Se afișează postările cu eticheta campanie pro-alaptare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta campanie pro-alaptare. Afișați toate postările
vineri, 7 februarie 2014
EDUCATION IN LACTATION - 90 hours Training Course (IBCLC)
Asociația Consultanților în Lactație din România reunește consultanții în lactație certificați internațional și are ca scop promovarea alăptării, prin oferirea informațiilor corecte de către persoanelor specializate în acest domeniu.
AGENDA CURSULUI
Sesiunea I
(12-16 februarie): 8:00-18:30
Sesiunea II
28 februarie: 17:00 – 20:00
1-4 martie: 8:00-18:30
5 martie: 8:00 – 15:00
În data de 5 martie 2014, ora 18:30 va avea loc conferința de presă pentru celebrarea Zilei Internaționale a Consultantului în Lactație.
LOCAȚIA EVENIMENTELOR
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Marie S. Curie” din București (Bd. C-tin. Brâncoveanu nr. 20, sector 4), cu sprijinul Asociaţiei “Inima Copiilor”.
SPEAKERI
Sesiunea I (12 – 16 februarie 2014) va fi susținută de specialiști români din diverse domenii medicale (neonatologie, pediatrie, psihologie, maternologie, etc.)
Sesiunea II (28 februarie – 5 martie 2014) va fi susținută în totalitate de Veronique Darmangeat (Franța), consultant în lactație certificat internațional, IBCLC, din 2005, recertificat în 2010, cu o experiență de peste 10 ani în domeniul alăptării, trainer internațional, cu numeroase apariții la televiziunile franceze.
Câteva evenimente la care a participat Veronique Darmangeat:
Workshop în deschiderea Conferinței ELACTA, aprilie 2014
Atelier-conference pour les Journes de Doulas de France, mai 2013
Conferința “Allaiter et reprendre une activite profesionnelle”, Franța, martie 2013
Conference pour le colloque Lactea, Allaiter et reprendre le travail, septembrie 2012
Conference pour les journees des Doulas de France, sur la theme Allaitement- savoir s(apostrof) ecouter, mai 2012
Webinarii organizate de ILCA, ianuarie 2012
Congresul VELB & ILCA – Basel, 2010
SUBIECTE ABORDATE
Subiectele abordate sunt în conformitate cu Exam Blueprint, ghidul IBLCE (International Board of Lactation Consultants Examiners) referitor la tematica cursului.
Detalii aici: http://iblce.org/wp-content/uploads/2013/08/iblce-exam-blueprint.pdf
TAXA DE PARTICIPARE
350 euro, pentru înscrierea până la 24 ianuarie 2014
400 euro pentru înscrierea după această dată
Grupurile de minim 4 persoane beneficiază de taxa de 350 euro/persoană până la data începerii cursului.
300 euro pentru participarea la curs prin sistemul de Telemedicină existent în Spitalul Marie Curie: Solutie telemedicina spitalul Marie Curie Bucuresti
ÎNSCRIERE ȘI DETALII DE PLATĂ
Înscrierile se fac pe site-ul ACLR – www.aclr.ro și pe site-ul www.zilelemedicale.ro
Înscrierea on-line trebuie să fie urmată în maxim 3 zile de plata a minim 50% din valoarea taxei de participare.
Plata se face în lei la cursul BNR din ziua plății, în contul IBAN RO64BACX0000000586418000, deschis la Unicredit Țiriac Bank, beneficiar SC ELLA TRAVELAND SRL, CUI RO17330445, cu mențiunea “taxa de participare curs lactație 2014”, specificând numele întreg al titularului.
Formularul și dovada plații vor fi transmise pe e-mail sau fax la datele de mai jos.
SECRETARIAT ORGANIZATORIC
Ella Congress & Events
Tel.: 021 315.65.11, tel/fax: 021 315 65 37, e-mail: office@ella.ro. Persoană de contact: Ana Maria Chiriac – 0748100281
Alăptarea este foarte importantă! Deși este un act natural, are nevoie să fie învățat. Astfel, a apărut nevoia specializării în domeniul lactației și dedicării unui specialist misiunea de a informa și ajuta mamele care alăptează.
Consultantul în Lactație Certificat International (IBCLC, International Board Certified Lactation Consultant) este o persoană medicală specializată în managementul clinic al lactației și alăptării. Un IBCLC este certificat de International Board of Lactation Consultant Examiners- IBCLE, aderă la un standard de practici și un cod de etică. Poate lucra în spitale, în secții de neo-natologie, pediatrie, medicină de familie, în clinici private, în cabinete.
Dintre ROLURILE unui consultant în lactație IBCLC amintim:
-susținerea și promovarea alăptării;
-intervenții practice în probleme legate de alăptare;
-în colaborare cu familia și echipele medicale, asigură cu profesionalism o susținere multidisciplinară a alăptării.
Toate aceste roluri sunt conforme unui set de standarde, a unui cod etic și a unui scop profesional bine-definit. Un curs academic de 90 de ore de Educație în Lactație este necesar tuturor celor care doresc să se înscrie la programul de certificare al IBLCE (International Board of Lactation Consultants Examiners). Scopul certificării IBLCE este evaluarea cunoștințelor și abilităților cognitive necesare pentru performanța eficientă a unui Consultant în Lactație Certificat International începător.
Pentru a putea susține examenul de certificare IBLCE, candidații trebuie să aibă studii și experiență clinică în următoarele domenii:
1. Studii de știinte medicale (candidatul să fie cadru medical sau să dețină cunoștințe medicale minime demonstrate prin efectuarea anumitor cursuri)
2. Experiență clinică în lactație (minim 1000 de ore);
3. Educatie în lactație (absolvent în ultimii 5 ani a unui curs de lactație de minim 90 de ore)
Deoarece ne dorim să creștem rata de doar 12,6% a alăptării exlcusive din România, începem cu un program de formare a cât mai multor consultanți în lactație. Astfel, aceștia vor putea oferi informații corecte și vor putea ajuta practic cuplul mamă-copil în inițierea și menținerea alăptării.
Consultantul în Lactație este un membru important al echipei medicale care intervine în îngrijirea mamei și copilului, este indispensabil în maternitățile și secțiile de nou-născuți care susțin alăptarea, este necesar în clinici și cabinete.
De aceea, vă așteptăm să ne fiți alături la cursul EDUCATION IN LACTATION – 90 Hours Training Course.
joi, 16 mai 2013
"Dificultati in alaptare" - intalnirea La Leche League - mai 2013
Alaptarea poate veni usor pentru unele mame, in timp ce alte mame se pot confrunta cu diverse dificultati: un reflex de ejectie super activ (prea mult lapte), rani mamelonare, supt ineficient, mastita, productie scazuta de lapte sau perceptia ca laptele se pierde, increderea scazuta a mamei in ceea ce priveste capacitatea ei de a produce lapte etc. Deoarece aceste probleme pot cauza stress, disconfort sau durere semnificativa, multe mame opresc alaptarea dupa cateva saptamani sau luni. Insa, aceste probleme pot fi tratate efectiv permitand mamelor sa continue alaptarea, benefica pentru sanatatea lor si a copiilor lor.
Va propun sa beneficiem de soare, sa stam pe iarba verde si sa discutam despre cum pot fi depasite dificultatile in alaptare, intr-o zi de vineri 24 mai 2013, dupa amiaza, incepand cu ora 18.00, in parcul Izvor.
Va propun sa beneficiem de soare, sa stam pe iarba verde si sa discutam despre cum pot fi depasite dificultatile in alaptare, intr-o zi de vineri 24 mai 2013, dupa amiaza, incepand cu ora 18.00, in parcul Izvor.
luni, 22 octombrie 2012
Intalnirea La Leche League Bucuresti, octombrie 2012
La Leche League este o organizatie internatională, non-profit, non-religioasa dedicata furnizarii de educatie, informare, sprijin, incurajare femeilor care doresc sa alapteze. Acreditate de La Leche League International, consultantele voluntare au experienta in alaptare si sunt familiarizate cu cercetarea curenta in toate aspectele legate de alaptare.
La Leche League Bucuresti ofera sprijin de la mama la mama la reuniunile grupului de sprijin, iar consultantele voluntare sunt disponibile pentru a oferi informatii legate de alaptare si sprijin prin telefon si e-mail.
Toate femeile interesate de alaptare sunt binevenite sa participe la reuniuni sau sa contacteze consultantele voluntare.
La intalnirile La Leche League oferim informatii despre alaptare, precum si incurajare si sprijin de la mama la mama. Sa invatam de la alte mame care si-au alaptat copiii lor poate fi de ajutor si linistitor. Intalnirile acopera o serie de subiecte de discutie legate de toate aspectele alaptarii, iar mamele sunt incurajate sa puna intrebari si sa vorbeasca despre preocuparile lor, precum si despre beneficiile si bucuriile alaptarii. Deoarece La Leche League recunoaste importanta apropierii mama-copil, copiii sunt bineveniti la toate reuniuni.
Urmatoarea intalnire va avea loc vineri, 26 octombrie 2012, incepand cu ora 18, in sediul Naste cum simti si Poarta-ma!, din strada Episcop Chesarie nr. 6.
Vom discuta tot felul de subiecte legate de alaptare: de la motive care ne fac sa consideram alaptarea ca fiind importanta pentru sanatate, la viața de familie cu un copil nou, la sfaturi practice, la nutritie, intarcare si altele. Veniti cu intrebarile si preocuparile dvs., cu bucuriile si provocarile prin care ati trecut sau veniti doar sa ne ascultati.
La Leche League Bucuresti ofera sprijin de la mama la mama la reuniunile grupului de sprijin, iar consultantele voluntare sunt disponibile pentru a oferi informatii legate de alaptare si sprijin prin telefon si e-mail.
Toate femeile interesate de alaptare sunt binevenite sa participe la reuniuni sau sa contacteze consultantele voluntare.
La intalnirile La Leche League oferim informatii despre alaptare, precum si incurajare si sprijin de la mama la mama. Sa invatam de la alte mame care si-au alaptat copiii lor poate fi de ajutor si linistitor. Intalnirile acopera o serie de subiecte de discutie legate de toate aspectele alaptarii, iar mamele sunt incurajate sa puna intrebari si sa vorbeasca despre preocuparile lor, precum si despre beneficiile si bucuriile alaptarii. Deoarece La Leche League recunoaste importanta apropierii mama-copil, copiii sunt bineveniti la toate reuniuni.
Urmatoarea intalnire va avea loc vineri, 26 octombrie 2012, incepand cu ora 18, in sediul Naste cum simti si Poarta-ma!, din strada Episcop Chesarie nr. 6.
Vom discuta tot felul de subiecte legate de alaptare: de la motive care ne fac sa consideram alaptarea ca fiind importanta pentru sanatate, la viața de familie cu un copil nou, la sfaturi practice, la nutritie, intarcare si altele. Veniti cu intrebarile si preocuparile dvs., cu bucuriile si provocarile prin care ati trecut sau veniti doar sa ne ascultati.
miercuri, 12 septembrie 2012
Dr. Michel Odent - Naşterea: nevoi, vise şi realitate
Bucuresti, 4 septembrie, 2012: MedLife, liderul pieţei de servicii medicale private din România îl aduce
la Bucureşti pe unul dintre cei mai renumiţi doctori obstetricieni din lume.
Doctorul francez Michel Odent, va susţine o conferinţă şi trei zile de
workshop, în perioada 28 septembrie – 1 octombrie 2012. Cel
care a răspândit ideile sale pe toate cele cinci continente, a marcat profund
domeniul naşterii şi a fost cel care a discutat prima oară despre “naşterea în
apă” şi saloane de tip “rooming-in” pentru mamă şi bebeluş, concepte
implementate apoi în unităţile de naştere din întreaga lume.
Doctor în ştiinţe, Michel Odent este autorul
a peste 50 de lucrări ştiinţifice şi a publicat 12 cărţi, traduse în 22 de
limbi. Născut în 1930 în
Franţa, dr. Michel Odent a urmat cursurile Universităţii de Medicină din Paris,
specializându-se în chirurgie. A studiat îndeaproape fenomenul naşterii atât ca
medic, în cadrul Spitalului Pithiviers din Franţa (1962-1985), fiind în acelaşi timp fondator şi
coordonator al Primal Health Research, centru de
cercetare privind sănătatea primară, aflat la Londra.
A introdus în unităţile de naşteri atmosfera
de acasă, relaxantă şi cât mai familiară. Totodată a fost cel care a promovat naşterea
cât mai puţin traumatizantă, contactul imediat dintre mamă şi bebeluş şi
iniţierea alăptării în primele ore de viaţă. A răspândit
conceptele sale pe toate cele 5 continente şi a inspirat femei din întreaga
lume în ceea ce priveşte naşterea.
