luni, 31 august 2009

Educaţie pentru alăptare

Incepând de azi am aprobare pentru a traduce informaţiile, gândurile, ideile scrise de o mama pe un blog drag mie www.hobomama.com.

Lauren Wayne este scriitoare şi mamă, in Seattle, Washington, SUA. Călătoreşte pe şine alături de soţul ei, Crackerdog Sam, copilul lor, Mikko Lint Picker, şi pisicuţa, d-na Pim. Încearcă în fiecare zi să fie mamă în mod intenţionat şi cu har.


"Am citit nenumărate cărţi şi site-uri pentru a mă pregăti să alăptez. Nu am avut luxul de a vedea mai mult de un cuplu mamă-copil alăptând, aşa că am vizionat clipuri video şi desene creionate cu săgeţi şi însemnări. Am incercat să-mi imaginez cum ar fi şi să vizualizez cum să-mi ţin copilul la piept. Am imitat poziţionarea capului copilului pentru a prinde mamelonul bine şi mi-am înghiontit soţul pentru a-i arăta ce am învăţat. Am învăţat toate etapele împreună cu soţul meu, ca şi când l-aş fi pregătit să alăpteze, dar, în realitate, doar pentru a-mi consolida ceea ce am citit şi în speranţa că el va putea să-mi amintească dacă voi greşi ceva.

Moaşa avea o păpuşă maronie în birou pe care o trata cu acelaşi respect pe care l-ar acorda unui bebeluş, înfăşurând-o cu atenţie în păturica ei după ce termina demonstraţia.
Mi-a arătat cum se ţine papuşă în poziţia burtică-pe-burtică, nu în poziţia de hrănire cu biberonul(“tummy-to-sky”). Am ţinut corpul mic de plastic pe pieptul meu pentru a vedea dacă am înţeles.
M-am simţit aiurea, dar nu atunci cand le-am văzut pe moaşe cu câtă dragoste schimbau păpuşa de scutec. Moaşele cred în importanţa repetiţiei acestui lucru şi eu la fel.

Când aveam 8 ani, mama mea a rămas insarcinată în mod neaşteptat şi, desigur, am fost curioasă să ştiu despre toate lucrurile nerostite şi ascunse. A fost momentul în care părinţii mei au luat cărţi despre “corpul nostru în schimbare” şi despre cum vin copiii. Nu îmi amintesc să fi evitat discuţia cu voce tare despre aceste subiecte sau să fi creat jenă.
M-am simţit oarecum indecentă citind aceste cărţi cu fotografii arătând oameni goi, chiar în sufragerie, împreună cu parinţii mei ------dar, hei, ei mi le-au dat!
Când fratele meu s-a născut, tatăl meu, roşu la faţa, a simţit nevoia de a explica circumcizia fratelui meu, în timp ce eu ma uitam lung la fratele meu nou-născut, aflat în incubator după operaţia sa ----de parcă l-aş fi întrebat!
(Adaug, băiatul meu este intact, fiind o decizie personală!)

Cu toate aceste lucruri noi, învăţate şi explorate, am găsit alăptarea, privind-o pe mama mea, ca fiind fascinantă şi un pic........ei bine, nu mă pot gândi la un cuvânt potrivit. Ruşinos? Deranjant? Am vrut să ma holbez, dar am considerat acest lucru ca fiind privat şi eu chiar nu ar trebui să mă uit. Am început să-mi hrănesc păpuşa proprie, o băgam sub tricou, dar numai în privat pentru a nu părea cuiva că aş fi vulgară.

Cum învăţam să alăptam? Cum sunt educate mamele să o facă? Multe din ele învaţă la cursuri sau din cărţi, ajutate de profesionişti: consultanţi în lactaţie, moaşe sau asistente medicale, iar apoi trecând prin proba de foc în care sunt aruncate: de a-şi hrăni proprii copii. Toate pregătirile sunt terminate şi apare un nou-născut flămând, aşteptând să fie hrănit, iar şi iar -------- noi am invăţat, dar ni se pare totul atât de străin.
Prima dată, când am aşteptat să mi se aducă bebeluşul la sân, m-am îngrijorat de faptul că asistentele medicale care planau asupra bebeluşului să nu gândeasca că aş fi fost o perversă.

Alăptarea se învaţă exact ca şi cum înveţi să te speli pe mâini sau să mănânci sau să te îmbraci ----nu există nici o educaţie cu semnificaţie clinică.
Evenimentele doar se întâmplă, deseori atât de natural, nimeni nu poate ajuta, doar văzând şi acţionând.

