ce poate fi învățată. Există pe piață multe dispozitive de purtare a copiilor. Dar, nu este neapărat nevoie de un astfel de dispozitiv din comerț. Mulți oameni utilizează simple piese de pânză pentru a-și purta copiii în siguranță și confort. Multe tehnici de purtare a copiilor pot fi învățate în câteva minute. Altele, cum ar fi transportarea copilului în spate, iau mai mult timp şi necesită mai multa practică, dar efortul suplimentar este recompensat cu eliberarea mâinilor și confort sporit.

Are beneficii purtarea copilului?

Profesioniştii din domeniul medical sunt de acord că bebelușii prosperă prin atingere, purtarea fiind un alt mod de a răspunde acestei necesităţi. Dar beneficiile purtării nu se termină aici... ...oferă multe alte avantaje, dintre care unele includ și:

Copil fericit. E adevărat ... bebeluşii purtați plâng mai puţin! Într-un studiu publicat în revista Pediatrics, cercetătorii au descoperit că purtarea copilului timp de trei ore pe zi a redus plânsul cu 43% pe timpul zilei şi cu 54 % în timpul orelor de seară.

Copil sănătos. Nou-născutii prematuri şi copiii cu nevoi speciale intră adesea în lume cu sistem nervos fragil. Atunci când un copil este plimbat în brațe, ataşat de mama sa, este în ton cu ritmul respiraţiei, cu sunetul inimii şi cu mişcările ei. Această stimulare îl ajută să-și reglementeze propriile lui răspunsuri fizice.

Părinte încrezător. O mare parte a încrederii de a fi părinte este dată de abilitatea de a citi stările copiilor cu succes. Purtarea copiilor permite părintelui să fie în acord cu mişcările, gesturile și expresiile faciale ale copilului. De fiecare dată când un copil este capabil să transmită faptul că îi este foame, este plictisit sau umed fără a fi nevoie să plângă, încrederea părintelui crește și este consolidată. Acest ciclu de interacţiune pozitivă adânceşte ataşamentul reciproc dintre părinte şi copil şi este benefic, în special, pentru mamele care suferă de depresie postpartum.

Alți purtători cu iubire. Purtarea reprezinta un instrument și pentru taţi, bunici, părinţi adoptivi, bone etc. Imaginaţi-vă un bunic care merge la plimbare cu nepotul său într-un dispozitiv de purtare. Vocile, emoţiile, mişcările şi expresiile faciale pot crea un ataşament puternic între cei doi care ajung să se cunoască.

Confort şi comoditate. Cu ajutorul unui dispozitiv de purtare bun, se poate avea grijă și de copiii mai mari sau se pot face face treburi fără întreruperi frecvente date de un copil anxios sau frustrat, aflat în dificultate - astfel, ajută la reducerea rivalității dintre frați. Urcatul scărilor, drumeţiile, mersul în aeroporturi aglomerate se pot face cu uşurinţă atunci când utilizaţi un dispozitiv de purtare bine conceput pentru copil!

Este sigură purtarea copiilor?

Când este făcută în mod corespunzător, transportarea unui copil într-un dispozitiv special conceput corect poate fi mai sigură decât transportarea în braţele proprii. Dispozitivul nu dispune de muschi care obosesc, nu are brațe cu reflexe de echilibru sau prindere când cade. Practicile bune de securitate sunt de o importanţă capitală. Fiecare dispozitiv de purtare e necesar să fie însoțit de o broşură cu multe sfaturi de siguranţă. Dar, sunteţi responsabil pentru siguranţa copilului dumneavoastră, precum şi a dumneavoastră! Indiferent pentru ce dispozitiv de purtare alegeţi, învăţați să-l folosiți în mod corespunzător şi să păstrați mereu siguranţa în gând.

Sursa: babywearinginternational.org

România nu pierde ocazia de a sărbători Săptămâna internațională a bebelușilor purtați, 2011. O serie de evenimente vor avea loc în București, Satu Mare, Brașov, Cluj.

În Satu Mare s-a sărbătorit cu mult drag între 28 și 30 septembrie 2011! Vă invit să vizitați blog-ul Rekăi, cea care pune suflet și energie, de vreo 2 ani încoace, în organizarea evenimentelor despre purtarea copiilor, și să vă bucurați privirea cu o serie de fotografii de la eveniment. Felicitări!

În București, săptămâna începe așa:

Luni, 10 octombrie 2011

16.30 - Loc de întâlnire: în fața magazinului Unirea. Are loc o plimbare cu bebelusii în wrap/sling/mei-tai sau cu ce aveti pe acasă, se împart fluturași pro-purtare, după care se urcă în metrou la stația Piața Unirii și se coboară la stația Universitate. Se urmează traseul Universitate -> Bd. Magheru -> str. C. A. Rosetti -> Gradina Icoanei -> Parcul Ioanid -> str. Arthur Verona. Se poposește la "Terasa Verona" unde se va vorbi despre “Susținerea interioară - a purta cu trup și suflet” cu Emese Hajnalka Magdás.

Încă puteți participa la un concurs pe pagina de facebook a "Săptămânii internaționale a bebelușilor purtați" cu poze primite de la mămici și puteți câștiga 2 premii valoroase de la Manduca și KiddyShop.

Vă așteaptă un alt concurs pe aceeași pagină de facebook cu poze primite de la tătici, având ca premiu un mei-tai confecționat de o mămica din România, deținătoare a MeiTaiBebe.ro.

Și nu uitați să participați și la concursul "Beneficiile purtării bebelușilor" - primiți invitația de a scrie blog sau pe pagina de Facebook, ca și notă. Premiul cel mare reprezintă o protectie 4-sezoane pentru orice tip de sistem de purtare de la HipHip.

Sâmbătă, 15 octombrie 2011

Între orele 16.00 - 19.00 vă așteptăm la Sala de Sport a Școlii nr.30 “Grigorie Ghica Voievod” din Str. Lăptari Tei nr. 23 unde va avea loc o expozitie numită "Aventurile Bebelușilor Purtați" cu poze primite de la părinți din toată țara, un atelier denumit “Beneficiile purtării bebelușilor ” din punctul de vedere al:

* Ramonei Roșu, fiziokinetoterapeut;

* Claudiei Necula, psiholog;

* Roxanei Duduș, consultant în alăptare La Leche League România;

* Monicăi Reu, trainer Comunicare Non-Violentă;

Continuă cu un atelier numit “Ce înseamnă un port-bebe sănătos pentru mamă și copil” cu Cristina Marin, consultantă babywearing, un atelier despre "Cum ne putem juca cu copiii" cu Otilia Mantelers, trainer Playful Parenting.

La sfârșitul întâlnirii se va organiza o tombolă cu premii surpriză.

În timpul atelierelor vor fi puse la dispoziție pentru testat toate tipurile de sisteme de purtare tradiționale și moderne din partea magazinelor HipHip.ro și Sling.ro și veți putea beneficia de consultanță gratuită din partea specialiștilor și mămicilor cu experiență.

Duminică, 16 octombrie 2011

Între orele 10.00 și 13.00 la Pravălia Părinților str. Muzelor nr. 9 se va desfășura atelierul “Cum sa-ți confecționezi un wrap/sling/mei-tai” susținut de către Diana Mateescu.

Șiiiiii........oră secretă, locație secretă...surpriza suprizelor cu dedicație pentru toți părinții care iubesc să-și poarte bebelușii.

Intrarea LIBERĂ la toate evenimentele!

Felicitări mamelor inimoase care organizează evenimentele și care au dat naștere blogului http://bebelusipurtati.blogspot.com/!!!!

În Brașov, Ditta Depner, mămica lui BBmic, organizează o adevărată cruciadă a mămicilor purtătoare "împotriva ignoranței si neștiinței". Vă asteaptă cu mic cu mare pe Blvd. 15 Noiembrie 32, în tur pe str. Republicii, Piața Sfatului, Mureșenilor și Parcul Central, vineri, 14 octombrie 2011, începând cu ora 11. Acestei acțiuni i se alătură și purtătoarele din Cluj.

Postarea lunii septembrie, 2011 - Ce mi-aș fi dorit să știu despre alăptare

2011-09-30T06:34:00.001+03:00

Postarea lunii septembrie 2011 se referă la ce v-ați fi dorit să știți despre alăptare înainte de a o practica și ce recomandări ați oferi unei femei însărcinate referitoare la alăptare.

Avem și premii!!Cititorii vor vota, iar cea mai cea postare va fi premiată de către Iulia.

Iuliadeține Eu și bebe un magazin de haine speciale pentru a fi purtate pe timpul sarcinii și atunci când doriți să alăptați discret.

Aceste haine sunt foarte utile deoarece permit mămicilor să alăpteze discret în public. Puteți alăpta copiii în parc, la cumpărături, pe stradă, la restaurant, la nunți, la botezuri, cu sau fără sling/wrap/mei tai/ssc, fără ca cei din jur să-și dea seama ce faceți. Cel mai probabil, vor crede că țineti în brațe un copil care doarme.

Premiul constă într-o bluză sau un maieu pentru alăptare discretă, la alegere, de pe site-ul Eu și bebe.

Vă doresc lectură plăcută:

Blog de mami

Sensul iubirii

Mihnea pui mic

Primavara de poveste

Jurnal din burtica

De printre nori

My Eva

Eveniment “Mami, alapteaza-ma!”- Marea provocare a alaptarii, Quintessence Breastfeeding Challenge 2011

2011-09-27T16:33:00.000+03:00

“Mami, alapteaza-ma!”, Asociatia Mame pentru Mame si La Leche League Bucuresti organizeaza in data de 1 octombrie 2011, incepand cu ora 10.30, evenimentul global “Marea provocare a alaptarii – Quintessence Breastfeeding Challenge”, la Hotel Capital Plaza, sala Ion Mincu.

“Quintessence Breastfeeding Challenge” a inceput in anul 2001, in British Columbia, Canada, unde 856 copii au fost alaptaţi simultan in 26 de locaţii. In 2010, au fost alaptati 4373 de copii in 18 tari, in peste 213 locatii, cu un total de 20.000 de suporteri. Evenimentul global este sponsorizat de catre Fundaţia Quintessence din Canada, organizaţie non-profit care ofera educatie pentru parinti si profesionisti in domeniul alaptarii.

Evenimentul va fi marcat simultan de mame si copii din Canada, SUA, Brazilia, Filipine, Franta, Italia, Elvetia, Suedia, Ucraina, Rusia si din alte tari, pentru a stabili un record privind cei mai multi copii alaptati simultan.

Romania participa la acest eveniment din anul 2009, de atunci numarul locatiilor fiind in crestere. Brasov, Timisoara si Cluj sunt orasele care se alatura anul acesta.

De ce aceasta provocare? Alaptarea are multe beneficii asupra sanatatii mamei si a copilului dovedite stiintific. Alaptarea joaca un rol salvator nu numai in viata de zi cu zi a mamei si copilului, dar si atunci cand neprevazutul apare. In mijlocul unui dezastru natural, in haosul si distrugerile provocate, alaptarea protejeaza cei mai vulnerabili oameni – copiii!

Multe femei nu reusesc sa-si indeplineasca propriile obiective in alaptare si intarca copiii prematur, inainte de recomandarile marilor organizatii de sanatate (Organizatia Mondiala a Sanatatii, UNICEF, Academia Americana de Pediatrie).

Doua dintre cele mai mari obstacole pentru mamele care alapteaza continua sa fie lipsa de sprijin si marginalizarea de catre comunitate. In Romania, aceasta lipsa de sprijin este demonstrata de faptul ca multe mame care alapteaza in afara casei nu beneficiaza de spatii special amenajate.

Câștigătoarele postării "Mami, alăptează-mă!", august 2011

2011-09-15T12:28:00.000+03:00

Ați votat și au câștigat:

1. E-Sânziana - 40 voturi - va beneficia de o bluză sau maieu la alegere de la Iulia - Eu și bebe

2. Bogdana - 26 voturi - va beneficia de un tricou special conceput pentru săptămâna mondială a alăptării 2011.

3. Bogdana - 22 voturi - deoarece experiența a fost scrisă de un tătic, voi schimba premiul medalion cu premiul un tricou pro-alăptare; Madimih - 22 voturi - va purta un medalion hand made pro-alăptare.

Vă rog să îmi scrieți pe e-mail laptematern@yahoo.com pentru a ne înțelege cum să intrați în posesia premiilor. Mulțumesc!

Felicitări! Vă mai așteptăm și cu alte postări la fel de interesante!

Întâlnirea lunii septembrie 2011, La Leche League București - Adevărat sau fals despre alăptare

2011-09-15T10:57:00.000+03:00

Logo-ul aparține organizației La Leche League International și se utilizează doar cu acordul acesteia.
Plănuiți să alăptați? Atunci veți avea nevoie de informațiile și încurajările oferite de către La Leche League București.
Consultantele în alăptare sunt mame cu experiență în alăptare, acreditate de La Leche League International.

Dacă sunteți însărcinată sau deja alăptați, LLL va oferă recomandări și tehnici pentru alăptare împărtășite de către mame care s-au bucurat de succes în alăptare.

Serviciile disponibile includ întâlniri informaționale lunare, cărți despre creșterea copiilor, testare de "purtătoare" (www.sling.ro) și ajutor 24 de ore din 24 prin intermediul telefonului și e-mail-ului. Mamele și copiii lor sunt așteptați la întâlnire.

O nouă întâlnire va avea loc în data de 23 septembrie 2011, vineri, începând cu ora 18.30, în parcul Izvor (pe partea paralelă cu Facultatea de Biologie, lângă locul de joacă, pe iarbă - cu rugămintea de a fi pregătite cu cele necesare pentru a sta pe iarbă).

Pentru mai multe informații despre întâlnire sunați la Rox - 0722509939 sau scrieți pe adresa laptematern@yahoo.com.

Vă mulțumesc!

Postarea lunii septembrie 2011 - Ce mi-aș fi dorit să știu despre alăptare

2011-09-13T07:46:00.000+03:00

Blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare și m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici referitoare la alăptare.

Începând cu luna ianuarie 2011 am deschis seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătură cu link, aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.

Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi acceptate postările scrise corect gramatical şi care ating subiectul propus lunar.

Sunt bineveniţi şi sponsori, doar acei care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substituenților de lapte matern pentru a aprecia cea mai cea postare.

Postarea lunii septembrie se va referi la ce v-ați fi dorit să știți despre alăptare înainte de a o practica și ce recomandări ați oferi unei femei însărcinate referitoare la alăptare.

Așa că, vă rog, dacă doriți, să-mi trimiteți link-urile către postare pe email laptematern@yahoo.com.

Cititorii vor vota, iar postarea cu cele mai multe voturi va fi premiată de către Iulia, deținătoarea blogului Eu și bebe, următoarea va fi premiată cu un tricou, iar locul 3 va beneficia de un medalion pro-alăptare.

Marea provocare a alăptării - octombrie, 2011

2011-09-10T13:30:00.004+03:00

Provocarea globală anuală de a alăpta în public se apropie. În multe locaţii din America de Nord şi din jurul lumii, mame care alăptează se vor reuni în data de 1 octombrie 2011 pentru a-şi alăpta copiii în acelaşi timp, simultan. Astfel se sărbatoreşte, se promovează, se protejează alăptarea şi se sprijină femeile care alăptează. Reprezintă o şansă pentru educaţie şi sprijin reciproc într-un mediu social. Este o modalitate de a demonstra dreptul mamelor de a-şi alăpta copiii oriunde, oricând.

Alăturaţi-vă inițiativei de a celebra alăptarea printr-o competiţie distractivă unde fiecare copil va fi câştigător pentru că este alăptat!

Evenimentul "Quintessence Breastfeeding Challenge" este o provocare distractivă care poate avea loc în orice zonă geografică.
A început în anul 2001 când 851 bebeluşi au fost alăptaţi simultan în 26 de locaţii din Canada.

Anul acesta se aşteaptă o creştere semnificativă a copiilor alăptaţi simultan. Fotografii din diferite părţi ale lumii cu mame şi copii participanţi la alăptarea în public puteţi vedea aici:

http://picasaweb.google.com/babyfriendly05/BreastfeedingChallenge2008?authkey=JU3Zqh_m0pg#

și aici:

http://www.babyfriendly.ca/gallery/

“Mami, alăptează-mă!”, aduce acest eveniment şi în Bucureşti pentru a 3 a oară.

Vă invit, în data de 1 octombrie 2011, să ne întâlnim pentru ca la ora 11 fix să începeți ataşarea copiilor la sân, dacă doresc, pentru a promova alăptarea şi a o susţine alături de alte mii de mame de pe tot globul.

"Marea provocare a alăptării", eveniment organizat la nivel mondial, va avea loc în București, începând cu ora 10.30, pentru că este necesară şi o înregistrare a participanţilor. Locația va fi anunțată ulterior, din motive de vreme (dacă se va anunța frumoasă atunci vom stabili Parcul Izvor ca loc de întâlnire, dacă se va anunța ploioasă și friguroasă atunci vom căuta un loc călduros!). Copiii doritori vor fi ataşaţi la sân începând cu ora 11.00.

Dacă doriţi să organizaţi evenimentul şi în alte zone din ţară (acasă, într-un parc, în mall șamd) este necesar să va faceți cont şi să înregistraţi locaţia pe site-ul http://www.babyfriendly.ca/challenge/login.aspx pentru a se aduna numărul de participanţi și locațiile pentru fiecare țară la sfârşitul acţiunii.

Eu voi înregistra Bucureşti cu o singură locaţie.

Vă aşteptăm indiferent dacă alăptaţi sau nu. Avem nevoie şi de .....suporteri!

Despre alăptare la TV în Săptămâna Mondială a Alăptării 2011

2011-09-04T14:43:00.000+03:00

Mass media are potențialul și puterea necesară de a fi prieten sau dușman în promovarea alăptării.

Ar putea ajuta prin punerea problemei alăptării pe ordinea de zi a clasei politice și prin încadrarea alăptării la cel mai sănătos și normal mod de a hrăni un bebeluș.

În prezent, din păcate, cel mai adesea, mass media contribuie la percepția alăptării ca fiind dificilă pentru mame și periculoasă pentru copil (mai ales dacă se desfășoară după o anumită vârstă a bebelușului).

În Săptămâna Mondială a Alăptării - 2011 au apărut la TV moașe, consultante și promotoare ale alăptării, fapt neobișnuit și rar, până acum, în presa vizuală a României.

Am încercat să concentrăm mesajele pe barierele alăptării individualizate şi consultanţă. O mare parte din responsabilitatea de a hrăni copilul îi aparține mamei, în timp ce rolul de medic pediatru, asistentă la neonatologie, moașă, consultantă şi alți parteneri a fost diminuat în timp, chiar spre dispariție.

Imaginile vizuale au portretizat practica hrănirii cu biberonul, fiind cele mai comune și mai difuzate.

Mass media ar putea derula o serie de acţiuni ce ar putea îmbunătăţi calitatea informaţiilor cu privire la hrănirea copilului trimise către public.

În ceea ce priveşte normele sociale, mass-media poate juca un rol unic în legitimarea comportamentului și educarea populației asupra a ceea ce este social acceptabil, în crearea unui mediu social pozitiv pentru alăptare.

Mass-media, cu capacitatea ei de a forma percepţii, poate fi deosebit de eficace în combaterea imaginii de "sărăcie" formată despre alăptare. ("alăptezi pentru că nu ai bani să cumperi formula de lapte praf!")

Hrănirea cu biberonul este integrată social, extrem de vizibilă, fără probleme, şi asociată cu familiile "obişnuite".

Beneficiile pentru sănătate ale alăptării şi riscurile hrănirii cu lapte praf sunt absente în rutina mass-mediei.

Alăptarea reprezintă un subiect important și e necesar să fie tratat cu seriozitate pentru a creşte gradul de conştientizare a importanţei acestui act.

Vizionare plăcută!
Aștept impresii, laude și critici!

Roxana Duduș, consultantă La Leche League și Sandra Alexiu, secretar la "Societatea Națională de Medicina Familiei", 2 august 2011, la "Știri", TVR 2.

Irina Popescu, președinta Asociației pentru Naștere Naturală și Alăptare, 3 august 2011, în emisiunea "Poveștiri adevărate", Acasă TV.

Diana Mateescu(www.sling.ro, IBFAN) și Codruța Brustur (cumnata mea), 5 august 2011, emisiunea "Fabrica", Realitatea TV.

BreastFeeding Inc.

2011-09-03T14:56:00.002+03:00

Cu ceva timp în urmă am început traducerile articolelor dr. Jack Newman - un guru al alăptării în Canada. Articolele sunt extrem de utile și conțin informației actuale despre alăptare. Acestea erau însoțite și de o parte video.
Acum puteți beneficia de filme cu traducere în limba română, vinovată fiind o mămică ce trăiește în Canada și pe care am avut plăcerea de a o cunoaște mai mult virtual. Sper, cât de curând, să apară pe site și traducerile articolelor în limba română preluate de pe acest blog. Deocamdată, mă limitez a gândi și visa mult mai departe!!!E un pas înainte!

Mulțumim!

Puteți viziona filmele referitoare la atașarea corectă la sân a bebelușului, la utilizarea unui SNS, la vasospasm, la hrănirea cu paharul șamd, aici:

http://www.breastfeedinginc.ca/content.php?pagename=videos-romanian

Postarea lunii august 2011 - Săptămâna Mondială a Alăptării

2011-08-30T22:59:00.001+03:00

S-a scris și s-a discutat mult despre alăptare într-o săptămână unică în care am sărbătorit un act natural și normal.

Blogosfera feminină întotdeauna a avut un rol important în promovarea și susținerea alăptării. Reprezintă o sursă de informație benefică și nu este de ignorat.

Pentru prima oară în mulți ani o mică-mică parte din politicieni (în special, doamne), cu sau fără vreun interes la mijloc, au vorbit despre alăptare în Camera Deputaților.

Se dorește implementarea "Codului de marketing a substituenților de lapte matern" și în România. Nu, nu se va da lapte praf pe rețetă! Ci se va stopa reclama agresivă la laptele formulă, se vor căuta soluții astfel încât acesta să nu mai fie o primă opțiune/recomandare pentru mamele care întâmpină probleme în alăptare, ci se vor căuta variante pentru a ajuta mamele să alăpteze, va interzice personalului medical să promoveze substituenți prin afișe sau mostre gratuite samd
Diana(IBFAN) a explicat pe înțelesul tuturor acest Cod pentru a spulbera eventualele confuzii și nelămuriri.

Consider că este un pas mare în promovarea și protejarea alăptării și merită susținut!

Vă invit cu mare drag să citiți postările referitoare la alăptare și începând cu 1 septembrie 2011 să votați postarea care v-a plăcut cel mai mult. Și pentru că sunt povești ce ating corzi sensibile am să las posibilitatea selectării/votării mai multor postări.

Până atunci, dacă am omis o postare, din greșeală și nu cu intenție, vă rog scrieți-mi la e-mail laptematern@yahoo.com, până la 1 septembrie 2011, pentru a fi inclusă în votare - odată pornit sondajul nu mai poate fi modificat.

Și era să uit...........avem și premii!!!!!
Cea mai votată postare va fi premiată de către Iulia, deținătoarea blogului Eu și bebe, cu o bluză sau un maieu pentru alăptare discretă, la alegere, de pe site-ul Eu și bebe, următoarea va fi premiată cu un tricou special dedicat Săptămânii Mondiale a Alăptării 2011, iar locul 3 va beneficia de un medalion pro-alăptare.

Iulia precizează că Eu și bebe este un magazin de haine speciale pentru a fi purtate pe timpul sarcinii și atunci când doriți să alăptați discret.

"Aceste haine sunt foarte utile deoarece permit mămicilor să alăpteze discret în public. Puteți alăpta copiii în parc, la cumpărături, pe stradă, la restaurant, la nunți, la botezuri, cu sau fără sling/wrap/mei tai/ssc, fără ca cei din jur să-și dea seama ce faceți. Cel mai probabil, vor crede că țineti în brațe un copil care doarme."

Deci, să purcedem la.......citit și apoi, la votat. Să aveți spor!

Dezordinea cuvintelor

E-Sanziana

De printre nori

Gânduri pentru Ana

Bogdana:
episodul 1
episodul 2
episodul 3
rolul tatălui

Madimih

Onixa

Pitici cu lipici

Cojocarii

Armonii

Matei cel mic

Cei 3 ciobănei

Însemnări de zi cu zi

Alex crește:
de pe Fb adunate
experiența 2
experiența 3

Mult succes!
Și mii de mulțumiri pentru că postați despre alăptare!!!!

Întâlnirea lunii august 2011 - La Leche League București

2011-08-20T16:03:00.002+03:00

La Leche League consideră alăptarea ca oferind cel mai bun start posibil pentru bebeluș în viață şi ajută la dezvoltarea și aprofundarea relaţiei dintre o mamă şi copilul ei.

Consultanta LLL a fost acreditată de către La Leche League International şi este calificată să răspundă la întrebările mamei despre pregătirea în alăptare și tehnicile specifice, precum şi să ofere sprijin și informație de bază.

"Dorința noastră este ca fiecare femeie, de oriunde, care vrea să alăpteze, să beneficieze de informaţii şi sprijinul de care are nevoie pentru a face acest lucru. Da, alăptarea este simplă şi firească, un mod minunat pentru a hrăni o viaţă nouă." - citat din cartea de bază a organizației: "Womanly Art of Breastfeeding".

Pentru sprijin, încurajare sau răspunsuri la întrebările dvs. despre alăptare puteți apela oricând la consultanta La Leche League.

Serviciile disponibile includ întâlniri informaționale lunare, cărți despre creșterea copiilor, testare de "purtătoare" (www.sling.ro) și ajutor 24 de ore din 24 prin intermediul telefonului și e-mail-ului. Mamele și copiii lor sunt așteptați la întâlnire.

O nouă întâlnire va avea loc în data de 26 august 2011, vineri, ora 18.30, parcul Izvor (pe partea paralelă cu Facultatea de Biologie, lângă locul de joacă, pe iarbă - cu rugămintea de a fi pregătite cu cele necesare pentru a sta pe iarbă).

Pentru mai multe informații despre întâlnire sunați la Rox - 0722509939 sau scrieți pe adresa laptematern@yahoo.com.

Vă mulțumesc!

Marea atașare (2011)

2011-08-15T12:51:00.001+03:00

Sau "The big latch on" - parca sună mai bine!

În onoarea Săptămânii Mondiale a Alăptării, pe 6 august 2011, la ora 10.30, în numeroase locuri de-a lungul globului, 4132 de femei au alăptat simultan în 294 de locații.

The Big Latch On este un eveniment rar, ce susține ceva, fără a se opune. Nu este un protest. Este o adunare ce are loc în spații în care sunt binevenite mame ce își alăptează copiii, unde timpul și spațiul este creat pentru a face ceva special, dar obișnuit.

Evenimentul este divers, la fel ca și familiile care i se alătură.

Mamele care participă alăptează discret de la bebeluși la copii, unul sau mai mulți, atât biologici, cât și adoptați.

La eveniment sunt prezenți mame, taţi, bunici, prieteni, bebeluși, copii care vin împreună cu prieteni vechi şi își fac prieteni noi. Se vorbește şi se râde, se pun întrebări şi se oferă sprijin. O comunitate în care se discută despre provocările ce le oferă creșterea unui copil, incluzând și alăptarea, dar nu limitându-se doar la ea.

http://www.biglatchon.org/

Postarea lunii august 2011 - "Mami, alăptează-mă!" - Blogosfera mămicească

2011-08-08T06:29:00.001+03:00

Cum blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare, m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici referitoare la alăptare.

Începând cu luna ianuarie 2011 am deschis seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătură cu link, aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.

Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi acceptate postările care sunt scrise corect gramatical şi ating subiectul propus lunar.

Sunt bineveniţi şi sponsori, doar acei care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substituenților de lapte matern pentru a aprecia cea mai cea postare.

Și pentru că Săptămâna Mondială a Alăptării a trecut și multe s-au scris despre ea, m-am gândit ca ar fi necesar și util ca toate postările din blogosferă referitoare la alăptare din acea săptămână să fie adunate într-un singur loc.
Așa că, vă rog, dacă doriți, să-mi trimiteți link-urile către postare pe email laptematern@yahoo.com.

Cititorii vor vota, iar postarea cu cele mai multe voturi va fi premiată de către Iulia, deținătoarea blogului Eu și bebe, următoarea va fi premiată cu un tricou, iar locul 3 va beneficia de un medalion pro-alăptare.

Hrănește viitorul!

2011-08-07T09:39:00.000+03:00

WABA, partener internațional pentru organizarea "Săptămânii mondiale a Alăptării" a colaborat cu talentata Ksatriya și Samwise Music pentru a produce o minunată melodie pentru un flashmob al alăptării.

Versurile:

"Listen up
imma rap about breasts
cuz ev'ry other song
has a line about her chest

and the world's OK with
the sex context
but feed the future and
the world's like

what the heck?
they call it a rack

turn a gift of god
into a sales contest
and treat ev'ry woman
like an item on the shelf

major corporations and
snakeoil quacks
claim to replace
what's nature's best

with powdered potions,
subliminal ads

enough of that
it's time to act
k and waba say
time to take your breast back".

http://worldbreastfeedingweek.org/

Cele mai bune lucruri din viață sunt gratis și chiar sub nasul tău!

