Evitarea si rezolvarea problemelor in alaptare - Caderea frunzelor, intalnirea La Leche League Bucuresti, octombrie 2013

Intalnirile La Leche League Bucuresti sunt deschise tuturor femeilor interesate de alaptare. Copiii sunt intotdeauna bineveniti. Intalnirile sunt discutii de grup, nu prelegeri. Incurajam mamele insarcinate sa participe la intalniri inainte de nasterea bebelusului pentru a obtine informatii si sprijin. Intalnirea lunii octombrie, 2013, va avea loc vineri, 25 octombrie 2013, la Urbanesc, Strada Pictor Stefan Luchian, nr. 17, sector 2, Bucuresti, intre orele 17.30 si 19.00. Subiectul abordat va fi "Evitarea si rezolvarea problemelor in alaptare". Si cum e vremea cand frunzele se desprind de crengi, ar fi frumos sa aveti la voi o frunza - verde, galbena, rosie, portocalie. Sper sa ne intalnim la Urbanesc! Pentru detalii sunati la 0722509939, Rox Dudus.

Alăptarea şi îmbolnăvirile

Scris si revizuit de Jack Newman, MD, FRCPC, 2009
Revizuit de Edith Kernerman, IBCLC, 2009
Tradus de Roxana Duduş

Introducere

De-a lungul anilor, multor femei li s-a spus în mod eronat că trebuie să întrerupă alăptarea. Decizia de a continua alăptarea şi atunci când mama ia un medicament, de exemplu, este mult mai importantă decât dacă copilul nu va primi lapte matern. Renunţarea la alăptare implică riscuri pentru mamă, cât şi pentru copil şi familie, precum şi pentru societate. Şi sunt o multime de riscuri dacă nu se alăptează, astfel încât, în esenţă, problema se reduce la: adăugarea unei cantităţi mici de medicamente în laptele matern face alăptarea mai periculoasă decât formula de lapte praf? Răspunsul este: aproape niciodată. Alăptarea după ce mama a luat un medicament este aproape întotdeauna mai sigură. Cu alte cuvinte, înseamnă că mama trebuie să fie atentă dacă continuă alăptarea, dar să nu o oprească. Aceleaşi argumente trebuie să fie luate în considerare atunci când mama sau copilul sunt bolnavi.

Amintiţi-vă că oprirea alăptării pentru o săptămână sau chiar pentru câteva zile poate duce la înţărcare. Pe de altă parte, ar trebui să fie luat în considerare faptul că unii copii pot refuza acceptarea biberonului, astfel încât sfatul de a opri alăptarea nu este numai greşit, dar de multe ori imposibil. Se obişnuieşte să se sfătuiască mama să mulgă laptele, dar acest lucru nu este întotdeauna uşor în practică, iar rezultatul ar putea fi o angorjare a sânilor.

Mama bolnavă

Foarte puţine boli materne necesită oprirea alăptării. Acest lucru este valabil mai ales pentru infecţiile pe care mama le-ar putea avea, iar infecţiile sunt cel mai comun tip de boală pentru care mamele au fost sfătuite să înceteze alăptarea. Virusurile sunt cauza celor mai multe infecţii, iar aceste infecţii au loc înainte ca mama să aibă idee că este bolnavă. În momentul în care mama are febră (sau nas care curge sau diaree sau tuse sau erupţii cutanate sau vărsături etc), ea a trecut deja infecţia la copil. Cu toate acestea, alăptarea protejează copilul împotriva infecţiilor, iar mama ar trebui să continue alăptarea, în scopul de a proteja copilul. Dacă bebeluşul nu se îmbolnăveşte, ceea ce este posibil, este probabil că el să se simtă mai rău în cazul în care alăptarea se opreşte. Dar de multe ori mamele sunt plăcut surprinse de faptul că bebeluşii nu se îmbolnăvesc. Au fost protejaţi de alăptare, de decizia mamei de a continua. Pentru infecţiile bacteriene (streptoccoc în gât), de asemenea, nu sunt motive de îngrijorare din aceleaşi motive.

Singura excepţie de la cele de mai sus este infecţia cu HIV a mamei. Până când vom avea mai multe informaţii, este în general considerat că mama care este HIV pozitiv nu alăptează, cel puţin în situaţia în care riscurile cu hrănirea artificială sunt considerate acceptabile. Într-adevăr, informaţii recente arată că alăptarea exclusivă protejează copilul de dobândirea HIV, mai bine decât hrănirea cu formule de lapte praf şi că cel mai mare risc este asociat cu alimentarea mixtă (alăptare + lapte praf). Aceste informaţii trebuie să fie confirmate.(nt: între timp au fost confirmate!)