Şi aşa, mi-am găsit locul în educaţia alăptării, cu toate că nu sunt instruită profesional, nici măcar nu încerc sa fac ceva, nu fac altceva decât să-mi hrănesc copilul.
Aşa că, de fiecare dată cand îmi desprind sutienul şi îmi pun copilul la sân în restaurant, în casă, în autobuz, în parc, la concert, pe vapor, mă simt ca fiind un educator pentru alăptare! Arăt cum se face!"


Scris de Lauren Wayne, publicat pe site-ul www.hobo.mama

luni, 24 august 2009

Alăptarea şi sentimentul de vinovăţie

"Unul din cele mai puternice argumente pe care îl oferă unii profesionişti din domeniul sănătăţii, agenţiile guvernamentale şi producătorii de lapte praf pentru copii, pentru a nu promova şi susţine alăptarea este acela că “nu trebuie să facem mama să se simtă vinovată pentru că nu alăptează”.Chiar şi unii consilieri în alăptare sunt dezarmaţi de acest truc “a nu face mama să se simtă vinovată”.
Pentru că, într-adevăr, acesta nu este decât un truc.Este un argument pentru a distrage atenţia de la lipsa de cunoştinţe şi de înţelegere a profesioniştilor din domeniul sănătăţii cu privire la alăptare.Acest lucru le permite lor să nu se simtă vinovaţi pentru ignoranţă lor în ceea ce priveşte ajutorarea mamelor pentru a depăşi dificultăţile ce intervin în alăptare, care ar fi putut fi depăşite şi, de obicei, care ar fi putut fi prevenite, în primul rând, dacă mamele nu ar fi fost aşa de subminate în încercările lor de a alăpta.
Acest argument, pare, de asemenea, a permite companiilor care produc lapte praf pentru copii şi profesioniştilor din domeniul sănătăţii să ofere literatură şi mostre de lapte praf femeilor însărcinate şi proaspetelor mame fără nici un sentiment de vinovăţie, deşi este fost bine demonstrat că acestea, literatură şi mostrele, scad rata şi durata alăptării.

Să privim un pic realitatea. Dacă o femeie însărcinată se duce la medicul ei şi recunoaşte că a fumat un pachet de ţigări, nu-i aşa că există şanse mari să plece din cabinet simţindu-se vinovată pentru că şi-a pus în pericol bebeluşul?Dacă ea recunoaşte că a băut câteva beri, foarte des, nu este o şansă să plece din cabinet cu sentimentul de vină?
În cazul în care o mamă recunoaşte că doarme în acelaşi pat cu bebeluşul ei nu-i aşa ca marea majoritate a medicilor o vor face să se simtă vinovată pentru acest lucru chiar dacă este cel mai bine pentru ea şi copilul ei?
În cazul în care mama a mers la medic cu bebeluşul ei de o săptămână şi i-a spus medicului că şi-a hrănit bebeluşul cu lapte omogenizat, care ar fi reacţia medicului? Cei mai mulţi “ar da pe spate” şi ar fi uluiţi.Dar nu ar avea nici o problemă să o facă pe mama să se simtă vinovată pentru că şi-a hrănit bebeluşul cu lapte de vacă şi ,apoi, să facă presiuni asupra ei pentru a-şi hrăni bebeluşul cu lapte praf.(a se observa că nu o presează să alăpteze pentru că “nu doreşte să o facă pe femeie să se simtă vinovată pentru că nu alăptează”!)
De ce atâta indulgentă pentru laptele praf?Motivul, desigur, este că firmele producătoare de lapte praf au reuşit să convingă majoritatea lumii, atât de strălucitor cu publicitatea lor, că hrănirea cu lapte praf este la fel de bună că hrănirea cu lapte matern şi, prin urmare, nu este nevoie să se facă atâta caz că o femeie nu alăptează.Vicepreşedintele Nestlé din Toronto a afirmat, cităm: “evident, publicitatea are efect!”. Afirmaţia este un balsam pentru conştiinţele multor medici – femei care, ele însele, nu au alăptat sau medici a căror soţii nu au alăptat.”Eu nu voi face femeile să se simtă vinovate pentru că nu au alăptat pentru că nu vreau să mă simt vinovat/a pentru că bebeluşul meu nu a fost alăptat.”

