Autori: Lesley Henderson, Jenny Kitzinger, Josephine Green
Tradus de: Roxana Duduş
Alăptarea e des reprezentată în mass-media ca fiind neobişnuită, jenantă, dificilă sau amuzantă. Prin contrast, biberonul este prezentat ca mod normal şi social acceptabil pentru a hrăni un copil.
S-au analizat timp de o lună producţiile de televiziune prezentate pe un singur program tv. Cercetătorii au descoperit 1 scenă în care o mamă alăpta pe Channel 4 în soap-opera “Brookside” şi alte 9 scene în care au apărut pompe de sân (nu în timp ce erau utilizate). În schimb, au fost 170 de scene cu biberonul (inclusiv formula de lapte praf în preparare), în toate tipurile de programe. Probleme cu biberonul au fost propuse doar o singură dată într-un eşantion tv în timp ce au fost prezente 27 de referiri la probleme de alăptare, inclusiv nopţi nedormite, sâni curgători, mameloane rănite şi nedezlipirea de lângă copil. Constatări similare s-au repetat în analiza de raportare din ziar.
Concluzia: mass-media rar prezintă aspecte pozitive sau doar reprezentări de rutină a celor ce alăptează şi acest lucru poate avea implicaţii profunde asupra modului în care femeile decid să-şi hrănească bebeluşii şi, astfel, pentru sănătatea generaţiei următoare.
Obiectiv: examinarea modului în care alăptarea şi hrana cu biberonul sunt prezentate de către presa britanică.
Design: analiza de conţinut.
Subiecte: programe de televiziune şi articole din ziare care au făcut referire la alimentaţia sugarilor în cursul lunii martie 1999.
Inspiraţia: mass-media din Marea Britanie.
Principalele măsuri: referinţe vizuale şi verbale asupra alăptării sau asupra hrănirii cu biberonul în ziare şi programe de televiziune.
Rezultate: În total: 235 de trimiteri la alimentaţia sugarilor au fost identificate în televiziune şi 38 în ziare. Hrănirea cu biberonul a fost pomenită mai des decât alăptarea şi a fost prezentată ca fiind mai puţin problematică. Biberonul a fost asociat cu "obişnuitul", în timp ce alăptarea a fost asociată cu clasa de mijloc sau cu femeile celebre. Riscurile hrănirii cu lapte praf şi beneficiile alăptării au fost rareori menţionate.
Concluzii: mass-media rar prezintă informaţii pozitive despre alăptare, chiar dacă această practică de hrănire este asociată cu cele mai multe beneficii pentru sănătate. Profesioniştii din domeniul sănătăţii şi factorii de decizie politică ar trebui să fie conştienţi de rolul şi influenţa mass-mediei asupra femeilor în luarea deciziilor cu privire la alimentaţia sugarilor.
Sursa
duminică, 30 mai 2010
sâmbătă, 22 mai 2010
Grup de sprijin pentru alăptare - ediţia a 5 a
"A fost odată....
… un împărat mare şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi, şi voind să aibă copii luară nişte leacuri de la un unchiaş. Peste câteva zile împărăteasa s-a simţit grea.
Mai-nainte însă de a veni ceasul naşterii, copilul se puse pe un plâns, de n-a putut nici un vraci să-l împace. Atunci împăratul a început să-i făgăduiască toate bunurile din lume, dar nici aşa n-a fost cu putinţă să-l facă să înceteze.
- Taci, dragul tatei, zicea împăratul, că ţi-oi da împărăţia cutare sau cutare; taci, fiule, că ţi-oi da de soţie pe cutare sau cutare fată de împărat şi alte multe d-alte astea; în sfârşit, dacă văzu şi văzu că nu tace, îi mai zise: taci, fătul meu, că ţi-oi da Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte…
Atunci copilul începu să plângă şi mai tare!
În sfârşit, zise împărăteasa:
- Taci, dragul mamei, că ţi-oi da.....lapte de-al meu exclusiv în primele şase luni şi apoi în continuare la cerere până la doi ani, cel puţin. Atunci copilul tăcu şi se născu; iar slujitorii deteră în tobe şi în surle, iar în toată împărăţia se ţinu veselie mare o săptămână întreagă.”
Dacă ar putea, toţi bebeluşii ar cere acelaşi lucru....de fiecare dată!
Pe 5 iunie 2010 vom spune împreună cele mai frumoase poveşti de la....sânul mamei.
