Mamele care alăptează întreabă de multe ori cum să-şi dea seama dacă au lapte matern suficient pentru bebeluşii lor. Sânul nu este biberon şi nu poţi să-l ridici în lumină şi să vezi câţi mililitri de lapte a băut copilul. Iar acesta este un lucru bun! Nu ar trebui să ştim cât de mult lapte bea copilul, ci mai degrabă dacă copilul se satură şi îşi ia suficient lapte. Societatea noastră este obsedată de cifre date de măsurători şi determină unele mame să nu accepte faptul că nu văd cantitatea exactă de lapte pe care o primeşte copilul. Cu toate acestea, există destule modalităţi pentru a şti dacă laptele este suficient pentru copil. Pe termen lung, creşterea în greutate a copilului este cel mai bun indiciu că mama are lapte suficient, dar regulile în ceea ce priveşte luarea în greutate sunt valabile pentru bebeluşii hrăniţi artificial şi există posibilitatea să nu se potrivească bebeluşilor alăptaţi.
Pe termen scurt, există diferite modalităţi de a şti dacă bebeluşul este satisfăcut: urmărind cât de bine se hrăneşte copilul, cum se comportă copilul după masă - este mulţumit, este satisfăcut sau îşi suge mână/pumnii?
Cum să ştiţi dacă aveţi lapte suficient
1. Bebeluşul suge în mod caracteristic. Un bebeluş care primeşte o cantitate suficientă de lapte matern suge într-un mod caracteristic. Mişcarea de supt arată astfel: gura larg deschisă–o pauză–gura închisă. Dacă vreţi să încercaţi voi să vedeţi despre ce e vorba, puneţi arătătorul sau alt deget în gură şi sugeţi ca şi cum aţi trage lichid cu paiul. Când sugeţi, bărbia coboară şi rămâne în această poziţie cât timp sugeţi din deget. Când vă opriţi din supt, bărbia revine la poziţia iniţială. Această pauză, pe care o sesizaţi dacă sunteţi atente la bărbia bebeluşului, reprezintă o gură de lapte când bebeluşul stă la sân. Cu cât pauza este mai mare, cu atât mai mult lapte a băut copilul. Odată ce înţelegeţi sensul acestei pauze, puteţi să nu mai daţi atenţie la toate absurdităţile pe care le auziţi despre orarul copilului la sân, este lipsit de sens. De exemplu, este lipsit de sens să vi se sugereze să vă hrăniţi copilul câte douăzeci de minute la fiecare sân. Douăzeci de minute de ce? Supt fără înghiţire? Supt şi înghiţire (cu unele pauze ale bărbiei)? Tipul de supt cu pauză lungă? Un bebeluş care are acest tip de supt (cu pauze) timp de douăzeci minute e posibil să nici nu mai aibă nevoie de al doilea sân. Un bebeluş care molfăie sânul (nu bea) timp de 20 de ore va pleca de la piept tot înfometat. Pe site-ul www.nbci.ca puteţi găsi filmuleţe care prezintă pauza pe care o face bărbia bebeluşului.
În cazul în care copilul suge cu acest gen de pauze lungi şi apoi înghite laptele, atunci copilul, probabil, va indica faptul că îi este suficient. În cazul în care copilul suge fără să înghită şi să bea laptele (prin urmare, puţin sau fără pauză), probabil îi este încă foame. În cazul în care laptele curge bine copilul poate alege fie să-l bea, fie să ia o pauză mică (de fapt copilul nu are nevoie să sugă continuu şi cei mai mulţi copii nu o fac). În cazul în care laptele nu curge bine, atunci copilul va fi "forţat" să sugă fără să bea. În cazul acesta, utilizaţi compresia sânului pentru a ajuta să vină mai mult lapte.
2. Scaunele bebeluşului. În primele zile după naştere, bebeluşul elimină meconiu, o substanţă de culoare verde închis, aproape neagră, care se adună în intestinele bebeluşului pe timpul sarcinii. Se elimină în primele zile după naştere, iar din a treia zi scaunele încep să capete o culoare mai deschisă, normală pe măsură ce copilul primeşte mai mult lapte matern. După a patra zi de la naştere, scaunele încep să aibă, de obicei, aspectul scaunelor normale pentru un copil alăptat. Acestea pot prezenta o consistenţă de la păstoasă la apoasă, au culoarea muştarului şi, de obicei, miros foarte puţin. Cu toate acestea, scaunele pot diferi foarte mult faţă de această descriere. Pot fi de culoare verde sau portocalie, pot conţine cheaguri sau mucus sau pot avea consistenţa spumei de ras (pline de bule de aer). Variaţia de culoare nu înseamnă că bebeluşul are vreo problemă. Atâta vreme cât copilul primeşte doar lapte matern şi începe să aibă scaune mai deschise la culoare după ziua a 3-a de la naştere, înseamnă că îi merge bine.