Evenimentul de la
Bucureşti va avea doua componente: semniariile de pregătire doula[1], care vor dura 3
zile şi 1 zi de conferinţă în care dr. Michel Odent se va întâlni cu mamicile
din România şi le va vorbi despre cum se
poate naşte cât mai puţin traumatizant, care sunt consecinţele tipului de
naştere ales pentru mamă şi copil, cum se explică un anumit comportament al
femeii în timpul naşterii, care sunt rezultatele ultimelor cercetări din
domeniul sănătaţii primare şi alte subiecte la fel de captivante.Toate
detaliile despre eveniment se regasesc pe site-ul www.michelodent.ro.
La
seminariile de formare doule susţinute
de dr. Michel Odent şi moașa Liliana Lammers,
viitoarele doule sau cele care deja practică această meserie vor afla informaţii
despre doula şi rolul ei la naştere, psihologia naşterii, beneficiile apei în
travaliu, interacţiunea imediată între mamă şi copil, iniţierea alăptării, etc.
La finalul workshop-urilor
participantele vor primi un certificat de absolvire, recunoscut în toată lumea.
Evenimentul de la
București este organizat alături de Leagănul Vieţii şi Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare, cu sprijinul Chicco și în parteneriat cu Alpha Bank, Apa Nova, Avon Baby,
Dorna, Stem Sure;
fiind recomandat de PRO TV – emisiunea “Ce se întâmplă
doctore?”, revista “Ce se întâmplă doctore?”, și susținut de grupul Mediafax, The
One, Gandul, Depici.ro, Sexgen.ro
***
Conform unui studiu
realizat în 2012 de Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil, 30% dintre naşteri au fost prin operaţie cezariană. Privită în dinamică,
această cifră arată că, în ultimii 10 ani, ponderea naşterilor prin cezariană,
s-a tripla, în România. Această creştere a fost explicată de medici, în
interviurile de grup, prin teama de malpraxis şi frica de durere.
Același studiu arată că doar 27% dintre femei au ştiut că au dreptul să
aibă un însoţitor pe durata travaliului. Peste 50% au declarat că nu era
permisă în sala de travaliu prezenţa unui însoţitor (ales de ele). De asemenea,
doar 54% dintre femeile intervievate au primit informaţii de la profesionişti,
cu privire la evoluţia travaliului, iar proporţia celor care au beneficiat de
tehnici pentru eliminarea durerilor sau al disconfortului nu a depăşit 35%.
[1] Doula este o persoană
specializată care oferă viitoarei mămici sprijin psihologic şi fizic, fără a se
implica în actul medical.
miercuri, 5 septembrie 2012
Marea provocare a alăptării (Quintessence Breastfeeding Challenge) şi întâlnirea LLL, septembrie 2012
Alăturaţi-vă nouă pentru a sărbători alăptarea printr-o “competiţie” distractivă unde fiecare copil va “câştiga” deoarece va fi alăptat!
Unde?
Quintessence Foundation din Canada organizează “Quintessence Breastfeeding Challenge 2012”. Acest eveniment este o provocare mondială pentru fiecare zonă (provincie, stat, teritoriu, oraş, judeţ şamd) - care are cei mai mulţi copii alăptaţi în acelaşi timp la o oră prestabilită.
În Bucureşti, evenimentul va aduna participanţii în sediul Naşte cum simţi şi Poartă-mă! din strada Episcop Chesarie, nr.6. Dacă există doritori să organizeze acest eveniment şi în alte zone ale României sunt liberi să o facă.
Când?
29 septembrie 2012
De ce?
Pentru a sărbători alăptarea şi donarea de lapte matern. Pentru a promova, proteja şi sprijini alăptarea. Este o şansă la educaţie şi sprijin printr-un mod social distractiv.
Locaţia
Orice spital, maternitate, cafenea, mall, casă, parc șamd
Număr de persoane
2+
Ora ataşării copiilor la sân (dacă doresc!)
11 am, ora locală.
Anul acesta pe site-ul evenimentului a treia fotografie din colaj reprezintă Bucureștiul.
După Marea provocare a alăptării (Quintessence Breastfeeding Challenge), vă invit să participaţi la întâlnirea La Leche League București la care putem dezbate orice subiect legat de alăptare.
Unde?
Quintessence Foundation din Canada organizează “Quintessence Breastfeeding Challenge 2012”. Acest eveniment este o provocare mondială pentru fiecare zonă (provincie, stat, teritoriu, oraş, judeţ şamd) - care are cei mai mulţi copii alăptaţi în acelaşi timp la o oră prestabilită.
În Bucureşti, evenimentul va aduna participanţii în sediul Naşte cum simţi şi Poartă-mă! din strada Episcop Chesarie, nr.6. Dacă există doritori să organizeze acest eveniment şi în alte zone ale României sunt liberi să o facă.
Când?
29 septembrie 2012
De ce?
Pentru a sărbători alăptarea şi donarea de lapte matern. Pentru a promova, proteja şi sprijini alăptarea. Este o şansă la educaţie şi sprijin printr-un mod social distractiv.
Locaţia
Orice spital, maternitate, cafenea, mall, casă, parc șamd
Număr de persoane
2+
Ora ataşării copiilor la sân (dacă doresc!)
11 am, ora locală.
Anul acesta pe site-ul evenimentului a treia fotografie din colaj reprezintă Bucureștiul.
După Marea provocare a alăptării (Quintessence Breastfeeding Challenge), vă invit să participaţi la întâlnirea La Leche League București la care putem dezbate orice subiect legat de alăptare.
joi, 2 august 2012
Dr. Jack Newman
Un interviu realizat de catre Asociatia pentru Nastere Naturala si Alaptare si Centrul Pro Mama cu ocazia conferintei despre alaptare sustinuta de dr. Jack Newman in Bucuresti.
duminică, 29 iulie 2012
Postarea "Mami, alapteaza-ma!", luna iulie 2012 - Ce experienta frumoasa!
Pentru ca e vara calda, vacanta e scurta si saptamana viitoare va fi dedicata alaptarii, mi-ar placea sa postati pe blogurile personale, fix in data de 31 iulie 2012, fotografii cu copii alaptati oriunde, oricand - asa cum isi doresc ei, insotite de un slogan pro-alaptare.
duminică, 15 iulie 2012
Săptămâna Mondială a Alăptării 2012
Sursa: http://worldbreastfeedingweek.org/
Bine aţi venit la Săptămâna Mondială a Alăptării 2012!
Este timpul să acţionăm după 10 ani de strategie globală şi 20 de ani de sărbătorire a Săptămânii mondiale a alăptării!
Cu 20 de ani în urmă WABA a lansat pentru prima oară “Săptămâna mondială a alăptării” printr-o campanie cu tema: "Iniţiativa Spital Prieten al copilului". S-au întâmplat multe în aceşti 20 de ani, de aceea, este timpul să sărbătorim, şi, de asemenea, să privim înapoi, să înţelegem ce s-a întâmplat şi de ce. Apoi, să planificăm ce putem face pentru a sprijini toate femeile să-şi hrănească optim sugarii şi copiii.
Obiectivele mondiale
1. Revenirea la ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani privind hrănirea sugarilor şi copiilor.
2. Sărbătorirea succeselor şi realizărilor la nivel naţional, regional şi global.
3. Evaluarea stării de punere în aplicare a “Strategiei globale pentru hrănirea sugarilor şi a copiilor”.
4. Acoperirea lacunelor rămase în politica şi programele dedicate alăptării.
5. Atragerea atenţiei publicului asupra politicii si programelor dedicate alăptării.
Ce este strategia globală?
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi UNICEF au elaborat în comun şi au lansat “Strategia globală pentru hrănirea sugarilor şi a copiilor” în 2002, reafirmând cele patru obiective stabilite în 1995 prin declaratia Innocenti şi prin stabilirea unor obiective suplimentare.
“Strategia globală pentru hrănirea sugarilor şi a copiilor” a identificat o nevoie clară de practici optime de alimentare a copilului în reducerea malnutriţiei, precum şi a sărăciei.
Se bazează pe o abordare a drepturilor omului şi solicită dezvoltarea unor politici naţionale privind hrănirea sugarilor şi copiilor. Aceasta oferă îndrumări cu privire la modul de a proteja, de a promova şi de a susţine alăptarea exclusivă pentru primele 6 luni şi continuare ei timp de 2 ani sau cât mama şi copilul doresc, alături de o alimentaţie complementară adecvată şi corespunzătoare începând de la vârsta de 6 luni.
Cum şi de ce ar trebui să monitorizăm implementarea strategiei globale?
În 2004 - 2005 IBFAN, unul dintre partenerii de bază WABA, a lansat “World Breastfeeding Trends Initiative” (WBTi), pentru a urmări, a evalua şi a monitoriza punerea în aplicare a strategiei globale.
Potrivit Raportului UNICEF despre copii din 2011, 136,7 milioane de copii se nasc în toată lumea şi doar 32,6 % dintre ei sunt alăptaţi exclusiv în primele 6 luni. Conform evaluării WBTi în 40 de ţări, cele mai multe nu au o politică eficientă cu un buget adecvat pentru punerea în aplicare. Pentru a putea să crească rata alăptării este importantă evaluarea politicii şi programelor, precum şi să se acţioneze conform lor.
În Bucureşti, Săptămâna Mondială a Alăptării va fi sărbătorită în perioada 1-7 august 2012 prin organizarea unor evenimente speciale de către Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare, IBFAN, La Leche League Bucureşti.
Revenim cu amănunte cât de curând!
Bine aţi venit la Săptămâna Mondială a Alăptării 2012!
Este timpul să acţionăm după 10 ani de strategie globală şi 20 de ani de sărbătorire a Săptămânii mondiale a alăptării!
Cu 20 de ani în urmă WABA a lansat pentru prima oară “Săptămâna mondială a alăptării” printr-o campanie cu tema: "Iniţiativa Spital Prieten al copilului". S-au întâmplat multe în aceşti 20 de ani, de aceea, este timpul să sărbătorim, şi, de asemenea, să privim înapoi, să înţelegem ce s-a întâmplat şi de ce. Apoi, să planificăm ce putem face pentru a sprijini toate femeile să-şi hrănească optim sugarii şi copiii.
Obiectivele mondiale
1. Revenirea la ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani privind hrănirea sugarilor şi copiilor.
2. Sărbătorirea succeselor şi realizărilor la nivel naţional, regional şi global.
3. Evaluarea stării de punere în aplicare a “Strategiei globale pentru hrănirea sugarilor şi a copiilor”.
4. Acoperirea lacunelor rămase în politica şi programele dedicate alăptării.
5. Atragerea atenţiei publicului asupra politicii si programelor dedicate alăptării.
Ce este strategia globală?
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi UNICEF au elaborat în comun şi au lansat “Strategia globală pentru hrănirea sugarilor şi a copiilor” în 2002, reafirmând cele patru obiective stabilite în 1995 prin declaratia Innocenti şi prin stabilirea unor obiective suplimentare.
“Strategia globală pentru hrănirea sugarilor şi a copiilor” a identificat o nevoie clară de practici optime de alimentare a copilului în reducerea malnutriţiei, precum şi a sărăciei.
Se bazează pe o abordare a drepturilor omului şi solicită dezvoltarea unor politici naţionale privind hrănirea sugarilor şi copiilor. Aceasta oferă îndrumări cu privire la modul de a proteja, de a promova şi de a susţine alăptarea exclusivă pentru primele 6 luni şi continuare ei timp de 2 ani sau cât mama şi copilul doresc, alături de o alimentaţie complementară adecvată şi corespunzătoare începând de la vârsta de 6 luni.
Cum şi de ce ar trebui să monitorizăm implementarea strategiei globale?
În 2004 - 2005 IBFAN, unul dintre partenerii de bază WABA, a lansat “World Breastfeeding Trends Initiative” (WBTi), pentru a urmări, a evalua şi a monitoriza punerea în aplicare a strategiei globale.
Potrivit Raportului UNICEF despre copii din 2011, 136,7 milioane de copii se nasc în toată lumea şi doar 32,6 % dintre ei sunt alăptaţi exclusiv în primele 6 luni. Conform evaluării WBTi în 40 de ţări, cele mai multe nu au o politică eficientă cu un buget adecvat pentru punerea în aplicare. Pentru a putea să crească rata alăptării este importantă evaluarea politicii şi programelor, precum şi să se acţioneze conform lor.
În Bucureşti, Săptămâna Mondială a Alăptării va fi sărbătorită în perioada 1-7 august 2012 prin organizarea unor evenimente speciale de către Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare, IBFAN, La Leche League Bucureşti.
Revenim cu amănunte cât de curând!
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
Postarea "Mami, alăptează-mă" - luna noiembrie, 2011
Blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare și m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici referitoare la alăptare.
Începând cu luna ianuarie 2011 am deschis seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătură cu link, aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.
Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi acceptate postările scrise corect gramatical şi care ating subiectul propus lunar.
Sunt bineveniţi şi sponsori, doar acei care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substituenților de lapte matern pentru a aprecia cea mai cea postare.