Poveşti cu zâne foarte bune şi izvoare cu “apa” cea vie. Între timp, negustori iscusiţi şi meşteşugari de seamă vor umple desaga cu obiecte ieşite din mâinile lor dintre cele mai alese.
Avantajele alăptării nu sunt basme! Veniţi să le depănăm de-a fir a păr la Grupul de sprijin pentru alăptare, organizat de Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare, "Mami, alăptează-mă!" şi "Poartă-mă!" (www.sling.ro) în data de 5 iunie 2010, începând cu ora 17, în Parcul Izvor, Bucureşti.
… un împărat mare şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi, şi voind să aibă copii luară nişte leacuri de la un unchiaş. Peste câteva zile împărăteasa s-a simţit grea.
Mai-nainte însă de a veni ceasul naşterii, copilul se puse pe un plâns, de n-a putut nici un vraci să-l împace. Atunci împăratul a început să-i făgăduiască toate bunurile din lume, dar nici aşa n-a fost cu putinţă să-l facă să înceteze.
- Taci, dragul tatei, zicea împăratul, că ţi-oi da împărăţia cutare sau cutare; taci, fiule, că ţi-oi da de soţie pe cutare sau cutare fată de împărat şi alte multe d-alte astea; în sfârşit, dacă văzu şi văzu că nu tace, îi mai zise: taci, fătul meu, că ţi-oi da Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte…
Atunci copilul începu să plângă şi mai tare!
În sfârşit, zise împărăteasa:
- Taci, dragul mamei, că ţi-oi da.....lapte de-al meu exclusiv în primele şase luni şi apoi în continuare la cerere până la doi ani, cel puţin. Atunci copilul tăcu şi se născu; iar slujitorii deteră în tobe şi în surle, iar în toată împărăţia se ţinu veselie mare o săptămână întreagă.”
Dacă ar putea, toţi bebeluşii ar cere acelaşi lucru....de fiecare dată!
Pe 5 iunie 2010 vom spune împreună cele mai frumoase poveşti de la....sânul mamei.
Poveşti cu zâne foarte bune şi izvoare cu “apa” cea vie. Între timp, negustori iscusiţi şi meşteşugari de seamă vor umple desaga cu obiecte ieşite din mâinile lor dintre cele mai alese.
Avantajele alăptării nu sunt basme! Veniţi să le depănăm de-a fir a păr la Grupul de sprijin pentru alăptare, organizat de Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare, "Mami, alăptează-mă!" şi "Poartă-mă!" (www.sling.ro) în data de 5 iunie 2010, începând cu ora 17, în Parcul Izvor, Bucureşti.
joi, 20 mai 2010
"Donez lapte matern"
Claudia, o mămică binevoitoare, consideră că poate ajuta un bebeluş/copil donându-şi laptele matern muls şi congelat.
Personal, nu ştiu dacă lapte matern se donează în România şi nici condiţiile necesare pe care mama trebuie să le îndeplinească pentru a fi donatoare sau cum se analizează laptele.
Dacă aveţi astfel de informaţii şi o puteţi îndruma pe Claudia să facă un gest deosebit, vă rog să-i scrieţi pe adresa de e-mail: clddumitrescu@hotmail.com.
Claudia, toată admiraţia mea!
Personal, nu ştiu dacă lapte matern se donează în România şi nici condiţiile necesare pe care mama trebuie să le îndeplinească pentru a fi donatoare sau cum se analizează laptele.
Dacă aveţi astfel de informaţii şi o puteţi îndruma pe Claudia să facă un gest deosebit, vă rog să-i scrieţi pe adresa de e-mail: clddumitrescu@hotmail.com.
Claudia, toată admiraţia mea!
joi, 6 mai 2010
Creşterea în greutate a unui bebeluş alăptat
Scris de Jack Newman, MD, FRCPC, 1995-2005©
Revizuit de Jack Newman MD, FRCPC, IBCLC and Edith Kernerman IBCLC, 2008, 2009©
Tradus de Roxana Duduş
Introducere
Uneori, bebeluşii alăptaţi exclusiv care cresteau în greutate foarte bine, încep să câştige mai lent sau chiar deloc după două până la patru luni. Bebeluşii alăptaţi exclusiv au tendinţa de a câştiga mai lent după trei sau patru luni comparativ cu copiii hrăniţi artificial, dar acest lucru este normal. Creşterea mai rapidă în greutate a copilului hrănit artificial nu este standardul. Alăptarea este modul normal, natural, fiziologic de a hrăni sugarii şi copiii mici. Utilizarea copilului hrănit artificial ca model normal nu este raţional şi duce la erori în consilierea mamelor cu privire la hrănirea şi creşterea copiilor alăptaţi.