Anticorpii din laptele matern

Unele mame au "boli autoimune", cum ar fi purpura trombocitopenică idiopatică, boli autoimune tiroidiene, anemie hemolitică autoimună şi multe altele. Aceste boli sunt caracterizate de anticorpi produşi de către mamă împotriva ţesuturilor ei. Unele mame cred că: deoarece anticorpii ajung în lapte, mama nu trebuie să alăpteze, pentru că ea îşi va îmbolnăvi copilul. Acesta este un nonsens incredibil. Mama trebuie să alăpteze.

Marea majoritate a anticorpilor din lapte sunt de tip IgA secretori. Bolile autoimune nu sunt cauzate de secretorii IgA. Chiar dacă acestea au fost, copilul nu absoarbe IgA secretor. Nu există nici o problemă. Se continuă alăptarea.

Probleme ale sânilor

-Mastita (infecţia la sân) nu este un motiv pentru a opri alăptarea. De fapt, sânul este probabil să se vindece mai repede în cazul în care mama alăptează din partea afectată.
-Abcesul mamar nu este un motiv pentru a opri alăptarea, nici chiar din partea afectată. Deşi o intervenţie chirurgicală la un sân din care se alăptează este mult mai dificilă, intervenţia şi cursul ei postpartum nu devin neapărat mai uşoare dacă mama opreşte alăptarea, laptele continuă să se formeze timp de săptămâni după oprirea alăptării. Într-adevăr, angorjarea după o intervenţie chirurgicală poate înrăutăţi situaţia. Asiguraţi-vă că chirurgul nu face o incizie ce urmează linia areolei (linia de demarcaţie dintre partea întunecată a sânului şi partea mai deschisă la culoare). O astfel de incizie poate reduce producţia de lapte considerabil.
Aceste abcese mamare nu necesită întotdeauna intervenţie chirurgicală. Aspiraţia repetată cu un ac sau plasarea unui cateter pentru a drena abcesul plus administrarea de antibiotice, adesea, permit evitarea intervenţiei chirurgicale.
Orice intervenţie chirurgicală nu necesită oprirea alăptării.
Este o intervenţie chirurgicală cu adevărat necesară acum, în timp ce se alăptează? Sunteţi sigură că alte abordări de tratament nu ar fi posibile? Ar putea fi suficientă o biopsie?
Dacă aveţi nevoie de operaţie acum, asiguraţi-vă din nou că incizia nu este făcută în jurul areolei. Puteţi continua alăptarea dupa operaţie, imediat, de îndată ce sunteţi trează. Dacă, din anumite motive, opriţi alăptarea pe partea afectată, atunci nu o opriţi din celălalt sân. Unii chirurgi nu ştiu că se poate alăpta şi dintr-un singur sân. Nu aveţi pentru ce să opriţi alăptarea daca aţi avut anestezie generală. Puteţi alăpta imediat ce sunteţi trează.

Mamografiile sunt mai dificile de citit dacă mama alăptează, dar pot fi utile. Încă o dată, cât timp trebuie să aştepte o mamă să nu mai considere că e în perioada de lactaţie? Evaluarea unui nodul care necesită mai mult de examinare fizică poate fi făcută prin alte mijloace în afară de mamografie (de exemplu, ecografie, biopsie etc). Discutaţi opţiunile cu medicul dumneavoastră. Informaţi-l că alăptarea este importantă pentru dvs..

O nouă sarcină

Nu există nici un motiv să nu puteţi continua alăptarea dacă rămâneţi gravidă. Nu există dovezi că alăptarea în timpul sarcinii vă face rău dvs. sau copilului din uter sau celui care se hrăneşte. Dacă doriţi să înţărcaţi atunci faceţi-o încet, treptat, dar pentru că sarcina este asociată cu o producţie de lapte scăzută copilul se poate opri din proprie iniţiativă.

Copilul bolnav

Alăptarea rareori trebuie să fie întreruptă dacă copilul este bolnav. Prin alăptare, mama este în măsură să asigure confortul copilului bolnav şi prin alăptare, copilul este capabil să mângâie mama.

-Diareea şi vărsăturile. Infecţiile intestinale sunt foarte rare la bebelusii alăptaţi exclusiv. (Deşi scaunele moi sunt foarte frecvente şi normale la copiii alăptaţi exclusiv.)
Cel mai bun tratament pentru această afecţiune este de a continua alăptarea. Copilul se va simţi mai bine, mai repede, în timp ce e alăptat. Copilul se va face bine, alăptat fiind, în marea majoritate a situaţiilor şi nu va necesita lichide suplimentare, cum ar fi aşa-numitele soluţii orale de electroliţi, doar cu excepţia cazurilor extraordinare.

