Cum blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare, m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici, referitoare la alăptare.
Începând cu luna ianuarie 2011 deschid seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătura cu link aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.
Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi binevenite postările care sunt scrise corect gramatical şi ating subiectul propus lunar.
Sunt bineveniţi şi sponsori, doar aceia care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substitutelor de lapte matern
pentru a aprecia cea mai cea postare.
************************
Dacă ştiţi vreun loc/spaţiu/cafenea/sală în care se pot desfăşura întâlniri între părinţi cu copii, vă rog, daţi un "semn", sunt în căutare.
************************
Pentru noul an ce se anunţă, 2011, vă doresc să alăptaţi, cu drag şi spor! Să vă iubiţi, să vă încurajaţi, să vă sprijiniţi, să vă informaţi! Gânduri bune şi încredere să aveţi!
A mai trecut un an de alăptare!La mulţi ani!
*************************
Ah, am uitat să specific tema lunii ianuarie 2011: "Mami, alăptează-mă!: Link-uri utile ce m-au ajutat să alăptez". Primiţi invitaţia mea şi fiţi binevenite să scrieţi despre alăptare pe 31 ianuarie 2011!
vineri, 31 decembrie 2010
vineri, 24 decembrie 2010
Naşterea pruncului în ieslea din Betleem
În jurul meu aud vorbindu-se despre bradul de Crăciun, despre cadouri, despre meniul de Crăciun, despre forfota din hipermarket-uri, despre serbări, vacanţe şi altele specifice societăţii actuale. Dar nimic despre ....naşterea Domnului! Nu-s eu a cea mai credincioasă, dar am uitat, de fapt, ce sărbătorim. Am ajuns să preţuim mai mult ideologia consumistă şi tradiţiile noastre de secole. Îmi e drag să văd luminiţe pe stradă, să admir miile de globuleţe de pe rafturile hipermarket-urilor, să ascult colinde, să văd bucuria copiilor atunci când se întâlnesc cu Moşu', dar, parcă, anul acesta am simţit mai mult că sunt în detrimentul adevăratului motiv. Crăciunul este o sărbătoare creştină.
D. mă întreba azi cine zice primul: "Hristos a Înviat" şi de ce nu avem ouă roşii. Ha! Deci, cu siguranţă povestea de seară va fi despre un copil născut în staul.......eheee, şi o să am de povestit că mă aştept la "da' ce e o iesle? da' staul ce înseamnă? da' magul face vrăji? etc etc."
Azi, am avut curiozitatea să citesc despre împodobirea bradului, care ar fi semnificaţia acestui fapt. Şi prima lectură scurtă mi-a oferit-o Wikipedia, extrasă dintr-o carte de Romulus Vulcănescu: "Mitologie română".
Citez: "În tradiţia românească de la sat, regăsim acest obicei al împodobirii bradului la nunţi şi la moartea tinerilor, femei şi bărbaţi. Obiceiul există din vremea dacilor şi semnifică o nuntă rituală între persoana decedată şi natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiţia unor comunităţi locale din regiunile Banat şi Oltenia."
Dacă ştiţi o legătură cu naşterea Domnului şi bradul împodobit vă rog, scuzaţi ignoranţa, transmiteţi-mi-o.
Şi tot cu povestea de seară în gând, ca sa fiu bine informată - dacă cere copilul informaţii şi eu îs varză! - caut şi despre Moş Crăciun. Dau tot de Romulus Vulcănescu care prezintă personajul Moş Crăciun în „Dicţionar onomastic românesc”:
„Mitul arhaic al unui cioban-zeu-moş este transfigurat în mitul unui cioban demonic care refuză s-o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul lui. Soţia lui Crăciun (Crăciuna sau Crăciuneasa, în studiul lui Pericle Papahagi) o primeşte într-ascuns şi moşeşte pe Iisus, faptă pentru care Crăciun îi taie mâinile, dar Fecioara Maria i le lipeşte la loc. Minunea îl converteşte pe Crăciun la creştinism (încă nedefinit la acea dată în Istoria Religiilor). De bucurie că nevasta lui a scăpat de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug de cioate de brad în curtea lui şi joacă hora cu toate slugile sale. După joc împarte Fecioarei Maria daruri păstoreşti (lapte, caş, urdă, smântână) pentru ea şi fiul ei”. Etnologul afirmă că Moş Crăciun reprezintă o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Isus la naşterea sa şi că este simbolul tipului creator. Sintagma „moş” din numele său înseamnă „întemeietor”, „ziditor”, „începător”."
Celor ce citesc acest blog le doresc să se bucure de bunătăţi, să fie alături de persoane dragi, să dăruiască şi să primească. Sărbătoare fericită!
D. mă întreba azi cine zice primul: "Hristos a Înviat" şi de ce nu avem ouă roşii. Ha! Deci, cu siguranţă povestea de seară va fi despre un copil născut în staul.......eheee, şi o să am de povestit că mă aştept la "da' ce e o iesle? da' staul ce înseamnă? da' magul face vrăji? etc etc."
