1-7 august 2009 - Săptămâna mondială a alăptării

Tema principală: Alăptarea, vitală în cazuri de urgenţă: sunteţi pregătiţi?

Obiective:
atragerea atenţiei asupra rolului vital pe care îl joacă alăptarea în situaţii de urgenţă în întreaga lume;
-accentuarea nevoii de protecţie şi de sprijin activ a alăptării înainte şi în timpul situaţiilor de urgenţă;
-informarea mamelor, comunităţilor, susţinătorilor, medicilor, asistentelor, guvernelor, agenţiilor de ajutorare, donatorilor şi mass-mediei cu privire la modul în care pot sprijini activ alăptarea, înainte sau în timpul situaţiilor de urgenţă;
-colaborarea între persoanele care cunosc alăptarea şi a celor implicaţi în situaţiile de urgenţă.


Motive:
- copiii sunt cei mai vulnerabili în situaţii de urgenţă - mortalitatea la copii este de două până la 70 de ori mai mare decât media din cauza diareeei, malnutriţiei şi a bolilor respiratorii.
-alăptarea salvează vieţi şi protejează copiii. Chiar şi când nu este o situaţie de urgenţă, copiii sub vârsta de 2 luni, nealaptaţi, au şanse de 6 ori mai mari de a deceda.
-situaţiile de urgenţă pot avea loc oriunde în lume, distrugând ceea ce este "normal", determinând părinţii să lupte pentru a face faţă şi copiii să devină vulnerabili la boli şi moarte.
-în timpul acestor situaţii, mamele au nevoie de suport activ pentru a continua sau a restabili alăptarea.
-pregătirea de urgenţă este vitală. Sprijinirea alăptării în situaţii normale consolidează capacitatea mamelor de a răspunde în cazuri de urgenţă.

Haideţi să susţinem, să protejăm şi să promovăm alăptarea în această săptămâna! Vă aştept aici pe blogul meu sau al vostru sau unde doreşte fiecare, cu un gând bun, o experienţă frumoasă, o poveste, o întâmplare, o fotografie sau orice care poate încuraja alăptarea!


Sursa: http://worldbreastfeedingweek.org/

Zece paşi pentru o alăptare de succes

1. Existenţa în formă scrisă a unei politici de promovare a alăptării ce este comunicată periodic întregului personal medical.
2. Instruirea întregului personal medical în vederea dobândirii abilităţilor necesare pentru implementarea acestei politici.
3. Informarea tuturor femeilor însărcinate despre avantajele alăptării şi modul de gestionare a acestei practici.
4. Sprijinirea mamelor pentru a putea începe să îşi alăpteze bebeluşul la maxim o jumătate de oră de la naştere.
5. Intruirea mamelor cu privire la cum se alăptează şi cum pot să menţină secreţia de lapte chiar şi atunci când sunt despărţite de copiii lor.
6. Hrănirea nou-născuţilor exclusiv cu lapte matern, cu excepţia cazului în care medicul recomandă altceva.
7. Adoptarea sistemului de „rooming in”, ce presupune ca mamele şi copiii să rămână împreună 24 de ore din 24.
8. Încurajarea alăptării la cerere.
9. Evitarea folosirii tetinelor sau suzetelor în cazul copiilor care sug la sân.
10. Încurajarea înfiinţării de grupuri de sprijin pentru mamele care alăptează şi îndrumarea lor către aceste grupuri la ieşirea din spital.

Sursa: UNICEF.org

Mărimea medie a stomacului unui bebeluş

Apărători pentru sâni

Apărătorile pentru sâni reprezintă o copie a mamelonului şi au fost confecţionate de-a lungul timpului din lemn, argint, os, ceară, staniu, fildeş, polipropilenă sau sticlă, cu o terminaţie din material moale, elastic (gen cauciuc, silicon) care ajută copilul să sugă.
Primele apărători pentru sâni sunt descrise în literatura medicală pe la mijlocul anilor 1600.
Astăzi, ele sunt din cauciuc, latex şi silicon, iar producătorii se întrec în a scoate tot felul de forme, cât mai apropiate de mamelonul uman. Se utilizează pentru a acoperi mamelonul şi areola sânului în timp ce bebeluşul este alăptat. Bebeluşul suge prin aceste mameloane artificiale şi nu direct de la sân.
Aplicarea apărătorilor pentru sân reprezintă o soluţie de scurtă durată şi se recomandă a fi folosite sub îndrumarea unui consultat în lactaţie.

Avantaje:
-sunt utile când mama posedă mameloane foarte mari, iar bebeluşul are gura neobişnuit de mică;
-pot ajuta când bebeluşul nu poate apuca sânul datorită anomaliilor mameloanelor (plate, retractate, neelastice etc.), dar nu ca primă metodă;
-pot ajuta bebeluşul cu probleme ale cavităţii orale (despicătura palatului, sindromul Turner, maxilar anormal, fren lingual scurt etc.)
-pot ajuta când mama are răni foarte dureroase pe mameloane, până la descoperirea cauzei ce provoacă rănile;
-pot ajuta bebeluşul cu putere de sucţiune slabă (prematurul, "somnorosul”, bebeluşul cu probleme neurologice);
-încurajează mameloanele să fie protractile;

Dezavantaje:
-volumul de lapte matern este redus semnificativ prin interferenţa apărătorilor cu producerea de oxitocină;
-nu permit compresia sinusurilor prin care vine laptele matern;
-nu permit stimularea mamelonului/areolei de către contactul piele-pe-piele şi dăunează ciclului prolactinei;
-există riscul blocării canalelor galactofore şi apariţia mastitei, datorită transferului redus de lapte;
-prin ele extragerea laptelui matern se face cu sucţiune minimă şi presiune negativă;
-nu "repară” rănile mamelonului dacă motivul care le provoacă nu a fost descoperit;
-pot afecta luarea în greutatea a bebeluşului şi pot duce la înţărcare precoce;
-dacă nu sunt aplicate corect pot produce dureri ale sânilor, crăparea pielii sânilor, traume interne sânilor;
-poate fi dificilă renunţarea la folosirea lor;
-apărătorile din latex provoacă alergii.

Apărătorile pentru sâni se folosesc doar atunci când alte opţiuni au fost încercate şi nu au avut rezultat. Este mult mai bine să ai un bebeluş la sân cu apărători decât să nu îl ai la sân deloc!
Bebeluşul hrănit la sân cu ajutorul apărătorilor este indicat a fi cântărit regulat, cel puţin la două săptămâni.
Mama care foloseşte apărătorile pentru sâni trebuie să observe dacă sânii sunt moi după fiecare hrănire, iar dacă nu e aşa atunci e necesară mulgerea sânilor până devin moi pentru a se asigura că producţia de lapte rămâne adecvată, că se reduce riscul de blocare a canalelor galactofore şi că ajută la menţinerea producţiei de lapte.