În unele cazuri, totuşi, o boală a copilului poate duce la o creştere în greutate mai lentă decât se aştepta. Completarea cu formulă nu vindecă boala şi poate fura copilului efectele benefice ale alăptării exclusive.
Puteţi spune când un copil îşi ia laptele din sâni şi atunci când nu. Dacă bebeluşul suge la sân şi nu primeşte lapte, ei bine, acest lucru explică de ce el nu câştigă în greutate şi cel mai probabil producţia de lapte a mamei este în scădere.
De ce ar scădea producţia de lapte?
1. mama a luat pilule anticoncepţionale sau ia estrogen şi/sau progesteron sub altă formă. Trebuie menţionat faptul că alăptarea în sine are un efect contraceptiv semnificativ, mai ales dacă alăptaţi exclusiv.
2. mama este gravidă. Sarcina scade cu siguranţă furnizarea de lapte.
3. aţi încercat să măriţi timpul dintre alăptări sau să "antrenaţi" copilul să doarmă toată noaptea. Dacă acesta este cauza, atunci hrăniţi copilul atunci când îi este foame. Luaţi în considerare co-sleeping - ul în condiţii de siguranţă, astfel încât copilul să se hrănească şi noaptea şi nu mai e nevoie să vă ridicaţi pentru a-l hrăni.
4. folosiţi biberonul mai mult decât ocazional. Este mai bine să se evite biberonul, oferirea ocazională a biberonului nu va influenţa producţia de lapte, dar să nu devină o obişnuinţă. Folosirea regulată, frecventă a biberonului poate determina copilul să nu mai prindă bine sânul şi, astfel, producţia de lapte poate scădea. Adesea, copilul va scoate sânul din gură înainte de a-l "goli", iar producţia de lapte va scădea. Dacă copilul trebuie hrănit de o altă persoană, atunci o ceaşcă/cană ar fi mai bun(ă) decât un biberon.
5. un şoc emoţional poate, ocazional, scădea producţia de lapte.
6. uneori, o boală a mamei, în special în cazul în care boala este asociată cu febră, poate reduce producţia de lapte. Mastita şi canalele blocat pot scădea, de asemenea, producţia de lapte. Din fericire, acest lucru nu se întâmplă în majoritatea cazurilor.
7. aţi putea face prea mult? Este uşor să fiţi prinsă în încercarea de a respecta ideile celorlalţi asupra a ceea ce ar trebui să faceţi. Lăsaţi gospodăria! Dormiţi atunci când copilul dorme.
8. unele medicamente pot să scadă producţia de lapte. Este posibil ca antihistaminicele să reducă, de asemenea, producţia de lapte, de ex. Benadryl, pseudoefedrină; aceste două substanţe se găsesc şi în medicamentele pentru răceală şi alergii.
9. hrăniţi copilul la un singur sân la fiecare masă. Nu este o idee bună să hrăniţi copilul doar la un sân pentru a urma o regula! Da, asigurându-vă că bebeluşul "termină” primul sân înainte de a i-l oferi pe al doilea, puteţi ajuta la tratarea colicilor şi la luarea în greutate, dar regulile şi alăptarea nu merg bine împreună. Dacă bebeluşul nu bea laptele matern, de fapt nu obţine laptele, nu are nici un rost să ţineţi copilul la sân o perioadă extrem de lungă fără să obţină laptele. Trebuie să "termine" dintr-un sân şi în cazul în care copilul vrea mai mult, oferiţi şi celălalt sân.
Cum ştiţi că bebeluşul a “terminat” laptele din primul sân? Bebeluşul nu se mai aude înghiţind, nu mai obţine lapte matern chiar şi cu compresia sânului. Aceasta nu înseamnă că trebuie să - l luaţi de la sân după 2-3 minute în care nu bea (puteţi avea un alt reflex de ejecţie a laptelui, aşa că daţi-i puţin timp).
Dacă bebeluşul lasă sânul din proprie iniţiativă, înseamnă că a “terminat” de supt dintr-un sân?
Nu neapărat. Bebeluşii dau drumul sânului când presiunea laptelui este scăzută sau când mama are un reflex de ejecţie a laptelui, iar bebeluşul surprins de presiunea bruscă se retrage de la sân.
10. o combinatie a celor de mai sus.