Azi, am avut curiozitatea să citesc despre împodobirea bradului, care ar fi semnificaţia acestui fapt. Şi prima lectură scurtă mi-a oferit-o Wikipedia, extrasă dintr-o carte de Romulus Vulcănescu: "Mitologie română".
Citez: "În tradiţia românească de la sat, regăsim acest obicei al împodobirii bradului la nunţi şi la moartea tinerilor, femei şi bărbaţi. Obiceiul există din vremea dacilor şi semnifică o nuntă rituală între persoana decedată şi natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiţia unor comunităţi locale din regiunile Banat şi Oltenia."
Dacă ştiţi o legătură cu naşterea Domnului şi bradul împodobit vă rog, scuzaţi ignoranţa, transmiteţi-mi-o.
Şi tot cu povestea de seară în gând, ca sa fiu bine informată - dacă cere copilul informaţii şi eu îs varză! - caut şi despre Moş Crăciun. Dau tot de Romulus Vulcănescu care prezintă personajul Moş Crăciun în „Dicţionar onomastic românesc”:
„Mitul arhaic al unui cioban-zeu-moş este transfigurat în mitul unui cioban demonic care refuză s-o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul lui. Soţia lui Crăciun (Crăciuna sau Crăciuneasa, în studiul lui Pericle Papahagi) o primeşte într-ascuns şi moşeşte pe Iisus, faptă pentru care Crăciun îi taie mâinile, dar Fecioara Maria i le lipeşte la loc. Minunea îl converteşte pe Crăciun la creştinism (încă nedefinit la acea dată în Istoria Religiilor). De bucurie că nevasta lui a scăpat de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug de cioate de brad în curtea lui şi joacă hora cu toate slugile sale. După joc împarte Fecioarei Maria daruri păstoreşti (lapte, caş, urdă, smântână) pentru ea şi fiul ei”. Etnologul afirmă că Moş Crăciun reprezintă o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Isus la naşterea sa şi că este simbolul tipului creator. Sintagma „moş” din numele său înseamnă „întemeietor”, „ziditor”, „începător”."
Celor ce citesc acest blog le doresc să se bucure de bunătăţi, să fie alături de persoane dragi, să dăruiască şi să primească. Sărbătoare fericită!
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Despre alăptare la "Bebe magia", TVR1
Imagini preluate de la TVR1 din emisiunea "BEBE MAGIA" dedicată alăptării din data de 4 decembrie 2010.
"Bebe magia" (producător Camelia Csiki) este difuzata pe TVR1 in fiecare sâmbătă începând cu ora 9 şi se adresează telespectatorilor care doresc să afle informaţii utile despre tot ce presupune relaţia părinte - copil.
Mii de mulţumiri!
A se reproduce doar cu acordul autorilor.
"Bebe magia" (producător Camelia Csiki) este difuzata pe TVR1 in fiecare sâmbătă începând cu ora 9 şi se adresează telespectatorilor care doresc să afle informaţii utile despre tot ce presupune relaţia părinte - copil.
Mii de mulţumiri!
A se reproduce doar cu acordul autorilor.
miercuri, 8 decembrie 2010
Alăptarea bebeluşului adoptat sau a bebeluşului născut de o mamă surogat
Autor: Jack Newman, MD, FRCPC, 1995-2005©
Revizuit de: Jack Newman MD, FRCPC, IBCLC şi Edith Kernerman IBCLC, 2008, 2009©
Tradus de Roxana Duduş, LLL Ro, 2010
Aţi vrea să alăptaţi un bebeluş adoptat sau unul născut de o mamă surogat? Minunat! Nu numai că este posibil, dar sunt şanse să produceţi o cantitate semnificativă de lapte. Este diferit, însă, faţă de alăptarea unui bebeluş cu care aţi fost însărcinată mai multe luni. Cu determinare şi perseverenţă vă veţi bucura de legătura minunată pe care alăptarea o creează, atât dvs., cât şi bebeluşul veţi beneficia de această experienţă.
Alăptarea şi laptele matern
Există într-adevăr două aspecte în alăptarea bebeluşului cu care nu aţi fost însărcinată. Primul este acceptarea de către bebeluş a sânului. Al doilea este producerea laptelui matern. Este important să se stabilească aşteptările la un nivel rezonabil pentru că doar o mică parte din femei vor fi capabile să producă lapte pentru nevoile bebeluşului. Cu toate acestea, există multe mame fericite să poată să alăpteze fără a se aştepta să producă lapte pentru necesităţile bebeluşului. Alăptarea creează o relaţie specială,o apropiere specială, precum şi un ataşament emoţional pe care multe mame îl caută. Cum spunea o mamă adoptivă "Vreau să alăptez. Dacă bebeluşul primeşte, de asemenea, lapte matern e minunat!”