Laptele matern în lupta cu cancerul

Tim Browne, profesor pensionat şi muzician în oraşul Wiltshire, Anglia, a fost diagnosticat, în iulie 2007, cu cancer de colon. Cu o săptămâna înainte de a avea loc nunta fiicei sale, a suferit o intervenţie chirurgicală. O lună mai târziu, medicii i-au anunţat răspăndirea cancerului către ficat, ganglionii limfatici şi faptul că e în ultima fază. În acel moment, altă intervenţie chirurgicală era exclusă. Aşa că, Browne a început un ciclu de chimioterapie.
În disperare de cauză, fiica lui a venit cu o idee, în urmă vizionării unui documentar despre beneficiile laptelui matern. Ea povesteşte "un om din America a fost bolnav de cancer de prostată. A băut lapte matern în fiecare zi. Acest bărbat a declarat că astfel tumorile lui s-au redus."
Georgia (27 ani) îşi alăpta fetiţa în vârstă de 8 luni, Monty, şi mulgea, zilnic, laptele ei oferind tatălui câţiva zeci de ml de lapte matern. Browne a început să-i spună nepoatei sale "ora de lapte".
Controversatul extraingredient: laptele propriei fiice, se combina cu lapte de vacă şi fulgi de porumb la masa de dimineaţă. Iniţial, tatăl a spus că laptele nu este neplăcut la gust, doar uşor picant şi uleios.
Browne a întrerupt administrarea laptelui atunci când greaţa provocată de chimioterapie a făcut ca gustul laptelui matern să devină intolerabil. El nu s-a vindecat de cancer, dar este convins că folosind lapte matern a făcut un lucru bun.
"Este foarte dificil să spui cuiva că a avut efect sau nu", a spus Browne. "Ce putem spune, însă, este faptul că acest proces a fost uimitor şi a contribuit la ajutarea familiei."

Dr.Marie Savard, de la ABC News Medical, declara că, deşi, laptele matern are multe beneficii şi nu poate fi reprodus "nu există nici un studiu care să spună că unele proteine din laptele uman vor aduce beneficii acestui om".

Savard spunea, de asemenea, că efectul placebo în acest caz este real.
"Cred că partea cea mai importantă este că oferă speranţă. Împreună, fiica şi tatăl, şi-au consolidat relaţia."
Savard spunea că laptele matern primit de Browne de la fiica sa nu a dăunat.

Dar, oamenii de ştiinţă sunt optimişti cu privire la potenţialul oferit de laptele matern.
Cei de la Food and Drug Administration au fost “ intrigaţi de faptul că noile cercetări arată că laptele matern..........reduce riscul de cancer în copilărie." O proteină din laptele matern poate provoca celulelor canceroase o "auto-distrugere". Această unică caracteristică a acelei proteine ar putea ajuta în lupta adulţilor cu cancerul, spun unii medici.

Dar, pentru puţinii oameni afectaţi de cancer care caută tratamente alternative, laptele matern este scump, necesită reţetă şi este greu de găsit.

Sursa:
http://www.dailymail.co.uk/health/article-1192547/Woman-donates-breast-milk-father-bid-help-beat-cancer.html
http://www.neatorama.com/2009/04/21/daughter-helps-dad-fight-cancer-by-breastfeeding-him/
http://breastfeedingmums.typepad.com/breastfeedingmums_blog/2009/05/fighting-cancer-with-daughters-breast-milk.html#more

Breastcrawl - iniţierea alăptării

Termenul de “breastcrawl” provine din limba engleză, “breast” = sân şi “to crawl”= a se târâ, a se furişa, a merge încet.
Bebeluşul odată ieşit la lumina zilei urmează a fi pus pe pieptul mamei sale.Mama stă în poziţia culcat cu sânii dezgoliţi, iar bebeluşul sănătos va veni în contact cu pielea mamei.În primele 30-60 de minute după naştere, bebeluşii au înclinaţia naturală de a se târâ pe pieptul mamei în căutarea sânului, pentru a se hrăni.Cel mai bine va funcţiona la bebeluşii care nu au primit prin sângele mamei analgezice sau anestezie înainte de a se naşte.
Contactul dintre mamă şi bebeluş în decursul primei ore după naştere este extrem de necesar (pe lângă multe alte beneficii) pentru iniţierea alăptării, pentru a da un start bun alăptării. Nivelul de oxitocină creşte în acele momente şi va asigura curgerea laptelui.
Dr. Christina Smillie descria acest contact ca pe un “dans între mamă şi copil”.
Bebeluşul va avea pumnii încleştaţi, în ei regasindu-se lichid amniotic.Este indicat ca mâinile lui să nu fie şterse.Mirosul cunoscut bebeluşului îl va ghida în calea lui către sânii mamei.Aceştia secretă o componentă cu miros similar lichidului amniotic.
Uneori, înainte de a nimeri cu gura sânul mamei, bebeluşul atinge sânii cu pumnii lui realizând un uşor masaj ce determină eliberarea hormonului numit oxitocină.
După naştere, nou-născutul sănătos prezintă o stare de alertă, menţionată ca fiind o primă fază de reactivitate. Mama interacţionează cu bebeluşul, vizual, olfactiv, tactil.Temperatura plăcută a organismului mamei va regla temperatura nou-născutului. Toate acestea vor da bebeluşului siguranţă, starea lui devine liniştită, calmă şi va determina creierul să elibereze oxitocină inducând relaxarea totală.Bebeluşii separaţi de mama lor la naştere plâng excesiv.
Reflexul de a păşi al nou-născutului favorizează împingerea picioarelor în abdomenul mamei pentru a se propulsa către pieptul ei. Presiunea rezultată din împingerea picioruselor va ajuta la expulzarea placentei şi la reducerea hemoragiei uterine.
La scurt timp bebeluşul va găsi sursa de hrană cu miros unic, cu temperatură potrivită – sânul mamei lui! Bărbia şi buza lui inferioară vor atinge sânul mamei, gura bebeluşului se va deschide larg şi va continua să caute mamelonul până când acesta va fi prins, iar bebeluşul se va considera ataşat la sân. Primul lapte de care va beneficia nou-născutul este colostrul, bogat în anticorpi care vor influenţa imunitatea de-a lungul vieţii.
Instinctele bebeluşului au dat startul procesului de învăţare, iar el ştie acum că se poate hrăni cu succes şi va fi capabil să se ataşeze la sânul mamei pentru următoarea hrănire.
Bebeluşul se hrăneşte ori de câte ori doreşte, ori de câte ori simte nevoia, ori de câte ori îi este foame. Nu poţi impune un program de hrănire unui nou-născut! Nu merită! Nevoia de supt a bebeluşului este un bun răspuns biologic.