11. uneori, producţia de lapte scade fără nici un motiv anume. Ei bine, poate că nu este atât de greu să vă daţi seama care este motivul odată ce aţi luat în considerare informaţiile de la punctul următor şi dacă ştiţi cum un bebeluş obţine laptele din sân (sau nu).
Acest motiv presupune mai multe explicaţii. În primele câteva săptămâni, bebeluşii au tendinţa de a adormi la sân atunci când fluxul de lapte încetineşte. Încetinirea fluxului apare mai devreme dacă bebeluşul nu este ataşat bine la sân. Un bebeluş care are o ataşare nu tocmai bună, dar mama dispune de o sursă abundentă poate câştiga bine în greutate, dar el, de fapt, depinde de reflexul de ejecţie a laptelui, în scopul obţinerii laptelui. Bebeluşul va suge şi va dormi şi iar va suge fără a obţine cantităţi mari odată ce scade fluxul iniţial care era rapid, dar dacă mama are mai multe reflexe de ejecţie, el va bea ceva mai mult, chiar şi pe jumătate adormit.
Odată ce bebeluşul va mai creşte se poate trage de la sân atunci când fluxul încetineşte, de multe ori în câteva minute de la începerea hrănii (de fapt, unii fac acest lucru devreme, unii nu fac acest lucru, iar unii au o combinaţie de somn şi trag mai departe de sân în funcţie de foame sau de starea în care sunt). Acest lucru este mai probabil să apară atunci când bebelusii au primit de la început biberon, dar poate apărea, de asemenea, chiar şi fără să fi primit. Când această respingere a sânului apare, cele mai multe mame vor pune, probabil, bebeluşul la celalalt sân, dar apoi se întâmplă acelaşi lucru. Bebeluşului îi poate fi încă foame şi poate refuza să ia din nou sânul, preferând să-şi sugă mâna. El nu va dori să primească reflexele suplimentare de ejecţie a laptelui care ar fi avut loc dacă ar mai fi rămas la sân.
Deci, bebeluşul va bea mai puţin şi producţia va scădea, fluxul încetineşte chiar de la începutul hrănirii (pentru că există mai puţin lapte) şi începe un cerc vicios. Nu se întâmplă întotdeauna aşa şi mulţi bebeluşi ar putea câştiga bine în greutate, chiar dacă petrec doar o perioadă scurtă de timp la sân. Aceştia se pot retrage de la sân şi îşi vor suge mâinile, deoarece ei vor să sugă mai mult (este o plăcere pentru ei), iar în cazul în care câştigul în greutate este bun, nu este nevoie de îngrijorare. Totuşi, este bine să aveţi un bebeluş care în timpul alăptării nu se va retrage de la sân.
Modul de a preveni acest lucru este de a obţine o bună ataşare la sân de la început. Multe mame spun că poziţionarea la sân este perfectă atunci când, de fapt, este departe de a fi perfectă. Poziţionarea poate fi îmbunătăţită, chiar şi pentru un copil mai mare, dar nu este întotdeauna uşor. Dar, uneori, este uşor.
Adesea, metoclopramidul va creşte în mod semnificativ producţia de lapte şi e des folosit. Cu toate acestea, nu trebuie să-l utilizaţi dacă sunteţi gravidă. În primul rând el nu va funcţiona dacă sunteţi gravidă şi, deşi nu există dovezi că este îngrijorătoare utilizarea în timpul sarcinii, lipsa unor studii un înseamnă că este sigur în timpul sarcinii.
Cum ştiţi că bebeluşul bea laptele din sâni?
Atunci când un copil obţine laptele din sâni (el nu obţine laptele doar pentru că are sânul în gură şi face mişcări de supt), veţi vedea o pauză a bărbiei după ce se deschide la maximum şi înainte de a închide gura. Dacă doriţi să demonstraţi acest lucru pentru dvs., puneţi degetul index în gura şi sugeţi-l ca şi când aţi fi supt dintr-un pai. Bărbia dvs. pică şi stă în jos atât timp cât beţi. Când vă opriţi din băut, bărbia vine înapoi. Această pauză, care este vizibilă şi la bărbia bebeluşului reprezintă o gură plină de lapte, atunci când bebeluşul este la sân. Cu cât pauza este mai lungă cu atât bebeluşul îşi ia mai mult lapte. Odată ce ştiţi despre această pauză puteţi reduce atât de mult non-sensurile spuse de mamele neinformate care alăptează. Cum ar fi: Hrăniţi copilul douăzeci minute pe fiecare parte. Un bebeluş care are acest tip de supt (cu pauză) în douăzeci de minute nu ar putea să sugă şi din al doilea sân. Un bebeluş care molfăie (nu bea) timp de 20 de ore se va desprinde de la sân flămând.