Acceptarea sânului de către bebeluş
Mulţi oameni nu cred că introducerea timpurie a biberonului poate interfera cu alăptarea, precum şi introducerea timpurie a mameloanelor artificiale. Cu cât mai repede puteţi obţine copilul la sân după ce se naşte, cu atât mai bine. Dacă puteţi evita oferirea biberonului înainte de a începe alăptarea, cu atât mai bine. Cu toate acestea, bebeluşul are nevoie de lichid care să curgă din sâni pentru a-i accepta şi să continue să sugă, mai ales dacă a primit lichid din biberon sau prin altă metodă de hrănire (cană, cu ajutorul degetului samd). Deci, ce puteţi face?
1. Vorbiţi cu personalul de la maternitatea unde copilul va fi născut şi anunţaţi asistenta şefă şi consultanta în alăptare despre faptul că doriţi să alăptaţi bebeluşul. Acestea trebuie să fie dispuse să accepte dorinţa dvs. de a alimenta bebeluşul cu cana sau cu ajutorul degetului, dacă nu puteţi avea bebeluşul imediat dupa naştere.
De fapt, mult mai frecvent, sunt cazuri în care puteţi fi prezentă la naştere şi sunteţi în măsură să luaţi copilul imediat la sân. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Aceasta este o situaţie care ar trebui să fie discutată înainte de naştere cu mama naturală şi dacă există un avocat, vorbiţi şi cu el sau ea, de asemenea.
2. Păstrarea nou-născutului în contact cu pielea dvs., ambii în pielea goală, este foarte importantă în acest moment. Ajută la stabilirea schimbului necesar de informaţii senzoriale între dvs. ş bebeluş şi ajută copilul să stabilizeze multe procese fiziologice şi metabolice: întreţinerea de zaharuri din sânge, ritmul cardiac, rata respiraţiei, tensiunea arterială şi saturaţia în oxigen. În acelaşi timp, contactul strâns între dvs. şi bebeluş ajută la colonizarea germenilor, la fel ca pe pielea dvs. În plus, ajută copilul să se adapteze la acest habitat nou, îl încurajează să fie alăptat, vă ajută să faceţi lapte.
3. Unele mame naturale sunt dispuse să alăpteze copilul pentru primele câteva zile. Odată cu adoptarea, există o oarecare îngrijorare exprimată de către asistenţii sociali cum că acest lucru va duce la faptul că mama biologică se va răzgândi în privinţa adopţiei. Acest lucru este posibil şi nu vă doriţi să vă asumaţi acest risc.
Acest fapt poate naşte în mama surogat anumite sentimente neaşteptate şi remuşcări. Aceasta este o posibilitate teoretică, dar ar fi util ca mama biologică să alăpteze copilul ajutându-l astfel să-l înveţe să alăpteze. Aceasta permite copilului să primească colostrul.
O altă opţiune este de a ruga mama biologică să se mulgă pentru primele câteva săptămâni, astfel încât să aveţi lapte matern în completarea propriul dvs. lapte, folosind un SNS.
4. Ataşarea corectă la sân a bebelusului este chiar mai importantă atunci când mama nu are o ofertă completă de lapte.
O bună ataşare înseamnă, de obicei, o hrănire fără dureri.
O bună ataşare înseamnă că bebeluşul va primi mai mult lapte, chiar dacă cantitatea de lapte produsă este abundentă sau minimă.
5. Dacă bebeluşul are nevoie de completare, atunci ar trebui să fie făcută cu un ajutor de lactaţie în timp ce copilul este la sân şi e alăptat.
Bebeluşii învaţă să fie alăptaţi prin alăptare nu prin hrănirea cu cana, alimentarea cu ajutorul degetului sau cu biberonul. Desigur, puteţi folosi laptele dvs. muls anterior sub formă de completare. Şi dacă-l puteţi gestiona, laptele matern muls este cel mai bun supliment după laptele matern supt direct din sâni. Cu un ajutor de suplimentare a lactaţiei folosit la sân, bebeluşul se consideră alăptat; la urma urmei, nu este alăptarea ceea ce aţi vrut pentru copilul dvs.?
6. Dacă aveţi probleme cu acceptarea sânului de către bebeluş, apelaţi la o consultantă în alăptare, cât mai curând posibil, pentru a vă ajuta. De fapt, ar trebui să fiţi urmărită de o consultantă în lactaţie sau de cineva cu experienţă în a ajuta mamele care alăptează.
Producerea laptelui matern
Nu vă descurajaţi de cantitatea de lapte pe care îl mulgeţi înainte de naşterea bebeluşului pentru că o pompă nu este niciodată la fel de bună la extragerea laptelui de un copil care suge bine şi este ataşat corect la sân. Scopul principal al pompării înainte de a se naşte copilul este de a extrage laptele matern, astfel încât să se producă lapte mai mult, nu numai de a avea o rezervă de lapte, acest lucru este bun dacă puteţi să-l faceţi.
Folosirea medicamentelor discutate mai jos în A. şi B., vă ajută să vă pregătiţi sânii pentru a produce lapte. Medicamentele nu sunt o cerinţă absolută pentru a produce lapte, dar vă pot ajuta să produceţi mai mult lapte.