Pentru multe decenii, atât părinţii cât şi specialiştii au împins nou-născuţii la sânul mamei când au considerat ei. De fapt, la naştere, bebeluşul ştie mai multe decât ei.
Important este ca părinţii şi profesioniştii din domeniu să primească informaţia necesară, corectă, să fie dispuşi să o aplice, să permită crearea unui mediu liniştit în care nou-născutului să i se dea voie să-şi manifeste instinctul, să realizeze acest uimitor “breastcrawl” sau ceastă târâre către sânul mamei sau această cale către primul lapte de la sânul mamei sau această ataşare la sânul mamei.

Marile organizaţii mondiale UNICEF, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi UNICEF, Organizatia Mondială a Sănătăţii şi “World Alliance For Breastfeeding Action” au realizat un scurt film necesar pentru a încuraja mamele din ţările în curs de dezvoltare să alăpteze. Reprezintă ideea de bază a unui program educaţional pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii. În anul 2007, scopul principal al “Săptămânii Mondiale a Alăptării” a fost de a promova acest ideal.

Iniţierea alăptării imediat după naştere are un mare potenţial: 16% din decesele neonatale ar putea fi evitate dacă alăptarea are loc în prima zi după naştere şi 22% dintre ele dacă alăptarea este iniţiată în prima oră de la naştere.

Vă invit să vizionaţi acest uimitor, emoţionant, încurajator, fascinant film. Merită din plin!

Un start bun în alăptare

de Jack Newman, MD, FRCPC

Alăptarea este cel mai normal şi natural mod de hrănire a bebeluşilor şi copiilor mici, iar laptele uman este făcut special pentru copii. Un început bun al alăptării ajută cu siguranţă în asigurarea unei experienţe plăcute pentru mamă şi copilul ei. Alăptarea trebuie să fie simplă şi fără probleme pentru majoritatea mamelor.
Marea majoritate a mamelor sunt perfect capabile să-şi alăpteze exclusiv copilul pentru primele 6 luni de zile. De fapt, cele mai multe mame ar trebui să fie capabile să producă mai mult decât suficient lapte. Din păcate, politica învechită a multor spitale şi rutina bazată pe hrănirea cu biberonul încă predomină şi fac alăptarea dificilă, uneori chiar imposibilă, atât pentru mamă cât şi pentru copil. Prea des aceste mame se învinovăţesc!
Pentru că alăptarea să se desfăşoare bine şi să se stabilească corect este foarte important ca startul să fie bun, primele zile după naştere contează enorm. Desigur, chiar şi cu un start teribil multe mame şi copii se descurcă în final. Şi, da, multe mame doar îşi pun copiii la sân şi totul merge bine.

Bază alăptării depinde de modul cum bebeluşul apucă sânul. Un bebeluş care apucă sânul bine va primi bine lapte. Un bebeluş care nu prinde sânul bine va avea dificultăţi de obţinere a laptelui, mai ales în cazul în care laptele nu abundă în sânii mamei. Cantitatea de lapte matern nu abundă în primele zile după naştere. Din acest motiv aşa multe mame spun "nu am destul colostru". Dar, mamele întotdeauna au suficient colostru, dar bebeluşul nu ştie să-l ia bine de unde este. Bebeluşii nu au nevoie de foarte mult lapte în primele zile după naştere, dar au nevoie de lapte matern.

În cazul în care producţia de lapte este bogată încercarea de a alăpta un bebeluş care nu ştie să apuce sânul bine, similară cu hrănirea cu un biberon foarte plin cu lapte cu tetină cu gaură foarte mică: bebeluşul nu va lua mult lapte din biberon sau îl va lua foarte încet, va duce la faptul că bebeluşul va suge sânul pentru perioade lungi de timp sau se va întoarce la sân frecvent sau nu va fi foarte fericit la sân, toate acestea convingând mama că nu există suficient lapte, ceea ce de multe ori nu este adevărat.

Un bebeluş care nu apucă sânul bine poate răni mameloanele mamei. Şi,în acelaşi timp, pentru că nu obţine bine laptele matern, el va sta la sân pentru perioade foarte lungi de timp, agravând durerea mamei. Mult prea adesea mama spune că bebeluşul a prins sânul perfect, dar e uşor de spus asta chiar şi când bebeluşul nu o face. Mamele obţin mesaje confuze şi contradictorii din cărţi, reviste, de pe internet, de la membrii familiei sau de la profesioniştii din domeniul sănătăţii. Mulţi profesionişti din domeniul sănătăţii nu au beneficiat de instruire cu privire la modul de prevenire a problemelor de alăptare sau cum pot fi tratate aceste probleme în cazul în care apar.
Iată câteva moduri pentru a face alăptarea mai uşoară:

- Bebeluşul trebuie să ia contact cu pielea mamei şi să aibă acces la sân imediat după naştere. Marea majoritatea a nou-născuţilor nu pot lua contact cu mama lor şi nu pot avea acces la sânul mamei la câteva minute după naştere. Într-adevăr, cercetările au arătat că, dându-le o şansă, mulţi bebeluşi se vor târâ după naştere de pe abdomenul mamei către sânul ei, vor prinde sânul şi vor da singuri startul alăptării. Acest proces, denumirea lui în limbă engleză este de breastcrawl, poate dura câteva minute sau poate dura o oră sau chiar mai mult, dar mamei şi bebeluşului trebuie să li se acorde acest timp împreună pentru a învăţa unul de la altul. Bebeluşii care se ataşează singuri la sân rareori creează probleme de alăptare. Acest proces nu cere nici un efort din partea mamei şi scuza că "mama este obosită după travaliu şi naştere" este, pur şi simplu, fără sens.
- Bebelusul trebuie sa aiba contact cu pielea mamei cat mai mult timp posibil, dupa nastere si, pe cat posibil, in primele saptamani de viata. De altfel, studiile au arătat că contactul piele pe piele între mamă şi bebeluş ţine de cald bebeluşului mai bine ca un incubator.
Este adevărat că unii bebeluşi nu pot apuca bine sânul şi nu pot fi alăptaţi foarte bine în acest timp, dar, în general, aceasta nu este o problemă şi aşteptarea bebeluşului de a începe bine alăptarea nu dăunează. Contactul piele-pe-piele este benefic şi important atât pentru mamă, cât şi pentru bebeluş, chiar şi în cazul în care acesta nu a prins încă bine sânul.
-contactul piele pe piele ajută bebeluşul să se adapteze noului său mediu: respiraţia şi ritmul cardiac sunt normale, oxigenul din sânge este mai mare, temperatura mult mai stabilă şi cantitatea de zahăr din sânge mai mare. În plus, există dovezi solide că bebeluşii ţinuţi în contact cu pielea mamei lor în primele clipe după naştere şi câteva săptămâni după naştere (nu doar în timp ce sunt hrăniţi!) vor avea o dezvoltare a creierului mult mai bună (mai ales în primele 3-8 săptămâni de viaţă).
- o bună prindere a sânului de către copil este crucială pentru succesul alăptării. Este cheia succesului alăptării!Din păcate, prea multe mame sunt "ajutate” de oameni care nu ştiu ce înseamnă o bună prindere a sânului. Dacă vi s-a spus că bebeluşul dvs., în vârstă de numai 2 zile, prinde sânul bine în ciuda rănilor făcute sfârcurilor dvs., fiţi sceptică şi cereţi ajutor altcuiva. Înainte de a părăsi spitalul, trebuie să fiţi convinsă că bebeluşul prinde bine sânul, că primeşte foarte bine lapte matern şi că ştiţi foarte bine cum ştie să primească laptele din sâni.

