joi, 31 martie 2011

"Mami, alăptează-mă!" - Alăptarea în familie - străbunica, bunica, mama, fiica

Subiectul postării lunii martie 2011 este "Alăptarea în familie - străbunica, bunica, mama, fiica". Asiguraţi-vă că vizitati si alte bloguri care participă la acestă postare lunară (link-urile de la sfârşitul acestei postări).

Întotdeauna în luna martie o sărbătorim pe mama de Sf. Toader. De data aceasta am avut parte de un moment în care mama a povestit despre nașterea noastra - a mea și a fratelui meu.

Eu m-am născut la Spitalul nr. 9, pe atunci beneficia și de maternitate. Am venit pe lumea aceasta în jurul orei 3.40, noaptea, natural, cu anestezie locală și epiziotomie, după un travaliu destul de lung, în care mama a stat singură deoarece singurele prezente în spital la acea oră erau moașa și femeia de serviciu, iar moașa avea “nevoie de somn”.
M-am născut cu o pată roșie pe o pleoapă. A doua zi, mama a primit un bebeluș înfășat, iar ochii ei căutau pata de pe pleoapă, trăind cu teama că i se va aduce alt bebeluș. Și cum vorba românească “de ce îți este frică, nu scapi”, uneori, este adevărată, iată că se petrecea. Mama ținea în brațe un alt copil! A atenționat asistenta că își dorește propriul bebeluș, dar a fost asigurată că i s-a dat ce a cerut.
Dovada ca nu eram eu a venit imediat, după desfășarea bebelușului și consultarea brățării de la mână - nu corespundea cu a mamei!

Startul în alăptare a fost destul de bun. Îmi plăcea să dorm, multe ore, așa că ai mei părinți nu au avut nopți “albe”. Când aveam 2 luni de viață, mama a trecut printr-un episod de mastită, cu sâni angorjați și febră mare. Ambulanța a venit să îi acorde ajutor, iar când a plecat către spital, mama m-a lăsat acasă. Medicii au venit cu diverse sfaturi: unul a sfătuit-o să se opereze, altul să ia antibiotic. Până la urma a primit tratament cu cloramfenicol, iar după o oră a revenit acasă.

Biberonul mi s-a oferit, dar nu am avut plăcerea, așa că “ceiuțul” l-am băut din linguriță! Am molfăit și suzeta - tetina mare și maro disponibilă la acea vreme.

M-am înțărcat la 1 an și 2 luni pe motiv că preferam mâncarea.

Fratele meu s-a născut natural, la spitalul Giulești, cu ajutorul moașei – bolnavă în acel moment, cu febră ridicată, în jurul orei 19.40, iar a doua zi dimineață a primit minunatul colostru.
Medicul ce o îngrijea pe mama era d-l Bogdan Marinescu.
Fratele meu a fost alăptat la program, din 3 în 3 ore, iar noaptea primea biberonul cu ceai. Înțărcarea a avut loc dupa 1 an și 1 lună.

Am căutat în sertarul cu amintiri al părinților mei o fotografie cu mine sau cu fratele meu la sânul mamei. Nu am găsit!
Dar, am dat peste câteva poze, de dimensiune mică, ce mi-o arată pe mama însărcinată (având acea "aură" vizibilă doar la femeile gravide - de frumusețe, bucurie, împlinire) și pe mine, înfășată, în brațele ei și ale tatei.







Din păcate, pe bunica maternă nu am cunoscut-o, trecând în neființă cu mult înainte de a mă naște, iar cea paternă a avut 5 copii, dar și ea își odihnește sufletul, așa că.....nu dețin amănunte despre "fundația" părinților mei. Iar străbunicile nu le-am cunoscut.

Soacra mea (asistentă medicală la neonatologie) a alăptat singurul copil timp de 1 an și 4 luni, după care a cedat presiunii celor din jur.

Mi-ar fi plăcut să scriu despre un lanț neîntrerupt al familiei în alăptare, despre cum se transmite mai departe, despre cum se susțin femeile din familie. Gândesc că, poate, eu voi fi începutul de lanț neîntrerupt pentru alte generații.

