Relactaţia (8)

Tradus de Mihaela Ionescu (cu mulţumiri!)

Monitorizarea aportului de hrană

Verificarea creşterii în greutate

Cântărirea regulată reprezintă cel mai bun mod de a determina dacă bebeluşul mănâncă suficient. Este important să vă asiguraţi că bebeluşul ia suficient în greutate pe parcursul unei săptămâni sau chiar mai mult. Unii bebeluşi sunt “fericiţi să flămânzească” şi pot părea mulţumiţi şi fără să ia în greutate.

De obicei, cântărirea o dată pe săptămână este suficientă şi satisfăcătoare. “Proba suptului” - cântărirea înainte şi după alăptare - sau cântărirea mai des de o dată pe săptămână nu sunt necesare pentru bebeluşii născuţi la termen şi în cele mai multe cazuri acest lucru creşte anxietatea mamei. Cu toate acestea, cântărirea frecventă a bebeluşilor cu greutate mică la naştere s-a dovedit a linişti mamele şi a le întări încrederea.

Cântărirea ar trebui să confirme că bebeluşul ia în greutate cel puţin 125 grame pe săptămână sau 500 de grame pe lună după primele 10 zile de la naştere.

Părinţii foarte atenţi pot observa că hainele vin mai bine pe bebeluş sau chiar îi ramân mici, ceea ce este tot un semn de creştere în greutate.

Modificări apărute o dată cu creşterea producţiei lactate

Mamele pot observa modificări ale sânilor, care devin mai plini sau mai fermi, pot apărea scurgeri de lapte sau se obţine lapte prin muls. Cel mai important semn al creşterii producţiei lactate este faptul că bebeluşul consumă tot mai puţin supliment însă continuă să crească în greutate. Dacă mama foloseşte un sistem de suplimentare în timpul alăptării sau întâi alăptează şi apoi oferă supliment, este uşor de văzut cât consumă bebeluşul. Acest lucru, însă, nu este valabil pentru o perioadă scurtă de timp, deoarece cantitatea de supliment poate varia de la o zi la alta. De exemplu, în timpul unui puseu de creştere, un bebeluş poate consuma o cantitate mai mare de supliment pentru câteva zile. Cu toate acestea, pe parcursul unei perioade mai lungi se poate observa o tendinţă clară înspre scăderea cantităţii de supliment.

Scaunele şi urinările

Acestea pot indica zilnic dacă bebeluşul manâncă suficient. Urinarea frecventă (6 scutece ude sau mai multe, cu urină deschisă la culoare, diluată) arată un aport adecvat de lichide. În primele 4 săptămâni, majoritatea bebeluşilor alăptaţi au scaune moi, de culoare galbenă spre maro, de mai multe ori pe zi (5-6). După prima lună, frecvenţa se poate reduce la o dată pe zi sau chiar la 7-10 zile. În acest caz, scaunul va fi în cantitate mai mare. Consistenţa şi culoarea se modifică o dată cu diversificarea, cam la jumătatea primului an de viaţă. Bebeluşii hrăniţi artificial au scaune mai tari. Pe măsură ce creşte producţia de lapte, mama poate observa modificări ale scaunelor bebeluşului, acestea devenind mai moi, asemănătoare cu cele ale bebeluşilor alăptaţi exclusiv.

Activitatea

Nivelul de activitate al bebeluşului poate fi un semn că mănâncă suficient lapte. Un bebeluş care se trezeşte spontan la fiecare 2-3 ore pentru a se hrăni, suge viguros şi îi mai rămâne energie pentru interacţiune socială potrivită vârstei, cel mai probabil mănâncă suficient lapte. Un bebeluş care nu primeşte suficient lapte poate părea foarte liniştit deoarece nu are energia pentru a insista să fie hrănit.

Evaluarea producţiei lactate

O dată ce se declanşează producţia lactată, trebuie stabilit cât din aportul de hrană este format din lapte matern. Un mod util de a stabili cu aproximaţie este prin scădere, după cum urmează:
1. Estimaţi necesarul total de hrană al bebeluşului în funcţie de greutate.
2. Scădeţi cantitatea de supliment.
Diferenţa reprezintă, cu aproximaţie, cantitatea de lapte matern pe care o mănâncă, deci tot atât cât produce mama.


Scăderea cantităţii de supliment

Cantitatea de supliment necesară
Prioritatea principală pentru toţi bebeluşii o reprezintă un aport adecvat de nutrienţi necesari pentru dezvoltarea creierului şi a întregului organism. Pentru mamele care relactează sau induc lactaţia este esenţial să vadă că bebeluşii lor se dezvoltă normal pe măsură ce se stabileşte alăptarea. A continua suplimentarea, în cantităţi mari sau pentru o perioadă mai lungă de timp decât este absolut necesar, este de preferat reducerii lor prea mult sau prea repede.