Subiectul lunii noiembrie 2011 este "Alăptarea - treziri nocturne". Se întâmplă rar ca bebelușii să fie buni prieteni cu somnul în timpul nopții, permanent. Antrenarea bebelușului pentru a dormi a devenit o industrie masivă, pe baza acestui fapt puțin recunoscut. Există tot felul de motive pentru care un copil (alăptat) s-ar putea trezi. Poate fi din cauza erupției dentare sau pentru că devine mult mai conștient de nevoile de eliminare (urinare etc.) sau poate are vise urâte sau se simte singur şi vă dorește(și) mai aproape.
Va rog să transmiteți link-ul către postarea lunii noiembrie 2011 pe email laptematern@yahoo.com pâna în data de 30 noiembrie 2011.
Cititorii vor vota, iar postarea cu cele mai multe voturi va fi premiată de către Iulia, deținătoarea blogului Eu și bebe.
Iulia precizează că Eu și bebe este un magazin de haine speciale pentru a fi purtate pe timpul sarcinii și atunci când doriți să alăptați discret.
Aceste haine sunt foarte utile deoarece permit mămicilor să alăpteze discret în public. Puteți alăpta copiii în parc, la cumpărături, pe stradă, la restaurant, la nunți, la botezuri, cu sau fără sling/wrap/mei tai/ssc, fără ca cei din jur să-și dea seama ce faceți. Cel mai probabil, vor crede că țineti în brațe un copil care doarme.
Premiul constă într-o bluză sau un maieu pentru alăptare discretă, la alegere, de pe site-ul Eu și bebe.
luni, 31 octombrie 2011
Postarea "Mami, alăptează-mă!", luna octombrie 2011 - Purtat și alăptat
Și pentru că este luna în care celebrăm purtarea copiilor am ales ca subiectul să fie despre purtare și alăptare.O imagine întotdeauna poate înduioșa!Așa că dacă dispuneți de fotografii cu copii purtați (în brațe sau altfel) și alăptați în același timp, ne-am bucura să le admirăm pe blogul personal.
Cititorii vor vota, iar postarea cu cele mai multe voturi va fi premiată de către Iulia, deținătoarea blogului Eu și bebe.
Iulia precizează că Eu și bebe este un magazin de haine speciale pentru a fi purtate pe timpul sarcinii și atunci când doriți să alăptați discret.
Aceste haine sunt foarte utile deoarece permit mămicilor să alăpteze discret în public. Puteți alăpta copiii în parc, la cumpărături, pe stradă, la restaurant, la nunți, la botezuri, cu sau fără sling/wrap/mei tai/ssc, fără ca cei din jur să-și dea seama ce faceți. Cel mai probabil, vor crede că țineti în brațe un copil care doarme.
Premiul constă într-o bluză sau un maieu pentru alăptare discretă, la alegere, de pe site-ul Eu și bebe.
Sling.ro va premia următoarea postare votată, cu un sling în care îți vei putea purta bebelușul/copilul astfel încât, așa cum scria Diana Mateescu, să fie "aproape de tine, aproape de respirația ta, aproape de inima ta, aproape de sufletul tău." Sling-ul este 100% bumbac și este însoțit de un CD cu instrucțiuni de folosire.
Crisalida
ne oferă fotografii superbe și o poveste emoționantă.
Sakura a avut inspiratie si a scris o poezie dedicata purtarii si alaptarii.
Blog de mami ne ofera fotografii induiosatoare.
Cititorii vor vota, iar postarea cu cele mai multe voturi va fi premiată de către Iulia, deținătoarea blogului Eu și bebe.
Iulia precizează că Eu și bebe este un magazin de haine speciale pentru a fi purtate pe timpul sarcinii și atunci când doriți să alăptați discret.
Aceste haine sunt foarte utile deoarece permit mămicilor să alăpteze discret în public. Puteți alăpta copiii în parc, la cumpărături, pe stradă, la restaurant, la nunți, la botezuri, cu sau fără sling/wrap/mei tai/ssc, fără ca cei din jur să-și dea seama ce faceți. Cel mai probabil, vor crede că țineti în brațe un copil care doarme.
Premiul constă într-o bluză sau un maieu pentru alăptare discretă, la alegere, de pe site-ul Eu și bebe.
Sling.ro va premia următoarea postare votată, cu un sling în care îți vei putea purta bebelușul/copilul astfel încât, așa cum scria Diana Mateescu, să fie "aproape de tine, aproape de respirația ta, aproape de inima ta, aproape de sufletul tău." Sling-ul este 100% bumbac și este însoțit de un CD cu instrucțiuni de folosire.
Crisalida
ne oferă fotografii superbe și o poveste emoționantă.
Sakura a avut inspiratie si a scris o poezie dedicata purtarii si alaptarii.
Blog de mami ne ofera fotografii induiosatoare.
marți, 7 iunie 2011
De profesie mămică, lifestyle blog
Îi mulțumesc Inei pentru că s-a gândit să deschidă o rubrică dedicată mămicilor pe Lifestyle blog.
Și primul subiect s-a referit la alăptare. Sper să fie util mămicilor!
Și primul subiect s-a referit la alăptare. Sper să fie util mămicilor!
luni, 28 februarie 2011
Postarea lunară "Mami, alăptează-mă!"- februarie 2011 - Primul an pe calea lactee - momente de cotitură
În blogosfera mămicească am descoperit postări din care putem lua ce considerăm că ne poate ajuta:
- mamă a 5 copii, Ecaterina ne oferă experiența primului an de alăptare - felicitări!;
- de printre nori aflăm cum se poate trece peste un episod de mastită.
- coborâm pe curcubeul supermamei de supergirl;
- Copii și mame oferă câteva soluții pentru a trece mai ușor peste complicațiile alăptării.
Pentru luna februarie am ales să postez experiența scrisă de Anamaria Toma, o prezență constantă la întâlnirile La Leche League.
Laptele meu, cu dragoste, din dragoste pentru Ilinca
"Sunt Anamaria, mamica de Ilinca-Maria, si scriu despre alaptare ca sa nu uit cat de minunat a fost, scriu pentru mine, pentru toate mamicile si viitoarele mamici, pentru tati si ceilalti membri ai familiei unui nou-nascut, scriu pentru Ilinca, pentru ca nu vreau sa uite cat de fericite eram cand ea sugea la sanul meu, la sanii mei, cand ea era stapana lor. Chiar ii spuneam sotului meu ca abia astept sa mai avem un copil pe care sa-l alaptez. Ilinca a mancat laptic de mama din primele ore ale nasterii ei pana la un an si aproape trei luni. Acum are un an si aproape opt luni si parca ma incearca un sentiment de tristete, nu stiu care dintre noi a fost mai trista cand am luat eu hotararea de a o intarca, pentru ca acum, imi dau seama ca hotararea a fost a mea, in niciun caz a ei. Dar vreau sa o luam pe rand, drumul e lung pana la intarcare.
Inainte sa raman insarcinata stiam ca voi alapta, imi doream enorm sa alaptez si imi doream la fel de mult sa nasc natural. Cu ajutorul lui Dumnezeu am avut parte de amandoua. Exemplele de alaptare nu erau foarte multe in jurul meu, erau doar cateva, o verisoara o alaptase pe fetita ei, pe Roxanica, destul de mult, trecuse de un an. Un alt exemplu bun, il am de la o prietena, Geanina, care a nascut in Franta, l-a alaptat pana la un an pe Dominique din primele minute de la nastere. Mai am o prietena foarte buna la Cluj, Ioana, care nascuse inaintea mea (prin cezariana) si imi spunea ca de multe ori a vrut sa renunte si de cate ori voi vrea sa renunt sa o sun pe ea ca nu-i chiar asa usor cu alaptarea, pana deprinzi tehnica ca apoi vine de la sine, e ceva natural, imi spunea. Ea alapteaza si acum, iar Cristian se apropie de 2 ani. In timpul sarcinii, am participat cu sotul, la cursuri Lamaze, sustinute de Ramona Rosu, educator prenatal Lamaze. Si la aceste cursuri s-a vorbit foarte mult despre alaptare, despre beneficiile ei, atat pentru mama, cat si pentru copil (eu as adauga pentru intreaga familie, voi dezvolta pe parcurs), s-au prezentat chiar tehnici de alaptare, pozitii. Sprijin aveam, sotul stia ca trebuie sa ma sustina, familia la fel, voiam sa alaptez cu orice pret, trebuia sa reusesc pentru Ilinca.
In tot acest timp, am citit despre alaptare, despre laptele matern, ce contine si cat de bine ii face bebelusului, ma prindeau ore tarzii in noapte cautand tehnici de alaptare, tot felul de filmulete pe youtube, pentru ca sunt destule. Nu-mi scapa niciun articol despre alaptat din revistele pe care le citeam in timpul sarcinii, pentru ca voiam sa fiu pregatita. Imi priveam cateodata sanii in timpul sarcinii, le vedeam modificarile, cresterea in volum, pigmentarea areolei, stiam ca si ei se pregatesc sa o primeasca asa cum se cuvine pe Ilinca, adica plini de laptic bun de care sa nu se mai sature. In ultimele luni de sarcina, am invata la cursurile Lamaze cum sa ne pregatim pielea sanilor pentru micii infometati si insetati. Din luna a opta, mi-am uns sanii cu unguent Garmastan (mai sunt si altele, dar eu asta am folosit). Citisem eu pe internet, invatasem la curs si vazusem si filmulete, ca bebelusilor trebuie sa le bagi in gurita cat mai mult din sanul tau, chiar cat mai mult din areola, pentru ca ei sa nu apuce sa iti „rontaie” mamelonul, si cu cat au mai mult in gurita din sanul tau, cu atat stimuleaza mai bine canalele galactofore si curge mai mult laptic.
Si a venit ziua cea mult asteptata, nasterea Ilincai (nasterea o alta poveste cu peripetii frumoase, zic eu acum, dar cu stituatii neplacute, pana la urma o nastere normala, nu naturala, adica am apelat la anestezia epidurala, o sa scriu si despre ea, la un moment dat).
Pe Ili, am nascut-o la maternitatea Filantropia, pe 23 mai 2009, intr-o sambata dimineata la ora 4.10. Era atat de mica (3kg) si lunguta (52 cm). Si avea plamanii puternici, eu in primele zile i-am zis Trompetica. Experienta nasterii si alaptarii la Filantropia a fost una pozitiva (spun asta pentru disponibilitatea personalului de a raspunde la intrebari), chiar daca nu am avut-o langa mine, adica nu am ramas cu un gust amar.
Nu am alaptat-o imediat, am nascut la 4.10 dimineata si la ora 9 am alaptat-o. Din pacate nu stateam cu bebelusii in camera, ii alaptam din trei in trei ore. Dar atunci, mi se parea ok, acum sunt convinsa ca si ea a papat laptic formula, in maternitate.
Nu va pot descrie in cuvinte momentul in care am fost chemate sa alaptam. Emotiille erau mari, nu traisem nimic asemanator pana atunci. Cand am nascut-o , una dintre moase i-a facut cateva poze cu telefonul meu, din initiativa ei. M-am bucurat mult, ca pana am ajuns la ea m-am uitat continuu la acele poze si ma gandeam la marea intalnire. Drumul de la salonul in carea stateam, pana la salonul nou nascutilor mi s-a parut lung, la fiecare pas ma gandeam cum mai arata, daca s-a schimbat de cand am nascut-o, daca tot frumusica e, daca voi sti sa o alaptez. Cand am ajuns in salon toate mamicile cu copiii la san, iar asistentele de serviciu treceau pe la fiecare si le aratau cum sa-si pozitioneze corect bebelusii. Salonul era dotat chiar si cu scaunele speciale, pentru alaptare, lucru foarte util pentru cele care aveam epiziotomie. Eu am ajuns ultima, am respectat ora, la noua fix am fost acolo, nu am stiut ca pot sa ma duc si cu cateva minute mai devreme. Si ilinca ma striga, tipa de foame saraca, toti erau linistiti ca erau la sanul mamelor, numai ilinca ma astepta. Era ca o trompetica!
Am luat-o din patut cu toata dragostea, am pupat-o si am solicitat asteptand rabdatoare, sa-mi arate si mie cineva tehnica corecta. O analizam, ii priveam ochisorii mici, frumosi si gurita, cautatoare de laptic! Am pus-o singura la piept, dar ma cam „rontaia”. Aveam camasa speciala pentru alaptare, iar regula este sa iti speli inainte sinii si pe maini pentru a-l proteja pe bebelus. Cand a supt prima oara Ili am zis ca fericirea e aici, pe pamant. Ma simteam MAMA, o mama care voia sa alapteze. Era ceva foarte ciudat, pe de o parte, fericirea maxima, de a-ti vedea copilul sanatos la sanul tau, sugand cu putere, pe de alta parte, simteam niste intepaturi mici in san si dureri in abdomen pentru ca se contracta uterul in timp ce ea sugea. Sugea cu putere si incerca sa desfunde singurica, canalele galactofore, ca sa vina laptic. Era o scumpa, o luptatoare, nu se lasa, nici ea, nici eu. Mi-a explicat o asistenta sa-i pun caputul pe bratul meu, corpul ei lipit de mine, burtica la burtica, palma sa o pun intre picioarele ei, iar cu mana libera sa-i bag cat mai mult sanul in gura. Ma uitam la ea, o vedeam cum deschide gurita in cautarea sanului si cand deschidea gurita mai mult, atunci si eu ii bagam cat mai mult in gurita. Nu reuseam mereu, daca nu reauseam sa ii bag mai mult in gurita, scoteam sanul afara, bagandu-i in coltul gurii varful degetului mic si incercam sa o fac sa apuce corect.