2011-08-06T10:50:00.000+03:00

Hands Across Romania vă invită duminică, 07.08.2011, începând cu ora 17, în AFI Mall Cotroceni, la etaj, în zona specială pentru copii, la evenimentul "Vorbește-mi despre alăptare!" pentru a sărbători Săptămâna Mondială a Alăptării.

"Un copil alăptat se va dezvolta mai bine psihic şi intelectual, iar coeficientul lui de inteligenţă poate fi mai mare chiar cu 8 puncte. Aceste puncte pot reprezenta diferenţa dintre un intelect normal şi unul deficitar.
Alăptarea foloseşte o medie de 50...0 de calorii pe zi şi ajută mama să piardă kilogramele acumulate pe timpul sarcinii.

Compoziţia laptelui se schimbă în funcţie de durata alăptării la fiecare “masă”.

Adulţii care au fost alăptaţi au tesiunea arterială şi colesterolul la un nivel mai scăzut şi riscuri mai reduse de obezitate şi diabet de tip 2.

Vă așteptăm la o întâlnire între părinţi, bebeluşi şi specialişti în consiliere în alăptare cu tema „Vorbeşte-mi despre alăptare”.

Săptămâna Mondială a Alăptării este săptămâna în care, toţi cei care ştim cât de important este laptele matern pentru copiii noştri, sărbătorim şi încurajăm acest act minunat! Alătură-te nouă, opinia şi experienţa ta este importantă!

Postarea lunii iulie 2011 - "Mami, alăptează-mă!" - Medicii și alăptarea

2011-07-31T17:44:00.002+03:00

Subiectul lunii iulie 2011 este dedicat medicilor - postați despre cum ați fost ajutată de recomandările primite din partea unui medic sau dacă știți un medic pro-alăptare, cu cunoștințe solide în acest domeniu sau dacă ați fost dezamăgită de sfaturile primite de la medicul pediatru sau cum ați dori să reacționeze medicul pediatru când aude că alăptați șamd.
Postările sunt binevenite deoarece tema principală a "Săptămânii mondiale a alăptării, 2011" este comunicarea, a treia dimensiune, o parte esențială a alăptării. Iar medicii sunt(sau ar fi necesar să fie) principalii care folosesc această dimensiune pentru a ajuta mamele.

Ca de obicei în Jurnalul din burtică găsim extrem de multe lucruri interesante, iar Bogdana e trecută prin experiența alăptării, de vreo 3 ori, așa că merită să o citiți.

Iulia e proaspătă bloggeriță și face lucruri minunate (le vom dezvălui cât de curând!). Bine ai venit, Iulia (și bebe)!

Sabina din Armonii ne împărtășește din normalitatea alăptării.

Mulțumim!

Săptămâna Mondială a Alăptării se sărbătoreşte în Bucureşti!

2011-07-29T16:35:00.003+03:00

"Pregăteşte-ţi agenda, pentru că între 1 şi 7 august 2011 vor avea loc câteva întâlniri pe care cu siguranţă nu ai vrea să le ratezi!

Pagini întregi de internet sunt mărturia susţinerii tale a cauzei promovării alăptării. Ce moment mai bun pentru o întâlnire în care să dezbatem împreună căile cele mai bune de a duce mai departe această cauză?
Marţi, 2 august, de la ora 17:00, la Arts Concept Cafe, mamele blogger-iţe se întâlnesc!

Şi continuăm cu tăticii:

Joi, 4 august, la Centrul Ceh, începând cu ora 17:00 – 19:00, D-na Dr. Oriana Goleanu va conduce Atelierul „Implicarea tatălui în susţinerea mamei” - un atelier în care se vor dezbate teme importante legate de tranziţia de la viaţa de cuplu la viaţa de părinţi, implicarea tatălui în îngrijirea nou-născutului şi a copilului mic, influenţa relaţiei tatălui cu propriul tată în creşterea copilului şi multe altele. O întâlnire în urma căreia nu numai tatăl, ci întreaga familie va avea de câştigat!

Sâmbătă, 6 august, începând cu ora 17:30 – 19:00, în cadrul Arts Concept Cafe va avea loc întâlnirea cu tema: "Părinţii faţă în faţă cu consultantul de lactație". Mame, taţi şi bebeluşi deopotrivă sunt aşteptaţi pentru a dezbate împreună despre beneficiile alăptării, despre dificultăţile şi împlinirile trăite în perioada alăptării, pentru a-şi oferi sprijin reciproc şi pentru a identifica soluţii şi resurse alături de specialiştii în domeniu care vor dirija discuţia.

Duminică, 7 august, AFI Palace Cotroceni va găzdui începând cu ora 17:30 – 20:00, o nouă întâlnire între părinţi, bebeluşi şi specialişti în consiliere în alăptare cu tema „Vorbeşte-mi despre alăptare”. Te aşteptăm alături de noi pentru a duce mai departe un mesaj pozitiv şi puternic despre alăptare: Fiecare mamă poate!

Săptămâna alăptării este săptămâna în care toţi cei care ştim cât de important este laptele matern pentru copiii noştri sărbătorim şi încurajăm acest act minunat! Alătură-te nouă, opinia şi experienţa ta este importantă!"

Organizatori: Hands Across Romania şi Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare

Săptămâna mondială a alăptării - 1-7 august 2011

2011-07-23T12:03:00.002+03:00

Vorbește cu mine! Alăptarea - o experienţă 3D

The World Alliance for Breastfeeding Action - WABA are plăcerea să anunţe Săptămâna Mondială a Alăptării. Tema pentru anul 2011 se concentrează pe angajarea şi mobilizarea intergenerațiilor cu sloganul răsunător: "Vorbeşte-mi despre alăptare - o experienţă 3D!". Tema se ocupă cu comunicarea la diferite niveluri şi între sectoare diferite.

De ce 3D?
Când privim către susținerea alăptării avem tendinţa de a o vedea în două-dimensiuni: timp (dinaintea sarcinii și până la înţărcare) şi spațiu(acasă, comunitate, sistem de sănătate, etc). Dar nu are un impact puternic fără o a treia dimensiune - comunicarea!

Comunicarea este o parte esenţială pentru protejarea, promovarea şi sprijinirea alăptării. Trăim într-o lume în care indivizii şi comunităţile globale se pot conecta într-o clipă pe distanţe mici şi mari. Noi linii de comunicare sunt create în fiecare zi, iar noi avem capacitatea de a utiliza aceste canale de informare pentru a ne lărgi orizonturile şi a răspândi informaţii despre alăptare pentru a activa un dialog important.

Această a treia dimensiune include comunicarea și schimbul de cunoștințe și experiențe între generații, sisteme, culturi, permiţând astfel un grad mai mare de sensibilizare.

Săptămâna Mondială a Alăptării se apropie cu repeziciune! Amintiţi-vă, această sărbătoare este condusă de voi!

În curând, Săptămâna Mondială a Alăptării va fi sărbătorită și în București!Vom reveni cu progamul zilnic și cu acțiunile organizate.

www.worldbreastfeedingweek.org

Întâlnirea LLL - iulie 2011 - 1

2011-07-18T19:05:00.003+03:00

Plănuiți să alăptați? Atunci veți avea nevoie de informațiile și încurajările oferite de către La Leche League București.
Consultantele în alăptare sunt mame cu experiență în alăptare, acreditate de La Leche League International.

Dacă sunteți însărcinată sau deja alăptați, LLL va oferă recomandări și tehnici pentru alăptare împărtășite de către mame care s-au bucurat de succes în alăptare.

Serviciile disponibile includ întâlniri informaționale lunare, cărți despre creșterea copiilor, testare de "purtătoare" (www.sling.ro) și ajutor 24 de ore din 24 prin intermediul telefonului și e-mail-ului. Mamele și copiii lor sunt așteptați la întâlnire.

O nouă serie de întâlniri va începe în data de 29 iulie 2011, ora 18.30, parcul Izvor (pe partea paralelă cu Facultatea de Biologie, lângă locul de joacă, pe iarbă - cu rugămintea de a fi pregătite cu cele necesare pentru a sta pe iarbă).

Cristina Milicescu ne va prezenta cartea "Am un bebe, cum îl cresc?", un ghid practic despre creșterea copiilor.

Pentru mai multe informații despre întâlnire sunați la Rox - 0722509939 sau scrieți pe adresa laptematern@yahoo.com.

Vă mulțumesc!

Postarea lunii iulie 2011 "Mami, alăptează-mă!" - Medicii și alăptarea

2011-07-12T23:17:00.000+03:00

Ați votat, a câștigat: Noi doi și o minune va beneficia de o loțiune de corp solidă de la Lia, delicii pentru piele.

Ralu' un mail la laptematern@yahoo.com pentru a decide cum intri în posesia premiului!
Felicitări!

**********************

Cum blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare, m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici referitoare la alăptare.

Începând cu luna ianuarie 2011 am deschis seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătură cu link, aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.

Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi acceptate postările care sunt scrise corect gramatical şi ating subiectul propus lunar.

Sunt bineveniţi şi sponsori, doar acei care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substitutelor de lapte matern pentru a aprecia cea mai cea postare.

Subiectul lunii iulie 2011 este dedicat medicilor - postați despre cum ați fost ajutată de recomandările primite din partea unui medic sau dacă știți un medic pro-alăptare, cu cunoștințe solide în acest domeniu sau dacă ați fost dezamăgită de sfaturile primite de la medicul pediatru sau cum ați dori să reacționeze medicul pediatru când aude că alăptați șamd.

Așteptăm postările în ziua de 31 iulie 2011 pe blogul dvs. și link-ul către postare la e-mail laptematern@yahoo.com.

Spor să aveți!

Postarea lunii iunie 2011 "Mami, alăptează-mă!" - Alăptarea în vacanță

2011-06-30T18:55:00.004+03:00

O fotografie dragă, dragă........plaja din Năvodari, alături de prieteni faini:

Tot la Năvodari - fără priviri critice, fără comentarii răutăcioase, fără "binevoitori" în jur:

Pe o plajă pustie din 2 Mai, ador peisajul:

La iarbă verde:

Și vă invit să:
- pătrundeți în țara lui Habarnam unde o minune este alăptată ;
- dați un sens iubirii și în vacanțe;
- citiți cum Alex crește;
- răsfoiți un jurnal din burtică în vacanță;
- mergeți virtual în vacanță alaturi de Ra.
- vizitați prințesa care nu face pârț, pe blogul Danei.
- mergeti alaturi de Onixa daca nu ati dormit o noapte sus pe munte...

Merită!
Spor la citit, apoi la votat.......

Vă mulțumesc!

Postarea "Mami, alăptează-mă!", luna iunie 2011 - Alăptarea în vacanță

2011-06-21T18:34:00.001+03:00

Cum blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare, m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici referitoare la alăptare.

Începând cu luna ianuarie 2011 am deschis seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătură cu link, aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.

Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi acceptate postările care sunt scrise corect gramatical şi ating subiectul propus lunar.

Sunt bineveniţi şi sponsori, doar acei care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substitutelor de lapte matern pentru a aprecia cea mai cea postare.

Subiectul lunii iunie 2011 se va referi la vacanță. Vă rog să postați o fotografie în care alăptați pe plajă, în vârf de munte, în barcă, în telescaun, pe iarbă samd - orice ar presupune o locație de vacanță. Dacă aveți și o poveste frumoasă despre Alăptarea în vacanță vom fi nerăbdători să o citim.
Așteptăm postările în ziua de 30 iunie 2011, iar cea mai votată va fi premiată cu o loțiune de corp solidă - Lia, delicii pentru piele.
Spor la postat!

Intâlnirea lunii iunie 2011 - La Leche League, Bucureşti

2011-06-20T11:29:00.000+03:00

Intâlnirea lunii iunie 2011 - La Leche League va avea loc în parcul Izvor (pe partea paralelă cu Facultatea de Biologie, lângă locul de joacă/terenul de baschet), București, vineri 24.06.2011, începând cu ora 18.
Subiectele întâlnirii vor fi propuse de cei prezenţi.
Deoarece, vom sta pe iarbă, vă rog, să fiţi pregătite cu cele necesare.

Toate mamele care doresc să alăpteze sunt invitate să participe la întâlnirile La Leche League București.

Toate mamele sunt acceptate la întâlnirile LLL cu brațele deschise: mame de toate rasele și religiile, mame singure, mame care lucrează şi mame a cărei filozofie pe diverse aspecte ale îngrijirii şi educării copilului poate diferi de cea a organizației La Leche League.

Fiecare mamă este încurajată să ia din filozofia La Leche League ceea ce pare să-i fie de ajutor, ei și familiei.

Timpul ideal pentru a începe participarea la reuniunile LLL este încă din perioada sarcinii, deoarece informaţiile primite în avans se pot dovedi a fi vitale pentru o mamă atunci când se naște copilul.

Înscrieri pe e-mail: laptematern@yahoo.com sau la telefon 0722509939.

Votarea Codului de marketing al substituentilor laptelui matern in Romania

2011-06-14T13:27:00.000+03:00

Era cazul sa adopte Codul si in Romania.
UNICEF, o serie de ONG-uri si unele mame au facut posibil ca proiectul de lege sa ajunga in Camera Deputatilor si Senat.

Unicitatea laptelui matern - anticorpii

2011-06-12T18:20:00.002+03:00

Sistemul imunitar al nou-născutului crește rapid de la o dimensiune mică la naştere datorită microflorei intestinale obţinută în mod normal de la mamă, la naștere şi după aceea.

În timp ce are loc construirea sistemul său imunitar, nou-născutul este susţinut de anticorpi IgG transplacentari, ce conţin, de asemenea, anticorpi anti-idiotip. Al doilea mod de transfer de imunitate se produce prin intermediul laptelui matern. Sunt prezente numeroase componente majore de protecţie, cum ar fi anticorpi IgA şi lactoferină. Copilul alăptat este mult mai bine protejat împotriva numeroaselor infecţii. Alăptarea, de asemenea, pare să stimuleze în mod activ sistemul imunitar al copilului de anti-idiotipuri, prin absorbţia de limfocite, citokine etc. din lapte.

Laptele matern, în special colostrul, este bogat în factori de rezistenţă, inclusiv imunoglobuline. În principal: IgA; proactivatorii C4, C3, C3 şi lactoferina, proteina de legare a fierului, un compus care conţine azot, care promovează creşterea Lactobacillus bifidus; un acid gras cu proprietăţi antistafiloccocice; interferon, proteina antivirală şi leucocite vii.

Depozitarea laptelui uman, așa cum se face în Europa, reduce sau diminuează rolul unora dintre aceşti factori, în funcţie de metoda de stocare (congelare sau pasteurizare). Cu toate acestea, toate metodele de stocare distrug leucocitele vii, care sunt deosebit de abundente în colostru, iar consecinţele acestei pierderi sunt destule.

Șobolanii nou-născuţi infectați cu Klebsiella au murit, dacă nu au supt lapte. Laptele proaspăt de şobolan are rol de protecţie, dar laptele de şobolan congelat nu are acest rol; prin urmare, protecţia împotriva Klebsiella este aparent cauzată de leucocitele colostrale, deoarece leucocitele restaurau efectele protectoare.

La om efectele leucocitelor colostrale în protecţia glandei mamare materne sau a tractul gastro-intestinal al copilului nu sunt cunoscute, deşi dovezile sugerează că laptele proaspăt uman, de asemenea, conferă rezistenţă. O notă de precauţie sună cam așa: cu toate acestea, alt lapte decât cel de mamă nu poate proteja copilul în acelaşi mod.

Prin urmare, copilul alăptat continuă să fie mai bine protejat împotriva diverselor infecţii pentru mulți ani. Protecţia de lungă durată împotriva anumitor boli imunologice, cum ar fi alergiile şi boala celiacă este de remarcat, de asemenea.
Laptele conţine o multitudine de componente care pot oferi protecţie imunitară sugarilor şi pot promova, de asemenea, dezvoltarea de competenţe imunitare neonatale. În plus, aceşti factori speciali sunt esenţiali pentru protecţia glandei mamare, sursa de hrană a bebelușilor, de la colonizarea patogenă până la eşecul lactaţiei.

Laptele matern facilitează, de asemenea, stabilirea unei flore intestinale care inhibă colonizarea multor agenţi patogeni şi stimulează creşterea de microorganisme benefice. Imunitatea maternă poate fi transferată la copil prin anticorpi, în primul rând de tipul IgA, precum şi prin leucocite, inclusiv efectoare şi limfocite T de memorie. În acest fel, se asigură protecţie împotriva agenţilor patogeni la care mama a fost expusă.

O serie de componente imunostimulatoare din lapte, în special citokinele, pot proteja împotriva proteolizei intestinale. Aceste componente pot contribui la creşterea sistemului imunitar imatur al copilului. În acelaşi timp, factorii anti-inflamatori din laptele matern ajută la modularea răspunsurilor citokinei la infecții, facilitând astfel apărarea și minimalizând, în acelaşi timp, deteriorarea ţesutului, cum ar fi cel care apare la sugarii cu enterocolită necrozantă.

Laptele matern conţine o mare varietate de factori imunologici. Pe lângă factorii nespecifici umorali (lactoferina, lizozima etc) pot fi identificate imunoglobuline diverse (IgA, IgG, IgM). Factorul IgA este rezistent la digestia proteolitică și constituie cea mai mare fracţiune de imunoglobuline. Activitatea specifică a IgA este îndreptată împotriva unui număr mare de organisme patogene entero-şi bronhopulmonare. Formarea de anticorpi anti-idiotipici la sugari este indusă de anticorpii din laptele matern. Printre componentele celulare, macrofagele din laptele matern par să joace un rol de protecţie la nivel local, a intestinului sugarului; funcţia fiziologică a limfocitelor T nu a fost elucidată încă. În ciuda rezultatelor contradictorii, o serie de studii epidemiologice furnizeze dovezi că alăptarea este asociată cu o incidenţă mai redusă a bolilor gastrointestinale şi pulmonare infecţioase la sugari.

IgA conţine toate tipurile de anticorpi; IgG are o mare varietate de anticorpi la viruşi, rickettsiae, protozoare, antigene H de Salmonella şi antitoxine bacteriene şi anticorpi incompleți Rh, fracţiunea IgM conţine anticorpi la antigenele O de Enterobacteriaceae, aglutinine Rh şi sifilis.

Fără îndoială, multe componente care constituie repertoriul de agenţi imunitari şi imunomodulatori din laptele matern interacționează sinergic pentru a proteja, atât glanda mamară, cât și bebelușii, de invazia microorganismelor patogene.
Un alt aspect al laptelui uman ca un inductor de gazdă la rezistenţă este factorul bifidus care promovează dezvoltarea microflorei caracteristice; deoarece Bifidobacteria metabolizează o varietate de zaharuri, care produc cantităţi mari de acizi acetic şi lactic, şi a urmelor de acizi formici şi sucinici, aceste organisme afectează pH-ul şi, prin urmare, anumiţi factori de rezistenţă. Alţi factori prezenţi în lapte includ lizozime, interferon și celule imune, toate acestea promovează laptele ca gazdă rezistentă la infecții.

Anticorpii din laptele matern înfășoară mucoasa sugarilor și au un rol clar de protecție. Acest lucru a fost studiat intensiv pentru bolilor infecţioase, cum ar fi rotavirus, E. coli, poliomielita, şi pentru retrovirusuri. În modelul cu rotavirus, antirotaviralul IgA poate fi detectat în scaunul copilului alăptat, dar nu poate fi găsit la cel hrănit cu lapte praf.

Dintr-o serie mare de femei care alăptau și erau infectate cu HIV-1 în Rwanda, au fost detectați în lapte, mai frecvent, anticorpii anti-HIV ai izotipului IgG, urmați de IgM. Surprinzător, cei anti-HIV-1 IgA au fost mai puţin frecvenți.
Prezenţa IgA, precum şi persistenţa răspunsului IgM-ului în timpul perioadei de alăptare a fost asociată cu un risc mai mic de transmitere HIV de la mamă la copil.

La om, anticorpii din laptele matern joacă un rol important în protejarea copiilor de infecții cu agenţi patogeni care au un portal de intrare în mucoasă.
În ţările sărace şi cu salubritate scăzută, cu rate ridicate de infectare, incidenţa infecţiilor bacteriene este cea mai scăzută la sugarii alăptaţi.

Toate aceste avantaje ale laptelui matern sunt dificil de demonstrat în societăţile cu standarde ridicate de salubritate şi rate scăzute de infecţie. Rata de infectare şi mortalitate la copii, de fapt, a scăzut în ţările dezvoltate ca practică a scăderii ratei alăptării.

Surse:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12727640
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11795053
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12850343
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/8446110
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/4327608

De profesie mămică, lifestyle blog

2011-06-07T20:50:00.000+03:00

Îi mulțumesc Inei pentru că s-a gândit să deschidă o rubrică dedicată mămicilor pe Lifestyle blog.

Și primul subiect s-a referit la alăptare. Sper să fie util mămicilor!

Rolul tatălui în alăptare - postarea lunii mai 2011

2011-05-31T19:43:00.002+03:00

Este singura postare primită luna aceasta și este scoasă dintr-un jurnal de poveste ce descrie o lume văzută prin ochii unui tată.

Felicitări!

O poveste primită aseară pe e-mail........merită citită!

"Am tot stat si m-am gandit daca sa scriu despre acest subiect sensibil care putini il inteleg, agreeaza, impartasesc, insa care starneste in mine amintiri emotionante.
Dar pentru ca am un sot care-l iubesc si care mi-a fost alaturi in toate problemele mele pe parcursul cresterii copiiilor nostrii, am ales sa scriu.

Desi am mai nascut un copil in urma cu 10 ani, deci stiam cam ce presupune alaptarea si alte activitati specifice bebelusului (din experienta si nu din teorie) cel de-al 2-lea copil al meu a reusit sa ma faca sa ma simt incepatoare din nou.
Venisem de 5 zile acasa din maternitate, cand, in nerabdarea mea de a veni un cadru medical sa viziteze copilul, asa cum stiam eu ca se face ma apuc si sun la un medic recomandat de alta mamica, care facea vizite/controale/vaccinuri acasa contra cost. Printre intrebarile care mi le-a pus a fost si daca alaptez si daca copilul se satura; regurgiteaza. I-am raspuns afirmativ dupa care m-a intrebat daca il cantaresc regulat. Nu. Nu il cantaream, nici macar n-aveam cantar. Mi-a spus ca pana vine ea, peste doua zile, sa fac rost de cantar si sa cantaresc copilul dupa fiecare masa.
Am facut rost si de cantar, iar de atunci a fost inceputul cosmarului. In cele 2 zile pana la venirea ei il cantaream dupa fiecare masa, notand intr-un caiet. Era streesant si pentru bebe care plangea pana il cantaream, iar dupa ce sugea iar il cantaream sa vedem cat a mancat si de multe ori ii stricam somnul; si pentru noi, deoarece uitam sa il cantarim uneori inainte, alteori dupa.
Aceasta a dus la nervi, nesiguranta, frustrare, oboseala in plus, si probleme la supt. Cand a venit medicul m-a gasit speriata si convinsa ca ceva nu e in regula cu mine. Asta a fost si constatarea lui; ca in neregula era laptele din sanii mei, care nu satura bebele, ii provoca colici si scaune moi. M-a apucat plansul de fata cu ea si ea m-a calmat spunandu-mi ca exista un lapte praf numai bun pentru copilul meu, asa ca sa-i dau sa suga la program de 3 ore si in completare laptele praf. Am crezut-o si m-am lasat pe mana ei, resemnandu-ma, si adaugand alte framantari la cele care le aveam deja.
Nici nu banuiam ce avea sa urmeze.

Deja a a zi ma dureau sanii de la efectul “programului de alaptare”, baietelul meu plangea de mi se rupea inima iar eu ii dadeam ceai, cantaritul devenise un cosmar-mai ales noaptea. Desi mi se spusese ca daca alaptez la program ma voi odihni mai bine noaptea, era invers. Ma simteam incapabila, vinovata si parca totul in jur era impotriva mea.

Sotul meu isi luase concediu o luna ca sa fim amandoi acasa si sa ne adaptam impreuna la noul context. Ca sa nu mai planga bebele in bratele mele simtindu-mi sanii, il plimba el in brate si ii dadea din sticla cu ceai. Noaptea tot el il cantarea si mi-l aducea in pat sa-l alaptez, il legana, canta, plimba, calma.
Dupa cateva zile asa, mi-am dat seama ca incepuse sa-mi scada cantitatea de lapte cu adevarat, si atunci am intrat cu adevarat in panica. Copilul avea colici, si de fiecare data cand il puneam la san izbucnea in plans si se agita, ca incepeam si eu sa plang si ajungeam iar la lapte praf. In scurt timp ajunsesem sa ma urasc. Da. Chiar asa. Ma uram pe mine, imi uram sanii, faptul ca sunt femeie, ma simteam vinovata, incapabila, nefolositoare…

Plangeam aproape tot timpul. In mintea si in sufletul meu era un dezastru. Am inceput sa caut pe internet tot felul de pareri/sfaturi/experiente despre alaptare. In 2008 nu era infiintat blogul lui Rox. Ce gaseam pe site-uri, pe forumuri erau articole despre cat de bine e sa alaptezi si cum asta e cea mai inaltatoare experienta, despre importanta alaptarii ptr mame si copii, si din ce citeam, eram din ce in ce mai frustrata si mai amarata. Parca nu eram buna la nimic; la nimic in ceea ce priveste atributiile mele de mama. Mi se parea ca pe degeaba am sani daca nu iese lapte din ei, si ma simteam o nenorocita. Cred ca eram in depresie si habar n-aveam. Intr-o seara cand ma inchisesem in baie si plangeam, sotul meu a venit si mi-a zis ca asa nu mai rezista; nu mai stia de cine sa-i fie mai mult mila, de cine sa se ingrijoreze mai mult, de mine sau de copil. Asa ca m-a luat si m-a bagat in vana.
A dat drumul la apa calda si printre plansetele, protestele si replicile mele urate m-a dezbracat si m-a tinut sub dus. Stateam ghemuita ca un animalut infrant, descurajat, si obosit. Incet, incet, m-am calmat si am inceput sa ascult ce-mi spunea.

El credea ca n-am pierdut lupta, ci doar m-am lasat doborata la pamant. Ca eu sunt o femeie curajoasa si o mama capabila. Ca trebuie sa-mi schimb sistemul de credinte din capul meu si sa incetez cu plansul ca asa fac rau la toata lumea. Nu mai stiu cat timp am stat asa ghemuita dorindu-mi sa ma ascund undeva. In schimb stiu ca in timp ce el imi tinea dusul pe sani am inceput sa ma masez si sa ma mulg cu mana, incet. Era dureros, dar mai dureros decat asta era in sufletul meu. Incet, incet a inceput sa vina si laptele si incepeam sa simt bucurie. Si uimire. Mi-a adus un castron si chiar ne miram de cat lapte aveam. Atunci a fost un nou inceput. Oricum plangeam, dar plangeam de bucurie. Eram asa de bucuroasa de frumoasa descoperire incat m-am muls mult, fara sa ma gandesc ca se va trezi copilul si va vrea sa suga.

Insa cand s-a trezit copilul priveam deja viata cu alti ochi. Din rusinea pe care o simteam cu catva timp in urma, mai ramasese doar sentimentul ca nu stiu sa ma apreciez destul. Incepusem sa am incredere in mine. In corpul meu.

Insa episoadele de disperare nu s-au terminat. Au urmat altele, aproape de fiecare data cand aveam impresia ca nu se satura copilul. Si de fiecare data sotul meu ma incuraja si ma trimitea la baie sa stau cu sanii sub dusul cald. Alteori venea cu bebele in brate cu mine in baie si imi tinea dusul pe sani ca eu sa ma pot masa. Plangeam si ma rugam la Dumnezeu sa-mi vina laptele. Mult. Bun. Si de fiecare data venea. Iar sotul meu ma felicita de parca eu inventasem cea mai mare inventie. Imi facea tot felul de ceaiuri, compoturi si supe, imi spunea numai povesti frumoase, glume si vesti bune si insista dupa fiecare supt sa stea el cu bebele ca eu sa ma mulg. Despre dusuri, ce sa mai vorbesc…

Am renuntat la programul batut in cuie, la ceai, la cantaritul obsesiv, si la cititul experientelor negative de pe internet. Sotul meu imi facea poze cand alaptam copilul, ma facea sa zambesc si imi spunea ca sunt frumoasa si curajoasa.
Dupa ce a inceput lucrul ma suna de la servici sa ma intrebe daca m-am muls, daca am baut destule lighide si alte intrebari “speciale”. Am dat si cantarul inapoi la persoana care ni-l daduse imprumut, si am dormit toti 3 in pat, nestiind ca asta se cheama cosliping. Ce mai vremuri..

