Hrănirea bebeluşilor şi copiilor în situaţii de urgenţă

Florence Owens Thompson, asa numita “mama migranta”, fotografie realizata in 1936 de catre Dorothea Lange



Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă:

" În situaţii de urgenţă, alăptarea este cea mai optimă şi mai sigură metodă de a hrăni. La a 47 a Adunare Mondială a Sănătăţii s-au atenţionat statele membre "sa exercite prudentă extremă când planifică, implementează sau sprijină operaţiunile urgente din timpul dezastrelor, prin promovarea, protejarea şi susţinerea alăptării."

De ce laptele praf este un risc şi mai mare în situaţii de urgenţă?

În situaţii de urgenţă, furnizarea de apă curată, soluţiile de sterilizare a biberoanelor şi locurile de depozitare ale produselor de lapte praf sunt rare sau indisponibile. În aceste condiţii, hrănirea cu lapte praf este periculoasă şi poate avea ca rezultat boli, subnutriţie şi moarte. Transportul laptelui praf în zonele afectate este limitat. Din păcate, multe agenţii care oferă ajutor continuă să solicite donaţii de lapte pentru bebeluşi în aceste perioade de criză. Deseori, donaţiile de lapte pentru copii stau în drumul alimentaţiei sănătoase a copiilor şi acordă aprobare pentru hrănirea cu lapte praf ca fiind un mijloc sigur de hrană pentru copii.
În aceste situaţii, alăptarea are o importantă critică. Salvează vieţile bebeluşilor şi copiilor; previne subnutriţia şi bolile infecţioase extrem de grave, cum ar fi diareea. Prin contrast, hrănirea cu lapte praf creşte riscul subnutriţiei, a bolilor şi a morţii. Trebuie avută grijă extremă în utilizarea produselor artificiale de hrană, doar în situaţii care presupun"are nevoie"; instrucţiunile cu privire la apă curată, refrigerare trebuie să fie puse în practică pentru a reduce riscurile asociate.

"Maternităţile noastre au fost asaltate de substituenţi ai laptelui matern primiţi de la agenţiile de ajutor umanitar. Acest lucru a distrus toate programele noastre referitoare la alăptare.", dr. Anahit Demirchian, şeful programului naţional de promovare şi protejare a alăptării, Armenia, 1996.

Mituri despre alăptare în situaţiile de urgenţă:

1.Mamele subnutrite nu pot alăpta – în aproape toate cazurile, o mamă hrănită sub-optim poate să-şi hrănească copilul la sân. Răspunsul cel mai important este să se hrănească mama astfel încât să-şi poată alăpta copilul. Este mult mai sigur şi eficient să se ofere ajutor nutriţional pentru mamă decât să se rişte sănătatea copilului hrănindu-l cu substituenţi ai laptelui matern. Mamele aflate în astfel de situaţii au nevoie de ajutor şi suport pentru a li se permite să alăpteze.
2.Stress-ul duce la pierderea laptelui matern – deşi stress-ul extrem sau frica pot reduce producţia de lapte, totuşi această situaţie e de scurtă durată. Pe de altă parte, alăptarea produce hormoni care au un efect calmant asupra mamei şi copilului şi creează o legătură inseparabilă între ei. Nu există abandon de copil în situaţii de urgenţă atunci când mama alăptează şi e împreună cu copilul ei.
3.Bebeluşii cu diaree au nevoie de apă sau ceai – laptele matern conţine aproximativ 90% apă. Alăptarea exclusivă oferă toată apa, hrana şi anticorpii de care are nevoie un copil, fără risc de contaminare. Oferirea de apă unui bebeluş poate duce la apariţia de bacterii care cauzează boli şi alţi contaminanţi, în special, dacă sursa de apă este insuficientă sau indisponibilă. Se poate da apă doar în cazurile extreme, de diaree severă când bebeluşii au nevoie de rehidratare, în paralel cu laptele matern.
4. Mamele nu pot relua alăptarea în cazul în care a fost oprită – mamele şi copiii pot reporni lactaţia, chiar şi după o perioadă în care mama nu a alăptat. Contactul permanent piele-pe-piele şi accesul frecvent la sân contribuie la creşterea producţiei de lapte şi permit mamelor să reia alăptarea. Acest lucru este foarte important pentru copii în astfel de situaţii de urgenţă.

Opţiuni de hrănire:

În situaţiile în care copiii sunt orfani, mamele sunt foarte bolnave şi sunt în imposibilitatea de a oferi sânul sau aleg să nu ofere sânul, alte opţiuni de hrănire pot fi necesare. În ordinea preferinţelor, acestea ar fi:

1.laptele matern muls;
2.alăptarea copilului de către altă mamă ("wet nursing");
3.lapte matern disponibil pe plan local, din donaţii;
4.achiziţionarea, pe plan local, de lapte praf special pentru bebeluşi şi utilizat în cazul în care condiţiile permit şi există siguranţă în pregătire şi stocare.

Ce recomandă Codul de comercializare a substituenţilor laptelui matern emis de Organizaţia Mondială a Sănătăţii?

I n situaţii de urgenţă, protejarea alăptării este şi mai importantă decât în orice alt moment. Donaţiile şi utilizarea laptelui praf pentru bebeluşi poate să crească riscul de subnutriţie, diaree şi moarte. De aceea, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a stabilit un set de ecomandări pentru a restricţiona donaţiile şi utilizarea laptelui praf pentru copii în situaţii medicale sau sociale.
*donaţiile de lapte praf pentru copii, biberoane şi alimente pentru copii vor fi refuzate.
*dacă este necesar substituenţii de lapte matern vor fi achiziţionaţi la nivel local.
*substituenţii laptelui matern pot fi utilizaţi doar după o analiză atentă a nevoilor de siguranţă şi preparare. Monitorizarea atentă este necesară pentru a asigura folosirea corespunzătoare şi pentru a gestiona efectele secundare ce pot apărea.
*biberoanele şi tetinele nu vor fi distribuite. Dacă sunt necesari substituenţi ai laptelui matern atunci se va încuraja folosirea unei căni speciale.

Crearea de locuri prietenoase pentru mamă şi copil

Locurile speciale, cum ar fi corturi speciale pentru mame şi copii, trebuie să fie amenajate în condiţii de siguranţă şi securitate. Aceste locuri speciale ajută la prevenirea separării copilului de mamă şi oferă sprijin, în timp, pentru copiii şi mamele subnutrite.

Sursa: http://www.infactcanada.ca/feeding_in_emergencies.htm