Atunci cand sugea corect ma bucuram foarte mult pentru ca vedeam cum inghite, dar trebuia sa ma uit atent ca era atat de micuta, se vedea la gatul ei miscarea de inghitire. Nu stiu cat a apucat sa manance ca eu mai mult am exersat alaptarea. Asa a fost prima oara, numai ca, tocmai cand incepuse sa-mi placa si ea deprinsese oarecum tehnica atunci expirase timpul (20 min, uneori mai stateam si peste acest interval), trebuia sa plec si sa ma intorc peste trei ore. Imi parea rau ca trebuie sa plec, dar ma bucuram ca ma pot odihni. O pupam, ii faceam semnul crucii, ma rugam ca Dumnezeu sa aiba grija de ea si sa imi vina lapticul. Acum gandesc ca ma puteam odihni si langa ea, daca ar fi fost langa mine, poate chiar mai bine, se satura si ea sugand, adormea, iar eu adormeam privind-o sau o puneam in patut si ii mai dadeam laptic cand voia ea. Asa probabil s-ar fi desfundat canalele mai repede. Totusi nu intelegeam de ce nu-i cu mine, de ce trebuia sa-mi fie atat de dor de ea, pana venea ora alaptarii. Era copilul meu si il voiam alaturi! Sper sa se schimbe ceva in acest sens, la Filantropia! Asistentele, o data pe zi, ne verificau sanii (pentru a preveni complicatiile gen mastite, ragade), ne intrebau cum stam cu lapticul, ce mancam si ne puneau sa bem multa apa, lichide.
Vedeam in spital cum altor fete le curgea efectiv lapte din sani, isi udau camasile de lapte si la mine iesea laptic numai daca mulgeam putin. Una dintre asistente, la verificarea sanilor mi-a spus sa beau mai multe lichide, sa mananc cum trebuie si sa nu fiu nelinistita, ca lapticul o sa vina. Am continuat sa alaptez, am inceput sa beau si ceai de chimen cu anason, apa multa si am mancat normal, cu unele retineri, fara prajeli, fara ceapa, usturoi sau afumaturi, fructe, nu am consumat bauturi carbogazoase. Cam asta ar fi experienta din spital.
Distractia a fost cand am ajuns acasa! Am inceput sa o alaptez in continuare, dar tot nu vedeam eu lapticul care stiam ca trebuie sa vina! Si eu sunt una dintre mamicile care i-am dat lapte formula (ii dadeam cam 15 ml completarea). Cu aceasta practica am plecat din spital, un minus mare aici maternitatii - mi s-a "recomandat”, pana vine laptele, sa-i dau si completare. Primul sprijin in alaptare l-am avut de la sora mea (medic pediatru sustinator al alaptarii), care nu avea o experienta personala, dar stia beneficiile aduse de alaptare, atat mamei cat si nou-nascutului! Mi-a aratat cum sa pozitionez copillul corect, mi-a aratat cum sa ma mulg atat manual, cat si cu pompa si m-a incurajat ca o sa vina lapticul. Si a avut dreptate..... in a patra zi de la nastere m-am trezit cu sani tari, durerosi, gata sa explodeze, cu un bebelus care nu avea putere sa suga prea mult. Ma cam speriasem, nu voiam sa fac vreo mastita, nu voiam sa ajung la doctor in niciun caz. Bineinteles, primul ajutor mi l-a dat Ilinca, punand-o la san! Mi-am amintit ce am invatat la curs si am citit din ce aveam prin casa. Imi lasase sora mea un curs de puericultura in care descria exact situatia mea. Mi-am pus comprese cu apa calda si am inceput sa ma mulg usor cu mana, sanii se mai inmuiasera, durerea incepea sa treaca, am folosit si pompa la ambii sani si am pus-o pe Ilinca la san cat a vrut ea.
Inca ceva ce-mi amintesc, apropos de suplimentul de lapte formula - dupa ce manca puiul drag la san si ii mai dadeam si surplusul, dadea afara tot! Concluzia - fata se satura cu ce primea si asa nu am mai apelat deloc la acel supliment! Eram la dispozitia ei de cate ori voia! La inceput se invatase cu programul de alaptare din spital, sugea si apoi dormea fix trei ore. Nu pot sa zic ca nu mi s-a parut greu la inceput, dar era si frumos, abia asteptam sa se trezeasca sa ii dau sa suga. Era linistea deplina in ochisorii ei cand sugea. Imi placea apoi sa o privesc cum, dupa ce nu mai sugea continua sa abia gestul acela cu gurita, ca si cum ar suge in continuare! Am citit undeva pe internet intr-un articol, ceva ce mi-a placut foarte mult: o mamica spunea ca lapticul matern este primul vaccin al bebelusului. Ma gandeam cand alaptam la depresia post partum a unora dintre proaspetele mamici si ma intrebam cum poti fi deprimata daca alaptezi.Eram atat de linistita cand alaptam, incat uitam de toate problemele vietii cotidiene.De asta sustin ca, si la noi in tara, mamicile ar trebui sa beneficieze de sprijin atat fizic, cat si psihic in aceasta perioada de acomodare cu copilul, de “deprindere” a alaptarii, cel mai firesc si natural lucru din inceputurile relatiei mama si copil.
Sa va scriu si despre pozitiile de alaptare aplicate de mine (nu stiu daca sunt ca la carte, dar eu m-am simtit foarte bine cu ele)! Acum, va pot spune din proprie experienta ca se poate alapta in orice pozitie confortabila, tie si copilului tau. La inceput, cand bebelusii sunt mici, e important sa le sustinem gatul.
O aduceam pe Ilinca la sanul meu, nu ma aplecam eu catre ea. Imi placea sa o simt piele pe piele. Cand o alaptam in pozitia culcat, foloseam urmatoarele pozitii - ori intinsa pe o parte, cu bratul meu sub capul ei, tin minte ca imi puneam si o perna in spate, sa ma sprijin cumva, sa-mi tin spatele drept, iar picioarele nu le aveam in aceeasi linie cu trunchiul (mi se parea confortabil). Cateodata imi puneam sub bratul pe care statea ea o pernuta pentru a nu obosi. Cand alaptam culcata pe spate ma foloseam de perna pentru alaptare(dar se poate folosi orice perna, zic eu, pe care sa o pozitionezi cum simiti tu). Stateam culcata pe spate, pe Ilinca tot asa o puneam pe un brat de-al meu, iar sub brat imi puneam perna. Trebuie sa iti creezi un confort pentru a alapta, pentru ca nu-i poti spune copilului tau: „hai mama ca am obosit, mananci mai tarziu!”. Cateodata, chiar radea sotul meu si zicea ca nu mai avem loc de atatea perne, iar eu ziceam ca pentru Ilinca am creat Regatul Pernelor. M-am folosit mult de ele, la alaptarea in pat!
Am alaptat si in sezut, fara sustinere a spatelui si a bratelor, pentru mine era mult mai obositor. Am ajuns la concluzia ca, atunci cand copilul este mic chiar ai nevoie de sustinerea bratelor si a spatelui. Am alaptat stand pe un fotoliu cu doua brate - confort maxim, pentru spate si brat, iar pe Ilinca o puteam muta de la un san la altul, fara nicio problema.
Ca si tehnica, cred ca am invatat amandoua. E mai greu la inceput, pana copilul reuseste, ajutat, sa introduca cat mai mult din mamelon. Astfel se evita ranile. Mi s-a intamplat si mie sa ma rontaie si am stat cu laptic pe sani, cu sanii dezgoliti cateva minute. Merge garantat! Dupa ce Ilinca a invata sa suga totul a fost perfect! Sugea la cerere, iar lactatia mea crestea! Dupa ce termina de supt, ma mulgeam si puneam surplusul de lapte la congelator, etichetat cu data de colectare si expirare. M-am muls cam pana pe la 4 luni jumatate cand am crezut ca nu mai am asa mult laptic, pentru ca nu mai extrageam cu pompa atat cat eram obisnuita. M-a linistit medicul care o urmarea pe Ilinca, spunandu-mi ca atat timp cat ea ia in greutate si se dezvolta normal sa nu-mi fac griji, se echilibrase cumva cererea cu oferta de lapte. Dupa ce sugea Iilinca, eu mai scoteam cam 120-150 ml!
Acum am citit (pe blogul “mami alapteaza-ma”) ca as fi putut sa donez acest laptic pruncilor care aveau nevoie de lapte matern! Chiar sunt convinsa ca as fi putut alapta si alt copil, al altei mamici! Nu stiu cati din jurul nostru vad cu ochi buni acet lucru,dar mie mi se pare minunat! Si le felicit pe mamicile care au facut-o! Alaptarea pentru mine inseamna a oferi dragoste, sa alaptezi un pui de om care nu-i al tau si care poate are nevoie mare de lapte matern, ce dovada mai mare de dragoste poate fi!
Alaptand-o pe Ilinca, ca sa zic altfel, avand toate mesele ei la purtator, am plecat cu Ilinca in calatorii prin tara. Prima oara a fost la munte - la o luna si jumatate. La trei luni, am alaptat-o pe sezlong la mare. La trei luni jumate am facut turul tarii! Asa ca am alpatat-o la munte, pe plaja, in drumetii,pe munte, in masina. Imi placea cand eu stateam in pozitie sezut, iar ea sugea din picioare, asta se intampla, cam pe la 9 luni cand a inceput sa mearga singura. Sugea de foame, de sete, de alint, de drag, ea stia motivul.
In public nu am alaptat decat in prezenta personelor de sex feminin sau de fata cu prieteni apropiati. Acum nu cred ca as mai avea vreo retinere fata de nimeni! In parc am alaptat in locuri mai retrase. Pacat ca la noi sunt privite suspicios mamicile care alapteaza, si ele, la fel ca mamicile care dau biberonul cu lapte copilului lor, nu vor decat acelasi lucru, sa-l poata hrani de cate ori ii este foame!
Apoi, cand Ilinca a crescut, isi alegea pozitiile de alaptare - venea la mine in brate si ridica bluza, sugea culcat, in picioare, cum simtea! Ea a fost alimentata exlusiv cu lapte matern, timp de sase luni. Pe cel muls i-l dadeam cu biberonul! Foarte greu a acceptat biberonul, iar suzeta era o jucarie pentru ea!
Am fost o raritate in cercul de prieteni pentru ca am nascut mormal si am alaptat! Am avut doar vreo doua-trei exemple de acest gen, in jurul meu, de mamici care au alaptat.
Pacat ca mamicile fug de alaptare, pacat ca aud spunandu-se „eu nu am alaptat si sunt o fericita”. Pacat ca mamicilor nu li se arata cum se alapteaza si atunci apare teama - nu stiu daca bebelusul mananca destul, nu stiu cum sa-l pozitioneze, nu li se explica beneficiile alaptarii pentru ca, poate, unele dintre ele, nu au acces la surse de informatii in ceea ce priveste alaptarea. Una dintre surorile mele, a nascut acum doi ani si sapte luni, doi baietei. Nu i-a alaptat decat o luna si jumatate. Acum imi pare foarte rau ca nu am stiut cum sa o ajut, nu aveam informatii si nici experienta proprie a alaptarii.
Mamicile au nevoie de sprijin, au nevoie sa vorbeasca despre experienta alaptarii, au nevoie sa li se spuna ca e bine ce fac, nu au nevoie de comentarii de genul: are sase luni, gata, cat ii mai dai sa suga, pana la scoala? (eu am auzit asta) sau nu manca la masa destul (asta dupa ce incepe diversificarea) pentru ca il alaptezi sau – normal ca plange dupa tine cand pleci, v-ati prins, din acelasi motiv, ca alaptezi si multe altele.
Am auzit si ca e dependent de mine ca alaptez, dar mie chiar imi placea ca Ilinca sa-mi arate ca are nevoie de mine, asa cum si eu ii aratam ca am nevoie de toata dragostea ei, nu voiam sa fie independenta de la sase luni. Si acum dupa ce nu am mai alaptat-o, tot dupa mine se tine. Cred ca, acesti copii stau dupa noi pentru ca noi le acordam toata atentia necesara, pentru ca vad ca ne pasa de ei, pentru ca vad ca ne jucam cu ei, ca ii hranim, ca ii schimbam, ca iesim impreuna la plimbari, ca le acordam cat mai mult din timpul nostru, cum sa nu ne iubeasca, cum sa nu fie dupa noi..........! Si sunt convinsa ca si copilasii care nu au fost alaptati stau dupa mamicile lor din acelasi motiv, simt ca li se ofera dragoste si atentie. Nu alaptarea da dependenta de mama, ci relatia de iubire cultivata zilnic de cei doi.