Notă:mamelor li se spune adesea că alăptarea poate fi dureroasă, că bebeluşul nu prinde sânul corect (de obicei adevărat) şi că ar trebui să ia copilul de la sân şi să-l ataşeze iar, şi iar, şi iar..... Nu este o idee bună. În loc de a pune bebeluşul de mii de ori la sân e mai bine să se încerce găsirea unei poziţii corecte de alăptare. Luând bebeluşul de la sân şi punându-l din nou pentru a prinde sânul de foarte multe ori, va duce la multiplicarea durerii mamei şi poate cauza frustrări atât bebeluşului cât şi mamei.

Mama şi copilul ar trebui să fie alături după naştere, să stea în aceaşi cameră ("rooming-in"). Nu există absolut nici un motiv medical pentru mame şi bebeluşi sănătoşi să fie separaţi la naştere, chiar şi pentru scurte momente, chiar şi după cezariană. Spitalele care au făcut o rutină din separarea mamei de bebeluş după naştere nu fac un bine mamei şi bebeluşului. Studiile arată că bebeluşul lângă mamă ("rooming-in") în primele 24 de ore de la naştere determină o alăptare de succes, bebeluşi mai puţin frustraţi şi mame mai fericite. Prea des sunt găsite scuze irelevante pentru separarea mamei de bebeluş după naştere. Un exemplu de scuză ar fi că bebeluşul a trecut prin meconiu înainte de a se naşte. Dar, bebeluşul care a trecut prin meconiu va fi bine, va fi bine şi după naştere şi nu e necesar să stea într-un incubator, "sub observaţie", pentru mai multe ore.

