luni, 29 martie 2010

Ce de premii.......

Pe Ralus o ştiu virtual de vreo 4 ani. Îmi este tare dragă...şi ea, şi piticele ei. S-a gândit că aş merita vreo 2 premii:

Image and video hosting by TinyPic
Image and video hosting by TinyPic

Le ofer mai departe către:
Un bonzai mititel
Un blog mediocru
În familie
Alina cea frumoasă ca o îngheţată

Şi un alt premiu l-am primit de la Basme pentru Maria, un blog cu muuuultăăăă imaginaţie care merită citit.

Image and video hosting by TinyPic

Merge către:
Marillys
Adelle
Alina şi Ema
Anais Anouk Badina

luni, 15 martie 2010

Motive medicale acceptabile pentru a utiliza substituenţi ai laptelui matern

Copilul nu trebuie să primească lapte matern sau orice alt tip de lapte cu excepţia laptelui praf special dacă:
-are galactosemie clasică – e nevoie de o formulă de lapte praf fără glucoză;
-suferă de boala urinei cu miros de sirop de arţar – e nevoie de o formulă de lapte praf fără leucină, isoleucină şi valină;
-are fenilchetonurie – e nevoie de o formulă de lapte praf fără fenilalanină (uneori alăptarea este posibilă, dar cu monitorizare atentă).

Copilul pentru care alăptarea rămâne opţiunea cea mai bună de a fi hrănit, dar care are nevoie şi de alt supliment:
-cu greutate foarte mică la naştere (mai puţin de 1500 g);
-născut foarte prematur (mai mic decât vârsta gestaţională de 32 de săptămâni);
-născut cu risc de hipoglicemie datorat neadaptării metabolice sau creşterii cererii de glucoză (cel născut prematur, mic ca vârstă gestaţională sau cel care a experimentat stress semnificativ intrapartum hipoxic/ischemic, cel bolnav şi cel al cărui mamă are diabet dacă zahărul din sângele lui creşte ca răspuns al alăptării).

Mamele trebuie să evite alăptarea dacă:
-sunt infectate cu HIV(opţiunea cea mai apropiată pentru o mamă infectată cu HIV depinde de circumstanţele individuale incluzând statutul sănătăţii, dar luând în considerare serviciile de sănătate disponibile şi consilierea şi sprijinul pe care mama doreşte să le primească): dacă înlocuirea hrănirii cu lapte matern este acceptabilă, realizabilă, accesibilă, durabilă şi sigură. Hrănirea mixtă în primele 6 luni de viaţă (în paralel cu alăptarea copilul să primească şi alte fluide, formule de lapte praf sau alimente) trebuie evitată de către mamele infectate cu HIV.

Mamele trebuie să evite temporar alăptarea dacă:
-suferă de o boală severă care le determină să nu poată avea grijă de bebeluşul lor, de ex. sepsis;
-au virusul herpes simplex tipul 1: contactul direct al gurii bebeluşului cu leziunile mameloanelor mamei trebuie evitat până când leziunile active se vindecă;
-iau medicaţie:
-medicamente pshioterapeutice sedative, medicamente anti-epilepsie, opioide şi combinaţiile lor pot cauza efecte negative, ca de exemplu: somnolenţă şi probleme respiratorii, fiind mult mai bine dacă se evită folosirea lor şi pot fi înlocuite cu alternative mult mai sigure;
-a primit iod radioactiv 131 - este bine dacă se evită şi se poate înlocui cu alternative mult mai sigure – se întrerupe alăptarea 2 luni după primirea substanţei;
-a utilizat în mod excesiv iodina topică şi iodofore (povidone-iodină), în special pe răni deschise, poate duce la suprimarea tiroidei sau pot rezulta anomalii electrolitice la copilul alăptat şi trebuie evitate.
-e necesară chemoterapie citotoxică dacă mama a oprit alăptarea pe timpul terapiei.