Sursa:http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=47:slow-weight-gain-following-early-good-weight-gain&catid=5:information&Itemid=17
Revizuit de Jack Newman MD, FRCPC, IBCLC and Edith Kernerman IBCLC, 2008, 2009©
Tradus de Roxana Duduş
Introducere
Uneori, bebeluşii alăptaţi exclusiv care cresteau în greutate foarte bine, încep să câştige mai lent sau chiar deloc după două până la patru luni. Bebeluşii alăptaţi exclusiv au tendinţa de a câştiga mai lent după trei sau patru luni comparativ cu copiii hrăniţi artificial, dar acest lucru este normal. Creşterea mai rapidă în greutate a copilului hrănit artificial nu este standardul. Alăptarea este modul normal, natural, fiziologic de a hrăni sugarii şi copiii mici. Utilizarea copilului hrănit artificial ca model normal nu este raţional şi duce la erori în consilierea mamelor cu privire la hrănirea şi creşterea copiilor alăptaţi.
În unele cazuri, totuşi, o boală a copilului poate duce la o creştere în greutate mai lentă decât se aştepta. Completarea cu formulă nu vindecă boala şi poate fura copilului efectele benefice ale alăptării exclusive.
Puteţi spune când un copil îşi ia laptele din sâni şi atunci când nu. Dacă bebeluşul suge la sân şi nu primeşte lapte, ei bine, acest lucru explică de ce el nu câştigă în greutate şi cel mai probabil producţia de lapte a mamei este în scădere.
De ce ar scădea producţia de lapte?
1. mama a luat pilule anticoncepţionale sau ia estrogen şi/sau progesteron sub altă formă. Trebuie menţionat faptul că alăptarea în sine are un efect contraceptiv semnificativ, mai ales dacă alăptaţi exclusiv.
2. mama este gravidă. Sarcina scade cu siguranţă furnizarea de lapte.
3. aţi încercat să măriţi timpul dintre alăptări sau să "antrenaţi" copilul să doarmă toată noaptea. Dacă acesta este cauza, atunci hrăniţi copilul atunci când îi este foame. Luaţi în considerare co-sleeping - ul în condiţii de siguranţă, astfel încât copilul să se hrănească şi noaptea şi nu mai e nevoie să vă ridicaţi pentru a-l hrăni.
4. folosiţi biberonul mai mult decât ocazional. Este mai bine să se evite biberonul, oferirea ocazională a biberonului nu va influenţa producţia de lapte, dar să nu devină o obişnuinţă. Folosirea regulată, frecventă a biberonului poate determina copilul să nu mai prindă bine sânul şi, astfel, producţia de lapte poate scădea. Adesea, copilul va scoate sânul din gură înainte de a-l "goli", iar producţia de lapte va scădea. Dacă copilul trebuie hrănit de o altă persoană, atunci o ceaşcă/cană ar fi mai bun(ă) decât un biberon.
5. un şoc emoţional poate, ocazional, scădea producţia de lapte.
6. uneori, o boală a mamei, în special în cazul în care boala este asociată cu febră, poate reduce producţia de lapte. Mastita şi canalele blocat pot scădea, de asemenea, producţia de lapte. Din fericire, acest lucru nu se întâmplă în majoritatea cazurilor.
7. aţi putea face prea mult? Este uşor să fiţi prinsă în încercarea de a respecta ideile celorlalţi asupra a ceea ce ar trebui să faceţi. Lăsaţi gospodăria! Dormiţi atunci când copilul dorme.
8. unele medicamente pot să scadă producţia de lapte. Este posibil ca antihistaminicele să reducă, de asemenea, producţia de lapte, de ex. Benadryl, pseudoefedrină; aceste două substanţe se găsesc şi în medicamentele pentru răceală şi alergii.
9. hrăniţi copilul la un singur sân la fiecare masă. Nu este o idee bună să hrăniţi copilul doar la un sân pentru a urma o regula! Da, asigurându-vă că bebeluşul "termină” primul sân înainte de a i-l oferi pe al doilea, puteţi ajuta la tratarea colicilor şi la luarea în greutate, dar regulile şi alăptarea nu merg bine împreună. Dacă bebeluşul nu bea laptele matern, de fapt nu obţine laptele, nu are nici un rost să ţineţi copilul la sân o perioadă extrem de lungă fără să obţină laptele. Trebuie să "termine" dintr-un sân şi în cazul în care copilul vrea mai mult, oferiţi şi celălalt sân.