Iniţial, unui bebeluş trebuie să i se ofere cantitatea maximă de supliment recomandată în funcţie de greutate (150 ml de substituent diluat corect per kilogram-corp, per zi), fie prin intermediul unui sistem de suplimentare a hranei, fie cu o cană sau cu o lingură. Pe măsură ce creşte producţia lactată, suplimentul poate fi redus, de obicei cu 50 ml pe zi la fiecare câteva zile.

Cum să reduceţi suplimentul

În anumite cazuri bebeluşul arată că are nevoie de mai puţin refuzând să ia suplimentul sau să sugă de la al doilea sân. Acest lucru poate fi observat destul de uşor atunci când se foloseşte un sistem de suplimentare a hranei.

În alte cazuri, mama trebuie să încerce să reducă suplimentul. Suplimentul trebuie redus suficient de mult astfel încât să încurajeze bebeluşul să sugă mai viguros şi/sau mai des şi să stea mai mult la sân, dar nu atât de mult încât bebeluşul să devină prea flămând sau pasiv pentru a se hrăni în mod corespunzător.

Un mod potrivit de a reduce suplimentul este următorul:
- Reduceţi cantitatea totală de supliment oferită în 24 de ore cu 50 ml.
- Cei 50 ml pot fi împărţiţi la mai multe mese: de exemplu, reduceţi 5 mese suplimentare cu câte 10 ml fiecare, sau reduceţi două mese cu câte 25 ml fiecare.
- Continuaţi cu această cantitate pe parcursul a câteva zile.
- Dacă bebeluşul arată, prin comportament, că primeşte suficient lapte şi dacă, după o săptămână, a luat în greutate 125 g sau mai mult, reduceţi din nou suplimentul cu aceeaşi cantitate.
- Dacă bebeluşul dă semne de foame sau dacă nu a luat în greutate la sfârşitul săptămânii, nu reduceţi şi mai mult suplimentul - continuaţi cu aceeaşi cantitate pentru încă o săptămână.
- Dacă bebeluşul dă în continuare semne de foame sau nu ia corespunzător în greutate după încă o săptămână, creşteţi cantitatea din nou, la cea dinainte de reducere.

Există mai multe rutine ce pot fi folosite pentru suplimentarea hranei şi mamele trebuie încurajate să o folosească pe cea cu care se simt cel mai confortabil. Multe preferă să suplimenteze doar anumite mese şi să alăpteze exclusiv la altele. Un model des folosit este acela de a alăpta exclusiv dimineaţa şi noaptea, când sânii sunt mai plini, şi de a oferi supliment în timpul zilei. Un alt model este de a suplimenta o masă da, una nu. În anumite cazuri este necesară suplimentarea meselor până la începerea diversificării.


Concluzie

Studiile despre relactare variază ca amploare, metodă şi context cultural. Principalele preocupări ale cercetătorilor au fost rezultatele pe termen scurt şi pe factorii care determină succesul procedurii. Bebeluşii monitorizaţi după relactare au luat normal în greutate. Cu toate acestea, monitorizarea nu a continuat mult după vârsta de 4 luni. Curând după această vârstă este de aşteptat ca bebeluşii să înceapă diversificarea. În orice caz, continuarea alăptării este de o importanţă majoră pentru aceşti bebeluşi, deoarece mulţi dintre ei au avut perioade de boală şi creştere mică în greutate atunci când alăptarea a fost întreruptă.

Pot fi trase câteva concluzii clare şi foarte importante:

- Relactarea este posibilă şi practică pentru aproape orice femeie, atâta timp cât primeşte sprijinul şi motivarea necesare. Vârsta, experienţa anterioară în alăptare precum şi perioada de întrerupere sunt factori mai puţin relevanţi.

- Într-un mare număr de studii, majoritatea mamelor încep să producă lapte în aproximativ o săptămână. În jur de jumătate dintre mame reuşesc să alăpteze exclusiv într-o lună. Un număr mai mare de mame care au dat naştere bebeluşilor alăptează exclusiv, comparat cu numărul mamelor adoptive.

Principalele cerinţe pentru a relacta sunt:

- Mama sau mama adoptivă trebuie să primească motivarea, educaţia şi sprijinul potrivit. Ea poate fi motivată fie de avantajele nutriţionale şi de sănătate pentru bebeluş sau de efectul benefic asupra relaţiei sale cu bebeluşul.
- Alăptarea frecventă, atât ziua cât şi noaptea. Mulţi bebeluşi doresc să sugă de prima dată când sunt puşi la sân. Alţii au nevoie să fie ajutaţi să se ataşeze la sân şi să înceapă să sugă.
- Ajutor specializat pentru mamă, mai ales dacă bebeluşul nu vrea şi are nevoie sa fie ajutat să sugă. Personalul medical ar trebui instruit pentru a oferi ajutorul specializat necesar.
- Sprijin continuu şi încurajare pentru mamă sau mama adoptivă din partea personalului medical, folosind metode de consiliere potrivite pentru a construi şi susţine încrederea în propriile forţe. Acesta este probabil una dintre cele mai importante sarcini ale lor în sprijinirea mamelor care relactează.
- Sprijin din partea familiei şi a prietenilor. Tatăl natural sau cel adoptiv poate juca un rol determinant.
- Medicamentele (galactofore) ar trebui folosite numai dacă lactaţia nu s-a instalat după 2 săptămâni de aplicare a metodelor fiziologice adecvate. Eficienţa medicamentelor nu a fost dovedită şi nu sunt necesare în mod obişnuit. Ele nu ar trebui să înlocuiască tehnicile fiziologice şi sprijinul emoţional neîntrerupt.