Cand a implinit baietelul nostru un an, am facut un colaj de fotografii cu el de cand s-a nascut si pana atunci. Vazand pozele in care alaptam l-am intrebat cum de a stiut el ca aveam eu lapte atunci cand nici eu nu stiam?
Mi-a raspuns ca nu stia. Habar n-avea cum ar trebui sa fie sau nu insa cand ma vedea asa de amarata si-a pus in gand sa faca ceva sa ma ajute. Ceva radical. Vedea ca o luasem pe o panta in jos in care ceea ce credeam eu ma ducea si mai in jos din disperare in disperare. Asta l-a speriat pentru ca niciodata nu ma vazuse asa si nu stia ce se va face el cu copilul daca eu nu-mi revin. Vazand cum ma chinui a inceput sa caute pe net metode de “venirea laptelui” cum zicea el, si a trecut la actiune. Era hotarat sa treaca peste orice impotrivire, durere sau mila a mea, dandu-si seama ca daca el , care avea capul limpede la vremea aceea, nu lua decizii bune, de la mine in halul in care eram, n-avea la ce sa se astepte.
Si a functionat. M-a ajutat sa-mi revin, atat fizic cat si psihic, si sa recunosc inca o data ca fara el n-as putea sa functionez la capacitatea mea maxima.

Va multumesc voua care cititi si iti multumesc, tie, Roxana, ca mi-ai dat ocazia sa-mi reamintesc momentele acelea emotionante.
S."

Înțărcarea și alăptarea extinsă - Întâlnirea LLL, luna mai 2011

2011-05-18T19:38:00.001+03:00

Într-o societate în care cele mai multe mame își înțarcă copiii înainte de vârsta de trei luni, gândul că o mamă continuă să-și alăpteze fiul sau fiica la o vârstă mai mare îi înspăimântă pe unii oameni.

În ciuda cercetărilor ample asupra înţărcării înainte de vreme ca un factor de risc pentru boli şi în ciuda recomandărilor organizaţiilor medicale internaţionale de a continua alăptarea pentru cel puţin 2 ani sau peste, foarte puține mame din România continuă să-și alăpteze copiii până la 2 ani și peste.

La Leche League București vă invită, 27.05.2011, începând cu ora 17.30, să discutăm despre înțărcare, în strada Muzelor, nr.9 (în zona Piața Unirii, cu intrare din blvd. Națiunilor Unite), la sediul Asociației pentru Naștere Naturală și Alăptare .

Toate mamele care doresc să alăpteze sunt invitate să participe la întâlnirile La Leche League București.

Toate mamele sunt acceptate la întâlnirile LLL cu brațele deschise: mame de toate rasele și religiile, mame singure, mame care lucrează şi mame a cărei filozofie pe diverse aspecte ale îngrijirii şi educării copilului poate diferi de cea a organizației La Leche League.

Fiecare mamă este încurajată să ia din filozofia La Leche League ceea ce pare să-i fie de ajutor, ei și familiei.

Timpul ideal pentru a începe participarea la reuniunile LLL este încă din perioada sarcinii, deoarece informaţiile primite în avans se pot dovedi a fi vitale pentru o mamă atunci când se naște copilul.

Înscrieri pe e-mail: laptematern@yahoo.com sau la telefon 0722509939.

Postarea lunară "Mami, alăptează-mă!"- mai 2011 - Rolul tatălui în alăptare

2011-05-08T10:21:00.001+03:00

Cum blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare, m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici referitoare la alăptare.

Începând cu luna ianuarie 2011 deschid seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătură cu link, aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.

Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi acceptate postările care sunt scrise corect gramatical şi ating subiectul propus lunar.

Sunt bineveniţi şi sponsori, doar acei care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substitutelor de lapte matern pentru a aprecia cea mai cea postare.

Subiectul lunii mai m-am gândit să fie dedicat tăticilor (că doar pe 5 mai bărbatul a fost sărbătorit!). Așa că, haideți să postăm despre "Rolul tatălui în alăptare" - cum ați fost (sau nu) ajutate, susținute, încurajate de tatăl copilului pe perioada alăptării.

Aștept postările voastre până în ziua de 31 mai 2011!!!!! (aici, pe blog - cu link sau pe e-mail laptematern@yahoo.com).

Avem premiu și de data aceasta!!

Succes!

(De) printre nori (pe) tărâmul meu

2011-05-07T17:58:00.001+03:00

În urma voturilor cititorilor, postarea blogului De pe nori a câștigat cu un numar de 31 de voturi, dintr-un total de 68. Tricoul cu promovarea alăptării și un medalion cu simbolul internațional al alăptării va ajunge la Sakura, cât de curând!

Felicitări!

Votati, va rog!

2011-05-04T15:09:00.000+03:00

Postarea lunii aprilie 2011 va primi un mic premiu. Votati catre cine va merge in partea dreapta a paginii.

Va multumesc!

Ada si baby-friendly

2011-05-04T11:55:00.000+03:00

"Va scriu pentru a va impartasi si eu experienta mea legata de alaptat. Poate fi publicata daca credeti ca e relevanta sau utila.

Am 2 copii. 2 experiente diferite. Numitorul comun: dorinta unei mame de a-si alapta puiutul.

Pe Filip l-am nascut in Praga. Locuiam acolo de 3 ani si mi se parea normal sa nasc acolo, mai ales ca auzisem despre maternitatile din tara, clasicele povesti "horror"care inevitabil circula prin popor.

Am ales maternitatea respectiva in primul rand pentru ca auzisem ca e "baby-friendly" si, in plus, era cea mai apropiata de casa. O prietena care nascuse deja acolo mi-a spus ca bebelusul e pus la sanul mamei imediat ce se naste, lucru care a facut-o si sa suporte mai usor cele ce urmeaza nasterii (expulzia placentei si coaserea perineului). Ori asta era tot ceea ce imi doream: sa imi tin la piept copilasul! Stiam cat de important este sa iti iei copilul in brate imediat pentru formarea atasamentului mama-copil, secretia laptelui, stiam ca imediat dupa nastere bebelusii sunt vioi si dornici sa suga. Eram incantata de faptul ca in maternitatea K. personalul este pro-alaptare, aveam incredere in medic, deci sanse mari ca totul sa mearga bine. S-a intamplat insa ca travaliul sa se declanseze spre sfarsitul saptamanii 35 astfel ca bebelusul a avut nevoie de ingrijiri speciale si nu l-am putut primi in brate imediat. El a fost dus la sectia de prematuri si intubat. Am mers sa il vad spre seara, dar era hranit cu seringa la ore fixe. A doua zi la pranz cand am mers la el, asistenta care il avea in grija mi-a aratat foarte bland cum sa mulg colostrul ca sa il dam bebelusului si m-a informat ca in momentul de fata el este hranit doar cu lapte matern (de la alte mamici, evident) si doar cu seringa pentru a nu refuza sanul ulterior.

Mi s-a mai spus ca ei nu recomanda laptele formula, dar in cazul in care eu as insista foarte mult, atunci i-ar da asa ceva. Evident ca nu imi doream asta, ci preferam laptele altei mame, bogat in anticorpi. Macar atat, imi ziceam, oricum necajita si cu sentimente de vinovatie ca l-am nascut prea repede, cine a patit-o stie cum e. Din 3 in 3 ore cu laptele "la pachet" si il dadeam asistentei care il hranea. Odata am fost chiar fericita ca am putut sa ma uit la el in timp ce primea pretiosul aliment.

Nascusem duminica dimineata si de abia miercuri la pranz am primit bebelusul la san, cu ajutor din partea asistentei. Mi s-a oferit un scaun comfortabil cu spatar, o perna pentru alaptare si am fost ajutata sa pun copilul corect la san. Ganditi-va ca toate lucrurile astea se intamplau intr-o tara straina a carei limba, spre rusinea mea, o vorbeam cu mare dificultate, de fapt, nu o prea vorbeam.

In ciuda somnolentei provocata de icter, puiutul meu parea flamand si a reusit sa manance la san cateva minute.
De joi am fost transferata si eu la sectia de prematuri intr-unul din saloanele mama si copilul special amenajate. In salon doar eu si bebe. Trebuia ca la fiecare 3 ore sa ii schimb scutecul, sa ii iau temperatura, sa il cantaresc inainte si dupa supt, sa notez toate rezultatele (daca a facut si caca sau nu,temperatura, greutate inainte si dupa, plus ora si minutul cand a papat).Parea un pic greu la inceput si mai ales nenatural. Dar stiam ca un copil nascut mai repede are nevoie de ingrijiri speciale. El oricum parea sa fie de acord cu programul. Pana intr-o zi cand a inceput sa urle ca din gura de sarpe. M-am panicat, nu stiam ce sa fac, ce se intamplase, trecusera doar maxim 1 ora si jumatate de cand mancase. In sinea mea imi spuneam ca daca as fi acasa eu acum l-as lua in brate si l-as pune la san. Dar aici in spital, unde regulile mi se pareau asa de stricte, eram confuza... Asa ca am mers si i-am spus unei asistente ca plange, ca eu l-am luat in brate dar nu s-a linistit si ca as incerca sa-i dau sa manance. Asistenta s-a uitat la ceas si a zis ca e devreme, apoi cu o expresie usor ironica: "Incercati dar nu cred ca o sa manance". Mi-am luat copilul in brate, evident l-am si cantarit, si l-am alaptat. Peste 30 de minute inregistram in caiet rezultatul: 65 de ml de lapte! Curand am inceput sa pompez surplusul de lapte astfel incat el sa poata fi oferit altor bebelusi care aveau atata nevoie de el.

Spre finalul sederii in spital s-a renuntat la proba suptului si la intreaga rutina si am inceput sa alaptez la cerere. Dupa 9 zile plecam acasa cu un bebelus care manca bine si crestea. Acum are 2 ani si 1 luna si a fost alaptat pana la 9 luni.

Pe Simon l-am nascut in orasul natal pentru ca ne-am mutat in tara cand am ramas insarcinata. Maternitatea aleasa tot una cu statut "baby-friendly", deci pro-alaptat. Spre sfarsitul sarcinii, l-am intrebat pe medic daca as putea sa primesc bebelusul in brate imediat dupa nastere, asa cum citisem eu ca e cel mai bine sa se intample. "Sigur, mi-a raspuns. El plange un pic imediat dupa nastere si cand il pui in bratele mamei sa vezi ce fain se linisteste atunci ". Pana la momentul linistirii copilului, nu stiti cat de mult m-am linistit eu auzind aceste vorbe. Ii ziceam sotului cu mare bucurie: uite domnule ce defaimate sunt maternitatile din tara! Mi-a zis ca o sa mi-l puna la piept cand se naste. Minunat!

Simon s-a nascut la termen, noaptea pe la 3 si jumatate. L-am vazut in timp ce era examinat si aspirat de catre medicul neo-natolog. Abia asteptam sa aterizeze unde ii era locul. Intreb de scorul Apgar, ma linistesc cand aud ca totul este in regula. Vine o asistenta, il ia si da sa plece cu el. De pe masa eu strig: domnu' doctor, ati zis ca mi-l dati in brate!. Dumnealui raspunde: "Ah, da. Da-i-l te rog!". Asistenta tine copilul de subtiori si il pune cu funduletul pe burta mea. Il tine acolo maxim 30-40 de secunde apoi pleaca cu el asa cum ii era planul initial. Dezamagire totala: asta se intelege prin a pune copilul la sanul mamei?

Dupa cum mi se spusese, protocolul maternitatii prevedea ca bebelusul sa ii fie adus mamei in primele 2 ore de la nastere. Un alt protocol spunea insa ca bebe ii este dus mamei, doar daca ea este deja instalata in salon. Iar un alt protocol (pe toate le-am aflat) prevedea ca nu se fac transferuri in saloane pentru nasterile care au loc noaptea. Cu alte cuvinte, in cazul meu urma sa merg din sala de nasteri din nou in sala de travaliu pana dimineata cand puteam sa imi iau patul in salon. Protocoale, protocoale, protocoale. Dar eu nu aveam nevoie de protocoale, ci de copilul meu, aveam nevoie sa il tin in brate, sa il mangai si sa il alaptez. Exact de asta avea si el nevoie. Dar nu se putea.

Toata noaptea am stat singura in sala de travaliu cu mintea doar la Simon, asteptand sa pot ajunge la el. Pe la ora 7 a inceput viata si vanzoleala pe holurile maternitatii. I-am spus infirmierei ca vreau sa merg la copil sa-l alaptez. Mi-a spus sa mai astept ca urmeaza vizita. La 8 a venit medicul si, considerand ca uterul este inca prea umflat, a cerut sa mi se aplice gheata cu care sa mai stau o vreme. I-am spus ca eu vreau sa merg la copil. Mi-a zis ca stiu asistentele ce sa-i faca, eu sa ma relaxez ca sa-mi revin. La ora 9 n-am mai spus nimanui nimic si am plecat singura. Am intrebat pe cineva unde sunt nou-nascutii si l-am gasit. Dormea si m-a frapat ca pe hainute avea urme de laptic pe care il vomitase. La Filip nu vazusem astfel de pete cand era asa de mic. O asistenta mi-a spus ca i-au dat ele lapte formula dar ca nu a prea mancat. "That's my boy!" Normal ca nu a vrut laptele ala fad. Dormea asa ca am fost sfatuita sa nu il trezim inca. Lucru logic pana la urma. Urma sa il iau in brate cand vom merge in salon.

Ghinionul facea insa ca in ziua respectiva sa nu fie niciun pat liber asa ca urma sa astept pana la ora 13 cand se va externa cineva. Avantajul maternitatii era ca saloanele erau de tip room-in. Am tinut copilul cu mine mereu, exceptie facand momentele cand era luat la vizita sau la baie. Din pacate erau si mamici care noaptea il trimiteau la asistente pentru a se putea odihni.

Odata instalata in salon baietelul mi-a fost adus si am putut sa il iau in brate in sfarsit si sa il pun la san. Ne-a luat 2 zile sa reusim o pozitionare corecta. De fiecare cand o asistenta intra in salon, prima intrebare era : mai ai copii acasa? Cu alte cuvinte, cu tine mai imi pierd timpul sau nu? Cu inca un copil acasa, si el alaptat, nu reuseam sa imi pun copilul corect la san. Uneori se uita ca nu toti copiii sunt la fel, ca in tumultul de emotii si stari contradictorii de dupa nastere, chiar si o mamica cu experienta poate fi debusolata si uita ce sau mai degraba cum sa faca anumite lucruri. Il vedeam ca ia doar mamelonul in gurita, stiam ca asa nu e bine, si tot scotandu-i-l si incercand din nou de nenumarate ori am reusit sa ma aleg cu niste ragade de toata frumusetea. In plus il vedeam si pe el ca e frustrat, fiindca isi dorea sa manance si nu prea reusea. In prima noapte am cedat si am plecat cu el in brate si am rugat o asistenta sa ma ajute. Intr-o dimineata nu apucasem inca sa ii dau sa manance ca imi era mila sa il trezesc si vine o asistenta si mi-l ia pe sus la vizita. Abia asteptam sa se intoarca pentru ca deja aveam lapte si, ca la inceput, aveam nu gluma. Cand l-a adus in salon mi-a spus: sa nu-i dati inca sa manance ca i-am dat o sticla sa stea cuminte la vizita! No comment decat ca asta era o maternitate unde se incuraja alaptatul. Dar il incuraja doar cu niste texte dense scrise coli A4 si lipite pe usile saloanelor. Nu stiu cate mamici le-au citit. Dar pe peretii de pe hol nu s-au gandit ca ar fi putut pune niste postere/poze cu femei care alapteaza. Ar fi mult mai utile. Totusi un indemn pe o pancarta ramasa din comunism (nu sunt ironica, pur si simplu se vedea ca e veche din vremea respectiva) pe care scria: "Femei, ascultati de cadrele medicale" Grozav!
Revenind la copilas: cand a invatat "tehnica", totul a mers struna. Acum Simon are 3 luni si primeste doar laptele magic de la mami, de fiecare data cand il cere, zi sau noapte.

Asta mi-a fost experienta: cu primul copil l-as fi primit imediat in brate dar a avut probleme de sanatate. Al doilea copil, sanatos tun dar administratia a fost mai presus. Sper ca daca voi mai avea un copil sa pot sa il iau la piept imediat. Pana acum am ramas cu frustrarea pe care ti-o creeaza sistemul din maternitati unde vezi ca altii decid pentru copilul tau ca si cand tu nu ai exista. Cred ca ar trebui sa evoluam spre spitale "mother & baby-friendly".

Multumesc,
Ada"

Moasa independenta trebuie sa-si scrie singura istoria in Romania

2011-05-03T18:33:00.001+03:00

5 mai – Ziua Internationala a Moasei sarbatorita in Romania

Cu ocazia Zilei Internationale a Moasei sarbatorita anual pe 5 mai, Asociaţia pentru Naştere Naturala şi Alaptare şi compania Houston NPA organizeaza simpozionul national “Moasa independenta – veriga lipsa”.

Evenimentul se va desfasura in Aula Academiei Europene HIV/SIDA şi de Boli Infecţioase din cadrul Institutui Prof. Dr. Matei Balş din Bucuresti, in data de 5 mai, intre orele 10.00 şi 18.00.

Potrivit Ordonantei 144/2008 art 7, moasa urmareste o femeie gravida, asista nasterea si insoteste mama si copilul in perioada post-partum, adica primele 6 saptamani dupa nastere, in situatia in care totul decurge normal, fiziologic, adica in peste 70% cazuri.

Tot moasa este abilitata sa recunoasca si sa trimita catre medic orice patologie care apare in decursul sarcinii, nasterii sau al perioadei post-partum. Ea este specialistul care educa cuplurile in timpul sarcinii in privinta nasterii, alaptarii si ingrijirii copilului (inclusiv sfaturi despre igiena si alimentatie), iar dupa nastere se ocupa de consilierea mamelor in alaptare.

In acest moment, opinia publica din Romania nu intelege ce inseamna o moasa adevarata. Cuvantul "moasa" este asociat fie cu moasa comunala, fara cunostinte in domeniu, fie cu asistenta de obstetrica din maternitati.

“Moasa independenta trebuie sa-si scrie singura istoria in Romania, pentru a nu fi confundata cu ceea ce nu este. Medicul se ocupa de patologie, moasa de fiziologie. Doar ca, in ultimii zeci de ani, medicul a preluat si partea moasei, ocupandu-se el si medicalizand excesiv sarcina si nasterea. Acum este randul moaselor sa-si recastige drepturile, sa atinga un statut profesional de egalitate, de colaborare cu medicii obstetricieni-ginecologi. Mai exact, medicul se ocupa de patologie, de interventie.

Cand nu este necesara nicio interventie, medicul nu are ce sa vindece, ce sa repare, iar aici intervine rolul moasei, care asteapta si nu intervine in normalitatea procesului”, a explicat Irina Popescu, Asociaţia pentru Naştere Naturala şi Alaptare.

Postarea lunară "Mami, alăptează-mă" - aprilie 2011 - Alăptarea în maternitate

2011-04-29T18:45:00.004+03:00

Și pentru că mâine am plăcerea de a străbate drumurile patriei, am găsit de cuviință să postez azi subiectul lunii.
Vă scriam că una din postări va fi premiată. Nu cu cine știe ce, dar o mică atenție poate bucura pe oricine. Câștigătoarea o veți vota voi, cititorii acestui blog dedicat alăptării, în sondaj de opinie. Așa că aștept postările pentru a fi publicate cu link, după care inițiez sondajul.
Vă mulțumesc!

Simona mi-a trimis pe e-mail experiența ei trăită într-una din maternitățile românești cu rugămintea de a o posta. Succes în continuare, Simona!

"M-a atras tema voastră și m-am hotărât să vă împărtășesc experiența mea.
Sunt mămică de aproape 5 luni.Am născut la maternitatea E., într-o perioadă foarte
agitată pentru spital, cu multe cezariene programate deoarece urmau să închidă
spitalul pentru câteva săptămâni pentru curățenie.
Asadar, secția de neonatologie era aglomerată, cu peste 20 de bebeluși la cele câteva infirmiere. Am născut prin cezariană. Politica spitalului este ca bebelușii să nu stea cu mamele în cameră, așadar programul de alăptare e din 3 în 3 ore. În a 2-a zi după ce am născut, am ratat programul de alăptare de dimineață, căci nu am știut că trebuie să te duci acolo, nu te anunța nimeni. La următoarea oră, am ajuns cu 5 minute mai târziu de ora fixă, și mi-au zis că nu mi-l mai dau, că trebuie să vii la fix.

Întâlnirea a avut loc abia la ora 15, când mi-au adus bebelușul adormit. El facuse un icter prelungit, din cauza incompatibilității de sânge (eu grupa de sange 0.1 și soțul, B.3), astfel că el dormea mai mult. Mă rog, l-am luat în brațe, mi-am scos un sân, iar apoi a venit asistenta și mi-a strâns tare de mamelon și de sân, l-a bagat cu forța în gura bebelușului care avea un somn profund. Nu s-a întâmplat nimic, el dormea în continuare. Iar a venit asistenta și a încercat să-l trezească, l-a luat în brațe și îi făcea un masaj pe spate, cam apăsat după părerea mea. S-a repetat figura cu strâns și chinuit sânul, băgat forțat în gura bebelușului care evident, dormea.

După 15 minute de când am ajuns în cameră(de fapt, holul de alăptare) au venit asistentele să ia bebelușii, căci au zis că nu e cazul să rămân mai mult, o să le dea supliment cu biberonul, lapte praf. În urma acestui tratament, am făcut evident răni mamelonare și usturimile au apărut imediat. Mă gândeam cu groază că nu voi putea să-mi alăptez puiul, că bebelușul nu suge lapte matern și nu o să stimuleze glanda mamară, că mă dor sânii și eu ce o să fac. Auzisem de la o altă mămică, care a născut la același spital, că ea a vorbit cu o asistentă să îi arate cum se face toaleta unui bebelus, căci pe ea nu avea cine să o ajute și nu știa nimic din ceea ce urma să devină o rutină zilnică. Așa că mi-am luat și eu inima în dinți și m-am dus să vorbesc cu o asistentă.

Evident, nu a fost încântată de propunerea mea, aceea de a fi prezentă în momentul unei băițe și toaletări a unui bebeluș. Mi-a zis că băiețelul meu a fost deja spălat, iar eu i-am zis că nu contează, bănuiam că toți copii se spală la fel și că voiam să văd pe oricine urmeaza să fie spălat, tocmai pentru că este primul meu copil și că nu mă ajută nimeni acasă, habar n-am ce ar trebui să fac. S-a lăsat convinsă de spusele mele cu greu, mi-a zis să vin la 11 noaptea, că atunci probabil era mai puțină agitație în secție.

M-am dus în salonul meu și așteptam cu nerăbdare să merg la ora stabilită.
Am ajuns în secție, iar asistentele erau preocupate să mănânce semințe și să citească niște reviste. O asistentă facea ture prin salonul de prematuri. Cea cu care vorbisem eu, s-a ridicat și mi-a zis să merg după ea. Ce credeți că a urmat? A fost o plăcere să o ascult și să o urmăresc pe această asistentă, care a fost foarte calmă și a avut răbdare să-mi povestească și să-mi arate ce și cum trebuie făcut și să-mi răspundă la întrebări. Dacă tot eram acolo, am rugat-o să-mi arate și mie baiețelul. Al meu era la "solar", împreună cu o fetița - și da, stăteau câte 2 într-un incubator din acela cu lumina violet, căci v-am scris că era aglomerație, erau și multi bebeluși cu icter.

A fost prima oară când l-am văzut dezbrăcat în scutec și cu niște ochelari la ochi. Asistenta mi-a zis că dacă tot sunt acolo și se făcuse deja ora mesei, să mi-l dea la sân. Ea a fost cea care m-a ajutat să îl pun corect la sân, fără să-mi traumatizeze sânul și fără să-l chinuie pe bebeluș. (ca dovada că se poate și în alt stil, altul decat cel smuls al asistentelor grăbite și fără răbdare cu proaspetele mămici).

Copilul meu a început să tragă cu forță și am simțit că și are ce să înghită, iar pe mine nici nu mă mai dureau sânii, eram mult prea fericită și mulțumită.Atunci am prins curaj și m-am liniștit, spunându-mi că totul va fi bine.

Și așa a și fost, eu astăzi continui să alăptez și să fiu fericită, atât eu, cât și bebelușul meu. Mi-a recomandat pentru răni să mă ung cu Bepanthen, cu Garmastan sau cu cremă pe baza de vaselina pură.

A doua zi m-am dus să caut asistenta și să-i dau ceva, pentru faptul că s-a comportat frumos și fără să fie impulsionată. În spitalele de stat, obiceiul e că întâi trebuie să dai ceva ca să primești. Trebuie să știți că există și excepții. Și iată, eu sunt un caz fericit - în final!".

Blogul de mami ne descrie un fix: alăptarea!

Ada, cea care a născut de 2 ori în maternitate "prieten al copilului"

De printre nori coboram in realitatea spitalelor.

Acum 1 an, Alex(creste) povestea cum a început alăptarea!

Prevenirea și rezolvarea problemelor în alăptare - întâlnirea lunii aprilie, LLL București

2011-04-10T10:41:00.001+03:00

Întâlnirea lunii aprilie 2011 organizată de La Leche League București se va referi, în principal, la tehnicile de bază ale alăptării şi de rezolvare a problemelor apărute.

Puteţi primi sfaturi specifice de la cele mai bune experte în alăptare: mamele care alăptează. Mesajul general este că nu contează ce probleme ar putea apărea, există aproape întotdeauna o soluţie care nu presupune înţărcarea copilul.

Vă așteptăm în sediul Asociației pentru Naștere Naturală și Alăptare, miercuri, 27 aprilie 2011, strada Muzelor, nr. 9 (în zona Piața Unirii, cu intrare din blvd. Națiunilor Unite), începând cu ora 17,00.

Toate mamele care doresc să alăpteze sunt invitate să participe la întâlnirile La Leche League București.

Toate mamele sunt acceptate la întâlnirile LLL cu brațele deschise: mamele de toate rasele și religiile, mamele singure, mamele care lucrează şi mamele a cărei filozofie pe diverse aspecte ale îngrijirii şi educării copilului poate diferi de cea a organizației La Leche League.

Fiecare mama este încurajată să ia din filozofia La Leche League ceea ce pare să-i fie de ajutor pentru ea și familia ei.

Timpul ideal pentru a începe participarea la reuniunile LLL este încă din perioada sarcinii, deoarece informaţiile primite în avans se pot dovedi a fi vitale pentru o mama atunci când se naște copilul.

Înscrieri pe e-mail: laptematern@yahoo.com sau la telefon 0722509939.

Postarea lunară "Mami, alăptează-mă" - aprilie 2011 - Alăptarea în maternitate

2011-04-08T18:43:00.000+03:00

Cum blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare, m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici referitoare la alăptare.

Începând cu luna ianuarie 2011 deschid seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătură cu link, aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.

Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi binevenite postările care sunt scrise corect gramatical şi ating subiectul propus lunar.

Sunt bineveniţi şi sponsori, doar acei care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substitutelor de lapte matern
pentru a aprecia cea mai cea postare.

Subiectul lunii aprilie, unul sensibil, de altfel, este alăptarea în maternitate (spital, clinică).

Așa că aștept postările voastre în ziua de 30 aprilie 2011!!!!! (aici, pe blog - cu link sau pe e-mail laptematern@yahoo.com).

De data aceasta avem și un mic premiu. Deci, încă un motiv în plus să postați!

Succes!

Rolul alăptării în prevenirea şi tratamentul diareei

2011-04-03T09:21:00.000+03:00

Autori: Huffman SL, Combest C., J. Diarrhoeal Dis. Res.1990, Sep.8(3):68-81.

Studiile au demonstrat efectele benefice ale alăptării în prevenirea morbidităţii şi mortalităţii provocate sugarilor de către diaree.

Un studiu de caz efectuat în Brazilia a arătat că: copiii care nu sunt alăptați au un risc de 25 de ori mai mare de a muri din cauza diareei, în comparație cu cei care sunt alăptaţi exclusiv. Un studiu realizat în mahalalele urbane din Lima, Peru a descoperit că sugarii alăptați exclusiv au un risc redus de morbiditate datorată diareei în comparaţie cu cei care primesc numai apă, în plus faţă de laptele matern.
Ambele studii, împreună cu altele din ţările în curs de dezvoltare, au plecat de la necesitatea de a prelungi durata de alăptare exclusivă la 6 luni. O analiză a studiilor din lume arată că până şi femeile subnutrite au suficient lapte matern pentru a asigura creşterea sugarilor până la această vârstă – 6 luni. Adăugarea de suplimente alimentare mult prea devreme la sugari hrăniţi în condiţiile actuale de mediu, în ţările în curs de dezvoltare, conduce la creşterea episoadelor diareice şi, asociat, un aportul alimentar redus. Aceasta con duce la o nutriţie deficitară pentru sugarii afectați.

Alăptarea ajută la menţinerea hidratării în timpul acestor episoade diareice. Studii efectuate în Peru, India, Nigeria au arătat că alăptarea poate fi continuată în timpul diareei deoarece atunci copiii refuză, adesea, alte alimente.
Astfel, alăptarea este importantă pentru furnizarea de calorii şi proteine necesare într-un moment în care se pierde apetitul pentru alte alimente.

Programele de control al bolilor diareice trebuie să modifice furnizarea de servicii pentru a se asigura că mamele care alăptează nu sunt separate de copiii lor în timp ce primesc terapie de rehidratare orală în regim staționar sau ambulator.

Soluţia orală de rehidratare ar fi necesar să fie administrată sugarilor cu o ceaşcă sau linguriţă, mai degrabă, decât cu biberonul, pentru a nu interfera cu alăptarea.