Alaptarea m-a ajutat sa o alin atunci cand a venit momentul primilor dintisori (sapte luni) si oricand a simtit nevoia.
Au existat momente cand si ea ma alina pe mine, ma descarcam de orice traire negativa, alaptand-o. Cand era micuta nu prea accepta sa suga daca simtea vreo neliniste de-a mea, asa ca trebuia sa ma linistesc si apoi sa o alaptez, iar cand a mai crescut m-a acceptat oricare ar fi fost starea mea, pentru ca se invatase cu mine, incepuse sa ma cunoasca, accepta sa o hranesc fara sa-i afisez de fiecare data un zambet larg.
Despre alaptare cred ca as putea sa povestesc zile intregi, dar nu pot spune acelasi lucru despre experienta intarcarii.
Acum, dupa ce am intarcat-o pe Ili, va recomand sa fiti mult mai atente la cerintele copilului, ascultati-l, el stie cel mai bine ce vrea! Eu am crezut ca Ilinca nu mai e asa atasata de san, sugea numai la somnic si dimineata cand se trezea, pe timpul zilei nu mai solicita sanul! Alaptarea a fost cea mai frumoasa perioada de inceput a relatiei noastre de mama si fiica si, acum, realizez ca ne-ar fi placut sa dureze mai mult! Eu imi ziceam ca nu mai vrea san (fals) si "incurajata" de cei din jur ca am dreptate am zis ca vreau sa vad cum se comporta daca nu ii mai dau - si dimineata cand se trezea o imbracam si ieseam afara (in jur de 8 dimineata-era vara), ne zbenguiam amandoua prin parc, isi manca fructele si apoi mergeam acasa. In sufletul meu, inconstient, dar acum vad ce nu voiam sa vad atunci-imi ziceam ca e ok, dar niciodata nu am vazut-o ca pe o victorie, faptul ca nu a cerut sanul. La pranz dupa ce manca, sugea de cateva ori si adormea imediat. Noaptea la fel, dupa masa de seara, sugea si adormea foarte repede; pe timpul noptii sugea cam de doua ori! Nu ma deranja, cum am auzit alte mamici spunand „nu mai support, noaptea vreau sa dorm!”. Dormeam chiar foarte bine; cand voia laptic se ridica din patut si ma chema. O luam in pat, sugea si adormea imediat. Nu stiu cat mai era alimentatie, dar daca asta isi dorea copilul meu ii dadeam. Eu vad alaptarea ca pe daruirea dragostei. O dragoste neconditionata. A fost foarte dur pentru amandoua cand nu i-am mai dat la masa de pranz. Am plans si eu si ea! Nu vreau sa treceti prin asta! Am incercat tot felul de activitati cu ea, ca sa cada "lata" la somnic. Am reusit sa o adorm in brate cantandu-i diferite cantecele si ma puneam apoi langa ea sa ma simta totusi alaturi! Ii spuneam ca mai pastram laptic si pentru un viitor fratior sau o surioara. Chiar nu stiam ce sa-i spun ca sa nu sufere! Si ea se uita in ochii mei si zicea da! Nu stiu ce intelegea ea! In cateva nopti a adormit-o soacra mea! Tot asa.. cu cantecele!
Mamicilor, ma intreb acum, de ce nu am avut rabdarea necesara cu ea? De ce am inceput sa acord un mai mare interes alaptarii, dupa ce nu i-am mai oferit lapte puiului meu! Nu am fost sustinuta in continuarea alaptarii de nimeni, pentru ca nu prea vorbeam de alaptare, dar nici nu am cerut ajutorul, acum vad ca avem cui! Sora mea, pediatrul, imi spuneau sa am rabdare, ca se va intarca singura, dar parca n-am avut urechi, ce as fi vrut, sa-mi repete in fiecare zi? In cercul de prieteni, cu copii mici, unii bebelusi erau nealaptati, altii destul de putin! Acum, dupa aproape cinci luni de cand Ilinca nu a mai supt, consider ca numai copiii nostri ar trebui sa hotarasca cat vor sa suga si noi sa-i tratam cu interes maxim. Sunt convinsa ca exista situatii si le-as pune pe seama societatii in care traim si a dezinteresului fata de mama si copil cand mamicile sunt nevoite (unele) sa renunte la alaptare in favoarea intoarcerii la serviciu.
Am sustinut alaptarea in cercul de prieteni, chiar am aratat mamicilor cu nou-nascuti cum se foloseste o pompa, am aratat prin exemplul propriu pozitii de alaptare comode pentru a nu li se mai parea o corvoada! Am fost la dispozitia lor si la telefon, unele alapteaza si acum, iar altele au renuntat mult prea usor! Nu-i mai ascultati pe cei din jur, informati-va, cereti ajutorul, luati o decizie in deplina cunostinta de cauza si asupra consecintelor emotionale si fizice produse de intarcare! Cu sanii nu am avut nicio problema, nu am luat medicamente de oprire a lactatie, lactatia continuand cam doua luni dupa ce nu am mai alaptat.
Acum suntem bine, toata lumea s-a impacat cu ideea, dar sunt bucuroasa ca Ilinca nu a uitat de unde a papat laptic. Stie de unde, inca mai vine la sanul meu si e foarte bucuroasa cand e la pieptul care i-a dat laptic cu dragoste! Copiii nu uita! Tebuie sa ne ajutam intre noi! Am mai auzit cazuri de intarcare a unor bebelusi pe motiv ca tinerele mamici voiau la munte sau la mare.
Mamicilor, se poate merge si la munte si la mare si unde vreti voi cu copilul atasat la san. Cu Ilinca am plecat din Bucuresti de la o luna jum., iar la trei luni am fost cu ea la mare, am alaptat-o pe sezlong, sub umbreluta, iar la 3 luni jumatate am facut un tur al tarii in trei! Nu aveam nicio frica ca mi se imbolnaveste, atat timp cat o alaptam, si preferam amandoi, sa o stim langa noi!
Va pup si pe voi si pe bebelusii vostri, daca aveti! Si va spun de pe acum ca abia astept sa mai alaptez! Bucurati-va de aceste trairi si voi, si copilasul vostru!
- mamă a 5 copii, Ecaterina ne oferă experiența primului an de alăptare - felicitări!;
- de printre nori aflăm cum se poate trece peste un episod de mastită.
- coborâm pe curcubeul supermamei de supergirl;
- Copii și mame oferă câteva soluții pentru a trece mai ușor peste complicațiile alăptării.
Pentru luna februarie am ales să postez experiența scrisă de Anamaria Toma, o prezență constantă la întâlnirile La Leche League.
Laptele meu, cu dragoste, din dragoste pentru Ilinca
"Sunt Anamaria, mamica de Ilinca-Maria, si scriu despre alaptare ca sa nu uit cat de minunat a fost, scriu pentru mine, pentru toate mamicile si viitoarele mamici, pentru tati si ceilalti membri ai familiei unui nou-nascut, scriu pentru Ilinca, pentru ca nu vreau sa uite cat de fericite eram cand ea sugea la sanul meu, la sanii mei, cand ea era stapana lor. Chiar ii spuneam sotului meu ca abia astept sa mai avem un copil pe care sa-l alaptez. Ilinca a mancat laptic de mama din primele ore ale nasterii ei pana la un an si aproape trei luni. Acum are un an si aproape opt luni si parca ma incearca un sentiment de tristete, nu stiu care dintre noi a fost mai trista cand am luat eu hotararea de a o intarca, pentru ca acum, imi dau seama ca hotararea a fost a mea, in niciun caz a ei. Dar vreau sa o luam pe rand, drumul e lung pana la intarcare.
Inainte sa raman insarcinata stiam ca voi alapta, imi doream enorm sa alaptez si imi doream la fel de mult sa nasc natural. Cu ajutorul lui Dumnezeu am avut parte de amandoua. Exemplele de alaptare nu erau foarte multe in jurul meu, erau doar cateva, o verisoara o alaptase pe fetita ei, pe Roxanica, destul de mult, trecuse de un an. Un alt exemplu bun, il am de la o prietena, Geanina, care a nascut in Franta, l-a alaptat pana la un an pe Dominique din primele minute de la nastere. Mai am o prietena foarte buna la Cluj, Ioana, care nascuse inaintea mea (prin cezariana) si imi spunea ca de multe ori a vrut sa renunte si de cate ori voi vrea sa renunt sa o sun pe ea ca nu-i chiar asa usor cu alaptarea, pana deprinzi tehnica ca apoi vine de la sine, e ceva natural, imi spunea. Ea alapteaza si acum, iar Cristian se apropie de 2 ani. In timpul sarcinii, am participat cu sotul, la cursuri Lamaze, sustinute de Ramona Rosu, educator prenatal Lamaze. Si la aceste cursuri s-a vorbit foarte mult despre alaptare, despre beneficiile ei, atat pentru mama, cat si pentru copil (eu as adauga pentru intreaga familie, voi dezvolta pe parcurs), s-au prezentat chiar tehnici de alaptare, pozitii. Sprijin aveam, sotul stia ca trebuie sa ma sustina, familia la fel, voiam sa alaptez cu orice pret, trebuia sa reusesc pentru Ilinca.
In tot acest timp, am citit despre alaptare, despre laptele matern, ce contine si cat de bine ii face bebelusului, ma prindeau ore tarzii in noapte cautand tehnici de alaptare, tot felul de filmulete pe youtube, pentru ca sunt destule. Nu-mi scapa niciun articol despre alaptat din revistele pe care le citeam in timpul sarcinii, pentru ca voiam sa fiu pregatita. Imi priveam cateodata sanii in timpul sarcinii, le vedeam modificarile, cresterea in volum, pigmentarea areolei, stiam ca si ei se pregatesc sa o primeasca asa cum se cuvine pe Ilinca, adica plini de laptic bun de care sa nu se mai sature. In ultimele luni de sarcina, am invata la cursurile Lamaze cum sa ne pregatim pielea sanilor pentru micii infometati si insetati. Din luna a opta, mi-am uns sanii cu unguent Garmastan (mai sunt si altele, dar eu asta am folosit). Citisem eu pe internet, invatasem la curs si vazusem si filmulete, ca bebelusilor trebuie sa le bagi in gurita cat mai mult din sanul tau, chiar cat mai mult din areola, pentru ca ei sa nu apuce sa iti „rontaie” mamelonul, si cu cat au mai mult in gurita din sanul tau, cu atat stimuleaza mai bine canalele galactofore si curge mai mult laptic.
Si a venit ziua cea mult asteptata, nasterea Ilincai (nasterea o alta poveste cu peripetii frumoase, zic eu acum, dar cu stituatii neplacute, pana la urma o nastere normala, nu naturala, adica am apelat la anestezia epidurala, o sa scriu si despre ea, la un moment dat).
Pe Ili, am nascut-o la maternitatea Filantropia, pe 23 mai 2009, intr-o sambata dimineata la ora 4.10. Era atat de mica (3kg) si lunguta (52 cm). Si avea plamanii puternici, eu in primele zile i-am zis Trompetica. Experienta nasterii si alaptarii la Filantropia a fost una pozitiva (spun asta pentru disponibilitatea personalului de a raspunde la intrebari), chiar daca nu am avut-o langa mine, adica nu am ramas cu un gust amar.
Nu am alaptat-o imediat, am nascut la 4.10 dimineata si la ora 9 am alaptat-o. Din pacate nu stateam cu bebelusii in camera, ii alaptam din trei in trei ore. Dar atunci, mi se parea ok, acum sunt convinsa ca si ea a papat laptic formula, in maternitate.
Nu va pot descrie in cuvinte momentul in care am fost chemate sa alaptam. Emotiille erau mari, nu traisem nimic asemanator pana atunci. Cand am nascut-o , una dintre moase i-a facut cateva poze cu telefonul meu, din initiativa ei. M-am bucurat mult, ca pana am ajuns la ea m-am uitat continuu la acele poze si ma gandeam la marea intalnire. Drumul de la salonul in carea stateam, pana la salonul nou nascutilor mi s-a parut lung, la fiecare pas ma gandeam cum mai arata, daca s-a schimbat de cand am nascut-o, daca tot frumusica e, daca voi sti sa o alaptez. Cand am ajuns in salon toate mamicile cu copiii la san, iar asistentele de serviciu treceau pe la fiecare si le aratau cum sa-si pozitioneze corect bebelusii. Salonul era dotat chiar si cu scaunele speciale, pentru alaptare, lucru foarte util pentru cele care aveam epiziotomie. Eu am ajuns ultima, am respectat ora, la noua fix am fost acolo, nu am stiut ca pot sa ma duc si cu cateva minute mai devreme. Si ilinca ma striga, tipa de foame saraca, toti erau linistiti ca erau la sanul mamelor, numai ilinca ma astepta. Era ca o trompetica!