-Separarea mamei de bebeluş pentru ca mama să se odihnească. Nu există dovezi clare că mamele care au fost separate după naştere de bebeluşii lor se odihnesc mai bine. Din contra, mamele sunt mai puţin stresate şi mai bine odihnite atunci când sunt cu copiii lor. Mamele şi bebeluşii învăţa cum să doarmă în acelaşi ritm. Astfel, în cazul în care bebeluşul se trezeşte pentru a fi alăptat, mama va începe să se trezească natural. Acest lucru nu este la fel de obositor ca pentru mamele care se trezesc dintr-un somn adânc, bebeluşul fiind în altă cameră. În cazul în care mama îşi poate hrăni copilul în poziţia culcat atunci ea va fi mai bine odihnită.
- Indicii că bebelușul vrea să fie hrănit . Bebeluşul ştie să arate cu mult înainte de a plânge că este gata să fie hrănit. Respiraţia lui se poate schimba, de exemplu. Sau el poate începe să se arcuiască. Mama fiind alături de bebeluşul ei va avea un somn uşor, se va trezi, laptele ei va începe să curgă, iar bebeluşul calm, că stă la sân, mulţumit.Un bebeluş care a plâns înainte de a fi pus la sân e posibil să refuze să primească sânul chiar fiind lihnit de foame.
Mama şi bebeluşul trebuie încurajaţi să doarmă unul alături de celălalt în spital. Aceasta este şi o modalitate foarte bună pentru ca mamele să se odihnească în timp ce alăptează. Alăptarea trebuie să fie relaxantă, nu obositoare.
-Spălarea bebeluşului după naştere. Nu există nici un motiv pentru care bebeluşul trebuie spălat imediat după naştere, spălarea poate fi amânată pentru mai multe ore. Imediat după naştere, bebeluşul poate fi uscat, dar nu este o idee bună de a spăla sau de a şterge stratul cremos de pe pielea bebeluşului (vernix), care o protejează. Cel mai indicat este să se aștepte cel puţin până când mama şi bebeluşul au avut şansa de a începe alăptarea bine, bebeluşul venind la sân şi fiind poziţionat corect la sân. În plus, nu este indicat punerea unui scutec bebeluşului înainte de a fi hrănit, adeseori bebelușul devenind supărat din cauza lui. Mamele recunosc că, uneori, punerea scutecului le ajută să trezească bebeluşul. Nu este necesar să se trezească bebeluşul pentru a fi hrănit. Dacă bebeluşul este în contact cu mama lui atunci se va trezi când va fi gata şi va caută sânul. Un bebeluş care este hrănit bine va şti să-şi anunțe mama când este gata pentru următoarea masă. Hrănirea după ceas nu are sens.
-Apărătorile de sâni nu ar trebui să fie cunoscute de către bebeluş. Se pare că există unele controverse cu privire la existenţa "confuziei de mamelon". Astfel, în primele zile după naştere, când mama produce doar puţin lapte (de la natură), iar bebeluşul va primi un biberon (tot de la natură?) din care laptele va curge rapid, atunci bebeluşul poate prefera metoda de hrănire în care laptele curge repede: biberonul! Bebeluşilor le place ca laptele să vină repede. Apropo, nu există copil care să fie confuz în această privinţă. Confuzia între mamelon şi tetină are la bază o serie de probleme, incluzând faptul că bebeluşul nu prinde sânul atât de bine pe cât ar vrea şi nu poate beneficia bine de lapte şi/sau mama are mameloane rănite. Doar pentru că bebeluşul le ia pe "ambele" (sânul şi biberonul), asta nu înseamnă că biberonul nu are şi efecte negative. Deoarece acum există alternative disponibile pentru nevoia bebeluşului de a suplimenta (cană specială, seringă, tub ajutător şi degetul mamei) de ce ar fi necesare apărătorile pentru sân sau, chiar, biberonul?
- Nu există restricţii în ceea ce priveşte durata şi frecvenţa alăptării. Un bebeluş hrănit la sân, poziţionat bine la sân şi care bea laptele bine nu va sta cu orele la sân. Astfel, un bebeluş care stă perioade foarte lungi de timp la sân e posibil să nu fie poziţionat corect la sân, să nu fi prins bine sânul şi astfel să nu îşi ia tot laptele matern disponibil. Mama trebuie să ceară ajutor pentru ca bebeluşul să fie poziţionat corect la sân şi să folosească compresia sânului pentru a ajuta bebeluşul să primească lapte. Compresia sânului este foarte utilă în primele zile după naştere pentru a ajuta să curgă colostrul mai bine. Aşa că.....
nu o suzetă, nu un biberon, nu statul bebeluşului departe de mamăvor ajuta! Alăptarea foarte frecventă a bebeluşilor în primele zile de viaţă este normală şi temporară. De fapt, bebeluşii tind să fie hrăniţi foarte frecvent în primele zile după naştere mai ales seara sau pe timpul nopţii. Este normal şi ajută la stabilirea producţiei de lapte şi facilitează revenirea uterului mamei la normal. Poziţionând un bebeluş bine la sân, folosind compresia sânului şi menţinând contactul piele-pe-piele între mamă şi copil vor ajuta ca trecerea peste această perioadă de tranziţie să fie mult mai uşoară, mai lină.
-Suplimentele de apă, zahăr, apă îndulcită sau lapte praf rareori sunt necesare. Cele mai multe suplimente ar putea fi evitate prin poziţionarea corectă a bebeluşului la sân astfel încât să-şi ia tot laptele disponibil.Dacă mamei i se spune să suplimenteze de către cineva care nu a urmărit-o cum alăptează, trebuie să ceară ajutor de la cineva care ştie ce face. Sunt rare indicaţiile pentru suplimentare, dar adesea suplimentele sunt sugerate că fiind "comode" sau ca urmare a proastei politici a spitalului.Dacă suplimentele sunt necesare, acestea ar trebuie să fie date astfel încât să ajute alăptarea. Cel mai bun supliment este propriul colostrul. Prima oară este dificil de muls destul, deoarece chiar dacă se crede că nu este de ajuns pentru bebeluş mulgerea nu este tocmai uşoară când nu există destul lapte, cum e de aşteptat în primele zile.
-Mostrele de lapte praf şi literatura oferite de către companiile producătoare de lapte praf nu sunt daruri. Există un singur scop pentru aceste "daruri": obţinerea folosirii laptelui praf. Oferirea este foarte eficientă şi reprezintă o politică de marketing fără scrupule. Dacă proaspetele mămici primesc aşa ceva de la profesioniştii din sănătate ar trebui să-şi pună întrebări despre cunoştintele acestora despre alăptare şi susţinerea alăptării.
”Dar am nevoie de lapte praf pentru că bebeluşul nu se satură!”. Poate, dar, mai probabil, nu ai primit ajutor bun şi bebeluşul, pur şi simplu, nu primeşte tot laptele matern disponibil. Chiar dacă ai nevoie de lapte praf, nimeni nu ar trebui să-ţi sugereze o anumită marcă sau să-ţi ofere mostre gratuite. Caută ajutorul necesar! Mostrele de lapte praf nu sunt de ajutor!
În anumite circumstanţe, poate fi imposibilă începerea alăptării imediat după naştere. Cu toate acestea, cele mai multe "motive medicale" (medicaţie maternă, de exemplu) nu sunt motive reale pentru oprirea sau întârzierea alăptării, ci doar dezinformare.
Bebeluşii prematuri pot porni alăptarea mult, mult mai devreme de 34 de săptămâni, care pare a fi regulă în multe spitale. Studiile arată destul de clar că alăptarea bebeluşului prematur este mai puţin stresantă decât hrănirea lui cu biberonul. Din păcate, prea mulţi profesionişti din domeniul sănătăţii care se ocupă de bebeluşi prematuri nu par a şti acest lucru.

Bebeluşul nu prinde sânul/ Mama nu alăptează?
Dacă dintr-un motiv sau altul bebeluşul nu ia sânul după naştere, mama va începe să mulgă manual colostrul (de multe ori e mai eficientă mulgerea manuală decât orice altă pompă din spital) în decurs de 6 ore de la naştere sau de îndată ce bebeluşul arată evident că nu vrea să fie hrănit la sân.

Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=45:breastfeeding-starting-out-right&catid=5:information&Itemid=17

Inima copiilor

La provocarea Activitati copii s-a pornit la o mica vanatoare de inimi pentru a sustine colectia de inimioare din cadrul Campaniei "Inima Copiilor pentru Marie Curie" - campanie de strangere de fonduri pentru infiintarea sectiei de cardiochirurgie de la spitalul Marie Curie.
Raspunsul nostru la provocare se regaseste in videoclipul care a adunat o parte din cele 693 de fotografii cu inimioare stranse de catre Activitaticopii.ro.
2 Euro pentru fiecare inimioara in parte vor fi donati de catre Asociatiei Inima Copiilor.

Vizionare placuta!

Invitatie la targ

"Carturesti si designerii de la Kihi-Kiha s-au pus din nou pe treaba si va invita la joaca sambata, 11 iulie, intre orele 10.00 si 20.00, la cea de-a doua editie a targului de handmade pentru copii, Kihi-Kiha & Co.

De aceasta data, targul are loc in aer liber, la Terasa Verona (Arthur Verona, nr.15), proaspat deschisa publicului. Bucurestiul e atat de letargic vara, iar copiii nu isi mai petrec de multa vreme vacanta la tara, la bunici. Acesta a fost punctul de pornire al organizatorilor, care au gandit o zi intreaga de bucurii si joaca.

Peste 20 de artisti plastici expun haine, obiecte decorative, jucarii si accesorii lucrate cu drag pentru copii. Pe Terasa Verona se pun in scena povesti, se organizeaza workshop-uri, se prepara cele mai racoroase limonde. Cei mici se pot inscrie la ateliere de origami (artistul plastic Rodica Suga), kirigami (maestra Setsuko Sasaki), bricolaj si lucru manual (Interesart), creativitate plastica (Kinder room), pictura (artistul plastic Ramona Stanca), in timp ce parintii vor afla mai multe despre copiii lor cu ajutorul psihologului Adina Beres, specializata in interpretarea desenelor celor mici.

