Postarea "Mami, alăptează-mă", luna noiembrie 2011 - Alăptarea - treziri nocturne

Subiectul lunii noiembrie 2011 este "Alăptarea - treziri nocturne". Se întâmplă rar ca bebelușii să fie buni prieteni cu somnul în timpul nopții, permanent. Antrenarea bebelușului pentru a dormi a devenit o industrie masivă, pe baza acestui fapt puțin recunoscut. Există tot felul de motive pentru care un copil (alăptat) s-ar putea trezi. Poate fi din cauza erupției dentare sau pentru că devine mult mai conștient de nevoile de eliminare (urinare etc.) sau poate are vise urâte sau se simte singur şi vă dorește(și) mai aproape.

Cititorii vor vota, iar postarea cu cele mai multe voturi va fi premiată de către Iulia, deținătoarea blogului Eu și bebe.

Iulia precizează că Eu și bebe este un magazin de haine speciale pentru a fi purtate pe timpul sarcinii și atunci când doriți să alăptați discret.

Aceste haine sunt foarte utile deoarece permit mămicilor să alăpteze discret în public. Puteți alăpta copiii în parc, la cumpărături, pe stradă, la restaurant, la nunți, la botezuri, cu sau fără sling/wrap/mei tai/ssc, fără ca cei din jur să-și dea seama ce faceți. Cel mai probabil, vor crede că țineti în brațe un copil care doarme.

Premiul constă într-o bluză sau un maieu pentru alăptare discretă, la alegere, de pe site-ul Eu și bebe.

Vă invit cu drag să deschideți fiecare link în parte pentru că veți găsi experiențe despre nopți nedormite fără păreri de rău.........și merită:

Codruța Brustur - Cum "dormim" noi cu tata in gura

Cei 3 ciobănei - Lipit de sanul mamei, zi si noapte

Primăvară de poveste - Alăptatul - cel nocturn

E-sânziana - Nopți de mamă

Culori pe sticlă - Alăptarea și trezirile nocturne

Crisalida - Alăptarea și trezirile nocturne, de ce ți-e frică, de aia nu scapi...

Ama - Alăptarea noaptea

În final, Mădălina (cea fără blog) mi-a scris un e-mail despre experiența ei:

"Buna,
Nu am scris niciodata pentru postarile astea, dar acum as vrea sa o fac. Nu stiu daca are valoare mai ales ca eu nu am un blog pe care sa scriu...

Voiam sa scriu pe subiectul asta pentru ca observ in jurul meu o adevarata frenezie cu trezitul noaptea al copiilor...sunt asa putine mamici dispuse sa accepte aceste treziri si nu inteleg de nici un fel asta.

Cand am nascut-o pe Madi eram total nepregatita sa cresc un copil. Nu spun ca nu citisem mult, ca nu stiam tot ce trebuie sa fac, doar spun ca efectiv nu eram pregatita psihica pentru ceea ce urma. Avantajul meu a fost ca am avut o foarte foarte mare incredere in puterile mele si ale lui Madi. Dupa primele zile cand toate au mers aiurea (mai ales pentru ca am acceptat ajutoare de la mama si de la soacra, ajutoare pe care acum nu le-as mai accepta caci mai mult m-au incurcat) mi-am dat seama ca trebuie sa abordez situatia total diferit. Mi-am dat seama ca trebuie sa fiu muuuult mai flexibila ca altfel nu o sa reusesc sa fiu echilibrata si disponibila copilului. Si atunci am hotarat sa fac ceea ce imi cere Madi sa fac, chiar daca asta insemna treziri din ora in ora, chiar daca insemna tinut in brate permanent...toate astea le-am facut! Partea cea mai frumoasa era ca nici macar o clipa nu ma simteam napastuita de soarta, nici macar o data nu mi se parea anormal. M-am trezit pana la 2 ani si 7 luni ale lui Madi de cel putin 6 ori pe noapte. Nu stiu daca au existat de 4 ori pe an cand sa dorm cate 5 ore legat. Pentru asta, ca sa rezist mintal, am hotarat sa o iau pe Madi in pat cu noi, sa o pot alapta cand vrea fara sa ma ridic in fund. Am luat fiecare zi asa cum era fara sa ma gandesc cat timp o sa fac asta sau ca nu mai pot.

Totul a fost usor cat am stat 2 ani acasa cu ea. Si Madi nu a fost un copil "cuminte", cum spun unii, se trezea foarte des sa suga, ar fi dormit numai cu sanul in gura. Abia cand m-am intors la serviciu a devenit totul greu...dar greu rau de tot. Ma trezeam la fel de des noaptea iar a doua zi eram extrem de obosita la serviciu, nu mai faceam fata. Abia atunci a inceput sa ma deranjeze si pe mine situatia si am simtit nevoia sa dorm noaptea. Atunci am hotarat sa o invat pe Madi ca noaptea nu se mananca. A fost greu, si nu stiu daca as mai face asa vreodata, dar am facut asta. In patru nopti la rand am refuzat sa-i dau sa suga, ea s-a suparat rau la inceput, plangea, eu o luam in brate si incercam sa o linistesc. Adormea o ora doua iar voia sa suga. A fost groaznic, dar am stat tot timpul cu ea in brate si in timpul zilei i-am dat sa suga cat de des voia si incercam sa discut cu ea ca nu se mai poate sa se trezeasca asa noapte de noapte. In a cincea noapte am fost socata sa descopar ca Madi a dormit toata noaptea neintrerupt. Si de atunci asa doarme. Nu spun ca a fost o metoda buna, dar totusi cred ca Madi era pregatita sa renunte la suptul de noapte de vreme ce dupa doar 4 zile a dormit neintrerupt.

Asta este povestea noastra si voiam sa o stie si altii. Trezitul noaptea al unui bebelus mi se pare un lucru extrem de normal pe care mamicile ar trebui sa-l accepte mai usor, mai ales daca stau acasa cu copilul si nu se duc la serviciu. Aaaa, ce am uitat sa spun este ca la inceput cand nu eram obisnuita cu trezitul noaptea, ca sa nu ma simt singura si demoralizata ca ma trezesc asa des singura, il trezeam si pe sotul meu cu mine. Asa am facut primele 2 luni in fiecare noapte. M-a ajutat si faptul ca el a avut maaare rabdare si a luat-o s el ca atare si nu s-a plans niciodata, desi el mergea la serviciu a doua zi. Dupa doua luni am invatat sa atipesc si eu cand ii dadeam ei sa suga asa ca nu am mai avut nevoie de ajutorul lui.
Asta e tot! Madalina"