Fără să devină o obsesie, este bine să monitorizaţi frecvenţa şi cantitatea scaunelor, pentru că este una dintre cele mai bune modalităţi, alături de observarea felului în care suge, de a şti dacă bebeluşul primeşte lapte suficient. După primele trei sau patru zile de la naştere, numărul scaunelor ar trebui să crească, astfel încât până la sfârşitul primei săptămâni, bebeluşul ar trebui să aibă cel puţin două sau trei scaune galbene substanţiale în fiecare zi. În plus, mulţi sugari murdăresc scutecul aproape după fiecare masă. Un bebeluş care continuă să elimine meconiu şi în a patra sau a cincea zi de la naştere trebuie dus de urgenţă la medic. Bebeluşii care au doar scaune maronii probabil că nu primesc lapte suficient, dar nu este un indiciu foarte sigur.
După primele trei sau patru săptămâni de la naştere, unii copii alăptaţi îşi pot schimba brusc ritmul scaunelor, de la mai multe pe zi la un scaun la trei zile sau chiar mai puţin. Sunt bebeluşi care nu au scaun timp de 20 zile sau mai mult. Dacă bebeluşul are o stare generală bună şi scaunul este păstos sau moale şi de culoare galbenă, nu este vorba de constipaţie şi nu trebuie să vă faceţi probleme. Nu este nevoie de nici un tratament, pentru că este un lucru normal, iar normalul nu se tratează.
Orice bebeluş care are vârsta între 5 şi 21 de zile şi nu are cel puţin un scaun substanţial în 24 de ore trebuie văzut imediat de medic. Dacă acelaşi copil udă cel puţin 6 scutece pe zi, atunci înseamnă că nu este nimic îngrijorător şi îşi ia suficient lapte matern. În general, scaunele puţine pot însemna un aport insuficient de lapte în această perioadă. Categoric, există şi excepţii şi copilul poate să fie foarte bine, dar este mai înţelept să vă asiguraţi de acest lucru.
3. Urina. Dacă bebeluşul are şase scutece pline (nu doar ude)în 24 de ore, după 4 sau 5 zile de la naştere, puteţi fi sigure că bebeluşul primeşte lapte din belşug (în cazul în care îl alăptaţi exclusiv). Din păcate, scutecele super absorbante de astăzi par de multe ori uscate şi când sunt pline de urină; totuşi, dacă sunt pline, sunt şi grele. Evident, indiciul acesta nu este valabil dacă îi daţi copilului supliment de apă (care este oricum inutil pentru copiii alăptaţi, iar dacă i-l daţi cu biberonul, poate afecta alăptarea). Urina bebeluşului trebuie să fie aproape incoloră după primele zile de la naştere, dar dacă se întâmplă să aibă câteodată o culoare mai închisă, nu este motiv de îngrijorare.
În primele două sau trei zile de la naştere, unii bebeluşi au urina de culoare roz sau roşie. Acesta nu este un motiv de îngrijorare şi nu înseamnă că bebeluşul este deshidratat. Nimeni nu ştie semnificaţia exactă a acestui lucru şi nici măcar dacă este anormal. Fără îndoială, are legătură cu un aport redus de lapte matern, în comparaţie cu bebeluşii alimentaţi artificial în această perioadă, dar bebeluşul hrănit artificial nu este standardul după care se judecă alăptarea. Cu toate acestea, culoarea roşiatică a urinei ar trebui să atragă atenţia asupra poziţionării corecte la sân a copilului. Mama trebuie să se asigure că bebeluşul trage lapte din sân. În primele zile de la naştere, bebeluşii ajung la laptele matern doar dacă sunt bine poziţionaţi la sân. În această situaţie, problema nu se rezolvă dacă îi daţi bebeluşului apă cu biberonul sau cu ceaşca sau îl hrăniţi cu degetul(“finger feeding”). Singurul rezultat este că bebeluşul va pleca din spital fără să mai urineze roşiatic. Soluţia adevărată este corectarea poziţiei la sân şi folosirea compresiei sânului. Dacă reaşezarea la sân şi compresia nu cresc aportul de lapte, există modalităţi de a oferi lichide suplimentare fără să folosiţi biberonul (aşa-numitele accesorii de lactaţie). Limitarea duratei sau frecvenţei meselor la sân poate, de asemenea, contribui la scăderea laptelui matern.