Programele ar trebui să includă, de asemenea, promovarea alăptării, ca parte a activităţii lor: practici care să sprijine în continuare alăptarea imediat după nașterea sugarilor şi ulterior, în timpul petrecut în spital, de exemplu, să fie alăptați imediat după naştere, să practice rooming-in (să stea în aceeași cameră cu mama), să fie alăptați la cerere, nu alimentați cu biberonul.În plus, profesioniştii din domeniul sănătăţii să înţeleagă competenţele necesare pentru gestionarea alăptării, pentru ca mamele să primească consiliere adecvată cu privire la alăptare şi cum să facă față problemele care pot apărea.

"Mami, alăptează-mă!" - Alăptarea în familie - străbunica, bunica, mama, fiica

2011-03-31T20:03:00.002+03:00

Subiectul postării lunii martie 2011 este "Alăptarea în familie - străbunica, bunica, mama, fiica". Asiguraţi-vă că vizitati si alte bloguri care participă la acestă postare lunară (link-urile de la sfârşitul acestei postări).

Întotdeauna în luna martie o sărbătorim pe mama de Sf. Toader. De data aceasta am avut parte de un moment în care mama a povestit despre nașterea noastra - a mea și a fratelui meu.

Eu m-am născut la Spitalul nr. 9, pe atunci beneficia și de maternitate. Am venit pe lumea aceasta în jurul orei 3.40, noaptea, natural, cu anestezie locală și epiziotomie, după un travaliu destul de lung, în care mama a stat singură deoarece singurele prezente în spital la acea oră erau moașa și femeia de serviciu, iar moașa avea “nevoie de somn”.
M-am născut cu o pată roșie pe o pleoapă. A doua zi, mama a primit un bebeluș înfășat, iar ochii ei căutau pata de pe pleoapă, trăind cu teama că i se va aduce alt bebeluș. Și cum vorba românească “de ce îți este frică, nu scapi”, uneori, este adevărată, iată că se petrecea. Mama ținea în brațe un alt copil! A atenționat asistenta că își dorește propriul bebeluș, dar a fost asigurată că i s-a dat ce a cerut.
Dovada ca nu eram eu a venit imediat, după desfășarea bebelușului și consultarea brățării de la mână - nu corespundea cu a mamei!

Startul în alăptare a fost destul de bun. Îmi plăcea să dorm, multe ore, așa că ai mei părinți nu au avut nopți “albe”. Când aveam 2 luni de viață, mama a trecut printr-un episod de mastită, cu sâni angorjați și febră mare. Ambulanța a venit să îi acorde ajutor, iar când a plecat către spital, mama m-a lăsat acasă. Medicii au venit cu diverse sfaturi: unul a sfătuit-o să se opereze, altul să ia antibiotic. Până la urma a primit tratament cu cloramfenicol, iar după o oră a revenit acasă.

Biberonul mi s-a oferit, dar nu am avut plăcerea, așa că “ceiuțul” l-am băut din linguriță! Am molfăit și suzeta - tetina mare și maro disponibilă la acea vreme.

M-am înțărcat la 1 an și 2 luni pe motiv că preferam mâncarea.

Fratele meu s-a născut natural, la spitalul Giulești, cu ajutorul moașei – bolnavă în acel moment, cu febră ridicată, în jurul orei 19.40, iar a doua zi dimineață a primit minunatul colostru.
Medicul ce o îngrijea pe mama era d-l Bogdan Marinescu.
Fratele meu a fost alăptat la program, din 3 în 3 ore, iar noaptea primea biberonul cu ceai. Înțărcarea a avut loc dupa 1 an și 1 lună.

Am căutat în sertarul cu amintiri al părinților mei o fotografie cu mine sau cu fratele meu la sânul mamei. Nu am găsit!
Dar, am dat peste câteva poze, de dimensiune mică, ce mi-o arată pe mama însărcinată (având acea "aură" vizibilă doar la femeile gravide - de frumusețe, bucurie, împlinire) și pe mine, înfășată, în brațele ei și ale tatei.

Din păcate, pe bunica maternă nu am cunoscut-o, trecând în neființă cu mult înainte de a mă naște, iar cea paternă a avut 5 copii, dar și ea își odihnește sufletul, așa că.....nu dețin amănunte despre "fundația" părinților mei. Iar străbunicile nu le-am cunoscut.

Soacra mea (asistentă medicală la neonatologie) a alăptat singurul copil timp de 1 an și 4 luni, după care a cedat presiunii celor din jur.

Mi-ar fi plăcut să scriu despre un lanț neîntrerupt al familiei în alăptare, despre cum se transmite mai departe, despre cum se susțin femeile din familie. Gândesc că, poate, eu voi fi începutul de lanț neîntrerupt pentru alte generații.

Acum sunt mamă la rândul meu. Îmi alăptez băiatul, nu știu pentru cât timp. Înainte de a-l naște nu aveam nici o imagine mentală despre alăptare. Dar, am știut să-l pun instinctiv la sân, iar el a răspuns tot instinctiv. Iar relația creată prin alăptare este una specială.

Fiica fratelui meu este alăptată!

De la nașterea mea au trecut treizeci și ceva de ani și azi, același scenariu mi se derulează aproape zilnic prin fața ochilor! Îmi doresc ca în generația mea, alăptarea să devină normalitate, iar mamele din familii să beneficieze de sprijinul și ajutorul celor din jur.

Codruța (cumnata mea) a scris povestea destul de tragică a alăptării ei.
Admirăm curcubeul și citim despre firescul în alăptare și naștere când Yona era copil.

Butonu'

2011-03-18T21:03:00.003+02:00

Vinovată pentru noul logo al blogului este Alina Grigore sau CriticoMamica. A rezistat eroic la toate pretențiile mele!!!
Așa că........îi mulțumesc din suflet!

Dacă doriți să afle informații referitoare la alăptare cât mai multe mame, aveți bunăvoința de a prelua butonul "Mami, alăptează-mă!" prin link-ul afișat în partea dreapta a paginii blogului.

Postarea lunară "Mami, alăptează-mă!" - martie 2011: Alăptarea în familie - străbunica, bunica, mama, fiica

2011-03-06T09:45:00.001+02:00

Cum blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare, m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici, referitoare la alăptare.

Începând cu luna ianuarie 2011 deschid seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătură cu link, aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.

Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi binevenite postările care sunt scrise corect gramatical şi ating subiectul propus lunar.

Sunt bineveniţi şi sponsori, doar acei care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substitutelor de lapte matern
pentru a aprecia cea mai cea postare.

Și cum în luna martie celebrăm femeia/mama într-o anumită zi, m-am gândit că ar fi frumos să ne amintim despre istoria alăptării în familie, de-a lungul a mai multor generații.

Așa că aștept cu drag postările voastre în ziua de 31 martie 2011!!!!! (aici, pe blog sau pe e-mail laptematern@yahoo.com)

Arta alăptării

2011-03-05T18:51:00.000+02:00

Alăptarea este într-adevăr o formă de artă. Mamele cu experienţă în alăptare ştiu că relația creată înseamnă mult mai mult decât o nutriţie superioară şi beneficii pentru sănătate.

Alăptarea poartă cu ea o serie întreagă de instincte şi logic ar fi să le ascultăm.

A doua întâlnire La Leche League București, dintr-o serie de 4 întâlniri, va avea loc la sediul „Pronatalita”, vineri, 25 martie 2011, între orele 17 și 19.

Posibile subiecte de discuție:

Frumusețea maternității;
Construirea unei legături instinctive cu copilul;
Experiența bucuriei de a alăpta;
Alăptarea în afara casei;
Diversificarea sau autodiversificarea;
........

Aflaţi cum alţii vă pot ajuta pentru a face din alăptare o experienţă pozitivă!

Întâlnirile sunt discuţii de grup, nu prelegeri.

Încurajăm și femeile însărcinate să vină înainte de a se naște copilul pentru a obţine informaţii şi sprijin.

La această întâlnire așteptăm, în special, mămici cu experiență în alăptare de peste 6 luni de zile.
Înscrieri la e-mail laptematern@yahoo.com. Detalii la nr. de telefon 0722509939, Roxana.

La Leche League este o organizaţie internaţională, educaţională, non-sectantă, nediscriminatorie, sprijinită integral prin donații, taxe ale membrilor şi vânzări de materiale informative (cărți, broşuri, ghiduri samd) şi cu o politică foarte strictă de a nu reprezenta mai multe cauze. Organizaţia oferă ajutor în alăptare tuturor mamelor, indiferent de convingerile personale.

Postarea lunară "Mami, alăptează-mă!"- februarie 2011 - Primul an pe calea lactee - momente de cotitură

2011-02-28T20:30:00.004+02:00

În blogosfera mămicească am descoperit postări din care putem lua ce considerăm că ne poate ajuta:
- mamă a 5 copii, Ecaterina ne oferă experiența primului an de alăptare - felicitări!;
- de printre nori aflăm cum se poate trece peste un episod de mastită.
- coborâm pe curcubeul supermamei de supergirl;
- Copii și mame oferă câteva soluții pentru a trece mai ușor peste complicațiile alăptării.

Pentru luna februarie am ales să postez experiența scrisă de Anamaria Toma, o prezență constantă la întâlnirile La Leche League.

Laptele meu, cu dragoste, din dragoste pentru Ilinca

"Sunt Anamaria, mamica de Ilinca-Maria, si scriu despre alaptare ca sa nu uit cat de minunat a fost, scriu pentru mine, pentru toate mamicile si viitoarele mamici, pentru tati si ceilalti membri ai familiei unui nou-nascut, scriu pentru Ilinca, pentru ca nu vreau sa uite cat de fericite eram cand ea sugea la sanul meu, la sanii mei, cand ea era stapana lor. Chiar ii spuneam sotului meu ca abia astept sa mai avem un copil pe care sa-l alaptez. Ilinca a mancat laptic de mama din primele ore ale nasterii ei pana la un an si aproape trei luni. Acum are un an si aproape opt luni si parca ma incearca un sentiment de tristete, nu stiu care dintre noi a fost mai trista cand am luat eu hotararea de a o intarca, pentru ca acum, imi dau seama ca hotararea a fost a mea, in niciun caz a ei. Dar vreau sa o luam pe rand, drumul e lung pana la intarcare.

Inainte sa raman insarcinata stiam ca voi alapta, imi doream enorm sa alaptez si imi doream la fel de mult sa nasc natural. Cu ajutorul lui Dumnezeu am avut parte de amandoua. Exemplele de alaptare nu erau foarte multe in jurul meu, erau doar cateva, o verisoara o alaptase pe fetita ei, pe Roxanica, destul de mult, trecuse de un an. Un alt exemplu bun, il am de la o prietena, Geanina, care a nascut in Franta, l-a alaptat pana la un an pe Dominique din primele minute de la nastere. Mai am o prietena foarte buna la Cluj, Ioana, care nascuse inaintea mea (prin cezariana) si imi spunea ca de multe ori a vrut sa renunte si de cate ori voi vrea sa renunt sa o sun pe ea ca nu-i chiar asa usor cu alaptarea, pana deprinzi tehnica ca apoi vine de la sine, e ceva natural, imi spunea. Ea alapteaza si acum, iar Cristian se apropie de 2 ani. In timpul sarcinii, am participat cu sotul, la cursuri Lamaze, sustinute de Ramona Rosu, educator prenatal Lamaze. Si la aceste cursuri s-a vorbit foarte mult despre alaptare, despre beneficiile ei, atat pentru mama, cat si pentru copil (eu as adauga pentru intreaga familie, voi dezvolta pe parcurs), s-au prezentat chiar tehnici de alaptare, pozitii. Sprijin aveam, sotul stia ca trebuie sa ma sustina, familia la fel, voiam sa alaptez cu orice pret, trebuia sa reusesc pentru Ilinca.

In tot acest timp, am citit despre alaptare, despre laptele matern, ce contine si cat de bine ii face bebelusului, ma prindeau ore tarzii in noapte cautand tehnici de alaptare, tot felul de filmulete pe youtube, pentru ca sunt destule. Nu-mi scapa niciun articol despre alaptat din revistele pe care le citeam in timpul sarcinii, pentru ca voiam sa fiu pregatita. Imi priveam cateodata sanii in timpul sarcinii, le vedeam modificarile, cresterea in volum, pigmentarea areolei, stiam ca si ei se pregatesc sa o primeasca asa cum se cuvine pe Ilinca, adica plini de laptic bun de care sa nu se mai sature. In ultimele luni de sarcina, am invata la cursurile Lamaze cum sa ne pregatim pielea sanilor pentru micii infometati si insetati. Din luna a opta, mi-am uns sanii cu unguent Garmastan (mai sunt si altele, dar eu asta am folosit). Citisem eu pe internet, invatasem la curs si vazusem si filmulete, ca bebelusilor trebuie sa le bagi in gurita cat mai mult din sanul tau, chiar cat mai mult din areola, pentru ca ei sa nu apuce sa iti „rontaie” mamelonul, si cu cat au mai mult in gurita din sanul tau, cu atat stimuleaza mai bine canalele galactofore si curge mai mult laptic.

Si a venit ziua cea mult asteptata, nasterea Ilincai (nasterea o alta poveste cu peripetii frumoase, zic eu acum, dar cu stituatii neplacute, pana la urma o nastere normala, nu naturala, adica am apelat la anestezia epidurala, o sa scriu si despre ea, la un moment dat).

Pe Ili, am nascut-o la maternitatea Filantropia, pe 23 mai 2009, intr-o sambata dimineata la ora 4.10. Era atat de mica (3kg) si lunguta (52 cm). Si avea plamanii puternici, eu in primele zile i-am zis Trompetica. Experienta nasterii si alaptarii la Filantropia a fost una pozitiva (spun asta pentru disponibilitatea personalului de a raspunde la intrebari), chiar daca nu am avut-o langa mine, adica nu am ramas cu un gust amar.
Nu am alaptat-o imediat, am nascut la 4.10 dimineata si la ora 9 am alaptat-o. Din pacate nu stateam cu bebelusii in camera, ii alaptam din trei in trei ore. Dar atunci, mi se parea ok, acum sunt convinsa ca si ea a papat laptic formula, in maternitate.

Nu va pot descrie in cuvinte momentul in care am fost chemate sa alaptam. Emotiille erau mari, nu traisem nimic asemanator pana atunci. Cand am nascut-o , una dintre moase i-a facut cateva poze cu telefonul meu, din initiativa ei. M-am bucurat mult, ca pana am ajuns la ea m-am uitat continuu la acele poze si ma gandeam la marea intalnire. Drumul de la salonul in carea stateam, pana la salonul nou nascutilor mi s-a parut lung, la fiecare pas ma gandeam cum mai arata, daca s-a schimbat de cand am nascut-o, daca tot frumusica e, daca voi sti sa o alaptez. Cand am ajuns in salon toate mamicile cu copiii la san, iar asistentele de serviciu treceau pe la fiecare si le aratau cum sa-si pozitioneze corect bebelusii. Salonul era dotat chiar si cu scaunele speciale, pentru alaptare, lucru foarte util pentru cele care aveam epiziotomie. Eu am ajuns ultima, am respectat ora, la noua fix am fost acolo, nu am stiut ca pot sa ma duc si cu cateva minute mai devreme. Si ilinca ma striga, tipa de foame saraca, toti erau linistiti ca erau la sanul mamelor, numai ilinca ma astepta. Era ca o trompetica!

Am luat-o din patut cu toata dragostea, am pupat-o si am solicitat asteptand rabdatoare, sa-mi arate si mie cineva tehnica corecta. O analizam, ii priveam ochisorii mici, frumosi si gurita, cautatoare de laptic! Am pus-o singura la piept, dar ma cam „rontaia”. Aveam camasa speciala pentru alaptare, iar regula este sa iti speli inainte sinii si pe maini pentru a-l proteja pe bebelus. Cand a supt prima oara Ili am zis ca fericirea e aici, pe pamant. Ma simteam MAMA, o mama care voia sa alapteze. Era ceva foarte ciudat, pe de o parte, fericirea maxima, de a-ti vedea copilul sanatos la sanul tau, sugand cu putere, pe de alta parte, simteam niste intepaturi mici in san si dureri in abdomen pentru ca se contracta uterul in timp ce ea sugea. Sugea cu putere si incerca sa desfunde singurica, canalele galactofore, ca sa vina laptic. Era o scumpa, o luptatoare, nu se lasa, nici ea, nici eu. Mi-a explicat o asistenta sa-i pun caputul pe bratul meu, corpul ei lipit de mine, burtica la burtica, palma sa o pun intre picioarele ei, iar cu mana libera sa-i bag cat mai mult sanul in gura. Ma uitam la ea, o vedeam cum deschide gurita in cautarea sanului si cand deschidea gurita mai mult, atunci si eu ii bagam cat mai mult in gurita. Nu reuseam mereu, daca nu reauseam sa ii bag mai mult in gurita, scoteam sanul afara, bagandu-i in coltul gurii varful degetului mic si incercam sa o fac sa apuce corect.

Atunci cand sugea corect ma bucuram foarte mult pentru ca vedeam cum inghite, dar trebuia sa ma uit atent ca era atat de micuta, se vedea la gatul ei miscarea de inghitire. Nu stiu cat a apucat sa manance ca eu mai mult am exersat alaptarea. Asa a fost prima oara, numai ca, tocmai cand incepuse sa-mi placa si ea deprinsese oarecum tehnica atunci expirase timpul (20 min, uneori mai stateam si peste acest interval), trebuia sa plec si sa ma intorc peste trei ore. Imi parea rau ca trebuie sa plec, dar ma bucuram ca ma pot odihni. O pupam, ii faceam semnul crucii, ma rugam ca Dumnezeu sa aiba grija de ea si sa imi vina lapticul. Acum gandesc ca ma puteam odihni si langa ea, daca ar fi fost langa mine, poate chiar mai bine, se satura si ea sugand, adormea, iar eu adormeam privind-o sau o puneam in patut si ii mai dadeam laptic cand voia ea. Asa probabil s-ar fi desfundat canalele mai repede. Totusi nu intelegeam de ce nu-i cu mine, de ce trebuia sa-mi fie atat de dor de ea, pana venea ora alaptarii. Era copilul meu si il voiam alaturi! Sper sa se schimbe ceva in acest sens, la Filantropia! Asistentele, o data pe zi, ne verificau sanii (pentru a preveni complicatiile gen mastite, ragade), ne intrebau cum stam cu lapticul, ce mancam si ne puneau sa bem multa apa, lichide.

Vedeam in spital cum altor fete le curgea efectiv lapte din sani, isi udau camasile de lapte si la mine iesea laptic numai daca mulgeam putin. Una dintre asistente, la verificarea sanilor mi-a spus sa beau mai multe lichide, sa mananc cum trebuie si sa nu fiu nelinistita, ca lapticul o sa vina. Am continuat sa alaptez, am inceput sa beau si ceai de chimen cu anason, apa multa si am mancat normal, cu unele retineri, fara prajeli, fara ceapa, usturoi sau afumaturi, fructe, nu am consumat bauturi carbogazoase. Cam asta ar fi experienta din spital.

Distractia a fost cand am ajuns acasa! Am inceput sa o alaptez in continuare, dar tot nu vedeam eu lapticul care stiam ca trebuie sa vina! Si eu sunt una dintre mamicile care i-am dat lapte formula (ii dadeam cam 15 ml completarea). Cu aceasta practica am plecat din spital, un minus mare aici maternitatii - mi s-a "recomandat”, pana vine laptele, sa-i dau si completare. Primul sprijin in alaptare l-am avut de la sora mea (medic pediatru sustinator al alaptarii), care nu avea o experienta personala, dar stia beneficiile aduse de alaptare, atat mamei cat si nou-nascutului! Mi-a aratat cum sa pozitionez copillul corect, mi-a aratat cum sa ma mulg atat manual, cat si cu pompa si m-a incurajat ca o sa vina lapticul. Si a avut dreptate..... in a patra zi de la nastere m-am trezit cu sani tari, durerosi, gata sa explodeze, cu un bebelus care nu avea putere sa suga prea mult. Ma cam speriasem, nu voiam sa fac vreo mastita, nu voiam sa ajung la doctor in niciun caz. Bineinteles, primul ajutor mi l-a dat Ilinca, punand-o la san! Mi-am amintit ce am invatat la curs si am citit din ce aveam prin casa. Imi lasase sora mea un curs de puericultura in care descria exact situatia mea. Mi-am pus comprese cu apa calda si am inceput sa ma mulg usor cu mana, sanii se mai inmuiasera, durerea incepea sa treaca, am folosit si pompa la ambii sani si am pus-o pe Ilinca la san cat a vrut ea.

Inca ceva ce-mi amintesc, apropos de suplimentul de lapte formula - dupa ce manca puiul drag la san si ii mai dadeam si surplusul, dadea afara tot! Concluzia - fata se satura cu ce primea si asa nu am mai apelat deloc la acel supliment! Eram la dispozitia ei de cate ori voia! La inceput se invatase cu programul de alaptare din spital, sugea si apoi dormea fix trei ore. Nu pot sa zic ca nu mi s-a parut greu la inceput, dar era si frumos, abia asteptam sa se trezeasca sa ii dau sa suga. Era linistea deplina in ochisorii ei cand sugea. Imi placea apoi sa o privesc cum, dupa ce nu mai sugea continua sa abia gestul acela cu gurita, ca si cum ar suge in continuare! Am citit undeva pe internet intr-un articol, ceva ce mi-a placut foarte mult: o mamica spunea ca lapticul matern este primul vaccin al bebelusului. Ma gandeam cand alaptam la depresia post partum a unora dintre proaspetele mamici si ma intrebam cum poti fi deprimata daca alaptezi.Eram atat de linistita cand alaptam, incat uitam de toate problemele vietii cotidiene.De asta sustin ca, si la noi in tara, mamicile ar trebui sa beneficieze de sprijin atat fizic, cat si psihic in aceasta perioada de acomodare cu copilul, de “deprindere” a alaptarii, cel mai firesc si natural lucru din inceputurile relatiei mama si copil.

Sa va scriu si despre pozitiile de alaptare aplicate de mine (nu stiu daca sunt ca la carte, dar eu m-am simtit foarte bine cu ele)! Acum, va pot spune din proprie experienta ca se poate alapta in orice pozitie confortabila, tie si copilului tau. La inceput, cand bebelusii sunt mici, e important sa le sustinem gatul.

O aduceam pe Ilinca la sanul meu, nu ma aplecam eu catre ea. Imi placea sa o simt piele pe piele. Cand o alaptam in pozitia culcat, foloseam urmatoarele pozitii - ori intinsa pe o parte, cu bratul meu sub capul ei, tin minte ca imi puneam si o perna in spate, sa ma sprijin cumva, sa-mi tin spatele drept, iar picioarele nu le aveam in aceeasi linie cu trunchiul (mi se parea confortabil). Cateodata imi puneam sub bratul pe care statea ea o pernuta pentru a nu obosi. Cand alaptam culcata pe spate ma foloseam de perna pentru alaptare(dar se poate folosi orice perna, zic eu, pe care sa o pozitionezi cum simiti tu). Stateam culcata pe spate, pe Ilinca tot asa o puneam pe un brat de-al meu, iar sub brat imi puneam perna. Trebuie sa iti creezi un confort pentru a alapta, pentru ca nu-i poti spune copilului tau: „hai mama ca am obosit, mananci mai tarziu!”. Cateodata, chiar radea sotul meu si zicea ca nu mai avem loc de atatea perne, iar eu ziceam ca pentru Ilinca am creat Regatul Pernelor. M-am folosit mult de ele, la alaptarea in pat!
Am alaptat si in sezut, fara sustinere a spatelui si a bratelor, pentru mine era mult mai obositor. Am ajuns la concluzia ca, atunci cand copilul este mic chiar ai nevoie de sustinerea bratelor si a spatelui. Am alaptat stand pe un fotoliu cu doua brate - confort maxim, pentru spate si brat, iar pe Ilinca o puteam muta de la un san la altul, fara nicio problema.

Ca si tehnica, cred ca am invatat amandoua. E mai greu la inceput, pana copilul reuseste, ajutat, sa introduca cat mai mult din mamelon. Astfel se evita ranile. Mi s-a intamplat si mie sa ma rontaie si am stat cu laptic pe sani, cu sanii dezgoliti cateva minute. Merge garantat! Dupa ce Ilinca a invata sa suga totul a fost perfect! Sugea la cerere, iar lactatia mea crestea! Dupa ce termina de supt, ma mulgeam si puneam surplusul de lapte la congelator, etichetat cu data de colectare si expirare. M-am muls cam pana pe la 4 luni jumatate cand am crezut ca nu mai am asa mult laptic, pentru ca nu mai extrageam cu pompa atat cat eram obisnuita. M-a linistit medicul care o urmarea pe Ilinca, spunandu-mi ca atat timp cat ea ia in greutate si se dezvolta normal sa nu-mi fac griji, se echilibrase cumva cererea cu oferta de lapte. Dupa ce sugea Iilinca, eu mai scoteam cam 120-150 ml!

Acum am citit (pe blogul “mami alapteaza-ma”) ca as fi putut sa donez acest laptic pruncilor care aveau nevoie de lapte matern! Chiar sunt convinsa ca as fi putut alapta si alt copil, al altei mamici! Nu stiu cati din jurul nostru vad cu ochi buni acet lucru,dar mie mi se pare minunat! Si le felicit pe mamicile care au facut-o! Alaptarea pentru mine inseamna a oferi dragoste, sa alaptezi un pui de om care nu-i al tau si care poate are nevoie mare de lapte matern, ce dovada mai mare de dragoste poate fi!

Alaptand-o pe Ilinca, ca sa zic altfel, avand toate mesele ei la purtator, am plecat cu Ilinca in calatorii prin tara. Prima oara a fost la munte - la o luna si jumatate. La trei luni, am alaptat-o pe sezlong la mare. La trei luni jumate am facut turul tarii! Asa ca am alpatat-o la munte, pe plaja, in drumetii,pe munte, in masina. Imi placea cand eu stateam in pozitie sezut, iar ea sugea din picioare, asta se intampla, cam pe la 9 luni cand a inceput sa mearga singura. Sugea de foame, de sete, de alint, de drag, ea stia motivul.

In public nu am alaptat decat in prezenta personelor de sex feminin sau de fata cu prieteni apropiati. Acum nu cred ca as mai avea vreo retinere fata de nimeni! In parc am alaptat in locuri mai retrase. Pacat ca la noi sunt privite suspicios mamicile care alapteaza, si ele, la fel ca mamicile care dau biberonul cu lapte copilului lor, nu vor decat acelasi lucru, sa-l poata hrani de cate ori ii este foame!

Apoi, cand Ilinca a crescut, isi alegea pozitiile de alaptare - venea la mine in brate si ridica bluza, sugea culcat, in picioare, cum simtea! Ea a fost alimentata exlusiv cu lapte matern, timp de sase luni. Pe cel muls i-l dadeam cu biberonul! Foarte greu a acceptat biberonul, iar suzeta era o jucarie pentru ea!
Am fost o raritate in cercul de prieteni pentru ca am nascut mormal si am alaptat! Am avut doar vreo doua-trei exemple de acest gen, in jurul meu, de mamici care au alaptat.

Pacat ca mamicile fug de alaptare, pacat ca aud spunandu-se „eu nu am alaptat si sunt o fericita”. Pacat ca mamicilor nu li se arata cum se alapteaza si atunci apare teama - nu stiu daca bebelusul mananca destul, nu stiu cum sa-l pozitioneze, nu li se explica beneficiile alaptarii pentru ca, poate, unele dintre ele, nu au acces la surse de informatii in ceea ce priveste alaptarea. Una dintre surorile mele, a nascut acum doi ani si sapte luni, doi baietei. Nu i-a alaptat decat o luna si jumatate. Acum imi pare foarte rau ca nu am stiut cum sa o ajut, nu aveam informatii si nici experienta proprie a alaptarii.

Mamicile au nevoie de sprijin, au nevoie sa vorbeasca despre experienta alaptarii, au nevoie sa li se spuna ca e bine ce fac, nu au nevoie de comentarii de genul: are sase luni, gata, cat ii mai dai sa suga, pana la scoala? (eu am auzit asta) sau nu manca la masa destul (asta dupa ce incepe diversificarea) pentru ca il alaptezi sau – normal ca plange dupa tine cand pleci, v-ati prins, din acelasi motiv, ca alaptezi si multe altele.

Am auzit si ca e dependent de mine ca alaptez, dar mie chiar imi placea ca Ilinca sa-mi arate ca are nevoie de mine, asa cum si eu ii aratam ca am nevoie de toata dragostea ei, nu voiam sa fie independenta de la sase luni. Si acum dupa ce nu am mai alaptat-o, tot dupa mine se tine. Cred ca, acesti copii stau dupa noi pentru ca noi le acordam toata atentia necesara, pentru ca vad ca ne pasa de ei, pentru ca vad ca ne jucam cu ei, ca ii hranim, ca ii schimbam, ca iesim impreuna la plimbari, ca le acordam cat mai mult din timpul nostru, cum sa nu ne iubeasca, cum sa nu fie dupa noi..........! Si sunt convinsa ca si copilasii care nu au fost alaptati stau dupa mamicile lor din acelasi motiv, simt ca li se ofera dragoste si atentie. Nu alaptarea da dependenta de mama, ci relatia de iubire cultivata zilnic de cei doi.
Alaptarea m-a ajutat sa o alin atunci cand a venit momentul primilor dintisori (sapte luni) si oricand a simtit nevoia.