Haideţi să privim şi mai de aproape. Laptele praf este, teoretic, cel mai adecvat pentru a hrăni copii în comparaţie cu laptele de vacă. Dar, de fapt, nu există studii clinice care să arate că ar fi vreo diferenţă între bebeluşii hrăniţi cu lapte de vacă şi bebeluşii hrăniţi cu lapte praf.Nici unul.
Laptele matern are mult mai multe avantaje faţă de laptele praf.Şi ştim foarte bine multele avantaje.Aproape în fiecare zi apar noi şi noi studii care ne vorbesc despre aceste avantaje.Dar, există, de asemenea, o mulţime de date clinice care arată că, până şi în societăţile afluenţe, copiii alăptaţi şi mamele lor, implicit, sunt mult mai bine faţă de bebeluşii hrăniţi cu lapte praf. Bebeluşii hrăniţi cu lapte matern au mai puţine infecţii ale urechii, mai puţine infecţii intestinale, o şansă şi mai mică de a dezvolta diabet juvenil şi multe alte boli.Mama care alăptează are şanse mai puţine de a face cancer de sân sau cancer ovarian şi este protejată de osteoporoză.Şi sunt doar câteva exemple!

Deci, cum ar trebui să sprijinim alăptarea?Toate femeile însărcinate şi familiile lor trebuie să cunoască riscurile hrănirii cu lapte praf.Toate ar trebui să fie încurajate să alăpteze şi toate ar trebui să obţină cel mai bun sprijin disponibil pentru a începe alăptarea imediat ce bebeluşul se naşte.Pentru că toate bunele intenţii din lume nu vor ajuta o mamă care are răni teribile la sâni din cauza unei proaste apucări a sânului de către bebeluş. Sau o mamă căreia i s-a spus, aproape întotdeauna în mod necorespunzător, că ea trebuie să oprească alăptarea din cauza administrării unor medicamente sau a unei boli.Sau o mamă a cărei producţie de lapte încă nu s-a stabilit din cauză că ea a primit informaţii greşite.
Majoritatea mamelor eşuează în alăptare din cauza proastei consilieri a unor profesionişti din domeniul sănătăţii, acesta fiind, de multe ori, singurul motiv!
În cazul în care mamele obţin informaţii despre riscurile hrănirii cu lapte praf şi decid să-şi hrănească bebeluşii cu lapte praf, atunci înseamnă că au luat o decizie informată.Aceste informaţii nu ar trebui să provină de la companiile care produc laptele praf, cum se întâmpla de obicei.Pamfletele companiilor oferă anumite avantaje ale alăptării şi apoi implică faptul că şi laptele lor praf este aproape, de fapt, la fel de bun ca laptele matern.

În cazul în care mamele obţin cel mai bun ajutor posibil în alăptare şi găsesc că alăptarea nu este pentru ele, nu-i nici o supărare. Este important de ştiut că o mamă poate trece cu uşurinţă de la alăptare la biberon. În primele zile sau săptămâni fără nici o problemă prea mare. Dar nu acelaşi lucru este valabil şi pentru trecerea de la biberon la alăptare. Este adesea foarte greu sau chiar imposibil, deşi nu întotdeauna.

În cele din urmă, cine se simte vinovată că nu a putut alăpta? Nu femeia care face o alegere informată, de a trece la biberonul cu lapte praf. Este femeia care a vrut să alăpteze, care a încercat, dar nu a putut să alăpteze.
Pentru a preveni acest sentiment de vinovăţie al mamelor, pentru că nu au alăptat, este necesar, nu să se evite promovarea alăptării, ci promovarea alăptării cuplată cu sprijin bun, cunoştinţe multe şi ajutor iscusit."