A. Hormonii - estrogenul şi progesteronul. Dacă cu cel puţin 3 sau 4 luni înainte de alăptare faceţi un tratament cu o combinaţie de estrogen şi progesteron vă vor ajuta la pregătirea sânilor pentru a produce lapte. O modalitate este să utilizaţi plasturi cu estrogen pe piept plus progesteron pe cale orală. Obţineţi informaţii despre acestea de la medicul dvs. Vă încurajăm să luaţi hormoni până la aproximativ 6 săptămâni înainte de naşterea copilului.
B. Domperidon. Doza iniţială este de 30 mg de trei ori pe zi, dar se poate lua o doză mai mare, ca de ex. 40 mg de 4 ori pe zi. Se continuă cu domperidon când hormonii sunt opriţi. De obicei, este necesar să se continue timp de câteva luni după ce începeţi să alăptaţi. Întrebaţi medicul dvs. despre acest tratament.
C. Mulsul laptelui cu pompa de muls. Dacă puteţi suporta chiria unei pompe electrice duble, atunci ar fi necesară. Pomparea ambilor sâni în acelaşi timp reduce la jumătate timpul pierdut, evident, şi, de asemenea, rezultate mai bune în producţia de lapte. Începeţi mulsul cu pompa atunci când opriţi pilula anticoncepţională cu hormoni. Faceţi doar ceea ce este posibil. În cazul în care vă puteţi mulge de două ori pe zi la început, atunci faceţi-o de două ori pe zi. În cazul în care puteţi o dată pe zi în timpul săptămânii, dar puteţi de 6 ori în timpul week-end-ului, e foarte bine.
Dar voi produce lapte cât are nevoie bebeluşul?
Poate da, poate nu. Dacă nu, oricum alăptaţi-vă copilul şi permiteţi-i să se bucure de relaţia specială pe care o creează alăptarea. În orice caz, laptele matern este mai bun decât nimic.
Foarte important: Dacă decideţi să luaţi medicamente (hormoni şi/sau domperidon), medicul de familie trebuie să ştie ceea ce luaţi şi de ce. Este foarte important să faceţi un control fizic şi să vă verificaţi tensiunea arterială înainte de a începe administrarea. Efecte adverse semnificative au fost rare, dar asta nu înseamnă că nu se poate întâmpla. Medicul dvs. trebuie să vă urmărească şi o dată ce copilul este cu dvs., medicul să ştie că îl alăptaţi.
Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=11:breastfeeding-your-adopted-baby-or-baby-born-by-surrogategestational-carrier&catid=5:information&Itemid=17
Revizuit de: Jack Newman MD, FRCPC, IBCLC şi Edith Kernerman IBCLC, 2008, 2009©
Tradus de Roxana Duduş, LLL Ro, 2010
Aţi vrea să alăptaţi un bebeluş adoptat sau unul născut de o mamă surogat? Minunat! Nu numai că este posibil, dar sunt şanse să produceţi o cantitate semnificativă de lapte. Este diferit, însă, faţă de alăptarea unui bebeluş cu care aţi fost însărcinată mai multe luni. Cu determinare şi perseverenţă vă veţi bucura de legătura minunată pe care alăptarea o creează, atât dvs., cât şi bebeluşul veţi beneficia de această experienţă.
Alăptarea şi laptele matern
Există într-adevăr două aspecte în alăptarea bebeluşului cu care nu aţi fost însărcinată. Primul este acceptarea de către bebeluş a sânului. Al doilea este producerea laptelui matern. Este important să se stabilească aşteptările la un nivel rezonabil pentru că doar o mică parte din femei vor fi capabile să producă lapte pentru nevoile bebeluşului. Cu toate acestea, există multe mame fericite să poată să alăpteze fără a se aştepta să producă lapte pentru necesităţile bebeluşului. Alăptarea creează o relaţie specială,o apropiere specială, precum şi un ataşament emoţional pe care multe mame îl caută. Cum spunea o mamă adoptivă "Vreau să alăptez. Dacă bebeluşul primeşte, de asemenea, lapte matern e minunat!”
Acceptarea sânului de către bebeluş
Mulţi oameni nu cred că introducerea timpurie a biberonului poate interfera cu alăptarea, precum şi introducerea timpurie a mameloanelor artificiale. Cu cât mai repede puteţi obţine copilul la sân după ce se naşte, cu atât mai bine. Dacă puteţi evita oferirea biberonului înainte de a începe alăptarea, cu atât mai bine. Cu toate acestea, bebeluşul are nevoie de lichid care să curgă din sâni pentru a-i accepta şi să continue să sugă, mai ales dacă a primit lichid din biberon sau prin altă metodă de hrănire (cană, cu ajutorul degetului samd). Deci, ce puteţi face?
1. Vorbiţi cu personalul de la maternitatea unde copilul va fi născut şi anunţaţi asistenta şefă şi consultanta în alăptare despre faptul că doriţi să alăptaţi bebeluşul. Acestea trebuie să fie dispuse să accepte dorinţa dvs. de a alimenta bebeluşul cu cana sau cu ajutorul degetului, dacă nu puteţi avea bebeluşul imediat dupa naştere.