Mamele pot continua alăptarea, dar au unele probleme de sănătate care sunt îngrijorătoare, ca de exemplu:
-abcesul mamar – alăptarea se continuă de la sânul neafectat; alăptarea la sânul afectat se reia odată ce tratamentul a început;
-hepatita B – copilul trebuie sa primească vaccinul pentru hepatită B în primele 48 de ore de la naştere sau cât mai curând posibil;
-hepatita C;
-mastita – dacă alăptarea devine foarte dureroasă, laptele trebuie muls pentru a preveni progresia;
-tuberculoza – mama şi copilul trebuie să ţină cont de ghidul naţional pentru tuberculoză;
-utilizarea de substanţe (mama care alege să nu renunţe la utilizarea acestor substanţe sau nu este în stare să renunţe ar trebui să caute sfaturi individuale despre riscuri şi beneficii ale alăptării depinzând de circumstanţele lor individuale) ca nicotina, alcoolul, ecstasy, amfetamine, cocaina şi stimulante înrudite – s-a demonstrat că au efecte negative asupra copiilor alăptaţi;
-alcoolul, opioidele, benzodiazepinele şi canabisul pot cauza sedarea mamei şi a bebeluşului.
Mamele trebuie încurajate să nu folosească aceste substanţe şi să primească oportunitatea şi suportul pentru a se abţine.

Sursa: OMS şi UNICEF

sâmbătă, 13 martie 2010

Alăptarea şi medicamentele

de Jack Newman MD, FRCPC, IBCLC şi Edith Kernerman, IBCLC

De-a lungul anilor, multor femei li s-a spus în mod eronat că trebuie să întrerupă alăptarea deoarece trebuiau sa ia un anumit medicament. Decizia de a continua să alăpteze atunci când mama ia un medicament, de exemplu, este mult mai dezbătută decât întrebarea dacă medicamentul respectiv ajunge în lapte şi, implicit, la copil. Este însă la fel de important să fie luate în considerare riscurile opririi alăptării pentru mamă, bebeluş, familie şi societate. Şi sunt o mulţime de riscuri dacă nu are loc alăptarea, aşa că, problema reală ar fi: prezenţa unei cantităţi mici de medicamente în laptele matern face alăptarea mai periculoasă decât laptele praf? Răspunsul este: aproape niciodată. Laptele matern în care este prezentă o cantitate mică de medicament este aproape întotdeauna mai sigur. Cu alte cuvinte, o mamă care este atentă înseamnă o mamă care continuă să alăpteze.

Nu uitaţi că dacă opriţi alăptarea, fie şi numai pentru o săptămână, s-ar putea ca bebeluşul să se înţarce. Pe de altă parte, trebuie luat în considerare faptul că unii bebeluşi refuză complet biberonul, aşa că sfatul de a opri alăptarea nu este numai greşit, ci şi, deseori, nepractic. Este uşor să sfătuieşti mama să folosească pompa de sân în perioada în care bebeluşul nu este alăptat, dar acest lucru nu este întotdeauna atât de simplu de pus în practică, iar mama poate ajunge să-şi simtă sânii angorjaţi, dureroşi.

Alăptarea şi medicaţia mamei


Cele mai multe medicamente sunt excretate în laptele matern, dar de obicei, doar în cantităţi mici. Există foarte puţine medicamente care pot cauza probleme bebeluşilor chiar şi în doze foarte mici, dar acest lucru nu este valabil pentru marea majoritate. Mamelor care alăpteaza şi li se spune să întrerupă alăptărea din cauza unui anumit medicament trebuie să întrebe un medic de încredere, pentru a fi sigure de acest lucru.[...] Mama mai poate ruga medicul să-i prescrie un alt tratament medicamentos, care să fie compatibil cu alăptarea. În vremurile noastre, nu ar trebui să fie o problemă găsirea de tratamente alternative. Dacă medicul care prescrie tratamentul nu este flexibil, mama trebuie să ceară opinia altui medic, dar nu să întrerupă alăptarea.

De ce majoritatea medicamentelor sunt excretate în laptele matern în cantităţi mici?