Ziua se va incheia cu o piesa de teatru pentru copii: indragita poveste “Hansel si Gretel”, pusa in scena de catre Teatrul Libelula. Pentru cei care au hotarat sa petreaca zi de vara pana-n seara la targul Kihi-Kiha&Co., avem si o surpriza, concursuri cu premii oferite de Cartoon Network.

Cat despre dorinta organizatorilor, aceea de a creste o comunitate de artisti plastici care sa isi indrepte atentia catre cei mici, pare sa se indeplineasca mai curand decat se asteptau. Prima editie a targului s-a bucurat de un succes grozav, astfel ca numarul artistilor expozanti si al celor care se implica in organizarea workshop-urilor a crescut. Toti va astepta sambata sa va jucati si sa va bucurati de lucruri frumoase, facute de maini pricepute.

Pentru mai multe detalii si inscrieri la workshop-uri, vizitati pagina oficiala a evenimentului: www.kihi-kiha-and-co.ro"

Lanolina

Rănile provocate sânilor se datorează, în general, unei poziţionări şi ataşări incorecte a copilului la sânul mamei. Copilul trebuie să prindă sânul astfel încât sfârcul sânului să fie protejat de gura copilului. O ataşare corectă la sân presupune prinderea de către copil în gură nu numai a mamelonului, ci şi cât mai mult din areolă. Partea de areolă care se vede trebuie să fie deasupra buzei superioare a copilului şi nu sub buza inferioară.

Personal, nu am avut parte de răni ale sânilor pentru că am avut un start bun în alăptare, poziţionarea şi ataşarea la sân au venit de la sine. Dar, iată-mă, acum câteva luni cu o problemă: durere de mameloane. Era perioada în care al meu copil era bolnav, cu febră şi se alina la sân. Suptul devenise un pic incontrolabil la un moment dat, stătea aşa de mult timp încât eu nu mi-am dat seama că, poate, ataşarea lui la sân era incorectă. Nu simţeam durere când sugea, doar aveam o stare de nervozitate dată de molfăitul lui. Ştiam că, o mare parte din timpul lui la sân, suptul era non-nutritiv, doar să-şi aline boala, iar în alte perioade îl auzeam înghiţind lapte, fapt ce mă liniştea pentru că ştiam că se hidrata. După ce episodul de roseola (căci despre boala asta era vorba) a trecut mi-am dat seama că de câte ori lua mamelonul în guriţă simţeam o durere nesemnificativă, doar în momentul în care prindea mamelonul, în timp ce sugea nu aveam nici o problemă. Din păcate, durerea s-a agravat în următoarele zile, în aşa hal încât de câte ori prindea mamelonul mă trezeam urlând. Copilul şi-a dat seama că ceva mă deranja şi mă întreba “Mami, ai buba?”, iar eu cu ochii în lacrimi îi explicam că mă doare foarte tare când apucă sânul şi e cazul să mă ia încetişor pentru ca alăptarea să nu devină o neplăcere pentru mine şi, în curând, să devină o lipsă pentru el. Iar mititelul, răspundea “Pupă, Da(r)ie şi t(r)ece!”.

La aşa dureri se cereau luate măsuri. Aşa că am început să întreb, în stânga şi-n dreapta, mame care au trecut prin aşa ceva, cu experienţă. Sfaturi au fost multe, susţinută moral am fost, numai că durerea persista în continuare şi făcea alăptarea neplăcută. Am încercat o serie de creme(de gălbenele, garmastan, bepanthen), am stat cu sânii la aer, i-am uns cu lapte matern, dar fără nici un rezultat îmbucurător.
O prietenă dragă, viitoare moaşă, m-a îndreptat către lanolină (ah, ştiam de lanolină, citisem despre ea, ştiam că a ajutat şi alte mame, ştiam că face minuni, dar..........pur şi simplu nu mi-a trecut prin cap!). Aşa că am început să iau la rând toate farmaciile din cartier. În nici una nu am găsit un produs care să conţină lanolină pură.
Din fericire, am primit de la Sanda, mami de Iarina si Miruna, care s-a oferit să mă ajute din toată inima, crema cu lanolină Lansinoh, primită de ea dintr-un loc american.Sanda, draga mea, mulţumesc mult!
Până la primirea cremei apelasem şi la violetul de genţiană, care este un dezinfectant, iar durerea se estompase, dar nu definitiv. După o primă aplicarea a lanolinei durerea deja nu se mai simţea foarte intens.
Aşa arată ce am primit de la Sanda:

Am fost încântată citind prospectul (de când am copil am încercat să renunţ la produsele de igienă sau cosmetice care conţin diverse substanţe care pot face mai mult rău decât bine aşa că prospectele fac parte din lectura zilnică) să aflu că Lansinoh nu conţine aditivi sau conservanţi şi este un produs natural. Denumirea vine de la “lan”= prescurtarea pentru lanolină(derivată din grăsimea de oaie), “sin”=fără şi “oh”=alcool.
De pe site-ul oficial am aflat că lanolina poate fi utilă şi în: tratarea erupţiilor datorate scutecelor, vindecarea unor tăieturi, arsuri minore, vindecarea pielii crăpate din cauza vântului şi a frigului, tratarea eczemelor, tratarea pielii uscate de pe coate, genunchi, călcâie, tratarea buzelor uscate. Lanolina inhibă reproducerea bacteriilor.

Acelaşi site ne aduce argumente că oaia nu suferă în timp ce acest produs este colectat. După ce oile sunt tunse produc volume mari de lanolina. Lâna este spălată, iar lanolina adunată este supusă unor serii de criterii. Din 54 de kg de lâna se scot în jur de 2 până la 4 kg de lanolină.
Termenul lanolină vine din latina “lana”= lână şi “oleum”= ulei şi reprezintă secreţia glandelor sebacee a oilor, depusă pe lână protejând-o de elementele nocive. Este un ester organic şi este similar cu uleiul produs de pielea umană (sebum).
Sânul afectat se poate unge cu lanolină pură între alăptări, iar după aplicare nu necesită spălare cu apă.
Lanolina poate lăsa pete (identice cu cele de grăsime) pe sutien, deci mare atenţie că după aplicare sânul afectat să se ungă până lanolina intră în piele şi să se lase la aer o perioadă de timp.

Bărbaţi alăptaţi

Anul 1607 - pictura "Seven Works of Mercy" realizată de Carravagio; în colţul din dreapta-jos se observă o tânără femeie care alăptează un bătrân.



Anul 1767 - Jean-Baptiste Greuze “Cimon si Pero”
Cimon, înainte de execuţia sa, a fost forţat să facă foamea în închisoare, iar devotată lui fiică, Pero, şi-a vizitat în secret tatăl pe care l-a hrănit la sânul ei. Istoricul antic roman, Valerius Maximus, spunea în "Memorable Acts and Sayings of the Ancient Romans”, că devotamentul altruist al lui Pero este un mare exemplu de onorare a unui părinte.