De fapt, mult mai frecvent, sunt cazuri în care puteţi fi prezentă la naştere şi sunteţi în măsură să luaţi copilul imediat la sân. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Aceasta este o situaţie care ar trebui să fie discutată înainte de naştere cu mama naturală şi dacă există un avocat, vorbiţi şi cu el sau ea, de asemenea.
2. Păstrarea nou-născutului în contact cu pielea dvs., ambii în pielea goală, este foarte importantă în acest moment. Ajută la stabilirea schimbului necesar de informaţii senzoriale între dvs. ş bebeluş şi ajută copilul să stabilizeze multe procese fiziologice şi metabolice: întreţinerea de zaharuri din sânge, ritmul cardiac, rata respiraţiei, tensiunea arterială şi saturaţia în oxigen. În acelaşi timp, contactul strâns între dvs. şi bebeluş ajută la colonizarea germenilor, la fel ca pe pielea dvs. În plus, ajută copilul să se adapteze la acest habitat nou, îl încurajează să fie alăptat, vă ajută să faceţi lapte.
3. Unele mame naturale sunt dispuse să alăpteze copilul pentru primele câteva zile. Odată cu adoptarea, există o oarecare îngrijorare exprimată de către asistenţii sociali cum că acest lucru va duce la faptul că mama biologică se va răzgândi în privinţa adopţiei. Acest lucru este posibil şi nu vă doriţi să vă asumaţi acest risc.
Acest fapt poate naşte în mama surogat anumite sentimente neaşteptate şi remuşcări. Aceasta este o posibilitate teoretică, dar ar fi util ca mama biologică să alăpteze copilul ajutându-l astfel să-l înveţe să alăpteze. Aceasta permite copilului să primească colostrul.
O altă opţiune este de a ruga mama biologică să se mulgă pentru primele câteva săptămâni, astfel încât să aveţi lapte matern în completarea propriul dvs. lapte, folosind un SNS.
4. Ataşarea corectă la sân a bebelusului este chiar mai importantă atunci când mama nu are o ofertă completă de lapte.
O bună ataşare înseamnă, de obicei, o hrănire fără dureri.
O bună ataşare înseamnă că bebeluşul va primi mai mult lapte, chiar dacă cantitatea de lapte produsă este abundentă sau minimă.
5. Dacă bebeluşul are nevoie de completare, atunci ar trebui să fie făcută cu un ajutor de lactaţie în timp ce copilul este la sân şi e alăptat.
Bebeluşii învaţă să fie alăptaţi prin alăptare nu prin hrănirea cu cana, alimentarea cu ajutorul degetului sau cu biberonul. Desigur, puteţi folosi laptele dvs. muls anterior sub formă de completare. Şi dacă-l puteţi gestiona, laptele matern muls este cel mai bun supliment după laptele matern supt direct din sâni. Cu un ajutor de suplimentare a lactaţiei folosit la sân, bebeluşul se consideră alăptat; la urma urmei, nu este alăptarea ceea ce aţi vrut pentru copilul dvs.?
6. Dacă aveţi probleme cu acceptarea sânului de către bebeluş, apelaţi la o consultantă în alăptare, cât mai curând posibil, pentru a vă ajuta. De fapt, ar trebui să fiţi urmărită de o consultantă în lactaţie sau de cineva cu experienţă în a ajuta mamele care alăptează.
Producerea laptelui matern
Nu vă descurajaţi de cantitatea de lapte pe care îl mulgeţi înainte de naşterea bebeluşului pentru că o pompă nu este niciodată la fel de bună la extragerea laptelui de un copil care suge bine şi este ataşat corect la sân. Scopul principal al pompării înainte de a se naşte copilul este de a extrage laptele matern, astfel încât să se producă lapte mai mult, nu numai de a avea o rezervă de lapte, acest lucru este bun dacă puteţi să-l faceţi.
Folosirea medicamentelor discutate mai jos în A. şi B., vă ajută să vă pregătiţi sânii pentru a produce lapte. Medicamentele nu sunt o cerinţă absolută pentru a produce lapte, dar vă pot ajuta să produceţi mai mult lapte.
A. Hormonii - estrogenul şi progesteronul. Dacă cu cel puţin 3 sau 4 luni înainte de alăptare faceţi un tratament cu o combinaţie de estrogen şi progesteron vă vor ajuta la pregătirea sânilor pentru a produce lapte. O modalitate este să utilizaţi plasturi cu estrogen pe piept plus progesteron pe cale orală. Obţineţi informaţii despre acestea de la medicul dvs. Vă încurajăm să luaţi hormoni până la aproximativ 6 săptămâni înainte de naşterea copilului.
B. Domperidon. Doza iniţială este de 30 mg de trei ori pe zi, dar se poate lua o doză mai mare, ca de ex. 40 mg de 4 ori pe zi. Se continuă cu domperidon când hormonii sunt opriţi. De obicei, este necesar să se continue timp de câteva luni după ce începeţi să alăptaţi. Întrebaţi medicul dvs. despre acest tratament.