Deoarece ceea ce ajunge în laptele matern depinde de concentraţia din sângele mamei care se măsoara adesea în micro- sau chiar nanograme pe mililitru (un gram împărţit de un milion sau un miliard de ori), în timp ce mama ia medicamentul în doze de miligrame (ceea ce înseamnă a mia parte dintr-un gram) sau chiar grame. Mai mult, nu toate medicamentele din sângele mamei pot ajunge în lapte. Doar acele medicamente care nu sunt ataşate de proteina din sângele mamei. Majoritatea medicamentelor sunt aproape complet ataşate de proteina din sângele mamei care ajunge în lapte. În felul acesta, la bebeluş nu ajung aceleaşi cantităţi de medicament ca cele ingerate de mamă, ci aproape întotdeauna mult mai puţin, în funcţie de greutate. De exemplu, într-un studiu facut pe antidepresivul paroxetina (Paxil), mama a luat peste 300 de micrograme pe kilogram pe zi, iar la bebeluş a ajuns în jur de 1 microgram pe kilogram pe zi.


Cele mai multe medicamente sunt sigure dacă:
- Sunt prescrise în mod obişnuit şi pentru bebeluşi. Cantitatea de medicament care îi ajunge copilului prin laptele matern este mult mai mică decât cantitatea pe care ar primi-o direct.

- Sunt considerate a fi permise în timpul sarcinii. Acest lucru nu este întotdeauna adevărat, deoarece în timpul sarcinii, corpul mamei ajută corpul bebeluşului să elimine medicamentul. Astfel, teoretic, este posibil ca acumularea toxică a unui medicament să apară în timpul alăptării, dar să nu apară în timpul sarcinii (deşi acest lucru se întâmplă foarte rar).
Cu toate acestea, dacă există temerea că bebeluşul să fie expus la un medicament, de exemplu un antidepresiv, atunci bebeluşul este expus la mult mai mult medicament în timpul sarcinii decât în timpul alăptării.
Studii recente cu privire la simptome de sevraj la nou-născuţii expuşi la antidepresive de tip SSRI (Paxil, de exemplu) în timpul sarcinii, au reuşit într-un fel să implice alăptarea, acest tip de problemă necesită ca mama să nu alăpteze (un bun exemplu al modului în care alăptarea este de vină pentru tot). De fapt, copilul primeşte atât de puţin prin lapte.

Nu sunt absorbite în stomac sau intestine. Aici intră multe medicamente injectabile, dar nu toate, de exemplu: gentamicina (şi alte antibiotice similare), heparina, interferonul, anestezicele locale, omeprazolul. Omeprazolul (Losec, Prilosec) este interesant deoarece se distruge foarte repede în stomac. În timpul fabricării medicamentului, un strat protector i se adaugă pentru a preveni distrugerea acestuia şi, aşadar, este absorbit în corpul mamei. Astfel, medicamentul este acoperit de un strat protector care previne distrugerea sa în stomac. Cu toate acestea, în cazul în care copilul primeşte medicamentul (în cantităţi foarte mici, de altfel) fără strat protector şi, de aceea, este imediat distrus în stomacul copilului.

Nu sunt excretate în laptele matern: heparina, interferonul, insulina, infliximan (Remicade), etanercept (Enbrel).

Iată o listă cu câteva medicamente folosite în mod frecvent, şi care sunt permise in timpul alăptării:
Acetaminofen (analgezic, prezent, printre altele, şi în Paracetamol, Tylenol, Tempra), alcool (în cantitate moderată), aspirina (în doze uzuale, luată pentru perioade scurte de timp), majoritatea medicamentelor antiepileptice, majoritatea medicamentelor antihipertensive, tetraciclina, codeina, antiinflamatoare nesteroidiene (cum este ibuprofenul), prednison, thyroxina, propylthiuracil (PTU), warfarina, antidepresive triciclice, sertralina (Zoloft), paroxetina (Paxil), alte antidepresive, metronidazol (Flagyl), omperazolul (Losec), Nix, Kwelleda.

