Naşterea pruncului în ieslea din Betleem

În jurul meu aud vorbindu-se despre bradul de Crăciun, despre cadouri, despre meniul de Crăciun, despre forfota din hipermarket-uri, despre serbări, vacanţe şi altele specifice societăţii actuale. Dar nimic despre ....naşterea Domnului! Nu-s eu a cea mai credincioasă, dar am uitat, de fapt, ce sărbătorim. Am ajuns să preţuim mai mult ideologia consumistă şi tradiţiile noastre de secole. Îmi e drag să văd luminiţe pe stradă, să admir miile de globuleţe de pe rafturile hipermarket-urilor, să ascult colinde, să văd bucuria copiilor atunci când se întâlnesc cu Moşu', dar, parcă, anul acesta am simţit mai mult că sunt în detrimentul adevăratului motiv. Crăciunul este o sărbătoare creştină.

D. mă întreba azi cine zice primul: "Hristos a Înviat" şi de ce nu avem ouă roşii. Ha! Deci, cu siguranţă povestea de seară va fi despre un copil născut în staul.......eheee, şi o să am de povestit că mă aştept la "da' ce e o iesle? da' staul ce înseamnă? da' magul face vrăji? etc etc."

Azi, am avut curiozitatea să citesc despre împodobirea bradului, care ar fi semnificaţia acestui fapt. Şi prima lectură scurtă mi-a oferit-o Wikipedia, extrasă dintr-o carte de Romulus Vulcănescu: "Mitologie română".

Citez: "În tradiţia românească de la sat, regăsim acest obicei al împodobirii bradului la nunţi şi la moartea tinerilor, femei şi bărbaţi. Obiceiul există din vremea dacilor şi semnifică o nuntă rituală între persoana decedată şi natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiţia unor comunităţi locale din regiunile Banat şi Oltenia."
Dacă ştiţi o legătură cu naşterea Domnului şi bradul împodobit vă rog, scuzaţi ignoranţa, transmiteţi-mi-o.

Şi tot cu povestea de seară în gând, ca sa fiu bine informată - dacă cere copilul informaţii şi eu îs varză! - caut şi despre Moş Crăciun. Dau tot de Romulus Vulcănescu care prezintă personajul Moş Crăciun în „Dicţionar onomastic românesc”:

„Mitul arhaic al unui cioban-zeu-moş este transfigurat în mitul unui cioban demonic care refuză s-o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul lui. Soţia lui Crăciun (Crăciuna sau Crăciuneasa, în studiul lui Pericle Papahagi) o primeşte într-ascuns şi moşeşte pe Iisus, faptă pentru care Crăciun îi taie mâinile, dar Fecioara Maria i le lipeşte la loc. Minunea îl converteşte pe Crăciun la creştinism (încă nedefinit la acea dată în Istoria Religiilor). De bucurie că nevasta lui a scăpat de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug de cioate de brad în curtea lui şi joacă hora cu toate slugile sale. După joc împarte Fecioarei Maria daruri păstoreşti (lapte, caş, urdă, smântână) pentru ea şi fiul ei”. Etnologul afirmă că Moş Crăciun reprezintă o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Isus la naşterea sa şi că este simbolul tipului creator. Sintagma „moş” din numele său înseamnă „întemeietor”, „ziditor”, „începător”."


Celor ce citesc acest blog le doresc să se bucure de bunătăţi, să fie alături de persoane dragi, să dăruiască şi să primească. Sărbătoare fericită!