C. Mulsul laptelui cu pompa de muls. Dacă puteţi suporta chiria unei pompe electrice duble, atunci ar fi necesară. Pomparea ambilor sâni în acelaşi timp reduce la jumătate timpul pierdut, evident, şi, de asemenea, rezultate mai bune în producţia de lapte. Începeţi mulsul cu pompa atunci când opriţi pilula anticoncepţională cu hormoni. Faceţi doar ceea ce este posibil. În cazul în care vă puteţi mulge de două ori pe zi la început, atunci faceţi-o de două ori pe zi. În cazul în care puteţi o dată pe zi în timpul săptămânii, dar puteţi de 6 ori în timpul week-end-ului, e foarte bine.
Dar voi produce lapte cât are nevoie bebeluşul?
Poate da, poate nu. Dacă nu, oricum alăptaţi-vă copilul şi permiteţi-i să se bucure de relaţia specială pe care o creează alăptarea. În orice caz, laptele matern este mai bun decât nimic.
Foarte important: Dacă decideţi să luaţi medicamente (hormoni şi/sau domperidon), medicul de familie trebuie să ştie ceea ce luaţi şi de ce. Este foarte important să faceţi un control fizic şi să vă verificaţi tensiunea arterială înainte de a începe administrarea. Efecte adverse semnificative au fost rare, dar asta nu înseamnă că nu se poate întâmpla. Medicul dvs. trebuie să vă urmărească şi o dată ce copilul este cu dvs., medicul să ştie că îl alăptaţi.
Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=11:breastfeeding-your-adopted-baby-or-baby-born-by-surrogategestational-carrier&catid=5:information&Itemid=17
miercuri, 1 decembrie 2010
Alăptarea bebeluşilor născuţi prematur
Autori: Jack Newman MD, FRCPC, IBCLC and Edith Kernerman, IBCLC, 2009©
Tradus de: Roxana Duduş, LLLRo
Introducere
De prea multe ori mamele au probleme ce pot fi prevenite în alăptare. Rutina din maternităţi face dificilă alăptarea pentru mame şi copii. În cazul în care copilul se naşte prematur, mamele au dificultăţi chiar mai mari în alăptare şi acest lucru este regretabil deoarece copiii născuţi prematur au nevoie de lapte matern chiar mai mult decât copiii sănătoşi născuţi la termen.
Motivul pentru care mamele nu obţin ajutorul de care au nevoie este ca multe dintre "tehnicile" folosite pentru a salva vieţile prematurilor au fost dezvoltate în anii 1960 şi 1970, atunci când laptele matern nu era o prioritate în unităţile de terapie intensivă neonatală (NICU).
Din păcate, în ciuda a ceea ce am învăţat din acel moment cu privire la modul de a ajuta mamele să alăpteze, unităţile de terapie intensivă neonatală par a fi, în general, cu unele excepţii desigur, rezistente la schimbarea modului în care copiii ar trebui să fie hrăniţi. Chiar mai rău, unele tehnici au fost adoptate făcând situaţia şi mai dificilă.
Unele mituri referitoare la prematuri şi alăptare
1. Nou-născuţii prematuri trebuie să fie în incubatoare.
De fapt prematurilor, chiar şi celor foarte mici, de multe ori contactul piele pe piele cu mama (sau tatăl) le este mult mai benefic decât incubatoarele. Există dovezi care arată că bebeluşii prematuri (de altfel şi copiii născuţi la termen) sunt mai stabili metabolic atunci când aceştia sunt în contact cu pielea mamei. Respiraţie lor poate fi mult mai stabilă şi mai uşoară, presiunea sângelui este mai apropiată de normal, păstrează mai bine în sângele lor zaharurile, temperatura corpului este mai stabilă prin metoda „Kangaroo Mother” (contact piele pe piele cu mama în cea mai mare parte a zilei) în comparaţie cu ce fac incubatoarele.
În plus, mamele şi copii care aplică metoda „Kangaroo Mother” probabil vor avea parte de o producere mult mai mare a laptelui, mama va primi copilul la sân mai devreme şi copilul va fi alăptat mult mai bine. Un document de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii discută despre „Kangoroo Mother”, cu multe referinţe (curând va fi tradus şi pe acest blog).
Vă rugăm arătaţi acest document medicului dumneavoastră. Puteţi să-l printaţi gratuit de la această adresă http://www.who.int/reproductive-health/publications/kmc/text.pdf.
2. Nou-născuţii prematuri au nevoie de fortifianţi.
De fapt cei mai mulţi nu au nevoie. În cazul în care mama mulge suficient lapte, copiii care au peste circa 1500 de grame (de obicei, la aproximativ 32 săptămâni de gestaţie copiii cântăresc atât de mult, deşi există şi excepţii), se pot dezvolta foarte bine doar cu lapte matern şi, poate, cu adaos de vitamina D sau fosfor.