Au existat momente cand si ea ma alina pe mine, ma descarcam de orice traire negativa, alaptand-o. Cand era micuta nu prea accepta sa suga daca simtea vreo neliniste de-a mea, asa ca trebuia sa ma linistesc si apoi sa o alaptez, iar cand a mai crescut m-a acceptat oricare ar fi fost starea mea, pentru ca se invatase cu mine, incepuse sa ma cunoasca, accepta sa o hranesc fara sa-i afisez de fiecare data un zambet larg.

Despre alaptare cred ca as putea sa povestesc zile intregi, dar nu pot spune acelasi lucru despre experienta intarcarii.
Acum, dupa ce am intarcat-o pe Ili, va recomand sa fiti mult mai atente la cerintele copilului, ascultati-l, el stie cel mai bine ce vrea! Eu am crezut ca Ilinca nu mai e asa atasata de san, sugea numai la somnic si dimineata cand se trezea, pe timpul zilei nu mai solicita sanul! Alaptarea a fost cea mai frumoasa perioada de inceput a relatiei noastre de mama si fiica si, acum, realizez ca ne-ar fi placut sa dureze mai mult! Eu imi ziceam ca nu mai vrea san (fals) si "incurajata" de cei din jur ca am dreptate am zis ca vreau sa vad cum se comporta daca nu ii mai dau - si dimineata cand se trezea o imbracam si ieseam afara (in jur de 8 dimineata-era vara), ne zbenguiam amandoua prin parc, isi manca fructele si apoi mergeam acasa. In sufletul meu, inconstient, dar acum vad ce nu voiam sa vad atunci-imi ziceam ca e ok, dar niciodata nu am vazut-o ca pe o victorie, faptul ca nu a cerut sanul. La pranz dupa ce manca, sugea de cateva ori si adormea imediat. Noaptea la fel, dupa masa de seara, sugea si adormea foarte repede; pe timpul noptii sugea cam de doua ori! Nu ma deranja, cum am auzit alte mamici spunand „nu mai support, noaptea vreau sa dorm!”. Dormeam chiar foarte bine; cand voia laptic se ridica din patut si ma chema. O luam in pat, sugea si adormea imediat. Nu stiu cat mai era alimentatie, dar daca asta isi dorea copilul meu ii dadeam. Eu vad alaptarea ca pe daruirea dragostei. O dragoste neconditionata. A fost foarte dur pentru amandoua cand nu i-am mai dat la masa de pranz. Am plans si eu si ea! Nu vreau sa treceti prin asta! Am incercat tot felul de activitati cu ea, ca sa cada "lata" la somnic. Am reusit sa o adorm in brate cantandu-i diferite cantecele si ma puneam apoi langa ea sa ma simta totusi alaturi! Ii spuneam ca mai pastram laptic si pentru un viitor fratior sau o surioara. Chiar nu stiam ce sa-i spun ca sa nu sufere! Si ea se uita in ochii mei si zicea da! Nu stiu ce intelegea ea! In cateva nopti a adormit-o soacra mea! Tot asa.. cu cantecele!

Mamicilor, ma intreb acum, de ce nu am avut rabdarea necesara cu ea? De ce am inceput sa acord un mai mare interes alaptarii, dupa ce nu i-am mai oferit lapte puiului meu! Nu am fost sustinuta in continuarea alaptarii de nimeni, pentru ca nu prea vorbeam de alaptare, dar nici nu am cerut ajutorul, acum vad ca avem cui! Sora mea, pediatrul, imi spuneau sa am rabdare, ca se va intarca singura, dar parca n-am avut urechi, ce as fi vrut, sa-mi repete in fiecare zi? In cercul de prieteni, cu copii mici, unii bebelusi erau nealaptati, altii destul de putin! Acum, dupa aproape cinci luni de cand Ilinca nu a mai supt, consider ca numai copiii nostri ar trebui sa hotarasca cat vor sa suga si noi sa-i tratam cu interes maxim. Sunt convinsa ca exista situatii si le-as pune pe seama societatii in care traim si a dezinteresului fata de mama si copil cand mamicile sunt nevoite (unele) sa renunte la alaptare in favoarea intoarcerii la serviciu.

Am sustinut alaptarea in cercul de prieteni, chiar am aratat mamicilor cu nou-nascuti cum se foloseste o pompa, am aratat prin exemplul propriu pozitii de alaptare comode pentru a nu li se mai parea o corvoada! Am fost la dispozitia lor si la telefon, unele alapteaza si acum, iar altele au renuntat mult prea usor! Nu-i mai ascultati pe cei din jur, informati-va, cereti ajutorul, luati o decizie in deplina cunostinta de cauza si asupra consecintelor emotionale si fizice produse de intarcare! Cu sanii nu am avut nicio problema, nu am luat medicamente de oprire a lactatie, lactatia continuand cam doua luni dupa ce nu am mai alaptat.

Acum suntem bine, toata lumea s-a impacat cu ideea, dar sunt bucuroasa ca Ilinca nu a uitat de unde a papat laptic. Stie de unde, inca mai vine la sanul meu si e foarte bucuroasa cand e la pieptul care i-a dat laptic cu dragoste! Copiii nu uita! Tebuie sa ne ajutam intre noi! Am mai auzit cazuri de intarcare a unor bebelusi pe motiv ca tinerele mamici voiau la munte sau la mare.

Mamicilor, se poate merge si la munte si la mare si unde vreti voi cu copilul atasat la san. Cu Ilinca am plecat din Bucuresti de la o luna jum., iar la trei luni am fost cu ea la mare, am alaptat-o pe sezlong, sub umbreluta, iar la 3 luni jumatate am facut un tur al tarii in trei! Nu aveam nicio frica ca mi se imbolnaveste, atat timp cat o alaptam, si preferam amandoi, sa o stim langa noi!

Va pup si pe voi si pe bebelusii vostri, daca aveti! Si va spun de pe acum ca abia astept sa mai alaptez! Bucurati-va de aceste trairi si voi, si copilasul vostru!

Avantajele alăptării pentru mamă, bebeluș și restul lumii

2011-02-18T16:27:00.004+02:00

La Leche League București începe o serie de 4 întâlniri (câte una pe lună):

1. Avantajele alăptării pentru mamă, bebeluș și restul lumii

2. Arta alăptării

3. Prevenirea și rezolvarea problemelor în alăptare

4. Înțărcarea și alăptarea extinsă

Subiectul întâlnirii grupului LLL București pentru luna februarie: „Avantajele alăptării pentru mamă, bebeluș și restul lumii”.

Ce implică primirea unui nou-născut pentru familia ta? Primele săptămâni după naștere aduc schimbări şi provocări pentru toată familia. Dacă aşteptaţi un copil, această întâlnire vă va ajuta să vă pregătiţi.

Dacă ești mamă de bebeluș până în 6 luni, vei dori să discuți despre provocările alăptării în curs de desfăşurare şi să ne prezinți soluţiile tale unice.

Discuţiile pot include: pregătirea pentru sosirea bebelușului, de ce laptele matern este important, un start bun în alăptare, nevoile bebelușului în schimbare, „furia laptelui”, puseul de creștere.

Participanţii sunt încurajaţi să aducă orice alte întrebări de interes pentru ei.

Întâlnirea se va desfășura la sediul „Pronatalita” (Blvd.Dacia 103, etaj 1, interfon 03),vineri, 25 februarie 2011, între orele 17 și 19. Pentru participare este necesar să vă înscrieți la e-mail laptematern@yahoo.com. Locuri limitate!!!

Detalii la telefon 0722509939, Roxana Duduș, consultantă LLL.

Postarea lunii februarie "Mami, alăptează-mă!"

2011-02-11T17:50:00.000+02:00

Cum blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare, m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici, referitoare la alăptare.

Începând cu luna ianuarie 2011 am deschis seria postărilor blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătură cu link, aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.

Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.

Vor fi binevenite postările care sunt scrise corect gramatical şi ating subiectul propus lunar.
Sunt bineveniţi şi sponsori, doar aceia care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substitutelor de lapte matern
pentru a aprecia cea mai cea postare.

Tema lunii februarie 2011 a fost inspirată de un mail al unei mămici cititoare a acestui blog : "Mami, alăptează-mă!: Primul an pe calea lactee - momente de cotitură ". Primiţi invitaţia mea şi fiţi binevenite să scrieţi despre alăptarea în primul an de viață, problemele întâmpinate atunci și cum ați reușit să le depășiți sau despre un moment anume din primul an de alăptare, în data de 28 februarie 2011!

Noua Zeelandă - campanie naţională pentru alăptare

2011-02-05T12:07:00.001+02:00

Pe când şi la noi?

Postarea lunii ianuarie "Mami, alăptează-mă" - Link - uri utile ce m-au ajutat să alăptez

2011-02-01T18:35:00.003+02:00

Accesul la internet ne ajută, uşor şi prietenos, să găsim informaţia dorită.
Şi ca orice alt domeniu, alăptarea este un subiect vast, cu multe conexiuni. Un motor de căutare te ajută să dai peste tot felul de informaţii legate de alăptare, iar un link te poate purta prin alte link-uri uitând de unde ai pornit şi ce doreai să afli.
Uneori nu ai timpul necesar să scormoneşti netul şi ti-ar plăcea să ai un loc anume unde să găseşti site-uri despre alăptare, să te duci direct la ţintă şi să alegi, să reţii ce vi se potriveşte, ţie şi copilului/familiei tale.

Pentru această lună, blogosfera a primit ideea de a compila postări despre un subiect specific legat de alăptare: link-uri utile ce m-au ajutat să alăptez.

Un link către care mă îndrept aproape zilnic este cel al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. La începutul alăptării, am găsit un scurt articol ce m-a lămurit de ce nu e necesar să ofer apă sau ceai unui copil alăptat. Din păcate link-ul nu îl mai găsesc, dar era extrem de interesant şi "de aruncat" în ochii celor care tot insistă cu sfaturi de genul "tre' să-i dai ceai, să-i spele stomacul!". O scurtă descriere a articolului o găsiţi aici.

În momentele în care am răcit, în care mă supăra durerea de măsele, când infecţia urinară mă deranja sau durerea de cap nu îmi trecea, am aflat de la dr.Hale că medicamentaţia în timpul alăptării este permisă, la sfatul unui medic, şi că este necesar să mă tratez astfel încât, pe viitor, alăptarea să se poată desfăşura în condiţii liniştite, fără a (fi) suferi(ndă).

Un site către care mă îndrept oricând am timp şi unde ştiu, cu siguranţă, că voi găsi informaţia necesară este www.kellymom.com, un site recunoscut la nivel internaţional ce oferă informaţii despre alăptare părinţilor şi profesioniştilor din domeniu. Kelly Bonyata este consultantă IBCLC, ajută mamele şi bebeluşii să alăpteze din anul 1997. Ea oferă consultaţii private şi prin telefon, predă cursuri despre alăptare şi conduce grupuri de suport, scrie articole despre alăptare, are mulţi ani de experienţă în consilierea mamelor prin intermediul internetului, prin grupuri de sprijin de la mamă la mamă.

Mare mi-a fost bucuria să descopăr, acum vreo 3 ani, prin intermediul unei mame dragi, că există un site românesc dedicat alăptării ce aparţine consultantei în alăptare IBCLC: Marta Mureşan. Site-ul conţine informaţii utile mamelor pentru a şti cum să gestioneze mai bine alăptarea.

Un alt site necesar a fi vizionat fiind considerat o resursă de nepreţuit aparţine dr.Jack Newman, acest guru al alăptării din Canada: www.nbci.ca.

LactMed este o importantă resursă: o bază de date cu majoritatea medicamentelor. Un simplu search vă duce la medicamentul despre care doriţi să ştiţi dacă este compatibil sau nu cu alăptarea şi despre efectele lui asupra alăptării.

International Breastfeeding Journal reprezintă un jurnal on-line cu acces liber, ce cuprinde toate aspectele legate de alăptare.
Acest jurnal urmăreşte să abordeze toate aspectele alăptării, inclusiv identificarea femeilor cu risc crescut de a nu alăpta; impedimentele alăptării şi efectele lor asupra sănătăţii sugarilor şi mamelor; creşterea duratei alăptării, precum şi gestionarea problemelor în alăptare.

Un site de suflet este cel al organizaţiei La Leche League International al cărei scop general este de a ajuta mamele să înveţe cum să-şi alăpteze bebeluşii, să încurajeze sentimentele materne prin intermediul alăptării, să promoveze o mai bună înţelegere a alăptării şi a celorlalte subiecte legate de aceasta.

Alte link-uri din care fiecare poate alege ce i se potriveşte în alăptare:
http://www.kathydettwyler.org/dettwyler.html

http://drjaygordon.com/category/breastfeeding

http://www.naturalchild.org/articles/breastfeeding.html

http://www.asklenore.info/breastfeeding/abindex.shtml

http://www.normalfed.com/index.html

Şi pentru că uneori citesc site-uri în limba spaniolă, vă recomand:

http://www.vialactea.org/

http://www.crianzanatural.com/art/ixg1.html

http://www.multilacta.org/Portada.htm

Vă aştept cu link-urile!
Succes!

Yona, din o multime de link-uri folositoare a ales câteva despre ce înseamnă alăptarea, cum se face efectiv, beneficii şi multe altele.

LLL Bucureşti - Început de drum

2011-01-30T18:37:00.004+02:00

Azi, cum am auzit spunându-se, am scris istoria! Prima întâlnire LLL Bucureşti s-a desfăşurat la studio pronatalita.
Momentan stau şi îmi pun ordine în gânduri, caut în memorie greşelile produse de mine pentru ca data viitoare să mă îmbunătăţesc. Şi, da, am avut emoţii, mari, foarte mari!
Am rămas impresionată de numărul de mămici prezente, unele dintre ele venite din Constanţa, Piteşti, Tunari, Tărtăşeşti! A fost extraordinar!!!!
Aşa că trec direct la mulţumiri (fără ele nu se poate), apoi vă las în compania fotografiilor ce "grăiesc" cam cum a fost atmosfera.

Deci........mulţumesc din suflet mămicilor, copilaşilor, tăticilor prezenţi, aproape 70 de persoane. Fără ei această întâlnire nu ar fi existat!
Mulţumesc dragului meu soţ, Şerban şi iubitului meu copil, Darie pentru susţinere şi înţelegere!
Mulţumesc Diana (am revăzut o Diana plină de energie, frumoasă, zâmbăreaţă, cu un tonus de invidiat!!!),Aniela Petreanu (plină de energie, entuziasm, frumoasă şi deschisă), Asociaţiei pentru Naştere Naturală şi Alăptare (Claudia Necula, Irina Popescu), Adriana, Carmen (a preparat un humus foarte bun), Camelia Csiki (ne puteţi urmări la emisiunea "Bebemagia" - vă anunţ când va fi!!)!

Mulţumesc mămicii Antonia (nu a putut fi prezentă deoarece avea loc creştinarea micuţului ei) pentru minunata gustare şi tortul diplomat!

Mulţumesc La Leche League!!!!

Vă aşteptăm la următoarea întâlnire LLL Bucureşti ce va avea loc la sfârşitul lunii februarie 2011!

PS. Nu uitaţi mâine de postarea lunară "Mami, alăptează-mă!".

2011-01-23T10:37:00.000+02:00

Răspunsul La Leche League Marea Britanie la articolul publicat în „British Medical Journal”, în luna ianuarie 2011, ce pune sub semnul întrebării recomandarea de a introduce alimente solide bebeluşilor la 6 luni - 19.01.2011

La Leche League oferă informaţii şi sprijin în alăptare de peste 50 de ani. Organizaţia susţine punctul de vedere al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), Departamentul de Sănătate, şi al altor organizaţii eminente: alăptarea exclusivă a bebeluşilor pentru primele şase luni de viaţă pentru o creştere, dezvoltare şi sănătate optime. Ulterior, pentru a îndeplini cerinţele nutriţionale dezvoltării lor, bebeluşii să primească alimente complementare corespunzătoare alături de continuarea alăptării.

Atunci când OMS a recomandat această politică s-a bazat pe o analiză sistematică a 3.000 de studii privind alimentaţia bebeluşilor. Articolul publicat în British Medical Journal în 14 ianuarie 2011, ce sugera că bebeluşii au nevoie de alimente solide mai devreme de vârsta de 6 luni, nu este un studiu nou de cercetare sau o revizuire sistematică a tuturor dovezilor disponibile. Trei din cei patru autori ai acestui studiu au declarat o asociere cu industria producătoare de hrană pentru copii.

Există dovezi ştiinţifice clare că alăptarea protejează sănătatea mamei şi copilului, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Aceasta reduce riscul de infecţii, cum ar fi gastroenterita, infecţii ale urechii, respiratorii, ale tractului urinar şi, în special, cele care necesită spitalizare, chiar şi în ţările dezvoltate, cum ar fi Marea Britanie. Riscul de diabet zaharat, obezitate la copii şi cancer, la mame, este diminuat şi reduce riscul de depresie post-partum. În ceea ce priveşte riscul actual legat de gripa porcină, alăptarea exclusivă reduce riscul apariţiei infecţiilor secundare, care ar putea fi suficient de grave pentru a necesita internare.

- Articolul din BMJ spune că amânarea introducerii alimentelor solide poate creşte riscul de anemie feriprivă

Laptele matern furnizează toate substanţele nutritive esenţiale de care are nevoie un bebeluş în primele şase luni de viaţă. Nu există o cantitate mare de fier în laptele matern, deoarece nu e necesar să existe. Fierul din laptele matern este complet absorbit de bebeluş în comparaţie cu fierul existent în laptele praf, cerealele pentru copii sau suplimentele de fier. Laptele matern conţine o proteină care se leagă de orice cantitate de fier suplimentar oferită şi pe care copilul nu o utilizează pentru că o cantitate de fier în exces poate hrăni bacteriile rele aflate în intestin ducând la apariţia diareei/constipaţiei sau chiar a unor sângerări microscopice. Copiii hrăniţi cu lapte praf pot avea prea mult fier în intestin ceea ce poate cauza aceste probleme şi astfel se reduce cantitatea de fier existentă.

În cazul în care bebeluşul începe diversificarea înainte de a fi pregătit, cantitatea de fier poate scădea. Unele fructe şi legume pot înlătura fierul înainte ca bebeluşul să aibă şansa să-l folosească. Aceste alimente sunt adesea cu conţinut scăzut de fier şi astfel, pur şi simplu înlocuiesc hrana perfectă pentru copii cu mai puţine substanţe nutritive.

Pentru a asigura unui copil alăptat o bună aprovizionare cu fier, mamele pot avea grijă de dieta lor în timpul sarcinii şi cerem ca cordonul ombilical să nu fie tăiat înainte de a se opri pulsarea, acest lucru furnizând o cantitate de fier considerabilă.

- Articolul publicat în BMJ spune că amânarea introducerii alimentelor solide poate creşte riscul de celiachie

Celiachia este asociată cu introducerea timpurie a glutenului care se găseşte în cereale. În prezent, dovezile disponibile cu privire la momentul introducerii glutenului în dieta bebeluşului sunt insuficiente pentru a susţine orice recomandare, iar un studiu care sugerează ca acest lucru ar trebui să fie făcut la patru luni este considerat de mulţi a fi greşit. Există dovezi care arată că glutenul introdus în alimentaţia bebeluşului mai devreme este asociat cu un risc crescut de a dezvolta ulterior celiachie.

- Articolul publicat în BMJ spune că amânarea introducerii alimentelor solide poate creşte riscul producerii de alergii alimentare

Interiorul unui bebeluş a fost „proiectat” pentru a fi pregătit a se alimenta cu hrană solidă odată ce exteriorul său e dezvoltat suficient pentru ca el să mănânce pe cont propriu. Dacă i se oferă prea curând, automat el va reacţiona pentru a-şi proteja tractul digestiv. La Leche League sugerează mamelor să caute indicii asupra faptului că bebeluşul este pregătit pentru începerea diversificării, cum ar fi posibilitatea să se ridice, să ducă alimentele singur în gură şi să mestece făra a se sufoca, iar aceasta, de multe ori, se întâmplă aproximativ în jurul vârstei de şase luni. Tractul digestiv al copilului trebuie să fie matur pentru a primi alimente solide. Dacă alimentele solide au fost date prea devreme, alergenii pot trece prin peretele intestinal în fluxul sanguin şi copilul produce anticorpi împotriva acestora, care pot duce la alergii, cum ar fi eczemele.

La aproximativ 6 luni un copil începe să produca enzime tipice adultului, de care are nevoie pentru descompunerea hranei, pentru digestie. Dacă el primeşte alimente solide înainte de a le putea digera corect, îi pot provoca probleme stomacale, iar nutrienţii nu vor fi absorbiţi pe deplin.

Au fost întreprinse studii pentru a testa dacă bebeluşii cu istoric familiar de alergie ar putea fi ajutaţi prin introducerea mai devreme a anumitor alimente, dar, de regulă, majoritatea copiilor sunt mai puţin susceptibili de a avea o reacţie alergică la produsele alimentare la aproximativ şase luni.

- Articolul publicat în BMJ sugerează că introducerea unor gusturi noi de la o vârstă mai mică poate creşte acceptarea legumelor cu frunze verzi şi încurajează alimentaţia sănătoasă mai târziu în viaţă

Acest lucru este pur speculativ. Laptele matern pregăteşte un copil pentru produsele alimentare din familie care se schimbă în funcţie de dieta mamei şi expune astfel copilul la gusturi diverse, încă de la naştere. De fapt, cercetarea arată că bebeluşii hrăniţi cu lapte praf, de multe ori nu acceptă gusturi noi în comparaţie cu bebelusii alăptaţi. Ce preferă un copil să mănânce depinde de multe lucruri care se vor schimba când el va creşte. Unele mame au constatat că, dacă un copil a fost încurajat să mănânce un aliment el a avut o aversiune specială provocând o reacţie negativă, probabil aceasta arată că bebeluşii ştiu instinctiv ce să refuze. Dacă li se oferă o gamă de alimente sănătoase, bebeluşii tind să-şi ia ceea ce au nevoie.

- Articolul publicat în BMJ spune că întârzierea introducerii alimentelor solide poate fi legată de obezitatea crescută

Acest lucru este în conflict total cu studiile care arată că introducerea timpurie, în special a produselor zaharoase, este un factor important în apariţia obezităţii şi poate duce la supraalimentarea bebeluşilor. Alăptarea ajută un copil să-şi regleze apetitul, astfel încât atunci când începe să mănânce alimente solide el poate fi capabil să evite supraalimentarea.

La Leche League Marea Britanie cunoaşte deja că femeile primesc sfaturi şi informaţii contradictorii cu privire la multe aspecte legate de îngrijirea copiilor şi că acest articol a provocat îngrijorare şi confuzie în rândul părinţilor întrebându-se ce să facă pentru a fi bine copiilor lor. Dezvoltarea individuală a bebeluşilor variază şi părinţii sunt cei mai capabili să caute semne că bebeluşul lor ar putea fi gata pentru introducerea alimentelor solide, la aproximativ şase luni.

În timp ce noi recunoaştem că este important să se asigure că recomandările se bazează pe cele mai bune dovezi disponibile, şi sunt revizuite periodic, vom continua să credem că laptele matern oferă tot ceea ce un copil are nevoie până la aproximativ 6 luni de viaţă şi introducerea altor alimente, când bebeluşul nu este pregătit, nu este benefică.

La Leche League Marea Britanie oferă informaţii şi sprijin în alăptare. Înfiinţată ca un afiliat al La Leche Ieague International în anii 1980, LLL Marea Britanie are 68 grupuri şi 245 de consultante.
Consultantele LLL sunt mame care au alăptat un copil timp de 12 luni sau mai mult şi au trecut printr-un proces de acreditare. Ele cunosc faptul că alăptarea nu este întotdeauna uşoară şi ce diferenţa este atunci când ai pe cineva care să te ajute.
Consultantele oferă consiliere telefonică, sprijin prin e-mail şi organizează întâlniri locale, precum şi pliante cu o gamă largă de răspunsuri la întrebări legate de alăptare, cu informaţii cu privire la mai multe situaţii neobişnuite, oferă acces la un grup de consilieri profesionali, şi pot împrumuta, adesea, cărţi care acoperă diferite aspecte ale sarcinii şi îngrijirii copilului.

Anna Burbidge, Preşedinte, Consiliul de administraţie, în numele La Leche League Marea Britanie

Întâlnirea LLL

2011-01-18T18:24:00.000+02:00

"Alăptarea nu este un act natural ce vine de la sine? Străbunica mea nu a mers la nici o întâlnire La Leche League, dar şi-a alăptat toţi copiii."

"De ce femeile care alăptează au nevoie de o organizaţie la nivel mondial pentru sprijin?"

Mulţi dintre cei care nu sunt familiarizaţi cu La Leche League pun aceste întrebări. Mult mai multe mame aleg azi să-şi alăpteze copiii, dar nu pot înţelege cât de mult un grup de sprijin, cum ar fi La Leche League, le poate ajuta să se bucure de experienţa alăptării.

Astăzi, La Leche League organizează lunar întâlniri în toate părţile lumii.
Mamele/viitoarele mame interesate de alăptare sunt invitate să participe la reuniunile La Leche League Bucureşti.

Toate mamele sunt acceptate cu braţele deschise: mame de toate rasele şi religiile, mamele singure, mamele care lucrează şi mamele a căror filozofie pe diverse aspecte ale îngrijirii şi educării copiilor poate diferi de cea a La Leche League.

Fiecare mamă este încurajată să preia din filozofia La Leche League ceea ce pare a-i fi de ajutor. Timpul ideal pentru a începe participarea la întâlnirile La Leche League este din timpul sarcinii, deoarece informaţiile primite în avans se pot dovedi a fi vitale pentru o mamă atunci când copilul se va naşte.

Prima întâlnire La Leche League Bucureşti va avea loc la sediul Pronatalita, prin amabilitatea Ramonei Roşu, duminică 30 ianuarie 2011, între orele 11 şi 13.

Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare va fi alături de noi.

Înscrieri şi amănunte la numărul de telefon 0722509939 sau la adresa de e-mail laptematern@yahoo.com.

Vă aşteptăm cu drag!

Îndemnul Adrianei C. născut din propria experienţă

2011-01-16T15:35:00.002+02:00

Pe blogul personal cei 3 ciobănei, Adriana C.lansează un îndemn "Alăptaţi, alăptaţi, alăptaţi!" povestind provocările prin care a trecut în 4 luni de alăptare şi cum a reuşit să le facă faţă cu brio, având şi sprijinul, încurajarea celor din jur.

Ţin să vă reamintesc că acesta este un blog dedicat ALĂPTĂRII, un domeniu în care experienţele mamelor sunt unice şi din care fiecare poate reţine ce îi convine şi adapta situaţiei proprii, în care nu există idei universal valabile, în care ce i s-a potrivit unei mame/unui bebeluş nu înseamnă ca i se va potrivi şi alteia/altuia, în care decizia aparţine fiecărei mame considerând că aceasta se potriveşte nevoilor ei, copilului ei şi a familiei........

Pentru a posta poveştile mamelor despre experienţa lor în alăptare am avut acordul acestora şi am respectat condiţiile specificate.

Didinuska

2011-01-13T10:45:00.001+02:00

Vă amintiţi de Didinuska şi Hari? Când le rostesc numele îmi vine în minte un cuvant "greu": relactaţie!
Părea o utopie!Dar s-a concretizat!
Au trecut peste barierele societăţii şi cu o puternică voinţă, cu răbdare, dragoste, determinare şi sprijin au reuşit!
Vă invit să le citiţi povestea emoţionantă, unică, aşa cum a fost scrisă de Didinuska.