Dr. Jack Newman, MD, FRCPC
August, 1997

luni, 17 august 2009

Grupul de sprijin pentru alăptare - 16 august 2009

Săptămâna alăptării în Bucureşti s-a sfârşit!Personal, nu ştiu când a trecut şi mi-aş fi dorit să mai dureze!Dar, pe viitor vom mai organiza astfel de campanii de informare în ale alăptării pentru ca am prins curaj!
Susţinere financiară nu am aavut, dar morala da!Si ne-a ajutat enorm, ne-a impulsionat şi ne-a făcut să nu renunţăm.
Am fost prezente timp de 6 zile, cate 2 ore şi jumătate pe zi, în 6 parcuri importante din capitala. Personal, parcul Titan mi s-a părut cel mai primitor.
Am împărţit peste o mie de pliante şi am stat de vorbă cu zeci de mămici.
După ce am ascultat ce ne-au destăinuit mamele, ne-am dat seama de un lucru: multe dintre ele au înţărcat precoce din mai multe motive. Iar motivele principale au fost lipsa informaţiei şi a ajutorului specializat(din maternitate şi, apoi, la întoarcerea acasă) şi introducerea biberonul. Dacă arunc o privire pe studiul IOMC-ului din 2005 privind “STATUSUL NUTRIŢIONAL AL COPIILOR IN VÂRSTA DE PANA LA 5 ANI”, observ ca primul motiv intră la recomandări pentru viitor, iar cel de-al doilea e o concluzie. Si asta se întâmpla acum 4 ani!!!!!!
O mămica ne-a spus ca tare ar fi vrut sa ne întâlnească şi după ce a născut, la începutul alăptării.
O buna parte dintre mamele care împingeau un cărucior sau ţineau un bebeluş în braţe şi cărora le întindeam un pliant, precizând despre ce este vorba, făceau un semn cu mâna de negare după care adăugau: "Nu mai avem nevoie!Am terminat de mult!". Cel mai mult se repeta acest "am terminat de mult".
Poate unele aveau acel sentiment de vinovăţie sau regretau că nu au putut face mai mult sau au vrut să fie ajutate şi nu au găsit ajutorul necesar sau pur şi simplu nu au vrut să alăpteze mai mult.
Am întâlnit şi mame care încă alăptau, copilul având 1 an jumătate sau 2, şi s-au bucurat când au constatat că si noi avem copii alăptaţi la aşa vârste.
Nu am întâlnit mame care Nu au alăptat!

Mesajul nostru de promovare a alăptării a fost difuzat în fiecare zi la radio Itsy-Bitsy, iar ştirea despre “Săptămâna alăptării in Bucureşti” a apărut pe www.relitatea.net (pentru asta mulţumesc unor prieteni dragi - Gabi şi Viorel) şi a fost preluată de alte zeci de site-uri.
Acţiunea noastră am înscris-o şi la campania pro tv care promovează respectul in România: “Jos, pălăria!”. Mesajele de acolo le-am primit cu mult drag şi le vom urmări în continuare, din păcate nu se înregistrează toate voturile, am observat ca multi din cei care au postat acolo se “plângeau” ca nu pot vota. Dar, sunt convinsă că şi fără acele voturi campania are şi va avea succes.

Ieri seara ne-am adunat într-o locaţie în curs de amenajare (îi mulţumim Ilincai, medic pediatru rezident pentru că ne-a oferit un loc în care să ne întâlnim) pentru “Grupul de sprijin în alăptare”, a cărui temă principală de discuţie a fost “Factorii care influenţează negativ alăptarea.Cum să prevenim şi cum să rezolvam.”
Si hărnicuţe cum suntem, înainte de a începe ne-am făcut un plan de bătaie. Dar ştiţi cum este: socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg!
La întâlnire au fost prezente 8 mămici, unele însoţite de copilaşii lor purtaţi in sling, vreo 4 tătici şi 3 graviduţe.
Cele care au răspuns la întrebările lor au fost: specialiştii - Ilinca (medic pediatru rezident), Irina (viitoare moaşă şi consilier lamaze, o puteţi contacta pe site-ul www.nastecumsimti.org – este un ONG) şi mamele cu experienţă îndelungată în alăptare - Diana – mami de David şi creatoare de sling-uri, www.sling.ro, şi eu, Roxana – mami de Darie, viitor lider în curs de pregătire cu La Leche League.
Subiectele atinse au fost multe şi complexe: soluţii pentru instruirea personalului medical din spitale referitoare la promovarea alăptării, informarea gravidei înainte de naştere, beneficiile alăptării, alăptarea la cerere, puseul de creştere, evitarea introducerii substituenţilor sânului (biberonul, suzeta), alăptarea în public, alăptarea copilului (peste 2 ani), recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi UNICEF, cât ia în greutate un copil alăptat, libertatea de mişcare a mamei, factori ce au dus la o înţărcare precoce, sentimentul de vinovăţie pe care mama care oferă lapte praf nu trebuie să-l aibă, cum alăptam în sling, cum poate ajuta tatăl, înţelegerea diferenţelor reale dintre laptele matern şi laptele praf.
Am auzit poveşti frumoase, spuse din inimă, de multe ori am avut nodul în gat de emoţie şi ochii împăienjeniţi de lacrimi, am văzut mame împăcate cu sine, tătici grijulii şi iubitori, graviduţe receptive, dornice să înveţe din experienţa altora, viitori tătici revoltaţi şi căutând soluţii pentru ca soţia şi bebeluşul să primească ce li se cuvine în spital.