Nota:
Deşi este, în general, un medicament permis în timpul alăptării, fluoxetina (Prozacul) are un timp de înjumătăţire foarte mare (rămâne în organism timp îndelungat). Astfel, un copil născut dintr-o mamă care a luat acest medicament în timpul sarcinii va avea şi el cantităţi mari de Prozac în organism şi până şi cantitatea mică prezentă în laptele matern poate duce la acumulări semnificative şi efecte adverse. Aceste efecte sunt rare, dar s-au întamplat. Există doua opţiuni pe care să le aveţi în vedere:
1. Încetaţi să mai luati fluoxetina (Prozac) în ultimele 4 până la 8 săptămâni de sarcina. În felul acesta, veţi elimina medicamentul din organism şi la fel îl va elimina şi copilul. Dupa ce se naşte copilul, medicamentul nu va mai fi prezent în organismul lui şi cantităţile mici de fluoxetină excretate în lapte nu pun, de obicei, probleme, deci puteţi reâncepe tratamentul cu fluoxetină (Prozac).

2. Daca nu puteţi întrerupe tratamentul cu fluoxetină (Prozac) în timpul sarcinii, puteţi opta pentru un alt medicament, care nu trece în lapte în cantităţi semnificative după ce se naşte copilul. Două opţiuni bune sunt sertralina (Zoloft) şi paroxetina (Paxil, Seroxat).

Medicamentele care se aplică pe piele, care sunt inhalate (medicamentele pentru astm, de pildă) sau care se aplică pe ochi sau în nas sunt aproape întotdeauna sigure în timpul alăptării.

Anestezicele locale nu sunt absorbite de stomacul bebeluşului şi sunt sigure.
Anestezicele generale ajung în lapte doar în cantităţi foarte mici (ca toate medicamentele) şi este foarte puţin probabil să aibă efecte asupra copilului. Acestea au, de obicei, un timp de înjumătăţire foarte scurt şi sunt eliminate extrem de rapid din organism. Puteţi alăpta imediat ce vă treziţi din anestezie şi vă simţiţi în stare să puneţi copilul la sân.

Vaccinurile
făcute de mamă nu necesită întreruperea alăptării. Dimpotrivă, vaccinul ajută bebeluşul să dezvolte propria imunizare, în cazul în care vaccinul ajunge în lapte. De fapt, de cele mai multe ori acestea nu ajung în lapte, cu excepţia, poate, a vaccinurilor făcute cu virus viu. Şi asta e bine.

Razele X şi ecografiile. Razele X obişnuite nu necesită întreruperea alăptării nici dacă sunt făcute cu substanţă de contrast. Substanţa respectivă nu trece în lapte, şi chiar dacă ar trece, ar fi eliminată de organismul bebeluşului. Acelaşi lucru este valabil şi pentru tomografii sau RMN. Nu e nevoie să întrerupeţi alăptarea nici măcar pentru o secundă.

Dar radiografiile radioactive?
Nu vrem ca bebeluşii să fie radiaţi, dar rareori ezităm înainte să le facem radiografii. Când mama face o radiografie la plămâni, o limfangiogramă cu substanţă de contrast sau o radiografie la oase, se foloseşte de obicei technetium (deşi se mai folosesc şi alte substanţe). Techtenium are un timp de înjumătăţire de 6 ore, ceea ce înseamnă că după 5 astfel de timpi el dispare din organismul mamei. La 30 de ore după injecţie este complet eliminat (ei bine, 98%), iar mama îşi poate hrăni copilul fără grijă că îl radiază.
Înseamnă însă că a fost eliminată toată radioactivitatea? După 12 ore, 75% din techtenium este eliminat şi concentraţia din lapte este foarte mică. Cred că este suficient dacă asteptaţi 12 ore pentru o substanţă ca techtenium. Dar: nu toate radiografiile cu techtenium necesită oprirea alăptării (HIDA, de exemplu). Aceasta depinde de ce moleculă se anexează techtenium. Dacă mama face radiografia în primele zile după naştere, copilul primeşte şi mai puţin, din simplul motiv că la el ajunge puţin lapte matern. În aceste prime zile, cred că nu este nici de dorit, nici necesară întreruperea alăptării. Colostrul este extrem de important pentru copil.
Daca hotărâţi că cel mai bun lucru pe care îl puteţi face este să întrerupeţi alăptarea, atunci folosiţi pompa de sân pentru a colecta lapte cu câteva zile înainte (dacă ştiţi dinainte data radiografiei). Rareori o radiografie este atât de urgentă încât să nu poată fi amânată pentru câteva zile.