"despre incizie şi relactare

mi-am dorit întotdeauna un copil. poate nu cu aceeaşi intensitate tot timpul. dorinţa s-a împlinit. mi-am imaginat că totul va fi roz. cum se întâmplă în filmele siropoase de la tv. nu numai că nu am ştiut să “mă pregătesc” în niciun fel, dar am făcut totul de-a-ndoaselea. şi în prezent suport consecinţele. lanţul greşelilor din timpul sarcinii a cumulat zale şi după naştere. am sărbătorit prima lună a omuleţului pe patul spitalului cu sânul bandajat. incizie. ablactare. braţele s-au legănat singure. durerea fizică şi neputinţa de a-i da cezarului ce-i al cezarului m-au transformat în neom. mi-am înghiţit lacrimile şi mi-am spus că se poate şi cu lapte praf. şi da, se poate, dacă vrei să vezi copilul dospindu-se într-o gogoaşă: care-i înghite trăsăturile fireşti, care-i răpeşte până şi mirosul suav de prunc. împinsă de la spate, am aflat despre relactare. tot citind despre, relactarea a devenit o provocare. ce aş fi avut de pierdut? în cel mai rău caz încă o incizie. ce aş fi avut de câştigat? sănătatea copilului. şi nu, nu există punere în balanţă pentru astfel de situaţii. cu toate astea, ultimul cuvânt a întârziat. frica de un nou eşec îmi paraliza gândurile şi simţurile. temeri fondate la o analiză superficială. simple scuze în fapt. aveam să aflu că cine relactează, nu are absolut nimic de pierdut. are numai de câştigat, indiferent de rezultat.

cum am ajuns la incizie / spune-mi cum te numeşti şi-ţi spun cine eşti

dintr-un început am ales greşit spitalul în care urma să nasc. elias. nou-născuţii nu stau în cameră cu mama. sunt ţinuţi în secţia de neonatologie şi hrăniţi cu biberonul cu lapte praf. nici vorbă, nici urmă de seringă sau de alte instrumente substitut pentru biberon. accesul la propriul copil se face fix din 3 în 3 ore, nici mai devreme, nici mai târziu. cadrele medicale de acolo sunt ca nişte fantome. nu vorbesc, nu zâmbesc, nu te învaţă nimic. îţi trântesc copilul în braţe şi te trimit în camera de alăptat, dacă te ţii pe picioare – o cameră aflată într-un alt sector, unde, de obicei, nu se află niciun îndrumător. de cele mai multe ori eram lăsate singure acolo. câteodată apărea câte o figură neprietenoasă să ne anunţe că s-a terminat tura de alăptare, să ducem copiii să aibă timp să le dea să mănânce cum trebuie, că noi oricum nu avem lapte. în caz că nu te ţii pe picioare, acceptă să rămâi acolo. ceea ce înseamnă că trebuie să te bage în seamă. aşa că îşi iau rolul în serios, vin şi te strâng de 2 ori de sân, după care te anunţă victorioase: tu n-ai lapte, tu n-ai sfârcuri, tu ai sânul prea plin şi n-are cum s-apuce. apoi se îndepărtează sfidător, mândre de ele înseşi că au un ochi atât de bine format şi-ţi pot spune din prima ce problema ai. pentru că, în mod cert, ai o problemă. numai că eşti pe cont propriu. nu aştepta să vină cineva să te ajute. nu acolo.

am ieşit din spital înarmată cu mamelon de silicon. conform sfaturilor primite, nu aveam mamelonul format. l-am folosit de câteva ori, apoi l-am abandonat. am văzut că am lapte, aşa că mă mulgeam zilnic cu o pompă manuală. omuleţul nu a putut să sugă direct de la sân, i-am dat lapte cu biberonul. eram fericită că mănâncă lapte de la mine, restul nu mai conta. din când în când îl mai puneam la sân. toate încercările sfârşeau cu plânsete.

într-o dimineaţă m-am trezit cu dureri puternice şi pete roşii la un sân. furia laptelui. a degenerat într-o mastită plimbăreaţă. de la sânul stâng a trecut la dreptul, s-a remutat la stângul, şi-a amintit de dreptul. după tot acest eeny, meeny, miny, moe s-a cuibărit la stângul şi nu s-a mai lăsat dusă decât printr-o incizie.

ce n-am facut / din ce unghi să te holbezi mai bine la drobul de sare

nu am pus copilul la sân. “cea mai eficientă pompă”. de la pompa manuală aveam mameloane bine formate. pe ultima sută de metri, am insistat cu ataşarea la sân şi omuleţul a reuşit să salveze sânul drept. celălalt era deja în picaj continuu, de consistenţa unei pietre.

cea de-a doua mare greşeală a fost că am crezut orbeşte în pompa manuală. oricât ar fi de performantă, fie că este manuală sau electrică, nu cred că există vreo pompă care să scoată şi “ultima picătură de lapte”, cum face copilul. mâna mai reuşeşte lucrul ăsta. mâna simte, degetele ştiu cum să apese eficient şi unde să insiste. mâna nu agresează şi nu traumatizează. în ciuda febrei, a frisoanelor, a somnolenţei, a săgeţilor de durere care străpungeau fără milă sânii, scoteam cantităţi impresionante de lapte cu ajutorul pompei manuale. tardiv, am încercat fără succes să mă mulg manual. durerile erau atât de puternice încât numărul lacrimilor erau mai multe faţă de picăturile de lapte strânse.

în rest, am urmat conştiincios toate sfaturile şi nici până în ziua de azi nu ştiu dacă am accelerat sau încetinit drumul către abcesul mamar: comprese fierbinţi, comprese reci, comprese cu foi de varză, cu tărâţe, gheaţă, unguent cu propolis, cu gălbenele.

incizia/după faptă şi răsplată

am amânat cât am putut de mult incizia. m-am internat cu febră 39,9, 19.000 de leucocite, nodul cât pruna format în interiorul subraţului, dureri puternice extinse de-a lungul întregii mâini stângi. din sânul stâng, tare ca piatra, ieşeau numai picături de puroi. în ziua următoare, când leucocitele au ajuns la 22.000 m-au chemat să mă examineze (cel puţin aşa ştiam eu) şi m-au incizat. odata cu incizia am primit bonus ablactarea.

ce presupune o incizie/inchiziţia timpurilor moderne

xilina, anestezic local, folosit şi în stomatologie se injectează în sân. se alege locul inciziei, se taie şi se scoate puroiul. prin presarea sânului şi, dacă este nevoie, cu ajutorul unui deget introdus in interior. “gaura” rămasă se umple cu o meşă (o bucată lungă de tifon). până la vindecarea sânului, pansamentul se schimba zilnic, meşa veche fiind înlocuită cu una nouă. pe viu. fără anestezic. noroc că nu e diferenţă mare între a fi folosit anestezicul sau nu. odată ce ai simţit un deget plimbându-se circular în interiorul sânului, schimbarea unui pansament ţi se pare “o copilărie”. sânul este unul dintre cele mai sensibile organe ale trupului. doare, dacă din greşeală te loveşti sau dacă se întâmplă să te muşte copilul în timpul suptului. când ai o gaură în sân, durerile sunt atroce. orice ai face, în orice poziţie ai sta. când mănânci, când vorbeşti, când închizi ochii şi vrei să dormi, când respiri.

din culisele spitalizării/na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o

printre medicamentele luate acolo, în plină ablactare, s-a numărat şi metoclopramidul. recent am aflat că această pastilă produce printre altele şi hiperprolactinemie. am încetat să mă mir de ce a fost nevoie să iau 10 pastile de bromcriptina (doză maxim admisă) şi 4 tablete de dostinex (2 maxim admise) pentru întreruperea lactaţiei. un cocktail exploziv de efecte adverse.

cum să ratezi a doua şansă / crezi că mi-e frica? uite cum fug...

înainte să iau ultima doză de dostinex, am întâlnit un medic (cu multă experienţă în alăptare şi creşterea copiilor) care m-a sfătuit să renunţ la pastilă şi să încep să alăptez din nou. mi-a fost frică, teribil de frică. încâ îmi ieşea tifonul din sân şi durerile persistau aproape la fiecare mişcare. am fost în stare numai să amân înghiţirea dostinexului cu o singură zi. zi în care am fost fericită şi nefericită pentru sânii care se umpleau cu lapte. când m-am dus la pansat, medicii m-au ameninţat că vor redeschide incizia. după numai o zi de consumat multe lichide, sânul avea o consistenţă tare, durea îngrozitor şi când mă mulgeam nu ieşeau decât câteva picături. în schimb, pansamentul din interiorul sânului, mustea de lapte. nu am avut tăria să continuu.

din nou acasă/dupa atâta frig şi ceaţă, iar s-arată soarele

din prima zi în care m-am reîntors acasă am început să caut mămici donatoare de lapte. nu numai că am găsit, dar am descoperit şi mame dispuse să-l alăpteze pe omuleţ. prima dată când s-a întâmplat m-am simţit cea mai neputincioasă mamă din lume, dar exaltam în sinea mea pentru fiecare picătură de lapte suptă lacom de copil. pentru asemenea gesturi de dăruire nu există echivalent. adesea m-am întrebat dacă aş fi capabilă să răspund în acelaşi fel. cu toată sinceritatea şi ruşinea, trebuie să recunosc că nu ştiu ce aş face.

am crezut că mă pot revanşa altfel faţă de copil. m-am înşelat. mă minţeam pe mine, îl minţeam pe el de fiecare dată când recurgeam la suzetă, când foloseam biberonul, chiar şi atunci când mă bucuram că poate sta la sânul altcuiva.

nu ştiam nimic despre relactare. auzisem de cazuri în care femei care adoptaseră copii reuşiseră să aibă lapte, dar mintea refuza să facă orice conexiune. am avut norocul să o cunosc pe Roxana care nu numai că ştia multe despre relactare, dar a fost convinsă de la bun început că o pot face. s-a ţinut de capul meu (şi bine a făcut), mi-a trimis linkuri să citesc, a postat pe blogul ei toate informaţiile necesare. şi uite aşa, împinsă de la spate, am început să citesc şi să caut cât mai multe date despre relactare. tot căutând, am dat peste Sorana, mama care a relactat şi a alăptat copilul până la 2 ani. mi-a povestit experienţa ei şi m-a ajutat pas cu pas să relactez.

cum am relactat/odă sns-ului

fiecare relactare porneşte de la un numitor comun: dorinţa de a alăpta copilul. apoi, de la caz la caz, se ramifică pe mai multe trepte: motivele care au condus la ablactare, perioada în care nu s-a alăptat, vârsta copilului, sprijinul celor din jur şi,esenţial, comunicarea dintre mamă şi copil.

înarmată cu un sns, o pompă manuală, multă răbdare mi-am luat inima în dinţi şi-am purces pe lungul drum al relactării. sns-ul (sistem suplimentar de nutriţie) sau cea de-a treia tâţă, cum l-am denumit, este un dispozitiv deştept gândit, care ajută deopotrivă la hrănirea copilului şi la stimularea sânului. este un sistem care se pune la gât, format dintr-un tub în care se pune laptele şi 2 fire. acestea se ataşează pe sâni astfel încât copilul prinde în acelaşi timp şi sânul şi firul prin care curge laptele. poate să sune puţin sf, însă cât timp sugarul îl acceptă, face minuni. surprinzător sau nu, omuleţul s-a împăcat excelent cu el în ciuda faptului că a fost hrănit cu biberonul şi a plescăit ceva timp la suzeta. din clipa în care am început să-l folosesc, biberonul a fost exclus. în privinţa suzetei nu m-am gândit să iau măsuri la fel de drastice. în mod firesc, pe parcursul relactării, în timpul (re)împrietenirii cu sânul, copilul a renunţat de bună voie şi nesilit de nimeni la suzetă. am spus reîmprietenirea cu sânul, nu cu sânii, pentru că omuleţul a acceptat foarte rar să sugă cu ajutorul sns-ului de la sânul incizat. cu timpul, sns-ul şi pompa electrică au devenit prelungirile mele. pe oriunde m-aş fi dus, sns-ul era la îndemână în caz că ar fi fost nevoie. şi a fost şi nu m-am sfiit de nimeni să-l scot şi să-l pun la gât.

în paralel cu sns-ul, am început stimularea sânului prin muls. în teorie, pentru restabilirea lactaţiei, fiecare sân trebuie stimulat de cel puţin 10 ori pe zi, câte 10-15 minute. temperată de Sorana, am avut între 6 şi 10 stimulări pe zi, punând la socoteală şi mesele cu sns-ul. ceea ce pare a fi o bagatelă (ce poate fi atât de complicat să te mulgi?!), cere de fapt multă voinţă şi răbdare, mai ales “când mulgi în gol” şi vezi că oricât de mult te-ai chinui nu iese nici o picătură de lapte. iar eu m-am numărat printre norocoase: încă din prima zi am avut câte o picătură de colostru la fiecare sân (din capitolul ce minuni poate face corpul uman: când relactezi, sânii secretă din nou colostru). abia dupa trei săptămâni am început să strâng câte 10 ml de lapte pe zi. din acel moment, parcă aş fi trecut peste o barieră deoarece laptele a început să vină din ce în ce mai mult.

cea mai delicată parte din perioada relactării a fost acceptarea sânului incizat. de la bun început am ştiut că pornesc cu o bilă neagră şi nicio bilă albă. oricât de mult am încercat să scap de favoritisme şi tratamente preferenţiale vis a vis de sâni, nu am reuşit. am trecut prin toată gama emoţională pentru acest sân: de la furie şi ură, la prietenie şi înţelegere. m-am purtat cu el de parcă ar fi fost un copil bolnav: în loc să-l scot afară în razele soarelui, l-am ţinut în casă cu ferestrele bine închise, acoperite de storuri. d-abia mă atingeam de el, îl puneam cu grijă la pompa electrică, îl compătimeam în oglindă, îl palpam cu tandreţe şi îngrijorare de teamă să nu descopăr vreun punct tare. la un moment dat s-a întâmplat. ce anume şi când exact nu ştiu. cert este că am început să-l mulg fără milă, fără teamă şi să încep să consider că am doi sâni punct nu doi sâni dintre care unul incizat. şi-am încălecat pe-o şa şi am ajuns să scot lapte şi de la sânu’ nebunu’, cu toate că, în prezent, numai un sfert din sân e “funcţional”.

când relactezi,orice eveniment/lucru, fie bun sau rău, capătă proporţii exagerate. ştii de la bun început că trebuie să ai răbdare, atât cu tine, cât şi cu cel mic. rezultatele nu vor întârzia să apară, cât timp ai un ritm şi eşti conştientă că nu ai cum să sari nici din prima, nici din a doua mai multe trepte deodată. lucrurile se fac încet, pas cu pas, nimic spectaculos nu se întâmplă peste noapte. cu toate astea, apar inevitabil şi momentele în care îţi pierzi răbdarea şi te simţi incapabilă că nu poţi face mai mult, mai bine, mai repede, mai altfel.

în prezent, omuleţul are la discreţie sânul drept şi lapte muls majoritar din sânul stâng de unde nu suge. ştiu că părerile sunt împărţite în privinţa mulsului: unii susţin că în timp conduce la scăderea cantităţii de lapte, alţii consideră că prin golire, sânul e stimulat să producă aceeaşi cantitate de lapte. chiar dacă “oficial” am terminat perioada de relactare, am acelaşi program de muls. o dată pe zi, de obicei noaptea, după ce adoarme omuleţul, îmi fac timp să mă mulg manual. în rest folosesc numai o pompă electrică Medela: de minim 3 ori pe zi şi dacă am timp chiar de 4 – 5 ori. de la 110-130 de ml/zi la sfârşit de octombrie, acum scot cam 200-250 de ml/zi. secretul este că sunt mult mai relaxată. nu mai stau să fac calcule cât lapte adun şi cum să-l împart. atât cât reuşesc să scot e binevenit.

contabiliceşte / 1+1=1

pe 19 iulie mi s-a făcut incizia. la 1 august am terminat medicamentaţia pentru ablactare. de pe 5 august nu am mai avut lapte. pe 8 septembrie, prima zi de relactare au reapărut primele picături de colostru. pe 28 septembrie scoteam câte 10 ml de lapte pe zi. pe 12 noiembrie, dupa 64 de zile de relactare, am alăptat exclusiv. dupa 3 zile în care m-am încăpăţânat să-i dau omuleţului numai lapte de la mine, mi-am dat seama că încă nu am suficient lapte, aşa că în funcţie de zile suplimentez cu o masă sau două de lapte praf. poate că am căzut în păcatul mamei care crede că nu are suficient lapte şi dă completare. poate că într-adevăr, sânul nu poate face mai mult decât face deja. poate că repetiţiile de mai sus sunt obositoare. important este că mă simt în rândul lumii de când mă trezesc noaptea de câte trei sau patru ori să-i dau copilului ţâţă. e copleşitor de minunat.

un infinit de mulţumiri/ce bine că sunteţi

partea cea mai grea fără de care poate că ar fi lipsit cele mai importante fragmente din această înşiruire de evenimente. e dificil să pui un mulţumesc în scris. se adună multe cuvinte sau parcă sunt prea puţine. se îmbârligă între ele şi-şi pierd sensul. din vorbă-n vorbă, dintr-un parc într-altul, de la o întâlnire la alta, am ajuns să cunosc familii minunate şi copii alăptaţi uimitor de frumoşi şi de luminoşi. nu există mulţumiri mai speciale, mai duioase, mai drepte sau strâmbe, mai directe sau subtile. toată lumea m-a ajutat şi m-a încurajat. fiecare m-a sprijinit în felul său unic asfel încât lucrurile s-au înlănţuit, au prins coerenţă şi aderenţă şi m-au adus unde sunt. într-un puzzle e suficient să lipsească un singur cartonaş şi totul se dă peste cap. aşa simt şi eu. o vorbă bună, o încurajare, un zâmbet, o sticluţă cu lapte matern, omuleţul pus la sân sunt echivalentele cartonaşelor pentru puzzle. altfel spus, am avut spatele acoperit. vă mulţumesc!

Adriana a fost una dintre mămicile care l-au alăptat pe omuleţ. mulţumită întâlnirilor din parc cu ea, Tudor, un băieţel minunat şi Răzvan am reuşit să-mi ordonez programul de dupa incizie şi să încep să-l scot zilnic afară.

Alexandra mi-a spus de o alternativă pentru laptele praf: lapte făcut în casă. mi-a trimis multe linkuri unde am găsit diferite ingrediente şi modalităţi de prepare. nu ştiu cum este pentru că nu am încercat. este bine de ştiut că în loc de formula la cutie există formula homemade.

Amalia Supuran, a aflat de la Sorana prin ce trec şi s-a oferit să-mi trimită de la Baia Mare, o cantitate mare de lapte congelat. după căutări amănunţite şi multe mailuri schimbate în privinţa transportului optim, am primit lăpticul.

Aniela l-a alăptat de nenumărate ori pe omuleţ direct la noi acasă, în parc, la întâlnirile grupului de sprijin. când nu avea timp de alăptat, mă trezeam cu ea în faţa uşii cu lăptic proaspăt muls numai bun de mâncat. ea a fost prima mama care l-a pus pe omuleţ la sân. Aniela şi Adriana, mămicile care l-au alăptat, l-au ajutat să nu uite gustul laptelui direct de la “sursă”, confortul şi căldura pe care le putea găsi într-un singur loc. acel loc. minunata ţâţă. astfel, omuleţul a fost cooperant şi răbdător cu o ţâţă goală şi un sns plin de-a lungul relactării.

Cristina, chiar dacă nu se mai mulsese niciodată, a făcut-o pentru omuleţ. a făcut rost de pompă, a citit despre mulsul manual şi m-a sunat să-şi ceară scuze că nu a reuşit să strângă decât 60 de ml de lăptic – o masă consistentă pentru mâncăcios. cum să nu rămâi înmărmurit faţă de atâta bunătate şi daruire?! de altfel, Cristina chiar a fost în pericolul unei mastite hrăpăreţe, care, nepoftită de nimeni, a apărut cu întreaga-i suită: nodul, febră, frisoane, stare generală de rău. tratată cum trebuie de la bun început, mastita a dispărut. mie mi-a stat inima în loc şi am reuşit cu greu să o conving să nu mai continue cu mulsul pentru omuleţ.

în mai puţin de o oră de la postarea anunţului pe blogul Roxanei pentru lapte donat, Ramona a fost prima mamă care m-a sunat şi a spus că mă ajută. de asemenea, ea a fost prima care s-a oferit să-l pună pe omuleţ la sân. fiind întâia dată cand mi se oferea aşa ceva şi ştiind că A. s-ar putea să fie geloasă şi să facă urât, m-am blocat şi am refuzat. n-am uitat însă şi nici nu voi uita. Ramona s-a ascuns de fetiţă să se poată mulge şi practic a relactat la sânul pe care A. îl refuza. în toată perioada post-inciziei şi a relactării, ea a fost în permanenţă alături de mine şi “de fratele de lapte al A.”: mi-a dat în mod constant lăptic (chiar şi după ce a reînceput serviciul); mi-a respectat deciziile silenţioase sau logoreice, chiar daca nu erau cele mai bune; a avut răbdare să asculte aceleaşi lucruri pe care rămăsesem blocată; m-a sprijinit pe finishul relactării când o asaltam cu mailuri lungi şi tensionate. pe lângă toate astea, nu ştiu cum funcţionează legile sorţii, dar de fiecare dată când am fost în impas, am ajuns pe blogul de suflet (cum îmi place să numesc blogul Ramonei) şi, citindu-l, am găsit forţa să merg mai departe.

pe blogul Roxanei, am cerut ajutorul celorlalte mămici pentru prima data. Roxana a postat în repetate rânduri anunţul pentru donarea de lapte matern; a rugat mămicile de la grupul de sprijin să mă ajute; le-a mulţumit “donatoarelor” în numele meu (când eu eram prea prinsă în alte lucruri); mi-a citit şi mi-a răspus mailurilor melodramatice; mi-a arătat în permanenţă alte puncte de vedere; mi-a spus de relactare în cel mai elegant mod cu putinţă; a lăsat alte lucruri deoparte şi a stat să traducă o serie întreagă de articole pe tema relactării; şi-a dat seama când am nevoie de ajutor, înainte să o cer; mi-a răspuns tuturor întrebărilor pe care le aveam; mi-a calmat angoasele în cuvinte puţine, dar concise, ca un oriental.

altfel te apuci de relactare când cunoşti o mamă care a reuşit să facă lucrul ăsta. când te şi ajută, lucrurile sunt făcute pe jumătate. de la Sorana am luat sns-ul şi o pompă electrica M. care m-a ajutat şi mă ajută în continuare enorm (pompa manuală A.a fost bună, dar nu suficient pentru a face faţă furiei laptelui, pompa electrică Primii paşi nu a făcut decât să-mi rănească sânii). Sorana mi-a arătat cum să folosesc sns-ul şi alături de ea, am văzut primele picături de colostru, în prima zi a relactării; a avut răbdare să citească mailurile încifrate în mililitri, sns-uri, mulsuri şi mese; nu s-a dat niciodată exemplu, ci mi-a reamintit în permanenţă că fiecare relactare este unică; a găsit mămici donatoare (Amalia, Florentina, Lolita şi cumnata ei, al cărei nume îmi scapă acum); m-a tras subtil de mâneca atunci când a fost cazul să pun punct relactării.

iniţial, mai multe mămici s-au oferit să mă ajute cu lapte, dar din diferite motive nu am mai reuşit să ne vedem: Corina, mama Mariei; Raluca, mama Nataliei; Maria Mirabela. de obicei listele cu mulţumiri omit inevitabil pe cineva, aşa cum până şi în erate apar greşeli. îmi doresc să nu o fi făcut. dacă s-a întâmplat, rog iertare."

Postări blogosferice lunare: "Mami, alăptează-mă!"

2010-12-31T12:17:00.002+02:00

Cum blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare, m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici, referitoare la alăptare.
Începând cu luna ianuarie 2011 deschid seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătura cu link aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.
Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi binevenite postările care sunt scrise corect gramatical şi ating subiectul propus lunar.
Sunt bineveniţi şi sponsori, doar aceia care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substitutelor de lapte matern
pentru a aprecia cea mai cea postare.

************************

Dacă ştiţi vreun loc/spaţiu/cafenea/sală în care se pot desfăşura întâlniri între părinţi cu copii, vă rog, daţi un "semn", sunt în căutare.

************************

Pentru noul an ce se anunţă, 2011, vă doresc să alăptaţi, cu drag şi spor! Să vă iubiţi, să vă încurajaţi, să vă sprijiniţi, să vă informaţi! Gânduri bune şi încredere să aveţi!
A mai trecut un an de alăptare!La mulţi ani!

*************************

Ah, am uitat să specific tema lunii ianuarie 2011: "Mami, alăptează-mă!: Link-uri utile ce m-au ajutat să alăptez". Primiţi invitaţia mea şi fiţi binevenite să scrieţi despre alăptare pe 31 ianuarie 2011!

Naşterea pruncului în ieslea din Betleem

2010-12-24T19:13:00.000+02:00

În jurul meu aud vorbindu-se despre bradul de Crăciun, despre cadouri, despre meniul de Crăciun, despre forfota din hipermarket-uri, despre serbări, vacanţe şi altele specifice societăţii actuale. Dar nimic despre ....naşterea Domnului! Nu-s eu a cea mai credincioasă, dar am uitat, de fapt, ce sărbătorim. Am ajuns să preţuim mai mult ideologia consumistă şi tradiţiile noastre de secole. Îmi e drag să văd luminiţe pe stradă, să admir miile de globuleţe de pe rafturile hipermarket-urilor, să ascult colinde, să văd bucuria copiilor atunci când se întâlnesc cu Moşu', dar, parcă, anul acesta am simţit mai mult că sunt în detrimentul adevăratului motiv. Crăciunul este o sărbătoare creştină.

D. mă întreba azi cine zice primul: "Hristos a Înviat" şi de ce nu avem ouă roşii. Ha! Deci, cu siguranţă povestea de seară va fi despre un copil născut în staul.......eheee, şi o să am de povestit că mă aştept la "da' ce e o iesle? da' staul ce înseamnă? da' magul face vrăji? etc etc."

Azi, am avut curiozitatea să citesc despre împodobirea bradului, care ar fi semnificaţia acestui fapt. Şi prima lectură scurtă mi-a oferit-o Wikipedia, extrasă dintr-o carte de Romulus Vulcănescu: "Mitologie română".

Citez: "În tradiţia românească de la sat, regăsim acest obicei al împodobirii bradului la nunţi şi la moartea tinerilor, femei şi bărbaţi. Obiceiul există din vremea dacilor şi semnifică o nuntă rituală între persoana decedată şi natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiţia unor comunităţi locale din regiunile Banat şi Oltenia."
Dacă ştiţi o legătură cu naşterea Domnului şi bradul împodobit vă rog, scuzaţi ignoranţa, transmiteţi-mi-o.

Şi tot cu povestea de seară în gând, ca sa fiu bine informată - dacă cere copilul informaţii şi eu îs varză! - caut şi despre Moş Crăciun. Dau tot de Romulus Vulcănescu care prezintă personajul Moş Crăciun în „Dicţionar onomastic românesc”:

„Mitul arhaic al unui cioban-zeu-moş este transfigurat în mitul unui cioban demonic care refuză s-o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul lui. Soţia lui Crăciun (Crăciuna sau Crăciuneasa, în studiul lui Pericle Papahagi) o primeşte într-ascuns şi moşeşte pe Iisus, faptă pentru care Crăciun îi taie mâinile, dar Fecioara Maria i le lipeşte la loc. Minunea îl converteşte pe Crăciun la creştinism (încă nedefinit la acea dată în Istoria Religiilor). De bucurie că nevasta lui a scăpat de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug de cioate de brad în curtea lui şi joacă hora cu toate slugile sale. După joc împarte Fecioarei Maria daruri păstoreşti (lapte, caş, urdă, smântână) pentru ea şi fiul ei”. Etnologul afirmă că Moş Crăciun reprezintă o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Isus la naşterea sa şi că este simbolul tipului creator. Sintagma „moş” din numele său înseamnă „întemeietor”, „ziditor”, „începător”."

Celor ce citesc acest blog le doresc să se bucure de bunătăţi, să fie alături de persoane dragi, să dăruiască şi să primească. Sărbătoare fericită!

Despre alăptare la "Bebe magia", TVR1

2010-12-11T18:44:00.001+02:00

Imagini preluate de la TVR1 din emisiunea "BEBE MAGIA" dedicată alăptării din data de 4 decembrie 2010.
"Bebe magia" (producător Camelia Csiki) este difuzata pe TVR1 in fiecare sâmbătă începând cu ora 9 şi se adresează telespectatorilor care doresc să afle informaţii utile despre tot ce presupune relaţia părinte - copil.

Mii de mulţumiri!

A se reproduce doar cu acordul autorilor.

Alăptarea bebeluşului adoptat sau a bebeluşului născut de o mamă surogat

2010-12-08T17:20:00.000+02:00

Autor: Jack Newman, MD, FRCPC, 1995-2005©
Revizuit de: Jack Newman MD, FRCPC, IBCLC şi Edith Kernerman IBCLC, 2008, 2009©
Tradus de Roxana Duduş, LLL Ro, 2010

Aţi vrea să alăptaţi un bebeluş adoptat sau unul născut de o mamă surogat? Minunat! Nu numai că este posibil, dar sunt şanse să produceţi o cantitate semnificativă de lapte. Este diferit, însă, faţă de alăptarea unui bebeluş cu care aţi fost însărcinată mai multe luni. Cu determinare şi perseverenţă vă veţi bucura de legătura minunată pe care alăptarea o creează, atât dvs., cât şi bebeluşul veţi beneficia de această experienţă.

Alăptarea şi laptele matern

Există într-adevăr două aspecte în alăptarea bebeluşului cu care nu aţi fost însărcinată. Primul este acceptarea de către bebeluş a sânului. Al doilea este producerea laptelui matern. Este important să se stabilească aşteptările la un nivel rezonabil pentru că doar o mică parte din femei vor fi capabile să producă lapte pentru nevoile bebeluşului. Cu toate acestea, există multe mame fericite să poată să alăpteze fără a se aştepta să producă lapte pentru necesităţile bebeluşului. Alăptarea creează o relaţie specială,o apropiere specială, precum şi un ataşament emoţional pe care multe mame îl caută. Cum spunea o mamă adoptivă "Vreau să alăptez. Dacă bebeluşul primeşte, de asemenea, lapte matern e minunat!”

Acceptarea sânului de către bebeluş

Mulţi oameni nu cred că introducerea timpurie a biberonului poate interfera cu alăptarea, precum şi introducerea timpurie a mameloanelor artificiale. Cu cât mai repede puteţi obţine copilul la sân după ce se naşte, cu atât mai bine. Dacă puteţi evita oferirea biberonului înainte de a începe alăptarea, cu atât mai bine. Cu toate acestea, bebeluşul are nevoie de lichid care să curgă din sâni pentru a-i accepta şi să continue să sugă, mai ales dacă a primit lichid din biberon sau prin altă metodă de hrănire (cană, cu ajutorul degetului samd). Deci, ce puteţi face?