Adevărata problemă din spatele acestei "nevoi" de fortifianţi este că aceasta a devenit o evanghelie, sculptată în piatră, pentru politicile unităţilor de terapie intensivă neonatală bebeluşii trebuie să crească în acelaşi ritm ca şi când nu au fost născuţi atât de devreme. Dar nu există nici o dovadă bună pentru aeasta, întrucât există dovezi că bebeluşii care cresc mai repede decât cei născuţi prematur ar avea probleme mai târziu în viaţă cu niveluri mai ridicate de colesterol "rău", cu tensiunea arterială mai mare, rezistenţa la insulină (care poate fi o constatare precoce a diabetului de tip 2) şi cu excesul în greutate. Aceste studii au fost efectuate pe copiii născuţi prematur hrăniţi a) doar cu lapte matern b) laptele matern donat sau c) formulă de lapte pentru prematuri şi lapte matern. Copiii care au primit formulă pentru prematuri au crescut mai repede şi mai mari, dar există un preţ.
Cum poate fi hrănit bebeluşul fără a utiliza fortifianţi? Ei bine, în primul rând, unii bebeluşi vor avea nevoie de fortifianţi: într-adevăr copiii mici şi copiii ale căror mame nu sunt în măsură să mulgă suficient lapte. Cu toate acestea, fortifianţii sunt fabricaţi acum din lapte uman (lapte matern), dar, desigur, ei nu sunt uşor accesibili şi încă sunt foarte scumpi.
Nu există nici un motiv pentru care fortifianţii trebuie să fie făcuţi din lapte de vacă. Cu toate acestea, majoritatea nou-născuţilor prematuri nu au nevoie de fortifianţi, deoarece majoritatea sunt copii născuţi prematur "mari".
Multe unităţi de terapie intensivă neonatală au o regulă: bebeluşii pot primi doar o anumită cantitate de lichid pe zi. Acesta este, de obicei, păstrat la aproximativ 150-180 ml / kg / zi, uneori mai puţin. În cazul în care copilul are, de asemenea, un lichid administrat intravenos, lichidul administrat pe cale orală este micşorat chiar mai mult. Această restricţie de lichid are sens, de exemplu, în cazul în care copilul este pe ventilator pentru a-l ajuta să respire, deoarece o cantitate prea mare poate provoca insuficienţă cardiacă. Deci, restricţia de lichid, plus "copilul trebuie să crească ca şi când el ar fi fost încă în uter" are ca rezultat "nevoia" de fortifiant.
Am învăţat un mod de a evita necesitatea de fortifianţi pentru unii copii născuţi prematur atunci când am lucrat cu copiii născuţi prematur în Africa; acela a fost să le dăm mai mult lapte matern decât era "permis" în unităţile de terapie intensivă neonatală. Adevărat, aceşti copii nu erau ca bebeluşii din unităţile de terapie intensivă neonatală din ţările bogate, ei erau mai mari, nu la fel de bolnavi şi nu era necesar mai mult decât un pic de oxigen pentru a supravieţui.
Dar, ca un credincios la acel moment în "copilul trebuie să crească ca şi când el ar fi fost încă în interiorul mamei", am crescut cantităţile de lapte matern, iar copilul a primit cu mult peste 150-180 ml/kg/zi, uneori până la 300 ml/kg/zi, iar copiii au crescut bine. Astfel, pentru a nu da copilului lapte matern prea mult la un moment dat, laptele a fost picurat în stomacul copilului continuu, câteva picături date treptat.
S-ar putea să fie nevoie de completare de lapte matern, în funcţie de nivelul din sânge. Este posibil să adăugaţi vitamina D, fosfor, calciu, chiar proteine umane (albumină) şi grăsime din lapte uman (de la o bancă de lapte matern) la laptele oferit copilului fără a utiliza fortifianţi.
3. Nou-născuţii prematuri nu pot sta la sân până când nu au 34 de săptămâni de gestaţie.
Acest lucru este pur şi simplu neadevărat. Cei care lucrează în unităţile de terapie intensivă neonatală prietenoase cu alăptarea, în special în Suedia, au demonstrat că bebeluşii pot începe să stea la sân, chiar la 28 de săptămâni de gestaţie şi mulţi sunt capabili să prindă sânul şi să bea lapte matern la 30 de săptămâni de gestaţie. Într-adevăr, unii copii au ajuns să fie alăptaţi la 32 de săptămâni de gestaţie. Alăptare însemnând că nu primesc laptele matern printr-un flacon sau tub în stomac. Cu metoda „Kangaroo Mother” şi cu acces rapid la sân, se poate face.
Desigur, fiecare copil este diferit, iar unii bebeluşi pot avea nevoie de mai mult timp în funcţie de: au fost bolnavi, sunt cu probleme respiratorii sau alte probleme, iar uneori se aşteaptă până când copilul are 34 de săptămâni de gestaţie şi înainte de a încerca copilul la sân se foloseşte biberonul ca model pentru alimentaţia sugarilor.
4. Mamele de prematuri trebuie să utilizeze apărători pentru mamelon pentru a obţine o ataşare corectă la sân şi a obţine laptele bine.