Anul 1800 - Iubire filială (fiica îşi alăptează tatăl)
Facsimil după o schiţă care face parte dintr-un grup original de Alfred Roccher


Anul 1865 - barbat din Grecia Antica alaptat


Sursa:
http://shlonkombakazay.blogspot.com/2cg.pdf
http://en.wikipedia.org/wiki/Carit%C3%A0_Romana
http://www.breastfeedingart.net/index.html

De ce unii bebeluşi refuză sânul?

de dr. Jack Newman şi Edith Kernerman, IBCLC
Există multe motive pentru care un bebeluş poate refuza sânul. De cele mai multe ori există o combinaţie de motive. De exemplu, un bebeluş cu fren lingual foarte strâns poate lua sânul foarte bine dacă nu există şi alţi factori la mijloc; dacă i se introduce biberonul foarte devreme sau mama are sfârcurile şi areolele umflate de lichid de la fluidele pe care le primeşte în timpul travaliului şi naşterii, atunci situaţia se poate schimba de la "destul de buna” la "nu merge deloc”.
1.Unii bebeluşi nu sunt în stare să sugă sau sug puţin, ca urmare a medicamentelor primite de mamă în timpul travaliului. Narcoticele sunt responsabile pentru astfel de situaţii. Meperidine (Demerol) este destul de nociv pentru bebeluş pentru că e reţinut în sânge pentru o perioadă lungă de timp şi afectează modul în care suge bebeluşul pentru mai multe zile. Morfina din anestezia epidurală(Epimorph) poate determina bebeluşul să fie refractar suptului sau prinderii sânului; anestezia epidurala intră în sângele mamei şi, prin urmare, ajunge şi în sângele copilului înainte de naştere. Alte intervenţii în timpul travaliului şi al naşterii (de ex.lichide intravenoase în cantitate mare) pot îngreuna acceptarea sânului de către bebeluş (pentru mai multe amănunte recomandăm cartea “The Latch and other keys to successful breastfeeding”, de Jack Newman & Teresa Pitman, capitolul 4).
2.Anomalii ale gurii bebeluşului " boltă palatină despicată" afectează prinderea sânului şi ataşarea corectă la sân a bebeluşului. Uneori despicătura palatină nu este evidentă afectând doar partea din spate a palatului (moale).
3. Un copil învaţă să sugă la sân doar prin alăptare. Sfârcurile artificiale interferează cu modul în care bebeluşul va lua sânul. Bebeluşii nu sunt proşti. Dacă primesc flux lent de la sân (aşa cum este de aşteptat în primele zile) şi flux puternic de la biberon nu vor face confuzii şi se vor descurca destul de repede preferând fluxul puternic.
4. În cazul în care mama posedă sfârcuri foarte mari sau plate, bebeluşul întâmpină dificultăţi de prindere a sânului, dar, de obicei, nu e imposibil de prins. De obicei, multe femei spun că au sfârcuri plate sau ombilicate. De fapt, sfârcurile plate sunt normale, dar trăim într-o societate în care hrănirea cu biberonul e considerată un lucru normal, iar dacă sfârcurile mamei nu sunt similare unei tetine, atunci i se spune că sfârcurile ei sunt plate.
5. Frenul lingual(aşa zisa aţă a limbii) scurt poate duce la dificultăţi de prindere a sânului de către copil. Aceasta nu este, strict vorbind, considerată o anomalie şi, prin urmare, mulţi experţi consideră că nu poate interfera cu alăptarea; multe studii, în schimb, arată că poate interfera cu alăptarea.

Cu toate acestea, una din cele mai frecvente cauze a faptului că bebeluşii refuză să ia sânul derivă din convingerea că bebeluşii trebuie hrăniţi la sân în primele zile la fiecare 2-3 ore sau la un alt fel de program aberant. Bebeluşii nu sunt meniţi să fie hrăniţi după ceas, mai ales în primele zile. Atunci când există credinţa într-un program şi încercarea de a stabili un orar care poate duce la anxietate, nu ar trebui să surprindă faptul că unii bebeluşi vor dezvolta o aversiune faţă de sân; de ex. când un bebeluş nu e hrănit după 3 ore de la naştere, frecvent e pus forţat la sân, e ţinut cu forţa nefiind pregătit, nefiind interesat de sân, nefiindu-i foame. În cazul în care această abordare proastă duce la panică şi se naşte ideea că "bebeluşul trebuie hrănit” se apelează la alternative de hrănire (dintre care cea mai rea este biberonul!) ducând la agravarea situaţiei şi la un cerc vicios.

Nu există nici o dovadă că un nou-născut sănătos, la termen, trebuie hrănit la fiecare 3 ore (sau 2 ore, în fine!) . Nu există nici o dovadă că bebeluşii vor avea nivel scăzut de zahăr în sânge dacă nu sunt hrăniţi la 3 ore (problema nivelului scăzut de zahăr în sânge a devenit o isterie în masă care, ca toate isteriile, derivă dintr-un sâmbure de adevăr, probabil, dar care cauzează mai multe probleme, incluzând şi probleme ca: mulţi bebeluşi primesc lapte praf când de fapt ei nu au nevoie de el, sunt separaţi de mama lor când de fapt ei nu ar trebui să fie separaţi). Bebeluşii ar trebui să fie împreună cu mama lor, în contact piele pe piele în cea mai mare parte a zilei. Când vor fi pregătiţi ei vor căuta sânul singuri (= breastcrawl). Bebeluşul trebuie să aibă contact cu mama imediat după naştere pentru a permite mamei şi bebeluşului să-şi găsească timp pentru a preveni cele mai multe situaţii în care bebeluşul nu poate apuca sânul. Pielea mamei oferă căldură bebeluşului altfel decât o lampă de încălzire. Mama lângă copil timp de 5 minute nu este o soluţie. Mama şi copilul trebuie să fie împreună până când copilul poate lua sânul în guriţă, fără să fie forţat, fără să aibă o limită de timp("trebuie să cântăresc bebeluşul”, "trebuie să dăm vitamina K bebeluşului” etc sunt proceduri care pot aştepta!). Acest lucru poate dura 1-2 ore sau mai mult.......