Radiografiile de tiroidă sunt diferite. Iodul radioactiv (I131) se concentreaza în lapte, este ingerat de copil şi ajunge la tiroida lui, unde rămâne o perioadă îndelungată. Aceasta este o problemă foarte serioasă. Aşadar, mama va întrerupe alăptarea? Nu, deoarece de multe ori radiografia nu e necesară. Pentru a face diferenţa dintre tiroida postpartum şi boala Graves (cel mai întâlnit motiv pentru care se face radiografia la mamele care alaptează) nu e nevoie de o radiografie de tiroidă. Cereţi mai multe informaţii de la medic. Dacă este nevoie de o radiografie, puteţi face o radiografie cu iod 123, care necesită întreruperea alăptării timp de 12 până la 24 de ore, în funcţie de doza administrată. Nu uitaţi să mulgeţi lapte matern înainte pentru a putea fi hrănit copilul în acest timp.

joi, 11 martie 2010

Laptele matern, tratament al epiforei copiilor

În pediatrie, managementul pacienţilor cu semne şi simptome de obstrucţie congenitală de canal lacrimal s-a schimbat. A trecut de la tratamentul cu antibioticele topice la tratament bazat pe lapte matern.
Tratamentul conservator impunea curăţarea frecventă a ochiului, masaj al canalului lacrimal şi aplicarea de picături cu antibiotic atunci când exista scurgere muco-purulentă.
În ultimii 7 ani, în pediatrie, metoda de gestionare a obstrucţiei de canal lacrimal congenital a evoluat. Această schimbare a fost iniţiată de către mamele care au aplicat terapia tradiţională: laptele matern sub formă de picături pentru ochi. Această evoluţie a fost însoţită de o serie de articole apărute pe la mijlocul anilor 1999 - 2000 privind siguranţa picăturilor oftalmice din lapte matern în caz de conjunctivită neonatală, precum şi caracteristicile antiinflamatorii şi activitatea antibacterienă a laptelui matern.

Sursa: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17151086

marți, 9 martie 2010

Tehnici de hrănire cu supliment a unui bebeluş alăptat


"Dacă aştepţi să-ţi alăptezi bebeluşul, dar trebuie să şi suplimentezi, dintr-un motiv anume, cu lapte matern muls sau formulă de lapte praf, să ştii că există câteva moduri pentru a face asta, dar, în acelaşi timp poţi încuraja o viitoare alăptare să aibă succes.

Dacă suplimentezi cu ajutorul biberonului, mai ales nou-născutul, rişti să provoci o preferinţă pentru tetină sau pentru curgerea rapidă a laptelui, punând în pericol posibilitatea de a mai hrăni parţial sau exclusiv la sân.

Când Mikko s-a născut, o asistentă plină de zel i-a oferit biberonul cu lapte praf. Aceasă acţiune a avut o cascadă de consecinţe, Mikko a preferat o curgere rapidă a laptelui şi a refuzat să mai prindă sânul. Am petrecut o săptămână oferindu-i întâi suplimentul de lapte praf şi apoi laptele matern muls. Până la final, după multe frustrări, Miko a trecut la hrană exclusiv primită de la sânul mamei, dar au fost câteva tehnici care m-au ajutat în astfel de situaţie.
Motivele pentru are ai putea suplimenta ar fi:
-bebeluşul s-a născut prematur
-bebeluşul are probleme de prindere a mamelonului (poate datorită unei deformări fizice a gurii sau limbii)
interferenţe cu instinctele bebeluşului (ca în cazul nostru) sau dacă ai adoptat un copil şi vrei să induci lactaţia.

Îţi prezint 4 metode de hrănire suplimentară care nu implică mameloane artificiale, în ordinea lor de la metoda cea mai uşoară la cea mai grea, le voi descrie detaliat mai jos:
-hrănirea cu seringa
-hrănirea cu cana sau linguriţa
-hrănirea cu ajutorul degetului
-hrănirea cu seringă suplimentară ataşată la sân
-hrănirea cu ajutorul unui tub suplimentar ataşat la sân.