De cele mai multe ori acest lucru nu este adevărat, din experienţa mea în Africa (de fapt, nu am folosit apărători pentru mamelon în Africa) şi din experienţa unităţilor de terapie intensivă neonatală din alte ţări, cum ar fi Suedia.
Al doilea articol scris de Nyqvist arată că a avut copii născuţi la fel de mici, la 26 de săptămâni de gestaţie şi până la 31 de săptămâni de gestaţie, şi doar o mică parte din mame au folosit apărătorile pentru mamelon. Cu toate acestea, spre deosebire de ceea ce se întâmplă, în general, în unităţile de terapie intensivă neonatală din America de Nord, de unde foarte puţini copii părăsesc spitalul alăptaţi fiind (în cel mai bun caz mamele se mulg şi nu pun copilul la sân), aproape toţi copiii care au părăsit spitalul erau alăptaţi.
Cheia constă în faptul că e nevoie de timp pentru a ajuta copilul să fie ataşat corect la sân. Apărătorile pentru mamelon duc la o scădere a ofertei de lapte.
Modalitatea de a ataşa copilul prematur la sân nu este esenţial diferită faţă de copilul care s-a născut la termen.
5. Nou-născuţii prematuri trebuie să înveţe să bea din biberon pentru a învăţa cum să sugă.
Ei bine, nu ştiu ce să spun despre acest lucru. Este doar neadevărat. Nou-născuţii prematuri pot învăţa să sugă, fără a bea din biberon aşa cum se arată, încă o dată, experienţa altor părţi ale lumii. Prea adesea, mamele şi copiii sunt grăbiţi din spital cu "sfaturi" precum copilul va pleca mai devreme în cazul în care acesta începe să bea din biberon. Acesta nu este un mod de a ajuta mama şi copilul. În orice caz, nu e adevărat că copilul are nevoie de un biberon pentru a învăţa să sugă.
Metoda „Kangoroo Mother” şi ataşarea copilul la sân înainte de "magicul" 34 de săptămâni de gestaţie fac mult mai mult pentru evitarea aceastei situaţii. Copilul foloseşte diferiţi muşchi atunci când e hrănit cu biberonul şi alţii când e alăptat; cu biberonul "învaţă" abilităţi slabe de supt şi acestea pot fi uneori extrem de dificil de uitat.
6. Nou-născuţii prematuri ajung să fie obosiţi la sân.
Acest lucru este considerat a fi adevărat, deoarece copiii, nu numai copiii născuţi prematur, au tendinţa de a adormi la sân atunci când fluxul de lapte este lent, în special în primele câteva săptămâni. Copilului îi este dat biberonul şi deoarece fluxul de lapte este rapid, copilul se trezeşte şi suge forţat. Concluzia falsă? Copilul oboseşte la sân deoarece „munceşte” mai greu şi mai uşor la biberon.
Nou-născuţii prematuri de multe ori nu se ataşează corect la sân, în parte pentru că noi îi învăţăm să apuce sânul incorect. Cu o prindere bună a sânului, utilizarea compresiei sânului şi, dacă este necesar, folosind un ajutor pentru a suplimenta la sân, dacă este necesar, copilul va primi laptele cu presiune bună şi nu va adormi la sân. Faceţi ca presiunea laptelui matern să crească şi veţi vedea că alăptarea nu este nici dificilă pentru copil, nici obositoare.
7. Proba suptului (cântărirea copilului înainte şi după o hrănire) este o modalitate bună de a şti cât de mult lapte îşi ia copilul la o hrănire.
Proba suptului presupune că ştim cât trebuie să ia un copil alăptat. Cum putem şti, dacă regula, care spune că un copil cu această greutate şi această vârstă ar trebui să ia x cantitate de lapte, se bazează pe bebeluşii hrăniţi cu biberonul cu formula? Şi cum putem spune cât de mult a luat copilul dacă ar fi fost bine ataşat la sân, mama folosind compresia sânului, în special în cazul în care alăptarea este limitată la un anumit moment sau program, cum ar fi 10 sau 20 de minute (din cauza îngrijorării că copilul va fi obosit)?
Cel mai bun mod de a şti dacă un copil obţine lapte de la sân este să ne uităm la copilul ataşat la sân.
8. Nou-născuţii prematuri au nevoie de a continua să primească fortifianţi şi după ce părăsesc spitalul.
Acesta este un tertip relativ nou în subminarea alăptării copilului prematur. Poate că cineva a prezentat o lucrare la o conferinţă care a arătat că copilul a câştigat în greutate mai bine dacă fortifianţii au continuat să fie oferiţi chiar şi după ieşirea din spital. Dar, din nou, mai mult nu înseamnă neapărat mai bine şi alăptarea este mai importantă decât creşterea în greutate.
Nou-născuţii prematuri şi mamele lor au probleme legate de alăptare mult mai frecvente decât bebeluşii născuţi la termen. Dar acestea pot fi reparate. Apelaţi la mâini bune de ajutor cât mai curând posibil.
Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=70:breastfeeding-the-premature-baby&catid=5:information&Itemid=17
Abonați-vă la:
Postări (Atom)