1. Vorbiţi cu personalul de la maternitatea unde copilul va fi născut şi anunţaţi asistenta şefă şi consultanta în alăptare despre faptul că doriţi să alăptaţi bebeluşul. Acestea trebuie să fie dispuse să accepte dorinţa dvs. de a alimenta bebeluşul cu cana sau cu ajutorul degetului, dacă nu puteţi avea bebeluşul imediat dupa naştere.
De fapt, mult mai frecvent, sunt cazuri în care puteţi fi prezentă la naştere şi sunteţi în măsură să luaţi copilul imediat la sân. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Aceasta este o situaţie care ar trebui să fie discutată înainte de naştere cu mama naturală şi dacă există un avocat, vorbiţi şi cu el sau ea, de asemenea.

2. Păstrarea nou-născutului în contact cu pielea dvs., ambii în pielea goală, este foarte importantă în acest moment. Ajută la stabilirea schimbului necesar de informaţii senzoriale între dvs. ş bebeluş şi ajută copilul să stabilizeze multe procese fiziologice şi metabolice: întreţinerea de zaharuri din sânge, ritmul cardiac, rata respiraţiei, tensiunea arterială şi saturaţia în oxigen. În acelaşi timp, contactul strâns între dvs. şi bebeluş ajută la colonizarea germenilor, la fel ca pe pielea dvs. În plus, ajută copilul să se adapteze la acest habitat nou, îl încurajează să fie alăptat, vă ajută să faceţi lapte.

3. Unele mame naturale sunt dispuse să alăpteze copilul pentru primele câteva zile. Odată cu adoptarea, există o oarecare îngrijorare exprimată de către asistenţii sociali cum că acest lucru va duce la faptul că mama biologică se va răzgândi în privinţa adopţiei. Acest lucru este posibil şi nu vă doriţi să vă asumaţi acest risc.
Acest fapt poate naşte în mama surogat anumite sentimente neaşteptate şi remuşcări. Aceasta este o posibilitate teoretică, dar ar fi util ca mama biologică să alăpteze copilul ajutându-l astfel să-l înveţe să alăpteze. Aceasta permite copilului să primească colostrul.
O altă opţiune este de a ruga mama biologică să se mulgă pentru primele câteva săptămâni, astfel încât să aveţi lapte matern în completarea propriul dvs. lapte, folosind un SNS.

4. Ataşarea corectă la sân a bebelusului este chiar mai importantă atunci când mama nu are o ofertă completă de lapte.
O bună ataşare înseamnă, de obicei, o hrănire fără dureri.
O bună ataşare înseamnă că bebeluşul va primi mai mult lapte, chiar dacă cantitatea de lapte produsă este abundentă sau minimă.

5. Dacă bebeluşul are nevoie de completare, atunci ar trebui să fie făcută cu un ajutor de lactaţie în timp ce copilul este la sân şi e alăptat.
Bebeluşii învaţă să fie alăptaţi prin alăptare nu prin hrănirea cu cana, alimentarea cu ajutorul degetului sau cu biberonul. Desigur, puteţi folosi laptele dvs. muls anterior sub formă de completare. Şi dacă-l puteţi gestiona, laptele matern muls este cel mai bun supliment după laptele matern supt direct din sâni. Cu un ajutor de suplimentare a lactaţiei folosit la sân, bebeluşul se consideră alăptat; la urma urmei, nu este alăptarea ceea ce aţi vrut pentru copilul dvs.?

6. Dacă aveţi probleme cu acceptarea sânului de către bebeluş, apelaţi la o consultantă în alăptare, cât mai curând posibil, pentru a vă ajuta. De fapt, ar trebui să fiţi urmărită de o consultantă în lactaţie sau de cineva cu experienţă în a ajuta mamele care alăptează.

Producerea laptelui matern

Nu vă descurajaţi de cantitatea de lapte pe care îl mulgeţi înainte de naşterea bebeluşului pentru că o pompă nu este niciodată la fel de bună la extragerea laptelui de un copil care suge bine şi este ataşat corect la sân. Scopul principal al pompării înainte de a se naşte copilul este de a extrage laptele matern, astfel încât să se producă lapte mai mult, nu numai de a avea o rezervă de lapte, acest lucru este bun dacă puteţi să-l faceţi.

Folosirea medicamentelor discutate mai jos în A. şi B., vă ajută să vă pregătiţi sânii pentru a produce lapte. Medicamentele nu sunt o cerinţă absolută pentru a produce lapte, dar vă pot ajuta să produceţi mai mult lapte.

A. Hormonii - estrogenul şi progesteronul. Dacă cu cel puţin 3 sau 4 luni înainte de alăptare faceţi un tratament cu o combinaţie de estrogen şi progesteron vă vor ajuta la pregătirea sânilor pentru a produce lapte. O modalitate este să utilizaţi plasturi cu estrogen pe piept plus progesteron pe cale orală. Obţineţi informaţii despre acestea de la medicul dvs. Vă încurajăm să luaţi hormoni până la aproximativ 6 săptămâni înainte de naşterea copilului.

B. Domperidon. Doza iniţială este de 30 mg de trei ori pe zi, dar se poate lua o doză mai mare, ca de ex. 40 mg de 4 ori pe zi. Se continuă cu domperidon când hormonii sunt opriţi. De obicei, este necesar să se continue timp de câteva luni după ce începeţi să alăptaţi. Întrebaţi medicul dvs. despre acest tratament.

C. Mulsul laptelui cu pompa de muls. Dacă puteţi suporta chiria unei pompe electrice duble, atunci ar fi necesară. Pomparea ambilor sâni în acelaşi timp reduce la jumătate timpul pierdut, evident, şi, de asemenea, rezultate mai bune în producţia de lapte. Începeţi mulsul cu pompa atunci când opriţi pilula anticoncepţională cu hormoni. Faceţi doar ceea ce este posibil. În cazul în care vă puteţi mulge de două ori pe zi la început, atunci faceţi-o de două ori pe zi. În cazul în care puteţi o dată pe zi în timpul săptămânii, dar puteţi de 6 ori în timpul week-end-ului, e foarte bine.

Dar voi produce lapte cât are nevoie bebeluşul?

Poate da, poate nu. Dacă nu, oricum alăptaţi-vă copilul şi permiteţi-i să se bucure de relaţia specială pe care o creează alăptarea. În orice caz, laptele matern este mai bun decât nimic.

Foarte important: Dacă decideţi să luaţi medicamente (hormoni şi/sau domperidon), medicul de familie trebuie să ştie ceea ce luaţi şi de ce. Este foarte important să faceţi un control fizic şi să vă verificaţi tensiunea arterială înainte de a începe administrarea. Efecte adverse semnificative au fost rare, dar asta nu înseamnă că nu se poate întâmpla. Medicul dvs. trebuie să vă urmărească şi o dată ce copilul este cu dvs., medicul să ştie că îl alăptaţi.

Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=11:breastfeeding-your-adopted-baby-or-baby-born-by-surrogategestational-carrier&catid=5:information&Itemid=17

Alăptarea bebeluşilor născuţi prematur

2010-12-01T13:00:00.003+02:00

Autori: Jack Newman MD, FRCPC, IBCLC and Edith Kernerman, IBCLC, 2009©
Tradus de: Roxana Duduş, LLLRo

Introducere

De prea multe ori mamele au probleme ce pot fi prevenite în alăptare. Rutina din maternităţi face dificilă alăptarea pentru mame şi copii. În cazul în care copilul se naşte prematur, mamele au dificultăţi chiar mai mari în alăptare şi acest lucru este regretabil deoarece copiii născuţi prematur au nevoie de lapte matern chiar mai mult decât copiii sănătoşi născuţi la termen.

Motivul pentru care mamele nu obţin ajutorul de care au nevoie este ca multe dintre "tehnicile" folosite pentru a salva vieţile prematurilor au fost dezvoltate în anii 1960 şi 1970, atunci când laptele matern nu era o prioritate în unităţile de terapie intensivă neonatală (NICU).

Din păcate, în ciuda a ceea ce am învăţat din acel moment cu privire la modul de a ajuta mamele să alăpteze, unităţile de terapie intensivă neonatală par a fi, în general, cu unele excepţii desigur, rezistente la schimbarea modului în care copiii ar trebui să fie hrăniţi. Chiar mai rău, unele tehnici au fost adoptate făcând situaţia şi mai dificilă.

Unele mituri referitoare la prematuri şi alăptare

1. Nou-născuţii prematuri trebuie să fie în incubatoare.

De fapt prematurilor, chiar şi celor foarte mici, de multe ori contactul piele pe piele cu mama (sau tatăl) le este mult mai benefic decât incubatoarele. Există dovezi care arată că bebeluşii prematuri (de altfel şi copiii născuţi la termen) sunt mai stabili metabolic atunci când aceştia sunt în contact cu pielea mamei. Respiraţie lor poate fi mult mai stabilă şi mai uşoară, presiunea sângelui este mai apropiată de normal, păstrează mai bine în sângele lor zaharurile, temperatura corpului este mai stabilă prin metoda „Kangaroo Mother” (contact piele pe piele cu mama în cea mai mare parte a zilei) în comparaţie cu ce fac incubatoarele.

În plus, mamele şi copii care aplică metoda „Kangaroo Mother” probabil vor avea parte de o producere mult mai mare a laptelui, mama va primi copilul la sân mai devreme şi copilul va fi alăptat mult mai bine. Un document de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii discută despre „Kangoroo Mother”, cu multe referinţe (curând va fi tradus şi pe acest blog).

Vă rugăm arătaţi acest document medicului dumneavoastră. Puteţi să-l printaţi gratuit de la această adresă http://www.who.int/reproductive-health/publications/kmc/text.pdf.

2. Nou-născuţii prematuri au nevoie de fortifianţi.

De fapt cei mai mulţi nu au nevoie. În cazul în care mama mulge suficient lapte, copiii care au peste circa 1500 de grame (de obicei, la aproximativ 32 săptămâni de gestaţie copiii cântăresc atât de mult, deşi există şi excepţii), se pot dezvolta foarte bine doar cu lapte matern şi, poate, cu adaos de vitamina D sau fosfor.

Adevărata problemă din spatele acestei "nevoi" de fortifianţi este că aceasta a devenit o evanghelie, sculptată în piatră, pentru politicile unităţilor de terapie intensivă neonatală bebeluşii trebuie să crească în acelaşi ritm ca şi când nu au fost născuţi atât de devreme. Dar nu există nici o dovadă bună pentru aeasta, întrucât există dovezi că bebeluşii care cresc mai repede decât cei născuţi prematur ar avea probleme mai târziu în viaţă cu niveluri mai ridicate de colesterol "rău", cu tensiunea arterială mai mare, rezistenţa la insulină (care poate fi o constatare precoce a diabetului de tip 2) şi cu excesul în greutate. Aceste studii au fost efectuate pe copiii născuţi prematur hrăniţi a) doar cu lapte matern b) laptele matern donat sau c) formulă de lapte pentru prematuri şi lapte matern. Copiii care au primit formulă pentru prematuri au crescut mai repede şi mai mari, dar există un preţ.

Cum poate fi hrănit bebeluşul fără a utiliza fortifianţi? Ei bine, în primul rând, unii bebeluşi vor avea nevoie de fortifianţi: într-adevăr copiii mici şi copiii ale căror mame nu sunt în măsură să mulgă suficient lapte. Cu toate acestea, fortifianţii sunt fabricaţi acum din lapte uman (lapte matern), dar, desigur, ei nu sunt uşor accesibili şi încă sunt foarte scumpi.

Nu există nici un motiv pentru care fortifianţii trebuie să fie făcuţi din lapte de vacă. Cu toate acestea, majoritatea nou-născuţilor prematuri nu au nevoie de fortifianţi, deoarece majoritatea sunt copii născuţi prematur "mari".

Multe unităţi de terapie intensivă neonatală au o regulă: bebeluşii pot primi doar o anumită cantitate de lichid pe zi. Acesta este, de obicei, păstrat la aproximativ 150-180 ml / kg / zi, uneori mai puţin. În cazul în care copilul are, de asemenea, un lichid administrat intravenos, lichidul administrat pe cale orală este micşorat chiar mai mult. Această restricţie de lichid are sens, de exemplu, în cazul în care copilul este pe ventilator pentru a-l ajuta să respire, deoarece o cantitate prea mare poate provoca insuficienţă cardiacă. Deci, restricţia de lichid, plus "copilul trebuie să crească ca şi când el ar fi fost încă în uter" are ca rezultat "nevoia" de fortifiant.

Am învăţat un mod de a evita necesitatea de fortifianţi pentru unii copii născuţi prematur atunci când am lucrat cu copiii născuţi prematur în Africa; acela a fost să le dăm mai mult lapte matern decât era "permis" în unităţile de terapie intensivă neonatală. Adevărat, aceşti copii nu erau ca bebeluşii din unităţile de terapie intensivă neonatală din ţările bogate, ei erau mai mari, nu la fel de bolnavi şi nu era necesar mai mult decât un pic de oxigen pentru a supravieţui.

Dar, ca un credincios la acel moment în "copilul trebuie să crească ca şi când el ar fi fost încă în interiorul mamei", am crescut cantităţile de lapte matern, iar copilul a primit cu mult peste 150-180 ml/kg/zi, uneori până la 300 ml/kg/zi, iar copiii au crescut bine. Astfel, pentru a nu da copilului lapte matern prea mult la un moment dat, laptele a fost picurat în stomacul copilului continuu, câteva picături date treptat.

S-ar putea să fie nevoie de completare de lapte matern, în funcţie de nivelul din sânge. Este posibil să adăugaţi vitamina D, fosfor, calciu, chiar proteine umane (albumină) şi grăsime din lapte uman (de la o bancă de lapte matern) la laptele oferit copilului fără a utiliza fortifianţi.

3. Nou-născuţii prematuri nu pot sta la sân până când nu au 34 de săptămâni de gestaţie.

Acest lucru este pur şi simplu neadevărat. Cei care lucrează în unităţile de terapie intensivă neonatală prietenoase cu alăptarea, în special în Suedia, au demonstrat că bebeluşii pot începe să stea la sân, chiar la 28 de săptămâni de gestaţie şi mulţi sunt capabili să prindă sânul şi să bea lapte matern la 30 de săptămâni de gestaţie. Într-adevăr, unii copii au ajuns să fie alăptaţi la 32 de săptămâni de gestaţie. Alăptare însemnând că nu primesc laptele matern printr-un flacon sau tub în stomac. Cu metoda „Kangaroo Mother” şi cu acces rapid la sân, se poate face.

Desigur, fiecare copil este diferit, iar unii bebeluşi pot avea nevoie de mai mult timp în funcţie de: au fost bolnavi, sunt cu probleme respiratorii sau alte probleme, iar uneori se aşteaptă până când copilul are 34 de săptămâni de gestaţie şi înainte de a încerca copilul la sân se foloseşte biberonul ca model pentru alimentaţia sugarilor.

4. Mamele de prematuri trebuie să utilizeze apărători pentru mamelon pentru a obţine o ataşare corectă la sân şi a obţine laptele bine.

De cele mai multe ori acest lucru nu este adevărat, din experienţa mea în Africa (de fapt, nu am folosit apărători pentru mamelon în Africa) şi din experienţa unităţilor de terapie intensivă neonatală din alte ţări, cum ar fi Suedia.

Al doilea articol scris de Nyqvist arată că a avut copii născuţi la fel de mici, la 26 de săptămâni de gestaţie şi până la 31 de săptămâni de gestaţie, şi doar o mică parte din mame au folosit apărătorile pentru mamelon. Cu toate acestea, spre deosebire de ceea ce se întâmplă, în general, în unităţile de terapie intensivă neonatală din America de Nord, de unde foarte puţini copii părăsesc spitalul alăptaţi fiind (în cel mai bun caz mamele se mulg şi nu pun copilul la sân), aproape toţi copiii care au părăsit spitalul erau alăptaţi.

Cheia constă în faptul că e nevoie de timp pentru a ajuta copilul să fie ataşat corect la sân. Apărătorile pentru mamelon duc la o scădere a ofertei de lapte.
Modalitatea de a ataşa copilul prematur la sân nu este esenţial diferită faţă de copilul care s-a născut la termen.

5. Nou-născuţii prematuri trebuie să înveţe să bea din biberon pentru a învăţa cum să sugă.

Ei bine, nu ştiu ce să spun despre acest lucru. Este doar neadevărat. Nou-născuţii prematuri pot învăţa să sugă, fără a bea din biberon aşa cum se arată, încă o dată, experienţa altor părţi ale lumii. Prea adesea, mamele şi copiii sunt grăbiţi din spital cu "sfaturi" precum copilul va pleca mai devreme în cazul în care acesta începe să bea din biberon. Acesta nu este un mod de a ajuta mama şi copilul. În orice caz, nu e adevărat că copilul are nevoie de un biberon pentru a învăţa să sugă.

Metoda „Kangoroo Mother” şi ataşarea copilul la sân înainte de "magicul" 34 de săptămâni de gestaţie fac mult mai mult pentru evitarea aceastei situaţii. Copilul foloseşte diferiţi muşchi atunci când e hrănit cu biberonul şi alţii când e alăptat; cu biberonul "învaţă" abilităţi slabe de supt şi acestea pot fi uneori extrem de dificil de uitat.

6. Nou-născuţii prematuri ajung să fie obosiţi la sân.

Acest lucru este considerat a fi adevărat, deoarece copiii, nu numai copiii născuţi prematur, au tendinţa de a adormi la sân atunci când fluxul de lapte este lent, în special în primele câteva săptămâni. Copilului îi este dat biberonul şi deoarece fluxul de lapte este rapid, copilul se trezeşte şi suge forţat. Concluzia falsă? Copilul oboseşte la sân deoarece „munceşte” mai greu şi mai uşor la biberon.

Nou-născuţii prematuri de multe ori nu se ataşează corect la sân, în parte pentru că noi îi învăţăm să apuce sânul incorect. Cu o prindere bună a sânului, utilizarea compresiei sânului şi, dacă este necesar, folosind un ajutor pentru a suplimenta la sân, dacă este necesar, copilul va primi laptele cu presiune bună şi nu va adormi la sân. Faceţi ca presiunea laptelui matern să crească şi veţi vedea că alăptarea nu este nici dificilă pentru copil, nici obositoare.

7. Proba suptului (cântărirea copilului înainte şi după o hrănire) este o modalitate bună de a şti cât de mult lapte îşi ia copilul la o hrănire.

Proba suptului presupune că ştim cât trebuie să ia un copil alăptat. Cum putem şti, dacă regula, care spune că un copil cu această greutate şi această vârstă ar trebui să ia x cantitate de lapte, se bazează pe bebeluşii hrăniţi cu biberonul cu formula? Şi cum putem spune cât de mult a luat copilul dacă ar fi fost bine ataşat la sân, mama folosind compresia sânului, în special în cazul în care alăptarea este limitată la un anumit moment sau program, cum ar fi 10 sau 20 de minute (din cauza îngrijorării că copilul va fi obosit)?

Cel mai bun mod de a şti dacă un copil obţine lapte de la sân este să ne uităm la copilul ataşat la sân.

8. Nou-născuţii prematuri au nevoie de a continua să primească fortifianţi şi după ce părăsesc spitalul.

Acesta este un tertip relativ nou în subminarea alăptării copilului prematur. Poate că cineva a prezentat o lucrare la o conferinţă care a arătat că copilul a câştigat în greutate mai bine dacă fortifianţii au continuat să fie oferiţi chiar şi după ieşirea din spital. Dar, din nou, mai mult nu înseamnă neapărat mai bine şi alăptarea este mai importantă decât creşterea în greutate.

Nou-născuţii prematuri şi mamele lor au probleme legate de alăptare mult mai frecvente decât bebeluşii născuţi la termen. Dar acestea pot fi reparate. Apelaţi la mâini bune de ajutor cât mai curând posibil.

Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=70:breastfeeding-the-premature-baby&catid=5:information&Itemid=17

2010-11-28T10:41:00.000+02:00

Advocacy Group: Mothers Have Right To Expose Milk-Engorged Breasts In Public

La Leche League România

2010-11-24T09:20:00.000+02:00

Am marea plăcere de a vă anunţa că începând de ieri am fost acreditată: consultantă La Leche League România. Am o experienţă de 4 ani în alăptare, oferită de dragul meu copil (şi încă nu am încheiat-o), 1 an şi jumătate de formare La Leche League International şi 2 ani în care am oferit informaţii despre alăptare.

Organizaţia La Leche League International este reprezentată în România de 2 consultante în alăptare: Anna Bruncsak şi Roxana-Mirela Duduş. Alte 2 consultante sunt în curs de acreditare - le urez mult succes!

Gata cu anonimatul pe acest blog

2010-11-22T18:33:00.000+02:00

De azi, în urma numeroaselor comentarii care jignesc şi acuză mămicile care alăptează în cel mai extremist şi urât mod, am hotărât să nu mai permit publicarea comentariilor sub anonimat. Am constatat, încă odată, că marea majoritate a românilor sunt lipsiţi de educaţie în ceea ce priveşte alăptarea, cel mai natural şi normal mod de a hrăni un bebeluş.

Sprijin pentru Ana Măiţă, sprijin pentru alăptare!

2010-11-20T22:17:00.002+02:00

Mesajul unei mame:

"Nu caut senzationalul si tabloidizarea - daca as
fi cautat-o credeti-ma ca puteam sa ma umplu de bani vanzandu-mi
povestea nasterii pe la tabloide sau emisiuni de scandal. Am incercat
...insa sa o mediatizez intr-un mod civilizat astfel incat sa trag un
semnal de alarma serios asupra lipsei de optiuni la nastere si totodata
sa dau un semnal mamelor si viitoarelor mame ca au dreptul la optiuni
si respect in cadrul nasterii. Am infiintat Asociatia 'Mame pentru
Mame' si m-am dedicat trup si suflet promovarii drepturilor gravidelor
si mamelor.

In acest sens, am fost INVITATA de revista Mami si trustul
Sanoma-Hearst la targul organizat de ei pentru gravide, mame si copii
din acest weekend pentru a sustine o serie de seminarii despre nastere
in schimbul carora ei ne dadeau posibilitatea sa ne promovam fara a
plati stand. In acest cadru, in timpul zilei de Vineri dupa ce imi
desfasurasem timp de 2 ore activitatea promotionala, m-am asezat pe un
scaun intr-un colt ca sa imi alaptez copilul de 11 luni. Il alaptam
decent pe sub bluza iar toate mamele si vizitatorii care ma vedeau imi
zambeau si unii chiar ma felicitau pentru treaba asta. In timp ce
alaptam a venit la mine un INDIVID care, fara sa se prezinte m-a somat
sa nu mai alaptez in acel loc. I-am spus ca am materialele acolo si nu
pot pleca. Discutia se ducea intre un barbat in picioare si o femeie
singura pe un scaun si cu un copil la san. A continuat sa ma agaseze si
sa ma someze sa incetez alaptarea in acel loc si sa ma trimita la un
loc special de alaptare. Nu s-a prezentat cand l-am intrebat cine este
doar mi-a fluturat zemflemitor legitimatia pe care scria ORGANIZATOR in
fata spunandu-mi ca el face legile acolo. I-am repetat ca nu pot pleca
deoarece

1. sunt singura si nu pot lasa materialele nesupravegheate (aveam o plasma, roll-up bannere, etc)

2. Locul de alaptare nu era semnalizat sau anuntat in vreun fel

3. Scopul locului de alaptare este sa protejeze mamele care au reticente
in a alapta in public iar restul mamelor care nu au probleme de acest
gen au dreptul sa alapteze unde doresc.

Repet - aceasta discutie halucinanta avea loc in cadrul Targului
Oraselul Mami !!! targ organizat de revista Mami !!! vizitatorii erau
aproape exclusiv mame cu copii mici si gravide. Era ultimul loc unde ma
asteptam sa fiu hartuita pentru ca imi alaptez copilasul in public. In
concluzie, acest individ m-a amenintat de mai multe ori ca ma da afara
daca nu incetez alaptarea in public iar eu i-am explicat ca nu este
normala o astfel de atitudine in njci o situatie dar cu atat mai putin
in cadrul unui eveniment care se vrea dedicat bunastarii mamelor si
copiilor. Concluzia este ca acest INDIVID m-a dat afara iar astazi cand
l-am anuntat ca astept scuze de la el a continuat sa ma trateze
agresiv. Eu fiind in continuare cu cel mic m-am asezat sa-l alaptez iar
INDIVIDUL a chemat un Security care s-a postat langa mine amenintator
ca sa ma intimideze. Dupa ce am plecat am aflat ca a pus un afis in
locul unde statusem eu pe care indicat locul special de alaptare
(probabil incropit la repezeala intr-unul din standuri)

Voi decideti daca o astfel de atitudine este acceptabila, in general, fata
de o femeie cu un copil la san oriude s-ar afla cu atat mai mult in
cadrul unui eveniment CREAT si DEDICAT pentru bunastarea gravidelor,
mamelor si copiilor lor.

Voi decideti CAT TIMP mai acceptam abuzul asupra mamelor si gravidelor.
Eu una am decis. Maine ma duc acolo pentru un protest pasnic 'nurse-in' chiar daca voi fi SINGURA.
Sper sa nu se intample asa ceva nici uneia dintre voi - daca vi se va
intampla insa sa stiti ca eu si 'Mame pentru Mame' va vom fi alaturi.

Ii multumesc din suflet Irinei de la ANNA si Roxanei de la LLL pentru suport.

cu revolta si sinceritate,

Ana Maita
Presedinte ONG 'Mame pentru Mame'"

Mâine, duminică 21 noiembrie, ora 12, vă aşteptăm la sala Dalles, să o susţineţi pe Ana Măiţă, preşedintele Asociaţiei Mame pt Mame. Ana a fost admonestată pentru că a alăptat în public la un eveniment organizat de revista Mami la sala Dalles. Acum, ne aşteaptă în numar cât mai mare pentru a cere respect pentru drepturile noastre şi ...ale copiilor noştri!
Vă aşteptăm mâine, 21 noiembrie 2010, la ora 12 în faţă la sala Dalles!!

Detalii si aici:
http://mamepentrumame.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=96%3Amame-pentru-mame-si-active-center-va-asteapta-la-oraselul-mami-pentru-a-promova-alaptarea-libera&catid=39%3Aevenimente&Itemid=30

Consolidarea relaţiei cu bebeluşul

2010-11-01T18:49:00.000+02:00

Contactul piele pe piele

Reprezintă o metodă de îngrijire pentru nou-născuţi ce implică punerea copilului pe pieptul mamei. Prin contact cu corpul copilului, mama stimulează căldura şi mediul prenatal. Deşi beneficiile contactului piele pe piele, atât pentru sugarii prematuri, cât şi pentru cei născuţi la termen au fost intens cercetate mai puţină atenţie a fost acordată efectelor asupra mamei şi a relaţiei în curs de dezvoltare, mamă-copil.

O echipă multidisciplinară de cercetători şi practicieni din Nova Scotia, Canada, a efectuat un studiu pentru a analiza impactul contactului mamă-copil, piele pe piele, asupra relaţiei în curs de dezvoltare mamă-copil. DVD-ul, "Consolidarea relaţiei cu bebeluşul: Ghidul părinţilor" şi " Îmbunătăţirea relaţiei cu bebeluşul: rezultatele studiului asupra contactului piele pe piele", a evidenţiat rezultatele acestui studiu împreună cu experienţele mamelor şi taţilor despre îngrijirea copiilor.

DVD-urile şi ghidul de însoţire au fost create pentru părinţi şi proaspeţii părinţi, precum şi pentru specialiştii în îngrijire perinatală care sprijină şi au grijă de ei în această perioadă importantă.

Acest link vă permite să vizionaţi 2 filme, e necesară salvarea lor pe pc-ul personal, despre contactul piele pe piele şi rolul lui în relaţia mamă-copil, precum şi ghidul ce însoţeşte dvd-urile.

Vizionare plăcută!

Alăptarea - din experienţa vedetelor

2010-10-31T10:14:00.000+02:00

Super video!

Relactaţia (8)

2010-10-25T20:44:00.000+03:00

Tradus de Mihaela Ionescu (cu mulţumiri!)

Monitorizarea aportului de hrană

Verificarea creşterii în greutate

Cântărirea regulată reprezintă cel mai bun mod de a determina dacă bebeluşul mănâncă suficient. Este important să vă asiguraţi că bebeluşul ia suficient în greutate pe parcursul unei săptămâni sau chiar mai mult. Unii bebeluşi sunt “fericiţi să flămânzească” şi pot părea mulţumiţi şi fără să ia în greutate.

De obicei, cântărirea o dată pe săptămână este suficientă şi satisfăcătoare. “Proba suptului” - cântărirea înainte şi după alăptare - sau cântărirea mai des de o dată pe săptămână nu sunt necesare pentru bebeluşii născuţi la termen şi în cele mai multe cazuri acest lucru creşte anxietatea mamei. Cu toate acestea, cântărirea frecventă a bebeluşilor cu greutate mică la naştere s-a dovedit a linişti mamele şi a le întări încrederea.