Am luat-o din patut cu toata dragostea, am pupat-o si am solicitat asteptand rabdatoare, sa-mi arate si mie cineva tehnica corecta. O analizam, ii priveam ochisorii mici, frumosi si gurita, cautatoare de laptic! Am pus-o singura la piept, dar ma cam „rontaia”. Aveam camasa speciala pentru alaptare, iar regula este sa iti speli inainte sinii si pe maini pentru a-l proteja pe bebelus. Cand a supt prima oara Ili am zis ca fericirea e aici, pe pamant. Ma simteam MAMA, o mama care voia sa alapteze. Era ceva foarte ciudat, pe de o parte, fericirea maxima, de a-ti vedea copilul sanatos la sanul tau, sugand cu putere, pe de alta parte, simteam niste intepaturi mici in san si dureri in abdomen pentru ca se contracta uterul in timp ce ea sugea. Sugea cu putere si incerca sa desfunde singurica, canalele galactofore, ca sa vina laptic. Era o scumpa, o luptatoare, nu se lasa, nici ea, nici eu. Mi-a explicat o asistenta sa-i pun caputul pe bratul meu, corpul ei lipit de mine, burtica la burtica, palma sa o pun intre picioarele ei, iar cu mana libera sa-i bag cat mai mult sanul in gura. Ma uitam la ea, o vedeam cum deschide gurita in cautarea sanului si cand deschidea gurita mai mult, atunci si eu ii bagam cat mai mult in gurita. Nu reuseam mereu, daca nu reauseam sa ii bag mai mult in gurita, scoteam sanul afara, bagandu-i in coltul gurii varful degetului mic si incercam sa o fac sa apuce corect.
Atunci cand sugea corect ma bucuram foarte mult pentru ca vedeam cum inghite, dar trebuia sa ma uit atent ca era atat de micuta, se vedea la gatul ei miscarea de inghitire. Nu stiu cat a apucat sa manance ca eu mai mult am exersat alaptarea. Asa a fost prima oara, numai ca, tocmai cand incepuse sa-mi placa si ea deprinsese oarecum tehnica atunci expirase timpul (20 min, uneori mai stateam si peste acest interval), trebuia sa plec si sa ma intorc peste trei ore. Imi parea rau ca trebuie sa plec, dar ma bucuram ca ma pot odihni. O pupam, ii faceam semnul crucii, ma rugam ca Dumnezeu sa aiba grija de ea si sa imi vina lapticul. Acum gandesc ca ma puteam odihni si langa ea, daca ar fi fost langa mine, poate chiar mai bine, se satura si ea sugand, adormea, iar eu adormeam privind-o sau o puneam in patut si ii mai dadeam laptic cand voia ea. Asa probabil s-ar fi desfundat canalele mai repede. Totusi nu intelegeam de ce nu-i cu mine, de ce trebuia sa-mi fie atat de dor de ea, pana venea ora alaptarii. Era copilul meu si il voiam alaturi! Sper sa se schimbe ceva in acest sens, la Filantropia! Asistentele, o data pe zi, ne verificau sanii (pentru a preveni complicatiile gen mastite, ragade), ne intrebau cum stam cu lapticul, ce mancam si ne puneau sa bem multa apa, lichide.
Vedeam in spital cum altor fete le curgea efectiv lapte din sani, isi udau camasile de lapte si la mine iesea laptic numai daca mulgeam putin. Una dintre asistente, la verificarea sanilor mi-a spus sa beau mai multe lichide, sa mananc cum trebuie si sa nu fiu nelinistita, ca lapticul o sa vina. Am continuat sa alaptez, am inceput sa beau si ceai de chimen cu anason, apa multa si am mancat normal, cu unele retineri, fara prajeli, fara ceapa, usturoi sau afumaturi, fructe, nu am consumat bauturi carbogazoase. Cam asta ar fi experienta din spital.
Distractia a fost cand am ajuns acasa! Am inceput sa o alaptez in continuare, dar tot nu vedeam eu lapticul care stiam ca trebuie sa vina! Si eu sunt una dintre mamicile care i-am dat lapte formula (ii dadeam cam 15 ml completarea). Cu aceasta practica am plecat din spital, un minus mare aici maternitatii - mi s-a "recomandat”, pana vine laptele, sa-i dau si completare. Primul sprijin in alaptare l-am avut de la sora mea (medic pediatru sustinator al alaptarii), care nu avea o experienta personala, dar stia beneficiile aduse de alaptare, atat mamei cat si nou-nascutului! Mi-a aratat cum sa pozitionez copillul corect, mi-a aratat cum sa ma mulg atat manual, cat si cu pompa si m-a incurajat ca o sa vina lapticul. Si a avut dreptate..... in a patra zi de la nastere m-am trezit cu sani tari, durerosi, gata sa explodeze, cu un bebelus care nu avea putere sa suga prea mult. Ma cam speriasem, nu voiam sa fac vreo mastita, nu voiam sa ajung la doctor in niciun caz. Bineinteles, primul ajutor mi l-a dat Ilinca, punand-o la san! Mi-am amintit ce am invatat la curs si am citit din ce aveam prin casa. Imi lasase sora mea un curs de puericultura in care descria exact situatia mea. Mi-am pus comprese cu apa calda si am inceput sa ma mulg usor cu mana, sanii se mai inmuiasera, durerea incepea sa treaca, am folosit si pompa la ambii sani si am pus-o pe Ilinca la san cat a vrut ea.
Inca ceva ce-mi amintesc, apropos de suplimentul de lapte formula - dupa ce manca puiul drag la san si ii mai dadeam si surplusul, dadea afara tot! Concluzia - fata se satura cu ce primea si asa nu am mai apelat deloc la acel supliment! Eram la dispozitia ei de cate ori voia! La inceput se invatase cu programul de alaptare din spital, sugea si apoi dormea fix trei ore. Nu pot sa zic ca nu mi s-a parut greu la inceput, dar era si frumos, abia asteptam sa se trezeasca sa ii dau sa suga. Era linistea deplina in ochisorii ei cand sugea. Imi placea apoi sa o privesc cum, dupa ce nu mai sugea continua sa abia gestul acela cu gurita, ca si cum ar suge in continuare! Am citit undeva pe internet intr-un articol, ceva ce mi-a placut foarte mult: o mamica spunea ca lapticul matern este primul vaccin al bebelusului. Ma gandeam cand alaptam la depresia post partum a unora dintre proaspetele mamici si ma intrebam cum poti fi deprimata daca alaptezi.Eram atat de linistita cand alaptam, incat uitam de toate problemele vietii cotidiene.De asta sustin ca, si la noi in tara, mamicile ar trebui sa beneficieze de sprijin atat fizic, cat si psihic in aceasta perioada de acomodare cu copilul, de “deprindere” a alaptarii, cel mai firesc si natural lucru din inceputurile relatiei mama si copil.
Sa va scriu si despre pozitiile de alaptare aplicate de mine (nu stiu daca sunt ca la carte, dar eu m-am simtit foarte bine cu ele)! Acum, va pot spune din proprie experienta ca se poate alapta in orice pozitie confortabila, tie si copilului tau. La inceput, cand bebelusii sunt mici, e important sa le sustinem gatul.
O aduceam pe Ilinca la sanul meu, nu ma aplecam eu catre ea. Imi placea sa o simt piele pe piele. Cand o alaptam in pozitia culcat, foloseam urmatoarele pozitii - ori intinsa pe o parte, cu bratul meu sub capul ei, tin minte ca imi puneam si o perna in spate, sa ma sprijin cumva, sa-mi tin spatele drept, iar picioarele nu le aveam in aceeasi linie cu trunchiul (mi se parea confortabil). Cateodata imi puneam sub bratul pe care statea ea o pernuta pentru a nu obosi. Cand alaptam culcata pe spate ma foloseam de perna pentru alaptare(dar se poate folosi orice perna, zic eu, pe care sa o pozitionezi cum simiti tu). Stateam culcata pe spate, pe Ilinca tot asa o puneam pe un brat de-al meu, iar sub brat imi puneam perna. Trebuie sa iti creezi un confort pentru a alapta, pentru ca nu-i poti spune copilului tau: „hai mama ca am obosit, mananci mai tarziu!”. Cateodata, chiar radea sotul meu si zicea ca nu mai avem loc de atatea perne, iar eu ziceam ca pentru Ilinca am creat Regatul Pernelor. M-am folosit mult de ele, la alaptarea in pat!
Am alaptat si in sezut, fara sustinere a spatelui si a bratelor, pentru mine era mult mai obositor. Am ajuns la concluzia ca, atunci cand copilul este mic chiar ai nevoie de sustinerea bratelor si a spatelui. Am alaptat stand pe un fotoliu cu doua brate - confort maxim, pentru spate si brat, iar pe Ilinca o puteam muta de la un san la altul, fara nicio problema.
Ca si tehnica, cred ca am invatat amandoua. E mai greu la inceput, pana copilul reuseste, ajutat, sa introduca cat mai mult din mamelon. Astfel se evita ranile. Mi s-a intamplat si mie sa ma rontaie si am stat cu laptic pe sani, cu sanii dezgoliti cateva minute. Merge garantat! Dupa ce Ilinca a invata sa suga totul a fost perfect! Sugea la cerere, iar lactatia mea crestea! Dupa ce termina de supt, ma mulgeam si puneam surplusul de lapte la congelator, etichetat cu data de colectare si expirare. M-am muls cam pana pe la 4 luni jumatate cand am crezut ca nu mai am asa mult laptic, pentru ca nu mai extrageam cu pompa atat cat eram obisnuita. M-a linistit medicul care o urmarea pe Ilinca, spunandu-mi ca atat timp cat ea ia in greutate si se dezvolta normal sa nu-mi fac griji, se echilibrase cumva cererea cu oferta de lapte. Dupa ce sugea Iilinca, eu mai scoteam cam 120-150 ml!
Acum am citit (pe blogul “mami alapteaza-ma”) ca as fi putut sa donez acest laptic pruncilor care aveau nevoie de lapte matern! Chiar sunt convinsa ca as fi putut alapta si alt copil, al altei mamici! Nu stiu cati din jurul nostru vad cu ochi buni acet lucru,dar mie mi se pare minunat! Si le felicit pe mamicile care au facut-o! Alaptarea pentru mine inseamna a oferi dragoste, sa alaptezi un pui de om care nu-i al tau si care poate are nevoie mare de lapte matern, ce dovada mai mare de dragoste poate fi!
Alaptand-o pe Ilinca, ca sa zic altfel, avand toate mesele ei la purtator, am plecat cu Ilinca in calatorii prin tara. Prima oara a fost la munte - la o luna si jumatate. La trei luni, am alaptat-o pe sezlong la mare. La trei luni jumate am facut turul tarii! Asa ca am alpatat-o la munte, pe plaja, in drumetii,pe munte, in masina. Imi placea cand eu stateam in pozitie sezut, iar ea sugea din picioare, asta se intampla, cam pe la 9 luni cand a inceput sa mearga singura. Sugea de foame, de sete, de alint, de drag, ea stia motivul.
In public nu am alaptat decat in prezenta personelor de sex feminin sau de fata cu prieteni apropiati. Acum nu cred ca as mai avea vreo retinere fata de nimeni! In parc am alaptat in locuri mai retrase. Pacat ca la noi sunt privite suspicios mamicile care alapteaza, si ele, la fel ca mamicile care dau biberonul cu lapte copilului lor, nu vor decat acelasi lucru, sa-l poata hrani de cate ori ii este foame!
Apoi, cand Ilinca a crescut, isi alegea pozitiile de alaptare - venea la mine in brate si ridica bluza, sugea culcat, in picioare, cum simtea! Ea a fost alimentata exlusiv cu lapte matern, timp de sase luni. Pe cel muls i-l dadeam cu biberonul! Foarte greu a acceptat biberonul, iar suzeta era o jucarie pentru ea!
Am fost o raritate in cercul de prieteni pentru ca am nascut mormal si am alaptat! Am avut doar vreo doua-trei exemple de acest gen, in jurul meu, de mamici care au alaptat.
Pacat ca mamicile fug de alaptare, pacat ca aud spunandu-se „eu nu am alaptat si sunt o fericita”. Pacat ca mamicilor nu li se arata cum se alapteaza si atunci apare teama - nu stiu daca bebelusul mananca destul, nu stiu cum sa-l pozitioneze, nu li se explica beneficiile alaptarii pentru ca, poate, unele dintre ele, nu au acces la surse de informatii in ceea ce priveste alaptarea. Una dintre surorile mele, a nascut acum doi ani si sapte luni, doi baietei. Nu i-a alaptat decat o luna si jumatate. Acum imi pare foarte rau ca nu am stiut cum sa o ajut, nu aveam informatii si nici experienta proprie a alaptarii.
Mamicile au nevoie de sprijin, au nevoie sa vorbeasca despre experienta alaptarii, au nevoie sa li se spuna ca e bine ce fac, nu au nevoie de comentarii de genul: are sase luni, gata, cat ii mai dai sa suga, pana la scoala? (eu am auzit asta) sau nu manca la masa destul (asta dupa ce incepe diversificarea) pentru ca il alaptezi sau – normal ca plange dupa tine cand pleci, v-ati prins, din acelasi motiv, ca alaptezi si multe altele.