Pentru oricare din aceste metode de hrănire poţi suplimenta cu lapte praf, dar este mult mai bine dacă foloseşti lapte matern muls. Mulsul în timp ce ai grijă de un nou-născut este, din păcate, chiar mai obositor decât alăptarea exclusivă a unui nou-născut, dar merită să ţii pasul cu producţia de lapte dacă doreşti să faci tranziţia la alăptarea exclusivă (sau parţială).
Tot ce pot să îţi spun pentru a te încuraja pe acest drum este că mai uşor este să alăptezi, aşa că, dacă o ţii inainte, vei vedea cum nivelul de dificultate scade în mod dramatic odată ce copilul încheie tranziţia către hrănirea exclusivă sau este destul de măricel pentru ca biberonul să nu mai fie un substitut acceptat (de obicei, se întâmplă după aproximativ şase săptămâni, dar să acorzi o atenţie deosebita indiciilor bebeluşului).

Cea mai bună metodă este şi cea mai dificilă, completarea cu laptele matern muls în timp ce copilul este la sân, astfel încât să poată învăţa să sugă şi să facă conexiunea cu mamelonul=căldură, mâncare bună. Dacă această metodă provoacă frustrare prea multă pentru tine sau copil, începi cu una dintre metodele ceva mai uşoară, pentru a calma primele chinuri ale foamei, şi apoi treci la folosirea unui tub ataşat de sân până când nerăbdarea iniţială a trecut.

Hrănirea cu seringa
Umple o seringă mică cu lapte şi apasă uşor ca laptele să curgă în gura bebeluşului pentru a fi înghiţit. Poţi achiziţiona o seringă specială, cu formă curbă. Poţi folosi o sticluţa de genul celor care conţin picături pentru ochi, spălată bine şi sterilizată, dacă este nevoie de o cantitate mai mică de lapte, de ex. pentru colostrul din primele zile. Aceasta este o modalitate relativ uşoară de a obţine calorii pentru bebeluşul tău, dar problema principală ar fi că nu îndeplineşte nevoia de supt a bebeluşului. Ai posibilitatea de a lăsa degetul tău să alunece alături de seringă, la fel ca în imagine.

Hrănirea cu cana sau cu linguriţa
Utilizează o cană mică sau o linguriţă încurajând bebeluşul să-şi ia laptele cu limba în ritmul său. Teoretic şi un nou-nşscut poate învăţa să bea dintr-o cană dacă i se oferă posibilitatea. Poţi folosi o cană standard pe care o ai la îndemână sau una specială, flexibilă(similară cu cana din foto dreapta)sau o tetină cu formă de linguriţă. Acest mod de a hrăni este mai difícil decât hrănirea cu seringa pentru că trebuie ca bebeluşul să aibă o poziţie propice, mai ridicat, şi trebuie să convingi bebeluşul să ia laptele; de asemenea, tinde să provoace murdărie, aşa că să ai pregătită o cârpă curată sau bavetă sub bărbia bebeluşului.
Eu am încercat metoda la vârsta de câteva luni, dar a fost mai mult pentru coordonare. Este o metodă bună de a obţine o cantitate mai mare de lapte pentru bebeluş faţă de seringa tipică (cu excepţia cazului în care seringa are ataşat un tub introdus într-un biberon) şi este o metodă de a hrăni la cerere deoarece bebeluşul controlează cantitatea de lapte pe care o înghite. Similar cu metoda hrănirii cu seringa, această metodă nu satisface nevoile de supt ale bebeluşului şi nu îl învaţă să se hrănească de la sân.

Hrănirea cu degetul
Această metodă presupune folosirea degetului tău şi a unui tub foarte subţire alături de deget. Tubul este ataşat la o seringă sau la un flacon plin cu lapte matern muls sau lapte praf. În cazul în care bebeluşul poate suge, el va suge singur laptele matern, dar în cazul în care nu este destul de puternic pentru a suge, poţi apăsa seringa. Dr.Jack Newman descrie această tehnică aici. Este o metodă bună în măsura în care permite bebeluşului să sugă şi după cum menţionează dr. Newman, îl antrenează cu o tehnică de care are nevoie şi atunci cănd e la sân. Presupune ceva coordonare, dar şi părintele trebuie să ataşeze tubul bine de deget. Pentru a ispiti bebeluşul , pentru ca presiunea să fie mai mare, părintele tebuie să-i ofere intăi capătul tubului din care a supt puţin şi apoi degetul. Din experienţa noastră, odată ce am observat diferenţa dintre laptele praf şi laptele matern, am decis să folosim în mod exclusiv laptele matern, dacă este posibil!