-Bolile respiratorii. Există un mit medical cum că laptele matern nu trebuie administrat copiilor cu infecţii respiratorii. Indiferent dacă este sau nu este valabil acest lucru pentru lapte, cu siguranţă nu este adevărat pentru laptele matern.

-Icterul. Bebeluşii alăptaţi exclusiv au icter, în general, chiar şi la vârsta de 3 luni, deşi de obicei, culoarea galbenă a pielii este abia vizibilă. Mai degrabă decât să fie o problemă, acest lucru este normal. (Există cauze de icter care nu sunt normale, dar acestea necesită oprirea alăptării în cazuri foarte rare.)
În cazul în care alăptarea merge bine, icterul nu are nevoie ca mama să oprească alăptarea. În cazul în care alăptarea nu merge bine, stabilirea alăptării va rezolva problema, în timp ce oprirea alăptării chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp o poate anula complet. Oprirea alăptării nu este un răspuns, nu o e soluţie, nu e o idee bună.

Un copil bolnav nu are nevoie de mai puţină alăptare, el are nevoie de ea mult mai mult!

Sursa

Alăptarea şi icterul

de Dr. Jack Newman, MD, FRCPC, 1995-2005

Icterul se datorează unei acumulări de bilirubina în sânge, un pigment galben, care provine din distrugerea celulelor roşii îmbătrânite. Este normal ca celulele roşii îmbătrânite să se distrugă, dar bilirubina care se formează nu produce în mod normal icter deoarece ficatul o metabolizează şi o elimină în intestine, apoi prin scaun.
Nou-născutul are icter de multe ori în primele zile de la naştere din cauza faptului că enzima ficatului responsabilă de metabolizarea bilirubinei este relativ imatură. Nou-născuţii au mai multe celule roşii decât adulţii, aşa că numărul celulelor care se distrug la un moment dat este mai mare; de asemenea, multe din aceste celule sunt diferite de celulele roşii ale adulţilor şi nu trăiesc la nesfârşit. Asta înseamnă că organismul unui nou-născut va produce mai multă bilirubină. Dacă bebeluşul este prematur sau a suferit la naştere sau a fost născut de o mama diabetică sau dacă se distruge un număr mai mare decât normal de celule roşii (aşa cum se întâmpla în cazul incompatibilităţii de Rh), nivelul de bilirubină din sânge poate creşte peste nivelul normal.