Am auzit si ca e dependent de mine ca alaptez, dar mie chiar imi placea ca Ilinca sa-mi arate ca are nevoie de mine, asa cum si eu ii aratam ca am nevoie de toata dragostea ei, nu voiam sa fie independenta de la sase luni. Si acum dupa ce nu am mai alaptat-o, tot dupa mine se tine. Cred ca, acesti copii stau dupa noi pentru ca noi le acordam toata atentia necesara, pentru ca vad ca ne pasa de ei, pentru ca vad ca ne jucam cu ei, ca ii hranim, ca ii schimbam, ca iesim impreuna la plimbari, ca le acordam cat mai mult din timpul nostru, cum sa nu ne iubeasca, cum sa nu fie dupa noi..........! Si sunt convinsa ca si copilasii care nu au fost alaptati stau dupa mamicile lor din acelasi motiv, simt ca li se ofera dragoste si atentie. Nu alaptarea da dependenta de mama, ci relatia de iubire cultivata zilnic de cei doi.
Alaptarea m-a ajutat sa o alin atunci cand a venit momentul primilor dintisori (sapte luni) si oricand a simtit nevoia.
Au existat momente cand si ea ma alina pe mine, ma descarcam de orice traire negativa, alaptand-o. Cand era micuta nu prea accepta sa suga daca simtea vreo neliniste de-a mea, asa ca trebuia sa ma linistesc si apoi sa o alaptez, iar cand a mai crescut m-a acceptat oricare ar fi fost starea mea, pentru ca se invatase cu mine, incepuse sa ma cunoasca, accepta sa o hranesc fara sa-i afisez de fiecare data un zambet larg.
Despre alaptare cred ca as putea sa povestesc zile intregi, dar nu pot spune acelasi lucru despre experienta intarcarii.
Acum, dupa ce am intarcat-o pe Ili, va recomand sa fiti mult mai atente la cerintele copilului, ascultati-l, el stie cel mai bine ce vrea! Eu am crezut ca Ilinca nu mai e asa atasata de san, sugea numai la somnic si dimineata cand se trezea, pe timpul zilei nu mai solicita sanul! Alaptarea a fost cea mai frumoasa perioada de inceput a relatiei noastre de mama si fiica si, acum, realizez ca ne-ar fi placut sa dureze mai mult! Eu imi ziceam ca nu mai vrea san (fals) si "incurajata" de cei din jur ca am dreptate am zis ca vreau sa vad cum se comporta daca nu ii mai dau - si dimineata cand se trezea o imbracam si ieseam afara (in jur de 8 dimineata-era vara), ne zbenguiam amandoua prin parc, isi manca fructele si apoi mergeam acasa. In sufletul meu, inconstient, dar acum vad ce nu voiam sa vad atunci-imi ziceam ca e ok, dar niciodata nu am vazut-o ca pe o victorie, faptul ca nu a cerut sanul. La pranz dupa ce manca, sugea de cateva ori si adormea imediat. Noaptea la fel, dupa masa de seara, sugea si adormea foarte repede; pe timpul noptii sugea cam de doua ori! Nu ma deranja, cum am auzit alte mamici spunand „nu mai support, noaptea vreau sa dorm!”. Dormeam chiar foarte bine; cand voia laptic se ridica din patut si ma chema. O luam in pat, sugea si adormea imediat. Nu stiu cat mai era alimentatie, dar daca asta isi dorea copilul meu ii dadeam. Eu vad alaptarea ca pe daruirea dragostei. O dragoste neconditionata. A fost foarte dur pentru amandoua cand nu i-am mai dat la masa de pranz. Am plans si eu si ea! Nu vreau sa treceti prin asta! Am incercat tot felul de activitati cu ea, ca sa cada "lata" la somnic. Am reusit sa o adorm in brate cantandu-i diferite cantecele si ma puneam apoi langa ea sa ma simta totusi alaturi! Ii spuneam ca mai pastram laptic si pentru un viitor fratior sau o surioara. Chiar nu stiam ce sa-i spun ca sa nu sufere! Si ea se uita in ochii mei si zicea da! Nu stiu ce intelegea ea! In cateva nopti a adormit-o soacra mea! Tot asa.. cu cantecele!
Mamicilor, ma intreb acum, de ce nu am avut rabdarea necesara cu ea? De ce am inceput sa acord un mai mare interes alaptarii, dupa ce nu i-am mai oferit lapte puiului meu! Nu am fost sustinuta in continuarea alaptarii de nimeni, pentru ca nu prea vorbeam de alaptare, dar nici nu am cerut ajutorul, acum vad ca avem cui! Sora mea, pediatrul, imi spuneau sa am rabdare, ca se va intarca singura, dar parca n-am avut urechi, ce as fi vrut, sa-mi repete in fiecare zi? In cercul de prieteni, cu copii mici, unii bebelusi erau nealaptati, altii destul de putin! Acum, dupa aproape cinci luni de cand Ilinca nu a mai supt, consider ca numai copiii nostri ar trebui sa hotarasca cat vor sa suga si noi sa-i tratam cu interes maxim. Sunt convinsa ca exista situatii si le-as pune pe seama societatii in care traim si a dezinteresului fata de mama si copil cand mamicile sunt nevoite (unele) sa renunte la alaptare in favoarea intoarcerii la serviciu.
Am sustinut alaptarea in cercul de prieteni, chiar am aratat mamicilor cu nou-nascuti cum se foloseste o pompa, am aratat prin exemplul propriu pozitii de alaptare comode pentru a nu li se mai parea o corvoada! Am fost la dispozitia lor si la telefon, unele alapteaza si acum, iar altele au renuntat mult prea usor! Nu-i mai ascultati pe cei din jur, informati-va, cereti ajutorul, luati o decizie in deplina cunostinta de cauza si asupra consecintelor emotionale si fizice produse de intarcare! Cu sanii nu am avut nicio problema, nu am luat medicamente de oprire a lactatie, lactatia continuand cam doua luni dupa ce nu am mai alaptat.
Acum suntem bine, toata lumea s-a impacat cu ideea, dar sunt bucuroasa ca Ilinca nu a uitat de unde a papat laptic. Stie de unde, inca mai vine la sanul meu si e foarte bucuroasa cand e la pieptul care i-a dat laptic cu dragoste! Copiii nu uita! Tebuie sa ne ajutam intre noi! Am mai auzit cazuri de intarcare a unor bebelusi pe motiv ca tinerele mamici voiau la munte sau la mare.
Mamicilor, se poate merge si la munte si la mare si unde vreti voi cu copilul atasat la san. Cu Ilinca am plecat din Bucuresti de la o luna jum., iar la trei luni am fost cu ea la mare, am alaptat-o pe sezlong, sub umbreluta, iar la 3 luni jumatate am facut un tur al tarii in trei! Nu aveam nicio frica ca mi se imbolnaveste, atat timp cat o alaptam, si preferam amandoi, sa o stim langa noi!
Va pup si pe voi si pe bebelusii vostri, daca aveti! Si va spun de pe acum ca abia astept sa mai alaptez! Bucurati-va de aceste trairi si voi, si copilasul vostru!
sâmbătă, 5 februarie 2011
vineri, 31 decembrie 2010
Postări blogosferice lunare: "Mami, alăptează-mă!"
Cum blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare, m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici, referitoare la alăptare.
Începând cu luna ianuarie 2011 deschid seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătura cu link aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.
Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi binevenite postările care sunt scrise corect gramatical şi ating subiectul propus lunar.
Sunt bineveniţi şi sponsori, doar aceia care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substitutelor de lapte matern
pentru a aprecia cea mai cea postare.
************************
Dacă ştiţi vreun loc/spaţiu/cafenea/sală în care se pot desfăşura întâlniri între părinţi cu copii, vă rog, daţi un "semn", sunt în căutare.
************************
Pentru noul an ce se anunţă, 2011, vă doresc să alăptaţi, cu drag şi spor! Să vă iubiţi, să vă încurajaţi, să vă sprijiniţi, să vă informaţi! Gânduri bune şi încredere să aveţi!
A mai trecut un an de alăptare!La mulţi ani!
*************************
Ah, am uitat să specific tema lunii ianuarie 2011: "Mami, alăptează-mă!: Link-uri utile ce m-au ajutat să alăptez". Primiţi invitaţia mea şi fiţi binevenite să scrieţi despre alăptare pe 31 ianuarie 2011!
Începând cu luna ianuarie 2011 deschid seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătura cu link aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.
Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi binevenite postările care sunt scrise corect gramatical şi ating subiectul propus lunar.
Sunt bineveniţi şi sponsori, doar aceia care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substitutelor de lapte matern
pentru a aprecia cea mai cea postare.
************************
Dacă ştiţi vreun loc/spaţiu/cafenea/sală în care se pot desfăşura întâlniri între părinţi cu copii, vă rog, daţi un "semn", sunt în căutare.
************************
Pentru noul an ce se anunţă, 2011, vă doresc să alăptaţi, cu drag şi spor! Să vă iubiţi, să vă încurajaţi, să vă sprijiniţi, să vă informaţi! Gânduri bune şi încredere să aveţi!
A mai trecut un an de alăptare!La mulţi ani!
*************************
Ah, am uitat să specific tema lunii ianuarie 2011: "Mami, alăptează-mă!: Link-uri utile ce m-au ajutat să alăptez". Primiţi invitaţia mea şi fiţi binevenite să scrieţi despre alăptare pe 31 ianuarie 2011!
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Despre alăptare la "Bebe magia", TVR1
Imagini preluate de la TVR1 din emisiunea "BEBE MAGIA" dedicată alăptării din data de 4 decembrie 2010.
"Bebe magia" (producător Camelia Csiki) este difuzata pe TVR1 in fiecare sâmbătă începând cu ora 9 şi se adresează telespectatorilor care doresc să afle informaţii utile despre tot ce presupune relaţia părinte - copil.
Mii de mulţumiri!
A se reproduce doar cu acordul autorilor.
"Bebe magia" (producător Camelia Csiki) este difuzata pe TVR1 in fiecare sâmbătă începând cu ora 9 şi se adresează telespectatorilor care doresc să afle informaţii utile despre tot ce presupune relaţia părinte - copil.
Mii de mulţumiri!
A se reproduce doar cu acordul autorilor.
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Copii alăptaţi şi purtaţi la marea provocare a alăptării
Se pare ca vremea a ţinut cu noi, chiar dacă pe la ora 11 fără ceva simţeam cum frigul mă cam strângea şi mă gândeam căte mame sunt disponibile să-şi aducă bebeluşul în parc pe frigul acesta venit brusc. Totuşi toamna se anunţa frumoasă (cum cineva drag spunea într-o conversaţie), călduţă şi cu minunăţia de culori. Şi până la urmă, pe acest fond am stat în parcul Izvor mai mult decât planificasem. De ce? Pentru că participarea a fost numeroasă, aprox. 25 de mămici cu copii şi tătici dornice să discutăm despre alăptare. Subiectele au fost numeroase: alăptarea şi diversificarea, greva suptului, relactaţia, scaunul unui bebeluş alăptat, SNS, sling, rănirea mameloanelor, poziţia la sân a copilului, sarcina şi naşterea, scutece refolosibile, manduca.
Ne-au bucurat cu prezenţa Aniela Pietreanu - mai frumoasă şi mai dornică de a-şi împărtăşi experienţa şi altor mămici, Soranei Mureşan de la Pro-mama (mi-a dezvăluit că acum 2 ani a relactat!), ziariştii de la Evenimentul Zilei (urmăriţi ziarul poate-poate ne vedeţi!,Dahnah, Adelle, Mediocra, 3FamilyGuys, Didinuska, qbebe.ro, Raluca - mami de Ştefan şi Adina, medicul pediatru Ilinca Tranulis, Marillys, Codruţa, Cătălina, Monica, Anca,Daniela, Mihaela, Monica, Laura, Andreea, Ruxandra, Daniela, Ioana, Corina, Rodica şi însoţitorii - sper să nu fi uitat pe nimeni.
Toate cuvintele de apreciere către cei prezenţi, mii de mulţumiri. Ştiu că fără prezenţa mămicilor munca mea nu ar avea valoare! Iar fără susţinerea băieţilor mei dragi nu aş fi făcut faţă!
MULŢUMESC!
Şi nu contează ce loc vom ocupa în ierarhia mondială, contează că am mai făcut un mic pas în promovarea laptelui matern. Cel mai bun lapte pentru a da startul în viaţă!
Fotografiile pot fi reproduse doar cu acordul autorului.