Un avantaj al acestor 3 tipuri de suplimentare cu lapte, după cum poţi observa şi din fotografii, este că mama sau altă persoană poate efectua hrănirea. Cu toate acestea, dacă doreşti să promovezi alăptarea, va trebui să încerci o metodă care presupune şi implicarea sânului, cu cât mai devreme cu atât mai bine.


Hrănirea cu seringa ataşată la sân

Dr. Jack Newman spunea: "copiii învaţă să sugă numai prin alăptare. Mama învaţă să alăpteze doar alăptând. Bebeluşul continuă să îşi ia laptele. Bebeluşul nu va respinge sânul. Se datorează mai mult ałăptării şi nu laptelui matern." Prin urmare, dacă este posibil, foloseşte în suplimentare şi sânul pentru ca bebeluşul să se obişnuiască şi să stimuleze şi secreţia lactată.
Ataşează bebeluşul la sân, apoi seringa se introduce în colţul gurii bebeluşului. Se apasă seringa când bebeluşul suge lapte matern. E mai uşor dacă altcineva apasă seringa.

Hrănirea cu un tub ataşat la sân
Dr.Jack Newman descrie o astfel de metodă aici. Bebeluşul se ataşează la sân şi prin colţul gurii lui se introduce un tub ataşat la o seringă sau un flacon plin cu lapte matern muls sau lapte praf. Ar fi necesar să sugi la început din tub pentru a veni laptele cu presiune mai mare, astfel încât să curgă imediat.
Acest tip de hrănire este cea mai bună metodă de suplimentare, deoarece încurajează prinderea mamelonului, echivalează suptul cu primirea laptelui, stimulează producţia de lapte în sân şi face mai uşoară trecerea la alăptarea integrală, pentru că, uneori, bebeluşii vor continuă să sugă chiar şi atunci când tubul este gol. Acesta poate fi un act complicat de jonglerie, de aceea unele femei preferă să aibă un partener care să le ajute să ţină tubul şi flaconul.
Există sisteme de suplimentare specializate pentru termen lung si poţi cumpăra unul din ele dacă prevezi completarea pe termen lung (de ex. pentru un prematur sau un bebeluş adoptat). Câteva exemple poţi vedea aici: SNS Gabriela Dora, SNS KarenGromada.com, povestea lui Steph.

O notă privind finanţele – alăptarea este gratuită, dar folosire uneia din aceste metode prezentate implică şi costuri neaşteptate. În cazul în care bebeluşul primeşte îngrijire medicală, vezi cum poate spitalul să îţi pună la dispoziţie metode care să fie mai ieftine şi mai convenabile pentru tine.

Consultă un medic specialist sau un consilier în alăptare pentru sfaturi şi sugestii specifice bebeluşului tău. Scopul articolului meu a fost doar de a oferi idei de metode alternative de suplimentare care nu interferează cu o viitoare alăptare de succes. Astfel, dacă un specialist din domeniul medical sugerează că hrănirea cu biberonul este cea mai bună modalitate sau singura modalitate de a suplimenta hrana unui bebeluş şi îţi doreşti o alăptare viitoare de succes, ai posibilitatea să-i prezinţi şi alte metode de hrănire sau să-ţi găseşti un consultant care să te susţină.

Din propria experienţă – vestea bună a fost că am trecut prin toate aceste metode şi am ajuns de partea cealaltă – alăptare exclusivă! Iar relaţia noastră rezultată din alăptare este încă foarte puternică!! Aceasta a fost pusă în valoare de toate inconvenienţele şi durerea încercării acestor metode, dar am ştiut să păstrăm obiectivul nostru viu – acela de a avea o alăptare de succes! Odată terminată tranziţia către alăptare exclusivă, am fost uimiţi să realizăm cât de uşor a fost, de fapt!"