O astfel de campanie era mai mult decât necesară, ne bucurăm că suntem auzite, ne dorim să contribuim la creşterea procentului de copii alăptaţi, vă mulţumim că sunteţi alături de noi!

Si nu pot încheia fără să mulţumesc celor care au fost alături de noi în parcuri şi care ne-au ajutat să împărţim pliate, ne-au susţinut, încurajat, criticat, pupat: Nadia cu Tudor şi Mateea, Miruna cu Alexei şi Dimitri, Mona, Miki cu Mara, Ana cu Ilana Andreea, Anca cu Sabina şi Larisa, Claudia cu Eliza şi Stefan, Ruxi cu Alexandra şi Matei, Veronica cu Teodor, Codruţa, Andra cu Clara şi Victor, Maria cu Teodora şi celor care ne-au trimis mesaje pe unde am apărut în lumea asta virtuală!
Şi ştiu foarte bine că fără ajutor din partea jumătăţii mele dragi, Şerban şi a marii mele iubiri, Darie (care mi-a oferit să trăiesc o experienţă a alăptării şi, având-o, să pot ajuta şi alte mame) nu aş fi reuşit să particip la această campanie! Vă iubesc mult, mult!




Noi, curajoasele!

Viitori părinţi şi Irina

De la stânga la dreapta, Diana, Rox şi Ilinca


Lecţii de purtat bebeluşul în sling oferite de Diana




Irina
, consilier Lamaze





Părinţi,bebeluşi,viitori părinţi


Ilinca, medic rezident pediatru


Fotografiile au fost realizate si postate cu acordul participantilor.Orice reproducere se va face cu acordul lor!

O parte din fotografii sunt primite de la Ana, mami de Ilana-Andreea, căreia îi mulţumesc!

joi, 13 august 2009

Jos,pălăria!

Săptămâna alăptării în parcul Tineretului, Bucureşti

Ieri am poposit în parcul Tineretului. Am întâlnit câteva mame care ştiau despre săptămâna alăptării în Bucureşti, citiseră pe desprecopii.com sau auziseră la radio România Actualităţi. Oricum, ieri a vuit presa despre acest eveniment şi ne aşteptăm să fim asaltate de mame sau viitoare mame.
Parcul nu era aşa aglomerat cum ne aşteptam, dar am întâlnit şi gravidute care s-au bucurat că le-am ieşit în cale.
M-am îndreptat cu un flyer în mână către două doamne tinere, una din ele împingea un cărucior cu un copilaş până într-un an. Am nimerit-o tocmai pe mamă, i-am explicat despre săptămâna alăptării, i-am înmânat un flyer care suna aşa:


ea l-a citit cu atenţie după care mi l-a înapoiat şi mi-a zis: "eu sunt asistentă medicală!"
Luaţi-o cum vreţi!!
Cum?
Părerea unanimă, adică a mamelor cu care am stat de vorbă în această săptămână şi majoritatea celor care au postat pe alte site-uri la subiectul săptămânii alăptării, era că această campanie pro-alăptare trebuia să se desfăşoare în maternităţi, pentru că acolo e buba mare!!!!!!!!!!!!


Nu uitaţi să o ascultaţi pe Irina, azi, în jurul orei 9.30, la radio Itsy-Bitsy.Va vorbi despre "Săptămâna alăptării".


Senzaţii ţări!

Azi vă aşteptăm în Parcul Herăstrău!Nu ne ocoliţi dacă vă interesează subiectul!

miercuri, 12 august 2009

Săptămâna alăptării în parcul Drumul Taberei, Bucureşti


Nu uitaţi să ascultaţi mesajul promovării evenimentului pe acest post de radio!


Ah, nu, nu vă tratam cu spatele, vă transmitem mesaje pro alăptare!Citiţi-le!


O mică parte din grupul de sprijin pentru alăptare. De la stânga la dreapta: eu, Roxana; Irina; Miruna şi Miki.


În acţiunea pro-alăptare!


Oferim răspunsuri documentate la întrebări referitoare la alăptare!


Vrem să dărâmăm toate miturile alăptării!


Dacă ne întâlniţi şi aveţi nelămuriri în ceea ce priveşte alăptarea , nu ezitaţi, trageţi-ne de tricoul alb ca laptele!


Miki şi Irina oferind informaţii unei proaspete mămici!


Irina explică cum stă treaba cu puseul de creştere şi cu diversificarea precoce.


Un pliant, vă rog!


Human milk rulz!


Evitaţi să oferiţi biberonul bebeluşului!