Doua tipuri de icter

Ficatul procesează bilirubina astfel încât aceasta să poată fi eliminată din organism (bilirubina procesată se numeşte conjugată, direct reactivă sau solubilă în apă - toţi aceşti termeni arată, practic, acelaşi lucru). Dacă însa ficatul nu funcţionează bine, aşa cum se întâmplă în anumite infecţii, sau dacă sunt blocate tuburile care transportă bilirubina către intestine, atunci bilirubina procesată se poate acumula în sânge şi poate provoca icter. Când se petrece acest lucru, bilirubina procesată apare în urină care capătă o culoare maronie. Urina maronie este un indiciu important al faptului că icterul nu este unul “obişnuit”. Icterul cauzat de bilirubina conjugată este întotdeauna anormal, frecvent grav şi trebuie investigat imediat. În afară de cazurile excepţionale a câtorva boli metabolice extrem de rare, alăptarea poate şi trebuie să continue.
Acumularea de bilirubina înainte ca aceasta să fi fost procesată de enzima ficatului poate să fie normală -“icter fiziologic” (bilirubina aceasta este întotdeauna neconjugată, indirectă sau insolubilă în apă). Icterul fiziologic începe aproximativ în a doua zi de viaţă a sugarului, atinge un punct maxim în a treia sau a patra zi şi apoi începe să dispară. Cu toate acestea, pot exista şi alte condiţii medicale care necesită tratament şi care pot provoca o exagerare a acestui tip de icter. Deoarece aceste condiţii medicale nu au nici o legătura cu alăptarea, mama trebuie să continue să alăpteze. Dacă, de exemplu, bebeluşul are icter sever datorat distrugerii rapide de celule roşii, acesta nu este un motiv pentru a nu-i oferi copilului sânul. Alăptarea trebuie să continue în astfel de cazuri.
Există o condiţie medicală numită icter de alăptare. Nimeni nu ştie care este cauza acestui tip de icter. Pentru a putea primi un astfel de diagnostic, bebeluşul tebuie să aibă cel puţin o săptămână - deşi, în mod curios, mulţi dintre bebeluşii care au icter de alăptare au şi un icter fiziologic exagerat. Copilul trebuie să ia bine în greutate, să fie alăptat exclusiv, să aibă multe scaune, să elimine urină multă şi incoloră şi să aibă o stare generală bună. În astfel de cazuri, bebeluşul are aşa-numitul icter de alăptare, deşi uneori acelaşi tablou poate fi generat şi de infecţii urinare, de o slabă funcţionare a glandei tiroide, precum şi de alte câteva boli foarte rare. Icterul de alăptare atinge un punct maxim între 10-21 de zile, dar poate dura 2 sau 3 luni. Icterul de alăptare este normal. În aproape toate cazurile, alăptarea nu trebuie întreruptă nici pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Foarte rar este nevoie de tratament, de pildă de fototerapie. Nu există nici cea mai mică dovadă că acest tip de icter îi dăunează în vreun fel copilului. Alăptarea nu trebuie întreruptă “pentru a pune diagnosticul”. Dacă bebeluşului îi merge bine alăptat, nu există nici un motiv să se renunţe la alăptare sau să se folosească suplimente. Ideea că ceva nu e în regulă cu bebeluşul care are icter pleacă de la premisa că bebeluşul hrănit artificial este standardul după care gândim cum ar trebui să arate bebeluşul alăptat şi impunem asta mamei şi bebeluşului alăptat. Maniera acesta de gândire, aproape universală printre specialişti, răstoarnă logica cu adevărat. Bebeluşul hrănit artificial are rareori icter după prima săptămână de viaţă şi atunci când are icter, de obicei, e semn că ceva nu e în regulă. De aici se trage concluzia că bebeluşul care suferă de icterul de alăptare are o problemă şi “trebuie făcut ceva”. Cu toate acestea, din experienţa noastră, majoritatea bebeluşilor alăptaţi exclusiv care sunt perfect sănătoşi şi iau în greutate continuă să aibă icter la 5 sau 6 săptămâni sau chiar până mai târziu. Întrebarea ar trebui să fie, de fapt, dacă este normal să nu aibă icter şi dacă absenţa icterului n-ar trebui să fie un semn de îngrijorare. Nu se opreşte alăptarea în cazul icterului de alăptare.

Icter provocat de laptele matern insuficient

Nivelele de bilirubină mai mari decât normal sau icterul care durează mai mult decât de obicei se pot datora şi faptului că bebeluşul nu primeşte suficient lapte. O cauză ar fi faptul că laptele matern vine mai greu (dar dacă bebeluşul se hrăneşte bine în primele zile, nu ar trebui să fie un motiv de îngrijorare) ori că rutina din spital limitează alăptarea ori, şi mai probabil, că bebeluşul nu are o poziţie bună la sân şi nu primeşte tot laptele matern disponibil. Când bebeluşul primeşte lapte matern insuficient, scaunele lui sunt de obicei puţine, astfel că bilirubina din intestinul lui se reabsoarbe în sânge, în loc să fie eliminată prin scaun. Evident, cea mai bună modalitate de a evita icterul provocat de laptele matern insuficient este să se corecteze tehnica alăptării.
Cu toate acestea, oprirea alăptării şi luarea bebeluşului de la sân şi oferirea biberonului cu lapte praf nu este deloc o prima soluţie în acest tip de icter. Dacă bebeluşul se hrăneşte bine, mesele mai dese pot fi suficiente pentru a scădea nivelul de bilirubina - deşi, de fapt, nu e nevoie să faceţi nimic. Dacă bebeluşul nu se hrăneşte bine, el trebuie ajutat să apuce corect sânul şi astfel să primească mai mult lapte. Dacă corectarea poziţiei la sân şi compresia sânului pentru ca bebeluşul să primească mai mult lapte nu funcţionează se impune folosirea unui accesoriu de lactaţie pentru a suplimenta mesele.

Fototerapia

Fototerapia creşte necesarul de fluide al bebeluşului. Dacă bebeluşul se hrăneşte bine, creşterea numărului de mese poate fi, de obicei, de-ajuns. Daca totuşi acest lucru nu este suficient, folosiţi un accesoriu de lactaţie pentru a suplimenta mesele, de preferat suplimentarea să fie cu lapte matern muls manual sau cu pompa şi nu lapte praf.

Sursa