Programele de promovare a alăptării ar trebui să se asigure cu prioritate că mamele primesc ajutorul adecvat şi sprijin pe tot parcursul sarcinii şi în perioada post-partum pentru a le da posibilitatea să alăpteze în mod optim încă din momentul naşterii. Cu toate acestea, va exista întotdeauna un număr de mame care, din motive precum boala, naşterea prematură, introducerea timpurie a suplimentelor sau pur şi simplu gestionarea incorectă a alăptării, ajung să întâmpine dificultăţi în alăptare şi au nevoie de ajutor pentru a relacta. Atunci când un bebeluş este adoptat, în situaţii normale sau de urgenţă, relactarea sau inducerea lactaţiei poate fi cea mai bună metodă de hrană pentru bebeluş. Această procedură ar trebui să reprezinte o procedură medicală standard. Reprezentanţii medicali ar trebui identificaţi şi instruiţi ca şi consultanţi în alăptare şi sprijiniţi în implementarea abilităţilor necesare pentru a ajuta mamele să relacteze.


Cum să ajutaţi o femeie să relacteze

- Explicaţi-i de ce este important pentru bebeluş să fie alăptat exclusiv şi ce trebuie să facă pentru a creşte producţia de lapte. Explicaţi-i că este nevoie de multă rabdare şi perseverenţă.
- Insuflaţi-i încrederea că va reuşi. Ajutaţi-o să creadă că va produce suficient de mult lapte pentru bebeluşul ei. Încercaţi să vorbiţi şi să o vizitaţi des - în fiecare zi, dacă este posibil.
- Asiguraţi-vă că se hrăneşte corespunzător şi bea suficiente lichide.
- Încurajaţi-o să se odihnească mai mult şi să încerce să se relaxeze atunci când alăptează.
- Explicaţi-i că ar trebui să ţină bebeluşul aproape, să-i ofere contact piele-pe-piele cât mai mult timp şi să îl îngrijească, pe cât posibil, singură. Bunicii şi alţi membri ai familiei pot ajuta prin a prelua alte responsabilităţi, dar este necesar să nu se implice în îngrijirea bebeluşului în acest moment. Mai târziu o pot face din nou.
- Explicaţi-i că cel mai important lucru este să lase bebeluşul să sugă cât mai mult - de cel puţin 8-10 ori în 24 de ore, chiar şi mai mult dacă doreşte. Câteodată bebeluşul este mai dispus să sugă atunci când este adormit.
* mama poate să-i ofere sânul la fiecare două ore
* este bine să-l lase să sugă ori de câte ori îşi manifestă interesul
* este bine să-l ţină la fiecare sân mai mult timp ca înainte
* este bine să doarmă cu el şi să-l alăpeze şi noaptea
* discutaţi despre cum trebuie hrănit bebeluşul până când se instalează lactaţia şi cum să reducă suplimentele pe măsură ce creşte producţia lactată

- Arătaţi-i cum să hrănească bebeluşul din cană (nu din biberon). Nu este recomandată folosirea suzetei.
- Dacă bebeluşul refuză să sugă la un sân care nu produce foarte mult lapte, ajutaţi mama să găsească un mod de a-i da lapte bebeluşului în timp ce suge (cu un sistem de suplimentare a hranei, un picurător sau o seringă).
- Pentru primele zile, bebeluşului i se va da cantitatea maximă de supliment recomandată pentru greutatea lui (150 ml per kg per zi) sau aceeaşi cantitate pe care o primea şi înainte. Imediat ce se instalează secreţia lactată, se poate începe reducerea cantităţii zilnice de supliment cu 50 ml o dată la câteva zile.
- Verificaţi creşterea în greutate a bebeluşului şi cantitatea de urină, pentru a vă asigura că primeşte suficient lapte.
* dacă nu primeşte suficient, nu mai reduceţi cantitatea de supliment pentru câteva zile
* dacă este necesar, creşteţi cantitatea de supliment pentru o zi sau două.

Dacă alăptarea nu a fost întreruptă complet, în cele mai multe cazuri producţia de lapte creşte în câteva zile. Dacă alăptarea a fost întreruptă, poate dura 1-2 săptămâni sau chiar mai mult până când mama produce suficient lapte.

www.who.org