Tradus cu acordul autoarei HOBOMAMA

luni, 8 martie 2010

vineri, 5 martie 2010

SNS - GEMA - Hand made

În luna ianuarie am primit un mail în care o mămică mă întreba dacă cunosc SNS-ul (Supplemental Nursing System), în română se traduce Sistem de Alimentare Suplimentară .
Cunoşteam varianta de la Medela, dar nu am avut niciodata nevoie de suplimentare cu lapte matern, aşa că nu am folosit.

Redau mai jos povestea:
"Fetiţa noastră nu s-a născut cu probleme şi nici nu a fost prematură, dar stătea cu orele la sân. La 10 zile de la naştere (după spusele pediatrului) trebuia să aibă greutatea de la naştere, dar ea nu avea. Pediatrul mi-a recomandat să-i dau lapte praf, pentru că nu creşte fetiţa, nu se satură şi o flămânzesc. Noi, nici in ruptul capului, nu am vrut să-i dăm lapte praf - am auzit şi multe experienţe ale unor prietene care după ce au dat lapte praf bebeluşul a lăsat sânul - şi nu doream să o privăm de dreptul ei, laptele matern.

Înainte să nasc am fost la un curs de alăptare şi printre alte sisteme era şi SNS-ul.

Am încercat să-i dăm lapte cu cana, cu seringa, cu linguriţa (chinuială mare cu toate), dupa ce îi dădeam 60-70 ml dormea fata noastră şi 2 ore fără ţiţi. Auzisem de SNS, dar nu ştiam cum se foloseşte, de unde se poate cumpăra un sistem de genul acela, iar d-na doctor consultant în lactaţie Marta Mureşan nu era disponibilă. Ne-am mai chinuit un pic, iar după o lună am reuşit să ne întalnim cu d-na doctor şi ne-a recomandat să folosim SNS-ul care costa 200 ron (cumpărat de pe internet). Erau, şi sunt, bani mulţi, iar soţul s-a gândit să facem noi un asemenea sistem de alimentare, să fie disponibil pentru toate mămicile doritoare să alăpteze şi care întâmpină dificultăţi, fără să dea o căruţă de bani. Am facut rost de cele necesare şi am început ansamblarea.

I-am dat lapte matern cu SNS-ul timp de o lună, cam de 2 ori pe zi şi neapărat seara (când era prea obosită să mai sugă) şi, apoi, am rărit alimentarea cu SNS-ul doar seara, a urmat o seară da, o seară nu, pănă l-am eliminat de tot. Apoi a ştiut singură să sugă fără ajutor. Acum ne bucurăm că a trecut atât timp şi încă laptele matern din sâni e masa favorită.
Nici un cadou nu e mai preţios ca laptele de mamă."
Geta

Mămica a fost extrem de drăguţă şi s-a gândit şi la alte mame care au dificultăţi în alăptare, doresc să evite utilizarea biberonului, şi mi-a trimis şi descrierea SNS-ului inventat de ea si soţul ei. O găsiţi postată pe forumul laptematern.ro
Mii de mulţumiri! Ingenioasă şi ieftină soluţie!

miercuri, 3 martie 2010

Lapte matern pentru animale


Fără discuţie ar putea fi numită fotografia secolului – o scenă
fantastică, din această lume brutală. Textul tradus din spaniolă:
"Nu a pierit încă omenirea. Este fotografia zilei, lunii, anului sau a secolului.
Poza a apărut într-un cotidian din India, cu textul ataşat:
”Doar un sărac poate fi atât de mărinimos. Ce păcat că omul nu este
întotdeauna aşa."


O indiancă alăptează o maimuţică abandonată de mama ei. Ea a fost determinată să facă acest gest dintr-o combinaţie de sentimente maternale şi idei religioase.
A născut după mulţi ani de încercări şi a simţit nevoia să salveze animalul pentru că este devotată maimuţei zeu hindus Hanuman. Maimuţa a fost găsită aproape moartă într-o pădure de lângă oraşul Chandrapur din statul Tripura.


O femeie indigenă alăptează o maimuţică a cărei mamă a murit.

Act de devotament, altruism, ciudăţenie, gest rar, neobişnuit, incredibil......sau?