Următoarele indicii nu sunt relevante
• Nu vă simţiţi sânii plini. Este normal să nu simţiţi că aveţi sânii plini după primele zile sau săptămâni de la naştere. Corpul vostru se adaptează cerinţelor bebeluşului. Schimbarea aceasta poate apărea destul de brusc. Sunt însă mame care alăptează perfect, dar care nu-şi simt niciodată sânii plini sau tari.
• Bebeluşul doarme toată noaptea. Nu e neapărat adevărat. Un bebeluş care doarme toată noaptea la 10 zile de la naştere, de exemplu, s-ar putea, de fapt, să nu primească lapte suficient. Un bebeluş care este prea somnoros şi trebuie trezit pentru a fi hrănit sau care este “prea cuminte” s-ar putea să nu primească lapte suficient. Există multe excepţii, dar e bine să cereţi rapid sfatul unui specialist în astfel de cazuri.
• Bebeluşul plânge după ce mănâncă. Deşi copilul poate plânge de foame după ce mănâncă, există şi alte motive care să-l facă să plângă, de exemplu colicile. Nu limitaţi numărul de mese. Aveţi grijă ca bebeluşul să termine mai întâi de supt la un sân înainte să îl puneţi şi la al doilea.
• Bebeluşul mănâncă des şi/sau stă mult timp la sân. Pentru unele mame, un interval de trei ore între mese poate fi puţin, pentru altele poate fi mult. Pentru unele, o masă care durează 30 de minute poate fi lungă, pentru altele poate fi scurtă. Nu există reguli care să spună cât de des trebuie să sugă un bebeluş sau cât de mult să stea la sân. Nu este adevărat ca 90% din masa respectivă este “consumată” în primele 10 minute. Lăsaţi copilul să-şi facă propriul program de masă şi lucrurile se vor rezolva de obicei de la sine, dacă bebeluşul este poziţionat bine la sân şi ajunge să bea laptele matern şi dacă are cel puţin două sau trei scaune substanţiale galbene în fiecare zi. Nu uitaţi, sugarul poate sta la sân şi două ore, dar dacă în toată această perioadă nu se hrăneşte cu adevărat(deschide gura mare – pauză – închide gura) decât două minute, îi va fi foame în continuare. Dacă sugarul adoarme repede la sân, puteţi apăsa sânul pentru ca laptele să continue să curgă. Luaţi legătura cu medicul specialist, dar nu vă grăbiţi să introduceţi suplimente. Dacă însă este nevoie cu adevărat de suplimente, există modalităţi de a face acest lucru fără să folosiţi tetine.
“Dacă mă mulg, nu obţin mai mult de 50 de ml de lapte”. Asta nu înseamnă nimic şi nu trebuie să vă lăsaţi influenţată de astfel de măsurători. Prin urmare, nu recurgeţi la pompa pentru sân doar “ca să ştiu cât lapte am”. Cele mai multe mame au lapte din belşug. Problema este că bebeluşul nu primeşte tot laptele mamei, fie pentru că nu stă bine la sân, fie pentru că nu suge eficient, fie din ambele cauze. De obicei, astfel de probleme se rezolvă.
• Bebeluşul nu refuză biberonul după ce suge la sân. Nu înseamnă neapărat că îi este foame. Nu este un test bun, mai ales că biberoanele pot afecta alăptarea.
• Bebeluşul de cinci zile se îndepărtează brusc de sân, dar tot îi mai este foame. Nu înseamnă că “s-a terminat” laptele sau că este mai puţin. Chiar dacă nu s-au săturat, bebeluşii adorm de multe ori la sân în primele săptămâni de la naştere atunci când fluxul de lapte încetineşte. Când se fac mai mari (4-6 săptămâni), nu se mai mulţumesc să adoarmă, ci încep mai degrabă să se îndepărteze de la sân sau să plângă. Nu s-a schimbat cantitatea de lapte a mamei, ci modul de a reacţiona al bebeluşului. Folosiţi compresia sânului pentru a creşte fluxul de lapte.
Notă despre cântare şi măsurarea greutăţii
1. Cântarele sunt diferite. În experienţa noastră, am descoperit diferenţe semnificative de la un cântar la altul. Greutatea copilului se notează de multe ori greşit. Un scutec plin poate cântări 250 de grame sau mai mult, aşadar bebeluşii ar trebui cântăriţi dezbrăcaţi sau cu un scutec nou-nouţ.
2. Multe reguli legate de luarea în greutate provin din observaţiile făcute asupra bebeluşilor hrăniţi artificial. Aceste reguli nu se aplică neapărat bebeluşilor alăptaţi. O greutate iniţială mică poate fi compensată mai târziu prin corectarea alăptării. Graficele de creştere sunt doar ghiduri generale.
Sursa
Va multumesc pentru sfaturi, sunt foarte utile.
RăspundețiȘtergere