LE: Iată că a apărut şi articolul din Evenimentul zilei (imi displace "alăptatul la sân", eu folosesc alăptarea, in fine): http://www.evz.ro/detalii/stiri/mamicile-din-capitala-au-militat-pentru-alaptatul-la-san-907802.html
Ne-au bucurat cu prezenţa Aniela Pietreanu - mai frumoasă şi mai dornică de a-şi împărtăşi experienţa şi altor mămici, Soranei Mureşan de la Pro-mama (mi-a dezvăluit că acum 2 ani a relactat!), ziariştii de la Evenimentul Zilei (urmăriţi ziarul poate-poate ne vedeţi!,Dahnah, Adelle, Mediocra, 3FamilyGuys, Didinuska, qbebe.ro, Raluca - mami de Ştefan şi Adina, medicul pediatru Ilinca Tranulis, Marillys, Codruţa, Cătălina, Monica, Anca,Daniela, Mihaela, Monica, Laura, Andreea, Ruxandra, Daniela, Ioana, Corina, Rodica şi însoţitorii - sper să nu fi uitat pe nimeni.
Toate cuvintele de apreciere către cei prezenţi, mii de mulţumiri. Ştiu că fără prezenţa mămicilor munca mea nu ar avea valoare! Iar fără susţinerea băieţilor mei dragi nu aş fi făcut faţă!
MULŢUMESC!
Şi nu contează ce loc vom ocupa în ierarhia mondială, contează că am mai făcut un mic pas în promovarea laptelui matern. Cel mai bun lapte pentru a da startul în viaţă!
Fotografiile pot fi reproduse doar cu acordul autorului.
LE: Iată că a apărut şi articolul din Evenimentul zilei (imi displace "alăptatul la sân", eu folosesc alăptarea, in fine): http://www.evz.ro/detalii/stiri/mamicile-din-capitala-au-militat-pentru-alaptatul-la-san-907802.html
joi, 2 septembrie 2010
“Marea provocare a alăptării”, 2010 - Invitaţie de participare
Alăturaţi-vă pentru a sărbători alăptarea printr-o “competiţie” distractivă unde fiecare copil va “câştiga” deoarece este alăptat!
Unde?
Quintessence Foundation din Canada organizează “Quintessence Breastfeeding Challenge 2010”. Acest eveniment este o provocare mondială pentru fiecare zonă (provincie, stat, teritoriu, judeţ samd) - care are cei mai mulţi copii alăptaţi în acelaşi timp la o oră prestabilită.
În Bucuresti, evenimentul va aduna participanţii în parcul Izvor. Dacă există doritori să organizeze acest eveniment şi în alte zone ale României vă rog să mă contactaţi pe mail – laptematern@yahoo.com - pentru a vedea cum procedăm cu înregistrarea oficială.
Dacă cunoaşteşi un loc acoperit (ca o măsură împotriva intemperiilor vremii) în care să desfăşurăm această acţiune şi care să nu perceapă nici o taxă, vă rog să lăsaţi un comentariu la acest post sau să-mi scrieţi pe e-mail.
Când?
2 octombrie 2010
De ce?
Pentru a sărbători alăptarea şi donarea de lapte matern. Pentru a promova, proteja şi sprijini alăptarea. Este o şansă la educaţie şi sprijin printr-un mod social distractiv.
Locaţia
Orice spital, maternitate, cafenea, mall, casă samd
Număr de persoane
2+
Ora ataşării la sân
11 am, ora locală.
În 2009, Romania a participat la acest eveniment pentru prima oară cu doua locaţii: Bucureşti (locul 156 în competitie cu 7 bebeluşi alăptaţi simultan) şi Aurel Vlaicu (Hunedoara)(locul 196 cu 3 bebeluşi alăptaţi simultan) – ploaia şi frigul au determinat o participare scăzută, dar apreciată. La nivel mondial au participat 4766 de copii, în 246 de zone din 21 de ţări.
Unde?
Quintessence Foundation din Canada organizează “Quintessence Breastfeeding Challenge 2010”. Acest eveniment este o provocare mondială pentru fiecare zonă (provincie, stat, teritoriu, judeţ samd) - care are cei mai mulţi copii alăptaţi în acelaşi timp la o oră prestabilită.
În Bucuresti, evenimentul va aduna participanţii în parcul Izvor. Dacă există doritori să organizeze acest eveniment şi în alte zone ale României vă rog să mă contactaţi pe mail – laptematern@yahoo.com - pentru a vedea cum procedăm cu înregistrarea oficială.
Dacă cunoaşteşi un loc acoperit (ca o măsură împotriva intemperiilor vremii) în care să desfăşurăm această acţiune şi care să nu perceapă nici o taxă, vă rog să lăsaţi un comentariu la acest post sau să-mi scrieţi pe e-mail.
Când?
2 octombrie 2010
De ce?
Pentru a sărbători alăptarea şi donarea de lapte matern. Pentru a promova, proteja şi sprijini alăptarea. Este o şansă la educaţie şi sprijin printr-un mod social distractiv.
Locaţia
Orice spital, maternitate, cafenea, mall, casă samd
Număr de persoane
2+
Ora ataşării la sân
11 am, ora locală.
În 2009, Romania a participat la acest eveniment pentru prima oară cu doua locaţii: Bucureşti (locul 156 în competitie cu 7 bebeluşi alăptaţi simultan) şi Aurel Vlaicu (Hunedoara)(locul 196 cu 3 bebeluşi alăptaţi simultan) – ploaia şi frigul au determinat o participare scăzută, dar apreciată. La nivel mondial au participat 4766 de copii, în 246 de zone din 21 de ţări.
joi, 26 august 2010
Ascultaţi radioul
Azi, 26.08.2010, mâine, 27.08.2010 şi luni, 30.08.2010, la postul de radio Itsy Bitsy (99.3 FM), emisiunea "Meditaţii pentru părinţi" o are ca invitată pe Claudia Necula, psiholog, membru al Asociaţiei pentru Naştere Naturală şi Alăptare. Claudia vorbeşte despre săptămâna mondială a alăptării şi acţiunile ce au marcat acea săptămână, precum şi despre importanţa alăptării în prima oră după naştere şi ataşamentul dintre mamă şi copil.
marți, 17 august 2010
Laptele matern - primul aliment pentru campioni
Javier Zanetti fotbalist la Inter Milano şi soţia lui, Paula Zanetti, promovează alăptarea.
"Bebeluşul hrănit cu lapte matern creşte sănătos şi puternic, ca un campion!"
Sursa: http://www.waba.org.my/
"Bebeluşul hrănit cu lapte matern creşte sănătos şi puternic, ca un campion!"
Sursa: http://www.waba.org.my/
sâmbătă, 7 august 2010
Maratonul alăptării
Am încheiat săptămâna mondială a alăptării cu un maraton ce a avut loc în AFI Mall Cotroceni.
În acelaşi timp în Constanţa a avut loc un eveniment similar sub sloganul "Sănătatea copilului tău începe înainte de naştere".
Au fost alături de Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare vorbindu-ne despre cum se promovează alăptarea în maternităţi: moaşă şi educator prenatal Lamaze Irina Popescu, din partea asociatiei Fanfara - Claudia Mirica, Anemona Munteanu - reprezentant UNICEF, actriţa Aniela Pietreanu, moaşa Vania Limban (Active Center), Laura Câmpeanu (http://viataprinbalonulroz.blogspot.com/)împreună cu băieţii ei dragi: Sasha şi Florian (care a îndemnat taţii să încurajeze mămicile să alăpteze pentru a nu se trezi noaptea să pregătească biberoane), Claudia Necula (psiholog), Monica Reu (Asociaţia pentru comunicare non-violentă), Diana (sling.ro), reprezentantul Weleda şi eu. Eu.... plină de emoţii, cu un mare gol în stomac, tot discursul pregătit pe îndelete de acasă nu am reuşit să-l spun, de crispare, de emoţie, din cauza acelui microfon care mă împiedica să fiu eu (nu-s bună de discursuri....clar!). Noroc că am avut susţinere de la oameni tare dragi mie şi apropiaţi (fiu, soţ, frate, cumnată), de la mămici ce m-au susţinut tot timpul în demersurile mele, nu le dau numele aici pentru că ele se ştiu.
Emoţii din cauza faptului că am primit "Mulţumesc" din multe părţi, neaşteptat de multe, m-au luat prin surprindere şi mi-au umplut ochii de lacrimi!
Iar finalul a fost apoteotic............prea mult pentru sensibilitatea mea......mult prea frumos......Aniela Pietreanu alăptând un alt copil!(pe Hari, prunc de Carmen - didinuska, mamica cu incizie la sân din cauza proastei informări din parte medicilor!).
E greu de descris ce sentimente îţi oferă o astfel de imagine petrecută într-un mall modern, intr-o societate care vede alimentaţia artificială ca normă şi sânii ca obiecte sexuale.
Şi vreau să rămân cu aceste imagini...cu chipurile mamelor ce rosteau "Mulţumesc, Rox!" şi cu Aniela ţinând la sân alt copil decât al ei!
În astfel de momente îmi dau seama că .........merită!
Vă las în compania fotografiilor!
Pregătiri
Se adună mămicile
Carmen (didinuska) cu Hari în wrap (dacă doriţi să donaţi lapte matern pentru el, vă rog să o faceţi!)
Adriana (Maryllis).....încurajarea ei mi-a făcut bine!Mulţumesc! Şi ea s-a oferit să-l alăpteze pe Hari!
Aniela ne-a vorbit despre cum a născut şi cum creşte Carol cu laptele ei!
Exact de ce aveam nevoie: de prezenţă!
Aniela Pietreanu
Interes pentru alăptare
Asta-s eu!
Tot eu!
Aplauzeeee!
Alături de Vania Limban
Claudia Necula
Tricoul oferit celor prezenţi
Fotografiile pot fi reproduse doar cu acordul autorului.
La sfârşitul întâlnirii am găsit uitată pe unul din scaune o gentuţă de fetiţă - este albă cu flori roz, roşii şi plină cu câteva lucruşoare mici. Cine o recunoaşte ca fiind a lui rog să mă contacteze pe mail.
În acelaşi timp în Constanţa a avut loc un eveniment similar sub sloganul "Sănătatea copilului tău începe înainte de naştere".
Au fost alături de Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare vorbindu-ne despre cum se promovează alăptarea în maternităţi: moaşă şi educator prenatal Lamaze Irina Popescu, din partea asociatiei Fanfara - Claudia Mirica, Anemona Munteanu - reprezentant UNICEF, actriţa Aniela Pietreanu, moaşa Vania Limban (Active Center), Laura Câmpeanu (http://viataprinbalonulroz.blogspot.com/)împreună cu băieţii ei dragi: Sasha şi Florian (care a îndemnat taţii să încurajeze mămicile să alăpteze pentru a nu se trezi noaptea să pregătească biberoane), Claudia Necula (psiholog), Monica Reu (Asociaţia pentru comunicare non-violentă), Diana (sling.ro), reprezentantul Weleda şi eu. Eu.... plină de emoţii, cu un mare gol în stomac, tot discursul pregătit pe îndelete de acasă nu am reuşit să-l spun, de crispare, de emoţie, din cauza acelui microfon care mă împiedica să fiu eu (nu-s bună de discursuri....clar!). Noroc că am avut susţinere de la oameni tare dragi mie şi apropiaţi (fiu, soţ, frate, cumnată), de la mămici ce m-au susţinut tot timpul în demersurile mele, nu le dau numele aici pentru că ele se ştiu.
Emoţii din cauza faptului că am primit "Mulţumesc" din multe părţi, neaşteptat de multe, m-au luat prin surprindere şi mi-au umplut ochii de lacrimi!
Iar finalul a fost apoteotic............prea mult pentru sensibilitatea mea......mult prea frumos......Aniela Pietreanu alăptând un alt copil!(pe Hari, prunc de Carmen - didinuska, mamica cu incizie la sân din cauza proastei informări din parte medicilor!).
E greu de descris ce sentimente îţi oferă o astfel de imagine petrecută într-un mall modern, intr-o societate care vede alimentaţia artificială ca normă şi sânii ca obiecte sexuale.
Şi vreau să rămân cu aceste imagini...cu chipurile mamelor ce rosteau "Mulţumesc, Rox!" şi cu Aniela ţinând la sân alt copil decât al ei!
În astfel de momente îmi dau seama că .........merită!
Vă las în compania fotografiilor!
Pregătiri
Se adună mămicile
Carmen (didinuska) cu Hari în wrap (dacă doriţi să donaţi lapte matern pentru el, vă rog să o faceţi!)
Adriana (Maryllis).....încurajarea ei mi-a făcut bine!Mulţumesc! Şi ea s-a oferit să-l alăpteze pe Hari!
Aniela ne-a vorbit despre cum a născut şi cum creşte Carol cu laptele ei!
Exact de ce aveam nevoie: de prezenţă!
Aniela Pietreanu
Interes pentru alăptare
Asta-s eu!
Tot eu!
Aplauzeeee!
Alături de Vania Limban
Claudia Necula
Tricoul oferit celor prezenţi
Fotografiile pot fi reproduse doar cu acordul autorului.
La sfârşitul întâlnirii am găsit uitată pe unul din scaune o gentuţă de fetiţă - este albă cu flori roz, roşii şi plină cu câteva lucruşoare mici. Cine o recunoaşte ca fiind a lui rog să mă contacteze pe mail.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)