Dar totuşi bebeluşul refuză sânul!
Cam cât de mult timp putem aştepta? Nu există nici un răspuns evident pentru această întrebare. Desigur, în cazul în care un bebeluş nu arată interes pentru sân timp de 12-24 ore după naştere ar fi util să se facă ceva, mai ales că politica multor spitale spune că mama e externată după 24 până la 48 ore. Ce se poate face?
1. Mama ar trebui să înceapă să se mulgă şi primul lapte, numit colostru, să fie dat bebeluşului, de preferat a nu se folosi biberonul, ci cana specială sau degetul mamei. Dacă colostrul este greu de obţinut (de multe ori, în primele zile, mulsul manual e mult mai bun faţă de mulsul cu o pompă), atunci apa îndulcită ar fi cea mai nimerită pentru primele zile. Cu ajutorul hrănirii cu degetul mulţi bebeluşi vor încerca apoi să apuce sânul şi vor începe să sugă. În momentul în care bebeluşul începe să sugă bine, hrănirea cu ajutorul degetului va fi oprită şi bebeluşul pus la sân de câte ori doreşte. Hrănirea cu ajutorul degetului este o procedură care poate ajuta bebeluşul să ia sânul şi nu o metodă primară de evitare a biberonului, deşi degetul poate fi utilizat pentru evitarea biberonului, dar o cană specială ar fi o opţiune mult mai bună. Prin urmare hrănirea cu ajutorul degetului se face înainte de a încerca punerea la sân a bebeluşului pentru a fi pregătit să ia sânul.
2. Înainte de a naşte mamei trebuie să i se stabilească un ajutor competent şi pentru următoarele 4 sau 5 zile după naştere. Mulţi bebeluşi nu pot prinde sânul în prima zi de viaţă, ci doar după ce cantitatea de lapte creşte substanţial, cam după 3-4 zile de la naştere. Mama trebuie să primească ajutor astfel încât să se evite asociaţiile negative.
3. Apărătorile pentru sân folosite înainte de venirea abundentă a laptelui (posibil în ziua a 4 a sau a 5 a) este o practică dăunătoare. Utilizate aiurea aceste apărători pot daună cantităţii de lapte, iar bebeluşul poate refuza să ia sânul fără acestea.

Odată ajunşi acasă bebeluşul tot refuză sânul. Ce să facă mama acum?

Singurul şi cel mai important factor care influenţează bebeluşul să ia sânul este producţia de lapte dată de sânii mamei. Dacă laptele este abundent bebeluşul va lua sânul în 4 până la 8 săptămâni de la naştere în aproape toate cazurile. Personalul specializat în alăptare din spital trebuie să ajute bebeluşul să prindă sânul imediat după naştere, alături de mamă, astfel încât să nu se aştepte atât de mult timp. Deci, importantă este menţinerea producţiei de lapte şi evitarea biberonului. Biberonul interferează şi este mai bine să se folosească alte metode de hrănire (cu o cană specială), dacă se poate, dar dacă mama consideră că nu are de ales atunci să facă aşa cum simte.
1. Mama să înveţe cele mai bune poziţii de alăptare şi de prindere a sânului de către copil de la un consultant în lactaţie. Sânul se comprimă pentru ca bebeluşul să primească un jet mai mare de lapte. Mama să încerce să pună bebeluşul la sânul pe care el îl preferă sau la sânul care produce mai mult lapte sau mama să stea pe partea pe care se simte confortabil dacă ce am enumerat mai devreme nu se aplică.
2. Dacă bebeluşul prinde sânul bine atunci se va auzi cum suge şi cum înghite laptele.
3. Dacă bebeluşul nu ia sânul mama nu trebuie să încerce să-l forţeze să stea la sân; nu va merge. Bebeluşul poate deveni isteric. Bebeluşul dacă nu doreşte sânul se mişcă de lângă sân şi se încearcă punerea lui mai târziu. Este bine ca bebeluşul să fie plimbat, apoi se încearcă iar să fie pus la sân.
4. În cazul în care bebeluşul prinde sânul şi suge o dată sau de două ori apoi lasă sânul nu înseamnă că suge bine; înseamnă că nu poate prinde sânul deloc.
5. Dacă bebeluşul refuză sânul, mama nu trebuie să ţină sânul aproape de el până devine nervos. Mama poate încerca hrănirea cu degetul pentru câteva secunde până la 1-2 minute şi apoi să încerce din nou să-i ofere sânul. Hrănirea cu degetul este folosită în principal pentru a pregăti copilul să apuce sânul.
6. În cazul în care bebeluşul nu ştie să apuce sânul, se continuă hrănirea cu cea mai uşoară metodă pentru mamă. Dar, metoda hrănirii cu cana specială funcţionează mai bine şi este mult mai indicată decât hrănirea cu biberonul.
7. Folosirea unui tub fin
special, ataşat sânului poate fi utilă, dar necesită ajutor. Bebeluşul va fi încântat să prindă sânul dacă fluxul este rapid, iar acel tub ajută în alăptare prin creşterea fluxului.
8. La aproximativ două săptămâni de la naştere, o schimbare în ceea ce mama a făcut de multe ori pare a trimite un mesaj bebeluşului că "există mai mult de un singur mod pentru a face acest lucru”. Dacă mama a folosit doar metoda hrănirii cu degetul, schimbarea ei cu o cană specială, uneori, ar fi binevenită. Dacă mama a hrănit doar cu biberonul atunci schimbarea lui cu degetul poate merge (poate doar dacă înainte de a încerca punerea bebeluşului la sân se încearcă modul de hrănire cu degetul şi bebeluşului i se va părea fluxul prea lent atunci se continuă hrănirea cu cana specială sau biberonul).

Cum se mentine si se creste productia de lapte matern

1. Mama să mulgă laptele des, de cel puţin 8 ori pe zi, folosind o pompă bună, de preferat dublă, pentru a scoate lapte din ambii sâni în acelaşi timp. Cel mai bine este să se mulgă după ce bebeluşul este hrănit.Unele mame găsesc mulsul manual mai uşor şi la fel de productiv ca pompa de muls. Comprimând sânul în timpul mulgerii creşte eficienţa pompei şi creşte şi producţia de lapte.
2. În cazul în care copilul nu a luat sânul în ziua a 4 a sau a 5 a, mama poate începe să ia tablete naturale din ierburi, de ex. fenicul, anason, pentru a creşte fluxul de lapte.
3. Dacă mama trebuie să folosească apărători pentru sâni(şi nu o sfătuim să o facă!), să nu le folosească până ce nu se stabilizează producţia de lapte (cel puţin 2 săptămâni după naştere).

Mamele nu trebuie să se descurajeze. Important este să ceară şi ajutor specializat, să nu încerce să treacă singură prin aceste momente.

Sursa:
http://www.nbcionline.org/index.php?option=com_content&view=article&id=54:when-baby-does-not-yet-latch&catid=5:information&Itemid=17