Cântărirea ar trebui să confirme că bebeluşul ia în greutate cel puţin 125 grame pe săptămână sau 500 de grame pe lună după primele 10 zile de la naştere.

Părinţii foarte atenţi pot observa că hainele vin mai bine pe bebeluş sau chiar îi ramân mici, ceea ce este tot un semn de creştere în greutate.

Modificări apărute o dată cu creşterea producţiei lactate

Mamele pot observa modificări ale sânilor, care devin mai plini sau mai fermi, pot apărea scurgeri de lapte sau se obţine lapte prin muls. Cel mai important semn al creşterii producţiei lactate este faptul că bebeluşul consumă tot mai puţin supliment însă continuă să crească în greutate. Dacă mama foloseşte un sistem de suplimentare în timpul alăptării sau întâi alăptează şi apoi oferă supliment, este uşor de văzut cât consumă bebeluşul. Acest lucru, însă, nu este valabil pentru o perioadă scurtă de timp, deoarece cantitatea de supliment poate varia de la o zi la alta. De exemplu, în timpul unui puseu de creştere, un bebeluş poate consuma o cantitate mai mare de supliment pentru câteva zile. Cu toate acestea, pe parcursul unei perioade mai lungi se poate observa o tendinţă clară înspre scăderea cantităţii de supliment.

Scaunele şi urinările

Acestea pot indica zilnic dacă bebeluşul manâncă suficient. Urinarea frecventă (6 scutece ude sau mai multe, cu urină deschisă la culoare, diluată) arată un aport adecvat de lichide. În primele 4 săptămâni, majoritatea bebeluşilor alăptaţi au scaune moi, de culoare galbenă spre maro, de mai multe ori pe zi (5-6). După prima lună, frecvenţa se poate reduce la o dată pe zi sau chiar la 7-10 zile. În acest caz, scaunul va fi în cantitate mai mare. Consistenţa şi culoarea se modifică o dată cu diversificarea, cam la jumătatea primului an de viaţă. Bebeluşii hrăniţi artificial au scaune mai tari. Pe măsură ce creşte producţia de lapte, mama poate observa modificări ale scaunelor bebeluşului, acestea devenind mai moi, asemănătoare cu cele ale bebeluşilor alăptaţi exclusiv.

Activitatea

Nivelul de activitate al bebeluşului poate fi un semn că mănâncă suficient lapte. Un bebeluş care se trezeşte spontan la fiecare 2-3 ore pentru a se hrăni, suge viguros şi îi mai rămâne energie pentru interacţiune socială potrivită vârstei, cel mai probabil mănâncă suficient lapte. Un bebeluş care nu primeşte suficient lapte poate părea foarte liniştit deoarece nu are energia pentru a insista să fie hrănit.

Evaluarea producţiei lactate

O dată ce se declanşează producţia lactată, trebuie stabilit cât din aportul de hrană este format din lapte matern. Un mod util de a stabili cu aproximaţie este prin scădere, după cum urmează:
1. Estimaţi necesarul total de hrană al bebeluşului în funcţie de greutate.
2. Scădeţi cantitatea de supliment.
Diferenţa reprezintă, cu aproximaţie, cantitatea de lapte matern pe care o mănâncă, deci tot atât cât produce mama.

Scăderea cantităţii de supliment

Cantitatea de supliment necesară
Prioritatea principală pentru toţi bebeluşii o reprezintă un aport adecvat de nutrienţi necesari pentru dezvoltarea creierului şi a întregului organism. Pentru mamele care relactează sau induc lactaţia este esenţial să vadă că bebeluşii lor se dezvoltă normal pe măsură ce se stabileşte alăptarea. A continua suplimentarea, în cantităţi mari sau pentru o perioadă mai lungă de timp decât este absolut necesar, este de preferat reducerii lor prea mult sau prea repede.

Iniţial, unui bebeluş trebuie să i se ofere cantitatea maximă de supliment recomandată în funcţie de greutate (150 ml de substituent diluat corect per kilogram-corp, per zi), fie prin intermediul unui sistem de suplimentare a hranei, fie cu o cană sau cu o lingură. Pe măsură ce creşte producţia lactată, suplimentul poate fi redus, de obicei cu 50 ml pe zi la fiecare câteva zile.

Cum să reduceţi suplimentul

În anumite cazuri bebeluşul arată că are nevoie de mai puţin refuzând să ia suplimentul sau să sugă de la al doilea sân. Acest lucru poate fi observat destul de uşor atunci când se foloseşte un sistem de suplimentare a hranei.

În alte cazuri, mama trebuie să încerce să reducă suplimentul. Suplimentul trebuie redus suficient de mult astfel încât să încurajeze bebeluşul să sugă mai viguros şi/sau mai des şi să stea mai mult la sân, dar nu atât de mult încât bebeluşul să devină prea flămând sau pasiv pentru a se hrăni în mod corespunzător.

Un mod potrivit de a reduce suplimentul este următorul:
- Reduceţi cantitatea totală de supliment oferită în 24 de ore cu 50 ml.
- Cei 50 ml pot fi împărţiţi la mai multe mese: de exemplu, reduceţi 5 mese suplimentare cu câte 10 ml fiecare, sau reduceţi două mese cu câte 25 ml fiecare.
- Continuaţi cu această cantitate pe parcursul a câteva zile.
- Dacă bebeluşul arată, prin comportament, că primeşte suficient lapte şi dacă, după o săptămână, a luat în greutate 125 g sau mai mult, reduceţi din nou suplimentul cu aceeaşi cantitate.
- Dacă bebeluşul dă semne de foame sau dacă nu a luat în greutate la sfârşitul săptămânii, nu reduceţi şi mai mult suplimentul - continuaţi cu aceeaşi cantitate pentru încă o săptămână.
- Dacă bebeluşul dă în continuare semne de foame sau nu ia corespunzător în greutate după încă o săptămână, creşteţi cantitatea din nou, la cea dinainte de reducere.

Există mai multe rutine ce pot fi folosite pentru suplimentarea hranei şi mamele trebuie încurajate să o folosească pe cea cu care se simt cel mai confortabil. Multe preferă să suplimenteze doar anumite mese şi să alăpteze exclusiv la altele. Un model des folosit este acela de a alăpta exclusiv dimineaţa şi noaptea, când sânii sunt mai plini, şi de a oferi supliment în timpul zilei. Un alt model este de a suplimenta o masă da, una nu. În anumite cazuri este necesară suplimentarea meselor până la începerea diversificării.

Concluzie

Studiile despre relactare variază ca amploare, metodă şi context cultural. Principalele preocupări ale cercetătorilor au fost rezultatele pe termen scurt şi pe factorii care determină succesul procedurii. Bebeluşii monitorizaţi după relactare au luat normal în greutate. Cu toate acestea, monitorizarea nu a continuat mult după vârsta de 4 luni. Curând după această vârstă este de aşteptat ca bebeluşii să înceapă diversificarea. În orice caz, continuarea alăptării este de o importanţă majoră pentru aceşti bebeluşi, deoarece mulţi dintre ei au avut perioade de boală şi creştere mică în greutate atunci când alăptarea a fost întreruptă.

Pot fi trase câteva concluzii clare şi foarte importante:

- Relactarea este posibilă şi practică pentru aproape orice femeie, atâta timp cât primeşte sprijinul şi motivarea necesare. Vârsta, experienţa anterioară în alăptare precum şi perioada de întrerupere sunt factori mai puţin relevanţi.

- Într-un mare număr de studii, majoritatea mamelor încep să producă lapte în aproximativ o săptămână. În jur de jumătate dintre mame reuşesc să alăpteze exclusiv într-o lună. Un număr mai mare de mame care au dat naştere bebeluşilor alăptează exclusiv, comparat cu numărul mamelor adoptive.

Principalele cerinţe pentru a relacta sunt:

- Mama sau mama adoptivă trebuie să primească motivarea, educaţia şi sprijinul potrivit. Ea poate fi motivată fie de avantajele nutriţionale şi de sănătate pentru bebeluş sau de efectul benefic asupra relaţiei sale cu bebeluşul.
- Alăptarea frecventă, atât ziua cât şi noaptea. Mulţi bebeluşi doresc să sugă de prima dată când sunt puşi la sân. Alţii au nevoie să fie ajutaţi să se ataşeze la sân şi să înceapă să sugă.
- Ajutor specializat pentru mamă, mai ales dacă bebeluşul nu vrea şi are nevoie sa fie ajutat să sugă. Personalul medical ar trebui instruit pentru a oferi ajutorul specializat necesar.
- Sprijin continuu şi încurajare pentru mamă sau mama adoptivă din partea personalului medical, folosind metode de consiliere potrivite pentru a construi şi susţine încrederea în propriile forţe. Acesta este probabil una dintre cele mai importante sarcini ale lor în sprijinirea mamelor care relactează.
- Sprijin din partea familiei şi a prietenilor. Tatăl natural sau cel adoptiv poate juca un rol determinant.
- Medicamentele (galactofore) ar trebui folosite numai dacă lactaţia nu s-a instalat după 2 săptămâni de aplicare a metodelor fiziologice adecvate. Eficienţa medicamentelor nu a fost dovedită şi nu sunt necesare în mod obişnuit. Ele nu ar trebui să înlocuiască tehnicile fiziologice şi sprijinul emoţional neîntrerupt.

Programele de promovare a alăptării ar trebui să se asigure cu prioritate că mamele primesc ajutorul adecvat şi sprijin pe tot parcursul sarcinii şi în perioada post-partum pentru a le da posibilitatea să alăpteze în mod optim încă din momentul naşterii. Cu toate acestea, va exista întotdeauna un număr de mame care, din motive precum boala, naşterea prematură, introducerea timpurie a suplimentelor sau pur şi simplu gestionarea incorectă a alăptării, ajung să întâmpine dificultăţi în alăptare şi au nevoie de ajutor pentru a relacta. Atunci când un bebeluş este adoptat, în situaţii normale sau de urgenţă, relactarea sau inducerea lactaţiei poate fi cea mai bună metodă de hrană pentru bebeluş. Această procedură ar trebui să reprezinte o procedură medicală standard. Reprezentanţii medicali ar trebui identificaţi şi instruiţi ca şi consultanţi în alăptare şi sprijiniţi în implementarea abilităţilor necesare pentru a ajuta mamele să relacteze.

Cum să ajutaţi o femeie să relacteze

- Explicaţi-i de ce este important pentru bebeluş să fie alăptat exclusiv şi ce trebuie să facă pentru a creşte producţia de lapte. Explicaţi-i că este nevoie de multă rabdare şi perseverenţă.
- Insuflaţi-i încrederea că va reuşi. Ajutaţi-o să creadă că va produce suficient de mult lapte pentru bebeluşul ei. Încercaţi să vorbiţi şi să o vizitaţi des - în fiecare zi, dacă este posibil.
- Asiguraţi-vă că se hrăneşte corespunzător şi bea suficiente lichide.
- Încurajaţi-o să se odihnească mai mult şi să încerce să se relaxeze atunci când alăptează.
- Explicaţi-i că ar trebui să ţină bebeluşul aproape, să-i ofere contact piele-pe-piele cât mai mult timp şi să îl îngrijească, pe cât posibil, singură. Bunicii şi alţi membri ai familiei pot ajuta prin a prelua alte responsabilităţi, dar este necesar să nu se implice în îngrijirea bebeluşului în acest moment. Mai târziu o pot face din nou.
- Explicaţi-i că cel mai important lucru este să lase bebeluşul să sugă cât mai mult - de cel puţin 8-10 ori în 24 de ore, chiar şi mai mult dacă doreşte. Câteodată bebeluşul este mai dispus să sugă atunci când este adormit.
* mama poate să-i ofere sânul la fiecare două ore
* este bine să-l lase să sugă ori de câte ori îşi manifestă interesul
* este bine să-l ţină la fiecare sân mai mult timp ca înainte
* este bine să doarmă cu el şi să-l alăpeze şi noaptea
* discutaţi despre cum trebuie hrănit bebeluşul până când se instalează lactaţia şi cum să reducă suplimentele pe măsură ce creşte producţia lactată

- Arătaţi-i cum să hrănească bebeluşul din cană (nu din biberon). Nu este recomandată folosirea suzetei.
- Dacă bebeluşul refuză să sugă la un sân care nu produce foarte mult lapte, ajutaţi mama să găsească un mod de a-i da lapte bebeluşului în timp ce suge (cu un sistem de suplimentare a hranei, un picurător sau o seringă).
- Pentru primele zile, bebeluşului i se va da cantitatea maximă de supliment recomandată pentru greutatea lui (150 ml per kg per zi) sau aceeaşi cantitate pe care o primea şi înainte. Imediat ce se instalează secreţia lactată, se poate începe reducerea cantităţii zilnice de supliment cu 50 ml o dată la câteva zile.
- Verificaţi creşterea în greutate a bebeluşului şi cantitatea de urină, pentru a vă asigura că primeşte suficient lapte.
* dacă nu primeşte suficient, nu mai reduceţi cantitatea de supliment pentru câteva zile
* dacă este necesar, creşteţi cantitatea de supliment pentru o zi sau două.

Dacă alăptarea nu a fost întreruptă complet, în cele mai multe cazuri producţia de lapte creşte în câteva zile. Dacă alăptarea a fost întreruptă, poate dura 1-2 săptămâni sau chiar mai mult până când mama produce suficient lapte.

www.who.org

Despre nasterea constienta - invitatie la eveniment

2010-10-21T19:17:00.000+03:00

"Natura a creat totul perfect iar in ceea ce priveste maternitatea avem inca o dovada. Nasterea copiilor nu trebuie sa fie o experienta dura, insuportabila ci poate fi o experienta deosebit de placuta si extazul sa fie imaginea care ii vine in minte, corp oricarei femei care se gandeste sa nasca.

Din momentul din care nasterea si sarcina au devenit o chestiune pur medicala, femeile par sa fi uitat usor, usor de faptul ca nasterea naturala nu este o boala care trebuie tratata, ci dimpotriva, poate fi o frumoasa sarbatoare in viata unei familii: aceea de a primi cu bratele deschise o noua viata in mijlocul lor.

Femeile nasc de milioane de ani. Felul în care se întâmplă naşterea," instructajul " pe care fiecare din viitoarele mame îl primescare mare legatura si cu aşteptările lor atât de diferite.Unele persoane ii promit viitoarei mamici că n-o să simţa nimic, alţii spun că cel mai bine e să simta Totul,iar asta uneori poate crea multa anxietate fata de necunoscutul experientei.

Nasterea cuprinde dincolo de aspectul sau medical, pur biologic si o dimensiune initiatica, înseamnand trecerea de la o stare la alta, de la un statut la altul. Nasterea pentru o femeie poate fi interpretata ca întâlnirea cu sine.

Graviditatea este o calatorie a carei destinatie e nasterea unei noi fiinte. Prin nastere nici o femeie nu va mai fi niciodata aceeasi: ea primeste identitatea de mama si prin asta absoarbe si emana în acelasi timp toată bogatia lumii, care este curgerea libera a iubirii neconditionate.

"Stanislav Grof a descoperit faptul ca, tindem să ne imaginam procesul nasterii în termenii experientei pe care am avut-o la nastere. Deci, propria experienta a mamei de a se fi nascut da forma expectatiilor de a avea un copil, cu cât mai rea a fost propria nastere cu atât teama de a naste este mai mare. Aceasta idee o regasim si într-un studiu realizat de catre prof. Zichella si colaboratorii sai la o maternitate din Roma care arata că femeile sunt mai predispuse spre nasteri usoare atunci când au învatat mai întâi povestea propriei nasteri.

Cel de-al doilea pas spre o nastere extatica îl reprezinta eliberarea de temeri, rusine, vinovatie prin dezvoltarea sentimentelor intuitiei, vietii interioare, prin atingere, miscare, cântec si vorbire.

Frederick Leboyer, cel care a introdus conceptul de nastere fara violenta a adus urmatoarele inovatii: a redus intensitatea luminii, a creat o atmosfera lipsita de zgomote, linistita, a lasat cordonul ombilical intact atâta timp cât e necesar si a pus bebeluşul pe abdomenul mamei imediat dupa nastere. Apoi a asteptat linistirea bebelusului masându-l usor, pasul urmator fiind o baie calda, la temperatura mediului intrauterin de care beneficiaza atît mama cât si copilul .

Atunci când o femeie naste, ea renaste, ea merge înapoi la propria nastere si chiar dincolo de ea. Micul sine se transforma în Sinele real, în totalitate, în unul si toti. Trecând prin aceasta experientacomplet noua ea ajunge la disparitia egoului. Ea este ea însasi si în acelasi timp totul. Ascultând sunetul pur nu este ca si cum ai asculta muzica, Vivaldi de exemplu, sunetul perfect include în el toate armoniile, el reprezinta toate sunetele asa cum curcubeul include toate culorile.

Pe de alta parte, femeile se pot simti pasive si înstrainate, incapabile sa se concentreze, distrase de mediul nou, întrerupte de personalul medical si chiar de prezenta altor femei în travaliu. O proasta experienta este o proasta introducere la rolul de mama. De asemenea, nasterea nu are nevoie de observatori straini. Exista numai două corpuri în libertate, două corpuri salbatice ascultându-se unul pe celalalt, mama si copilul. În simbioza ele încep nasterea. Mama cunoaste din instinct progresia copilului. Corpul ei cunoaste, stie, cum sa se legene sau sa-i conduca soldurile în pozitia corecta pentru a compensa orice pozitie a copilului sau, pentru a elibera ceea ce este dificil pentru copil. Organismul ei corecteaza poziţia cu fiecare împingere pentru a satisface nevoile copilului de respiratie si miscare.

Beneficiile travaliului în locul special destinat nevoilor cuplului sunt de-o valoare inestimabila: Este unic, nici un loc nu e la fel. Femeia se poate simti total dezinhibata atunci când doreste sa faca zgomote sau daca vrea sa-si îndeparteze hainele, ea poate alege orice loc din casa pe care-l considera potrivit pentru acest eveniment. Lipsa inhibitiilor furnizeaza curgerea liberă a ocitocinei. De fapt atunci când femeia se află acasa împreuna cu sotul ei ea îsi poate exprima pe deplin sexualitatea, nasterea fiind prin esenta o experienta sexuala. Sexul în timpul stadiilor timpurii ale travaliului este benefic deoarece lichidul seminal contine hormonul relaxina la cel mai înalt nivel, care întinde, relaxeaza ligamentele pelviene si înmoaie cervixul.

Mai mult, sarutul profund relaxeaza fata mamei si alte elemente ale anatomiei sale, atingerile tandre, soaptele, sustinerea privirii si mirosurile corpului, toate contribuie la eliberarea ocitocinei, ce conduce la contractii uterine sub forma contractiilor orgasmice sau a contractiilor travaliului.

Pentru un numar crescând de femei nasterea este într-adevar un moment de vârf emotional, fizic si spiritual. În spitale, de multe ori femeilor în travaliu li se spune sa stea jos atunci când si-ar dori sa se plimbe sau sunt supuse diferitelor teste medicale atunci când simt nevoia sa fie singure. Atunci când o femeie se afla acasa împreuna cu sotul ei ea se afla în elementul ei, locul cel mai propice travaliului. Ea este capabila sa-si asculte vocea interioara care-i dicteaza pozitia cea mai adecvata. Nasterea erotica este opusul nasterii medicalizate, mamele care dau nastere liber, neasistate se pot conecta la sursa creatiei.

A da nastere este similar cu originea stelelor. Cu alte cuvinte stiu acum ce a simtit Dumnezeu când a dat nastere universului. Nasterea extatică dizolva iluzia separarii si integrarii dualitatii vietii, femeile care trec printr-o astfel de traire devin pe deplin constiente ca energia sexuala si cea spirituala sunt aceeasi forta a vietii. O femeie ce naste se afla într-o stare de "creatie", ea se naste pe ea însasi, naste copilul, lumea."

Ce este nasterea extatică sau mai bine spus ce este extazul?

Calea spre extaz se contureaza în primul rând când femeia învata cum să "pluteasca" prin experienta nasterii, frica si durerea transformându-se în excitare. Dacă femeia poate sa se identifice cu contractiile în loc de a ramâne prizoniera egoului ce le experimenteaza drept o amenintare coplesitoare atunci nasterea devine o experienta vie, erotica, plină de emotionalitate si spiritualitate atât pentru mama cât si pentru copil.

Antropologul Sheila Kitzinger crede ca daca i se permite femeii să raspunda în mod natural travaliului, respiratia ei va corespunde aceleia care apare în cazul excitarii sexuale şi a orgasmului. Din pacate, exista o suprimare a acestor raspunsuri naturale în travaliu ( din cauza practicilor spitalicesti, a rusinii pierderii controlului si datorita atitudinilor culturale toate acestea conducând la mai multa durere."-

Prep. univ. TEODORA ANGHEL- Asociaţia Română de Psihologie Transpersonală, 2003

Întrebarea „Cum vrei să naşti?“ ar fi ridicat sprâncene nedumerite acum 200 de ani. Astăzi e reală. Cum vrei să naşti?

In filmuletul de alaturi cateva femei impartasesc despre experienta nasterii intr-o maniera cu totul extatica si foarte diferita poate de perceptia generala a ceea ce inseamna si este cunoscut in societatea actuala ca a da nastere.

http://www.youtube.com/watch?v=7yDLJ9PtJw8

Invitatia pentru aceasta intalnire a fost lansata de Asociatia de Terapii Transpersonale si Cartile Elena Francisc, impreuna cu Active Center si Mame pentru Mame, cu sprijinul nepretuit al Casei Satya.

Doresc sa treaca dincolo de limbajul standardizat al clinicilor, dincolo de prejudecati, rusine si teama si sa vorbeasca deschis despre nastere si despre implicatiile pe care aceasta experienta extraordinara le are atat pentru mamica, cat si pentru bebelus.

Nasterea este o experienta a trupului, a inimii si a spiritului, este experienta care ne deschide poarta catre lumea fizica, iar de calitatea acestui prim pas depinde mult capacitatea noastra de a ne asuma ulterior, atat inaltimile spiritului cat si densitatea materiei.

Nasterea este o experienta sacra, care poate deveni cu adevarat mistica si extatica daca alegem sa o traim constient, urmandu-ne ghidul interior si abandonandu-ne cu toata fiinta adevaratei noastre Naturi. Stim ca in momentul nasterii femeia este imbaiata intr-un adevarat coctail de hormoni ai fericirii. Dar putem cu adevarat transforma durerea intr-o imensa placere? Si este realist sa credem ca nasterea este o alegere care ne apartine cu adevarat, mai ales la noi, in Romania? Care ne sunt optiunile?

La aceste intrebari, precum si la alte temeri si framantari legate de nasterea si ingrijirea micutului, va incerca sa raspunda vocea expertilor Active Center, care ofera alternativa concreta la practicile clinice standard si al unor carti extraordinare, care ne invita sa ne deschidem inimile si sa ne asumam deplin statutul de fiinte constiente, complete, superbe, publicate de editura Cartile Elena Francisc.

Iata, de exemplu, legat de experienta nasterii, cartile celebrului medic obstetrician Michel Odent, Cezariana si Functiile Orgasmelor, in care autorul, dupa zeci de ani de practica medicala, ne ofera o viziune revolutionara asupra nasterii: nasterea este privita ca o a doua etapa a extazului uniunii erotice si ambele sunt integrate in contextul acelei energii cosmice pe care o numim iubire.

Intrarea este libera si sunt binevenite atat viitoarele mamici, cat si mamicile care au avut deja parte de experienta nasterii oricare le-a fost alegerea."

preluare de aici: http://www.facebook.com/profile.php?id=1383471477#!/event.php?eid=163359980358692

Purtaţi, alăptaţi, răsfăţaţi, frumoşi

2010-10-09T23:04:00.001+03:00

....cam aşa aş descrie copiii prezenţi la sărbătoarea purtării copiilor! Mămici preocupate, tătici răbdători, bunici simpatice, gazda minunată au făcut schimb de impresii în ale purtatului în sling, wrap, manduca, mei-tai, în braţe.
Cristina Marin, organizatoarea evenimentului, ne-a primit cu drag, iar de emoţie ne-a încurcat simpatic numele celor ce urmau să ţină discursuri. Ra, cea cu scutece refolosibile, avea teribila plăcere de a umple un pahar cu apă şi de a ni-l oferi pentru a fi băut pe loc. Cred că golise un bidon deja, după care "a atentat" la sticla de apa a lui Darie, împreună cu Ada, pruncuţa lui Zoozie - demenţiale!
Ramona Roşu, fizio-kinetoterapeut ne-a vorbit despre corpul bebeluşului, poziţia lui în burtica mamei şi poziţia normală în care stă bebeluşul dupa ce iese din burtică - în nici un caz întins orizontal pe un pat cât mai tare, cum purtarea copiilor poate rezolva displazia de şold.

Claudia Necula, psiholog, ne-a readus în atenţie crearea ataşamentului mamă-copil prin contactul constant dintre ei.

Iar eu am vorbit despre alăptare şi purtare în braţe.

În rest, mămici dragi, copiii ce cresc de la o zi la alta, ieri îi ştiam bebeluşi, azi îi văd mergând, dar cel mai mult îmi plac atunci când îi văd cum se agaţă de sânul mamelor cu mânuţele lor mici şi trag de bluză sau cer insistent sau caută singuri, iar când dau de miraculosul lichid le citeşti pe chip liniştea şi satisfacţia! Inegalabil!

Aniela Petreanu, ca de obicei, alături de noi în susţinerea alăptării, cu adorabilul Carol şi cu soţul ei - mi se pare un tip.......super: poartă o pălărie la mai toate întâlnirile, tatuaje multe - am încercat eu dintr-o privire să le studiez dar nu am reuşit, alpinist şi un tată dornic să ştie cât mai multe despre crescutul copiilor!

Andreea Doinea, o proaspătă mămica simpatică foc şi pe care eu o admir pentru tenacitatea de care dă dovadă în a da piept cu cei apropiaţi şi a încerca să nu pună în aplicare sfaturile învechite, alăptează cu răbdare o prea scumpă fetiţă. Îi urez succes!

Zoozie tunsă şi pieptănată proaspăt (na' ...."invidioşilor" din evz că ştim să mergem şi la coafor!) - îi vine excelent - a venit cu familia, inclusiv cu soacra. Iar soţul ei a făcut un gest de apreciat: s-a reântors acasă pentru a lua laptele matern muls de Zoozie pentru Harry, minunea Didinuskăi.

Didinuska, draga mea, jos pălăria!Mă înclin în faţa ta! Femeia aceasta are o voinţă şi o ambiţie ieşită din comun: vrea să relacteze! Şi îi reuşeste de minune! Şi cu SNS-ul agăţat şi cu Harry tot timpul în braţe şi la sân...numa'- numa'de-ar realiza o producţie lactată care să-i satisfacă copilul conform nevoii lui! Singura ei problemă a rămas că Harry nu doreşte să sugă din sânul afectat (ea a avut o incizie pe sânul stâng!). Dar sunt sigură că vor reuşi! Mulţumesc mamelor ce au ajutat-o hrănindu-i copilul la pieptul lor! Un gest de mare fineţe şi altruism!

Iar marea mea surpriză au fost Mihaela şi Anastasia conduse de tăticul Anastasiei (mulţumesc pentru că aşa am putut să le cunosc şi fizic, nu numai virtual!). Mihaela este o mamă ce s-a oferit voluntar, pe e-mail, să mă ajute în traducerile realizate. Nu ştiu dacă aţi observat, dar am postat câteva traduceri ale ei. Munca intensă o are pentru site-ul La Leche League România, iar eu apreciez gestul ei (şi nu numai eu!). Anastasia e alăptată de peste 10 luni!
Muţumesc, Mihaela!

Codruţa este o viitoare mămică şi cumnata mea. Are o mare dorinţă de a se informa atât despre sarcină, cât şi despre alăptare. Dacă aţi născut în apă şi doriţi să îi împărtăşiţi din experienţa voastră lăsaţi un comentariu, nu strică!

MariaMirabela ne-a povestit despre cum vor începe noua lor viaţă, despre temerile ei şi cum va aborda. Iar Degeţica atunci când a intrat în sală avea pe buze un zâmbet larg ce a stârnit alte zâmbete pe toate chipurile prezente. Draga de ea....e minunată! Şi alăptată!

Au mai fost şi alte mămici drăguţe pe care nu le cunosc, dar le mulţumim pentru prezenţă!

Fotografiile nu pot fi reproduse decât cu acordul autoarei.

Cum să alăptaţi şi să aveţi mâinile libere

2010-10-08T22:01:00.000+03:00

Sărbătorim purtatul în braţe

2010-10-08T13:24:00.001+03:00

Mâine, 09.10.2010, ne vom plimba cu copiii în braţe pe blvd. Magheru - blvd. Dacia, începând cu ora 16. Staţia finală este centrul Pronatalita (aproape de P-ţa Spaniei, pe blvd. Dacia 103) unde vom împărtăşi experienţele în alăptare şi purtare.
Amănunte aici.

Dacă vă purtaţi copiii în Timişoara şi doriţi să sărbătoriţi, mergeţi în Parcul Botanic, sâmbătă, 9.10.2010, începând cu ora 10.30.
Informaţii la:
0722756799
0752579295
0743387470