Acum sunt mamă la rândul meu. Îmi alăptez băiatul, nu știu pentru cât timp. Înainte de a-l naște nu aveam nici o imagine mentală despre alăptare. Dar, am știut să-l pun instinctiv la sân, iar el a răspuns tot instinctiv. Iar relația creată prin alăptare este una specială.

Fiica fratelui meu este alăptată!

De la nașterea mea au trecut treizeci și ceva de ani și azi, același scenariu mi se derulează aproape zilnic prin fața ochilor! Îmi doresc ca în generația mea, alăptarea să devină normalitate, iar mamele din familii să beneficieze de sprijinul și ajutorul celor din jur.


Codruța (cumnata mea) a scris povestea destul de tragică a alăptării ei.
Admirăm curcubeul și citim despre firescul în alăptare și naștere când Yona era copil.

vineri, 18 martie 2011

Butonu'

Vinovată pentru noul logo al blogului este Alina Grigore sau CriticoMamica. A rezistat eroic la toate pretențiile mele!!!
Așa că........îi mulțumesc din suflet!

Dacă doriți să afle informații referitoare la alăptare cât mai multe mame, aveți bunăvoința de a prelua butonul "Mami, alăptează-mă!" prin link-ul afișat în partea dreapta a paginii blogului.

duminică, 6 martie 2011

Postarea lunară "Mami, alăptează-mă!" - martie 2011: Alăptarea în familie - străbunica, bunica, mama, fiica

Cum blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare, m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici, referitoare la alăptare.

Începând cu luna ianuarie 2011 deschid seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătură cu link, aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.

Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi binevenite postările care sunt scrise corect gramatical şi ating subiectul propus lunar.

Sunt bineveniţi şi sponsori, doar acei care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substitutelor de lapte matern
pentru a aprecia cea mai cea postare.

Și cum în luna martie celebrăm femeia/mama într-o anumită zi, m-am gândit că ar fi frumos să ne amintim despre istoria alăptării în familie, de-a lungul a mai multor generații.

Așa că aștept cu drag postările voastre în ziua de 31 martie 2011!!!!! (aici, pe blog sau pe e-mail laptematern@yahoo.com)

sâmbătă, 5 martie 2011

Arta alăptării


Alăptarea este într-adevăr o formă de artă. Mamele cu experienţă în alăptare ştiu că relația creată înseamnă mult mai mult decât o nutriţie superioară şi beneficii pentru sănătate.

Alăptarea poartă cu ea o serie întreagă de instincte şi logic ar fi să le ascultăm.

A doua întâlnire La Leche League București, dintr-o serie de 4 întâlniri, va avea loc la sediul „Pronatalita”, vineri, 25 martie 2011, între orele 17 și 19.

Posibile subiecte de discuție:

Frumusețea maternității;
Construirea unei legături instinctive cu copilul;
Experiența bucuriei de a alăpta;
Alăptarea în afara casei;
Diversificarea sau autodiversificarea;
........


Aflaţi cum alţii vă pot ajuta pentru a face din alăptare o experienţă pozitivă!


Întâlnirile sunt discuţii de grup, nu prelegeri.


Încurajăm și femeile însărcinate să vină înainte de a se naște copilul pentru a obţine informaţii şi sprijin.

La această întâlnire așteptăm, în special, mămici cu experiență în alăptare de peste 6 luni de zile.
Înscrieri la e-mail laptematern@yahoo.com. Detalii la nr. de telefon 0722509939, Roxana.


La Leche League este o organizaţie internaţională, educaţională, non-sectantă, nediscriminatorie, sprijinită integral prin donații, taxe ale membrilor şi vânzări de materiale informative (cărți, broşuri, ghiduri samd) şi cu o politică foarte strictă de a nu reprezenta mai multe cauze. Organizaţia oferă ajutor în alăptare tuturor mamelor, indiferent de convingerile personale.