Cum ştiţi că bebeluşul a “terminat” laptele din primul sân? Bebeluşul nu se mai aude înghiţind, nu mai obţine lapte matern chiar şi cu compresia sânului. Aceasta nu înseamnă că trebuie să - l luaţi de la sân după 2-3 minute în care nu bea (puteţi avea un alt reflex de ejecţie a laptelui, aşa că daţi-i puţin timp).
Dacă bebeluşul lasă sânul din proprie iniţiativă, înseamnă că a “terminat” de supt dintr-un sân?
Nu neapărat. Bebeluşii dau drumul sânului când presiunea laptelui este scăzută sau când mama are un reflex de ejecţie a laptelui, iar bebeluşul surprins de presiunea bruscă se retrage de la sân.
10. o combinatie a celor de mai sus.
11. uneori, producţia de lapte scade fără nici un motiv anume. Ei bine, poate că nu este atât de greu să vă daţi seama care este motivul odată ce aţi luat în considerare informaţiile de la punctul următor şi dacă ştiţi cum un bebeluş obţine laptele din sân (sau nu).
Acest motiv presupune mai multe explicaţii. În primele câteva săptămâni, bebeluşii au tendinţa de a adormi la sân atunci când fluxul de lapte încetineşte. Încetinirea fluxului apare mai devreme dacă bebeluşul nu este ataşat bine la sân. Un bebeluş care are o ataşare nu tocmai bună, dar mama dispune de o sursă abundentă poate câştiga bine în greutate, dar el, de fapt, depinde de reflexul de ejecţie a laptelui, în scopul obţinerii laptelui. Bebeluşul va suge şi va dormi şi iar va suge fără a obţine cantităţi mari odată ce scade fluxul iniţial care era rapid, dar dacă mama are mai multe reflexe de ejecţie, el va bea ceva mai mult, chiar şi pe jumătate adormit.
Odată ce bebeluşul va mai creşte se poate trage de la sân atunci când fluxul încetineşte, de multe ori în câteva minute de la începerea hrănii (de fapt, unii fac acest lucru devreme, unii nu fac acest lucru, iar unii au o combinaţie de somn şi trag mai departe de sân în funcţie de foame sau de starea în care sunt). Acest lucru este mai probabil să apară atunci când bebelusii au primit de la început biberon, dar poate apărea, de asemenea, chiar şi fără să fi primit. Când această respingere a sânului apare, cele mai multe mame vor pune, probabil, bebeluşul la celalalt sân, dar apoi se întâmplă acelaşi lucru. Bebeluşului îi poate fi încă foame şi poate refuza să ia din nou sânul, preferând să-şi sugă mâna. El nu va dori să primească reflexele suplimentare de ejecţie a laptelui care ar fi avut loc dacă ar mai fi rămas la sân.
Deci, bebeluşul va bea mai puţin şi producţia va scădea, fluxul încetineşte chiar de la începutul hrănirii (pentru că există mai puţin lapte) şi începe un cerc vicios. Nu se întâmplă întotdeauna aşa şi mulţi bebeluşi ar putea câştiga bine în greutate, chiar dacă petrec doar o perioadă scurtă de timp la sân. Aceştia se pot retrage de la sân şi îşi vor suge mâinile, deoarece ei vor să sugă mai mult (este o plăcere pentru ei), iar în cazul în care câştigul în greutate este bun, nu este nevoie de îngrijorare. Totuşi, este bine să aveţi un bebeluş care în timpul alăptării nu se va retrage de la sân.
Modul de a preveni acest lucru este de a obţine o bună ataşare la sân de la început. Multe mame spun că poziţionarea la sân este perfectă atunci când, de fapt, este departe de a fi perfectă. Poziţionarea poate fi îmbunătăţită, chiar şi pentru un copil mai mare, dar nu este întotdeauna uşor. Dar, uneori, este uşor.
Adesea, metoclopramidul va creşte în mod semnificativ producţia de lapte şi e des folosit. Cu toate acestea, nu trebuie să-l utilizaţi dacă sunteţi gravidă. În primul rând el nu va funcţiona dacă sunteţi gravidă şi, deşi nu există dovezi că este îngrijorătoare utilizarea în timpul sarcinii, lipsa unor studii un înseamnă că este sigur în timpul sarcinii.
Cum ştiţi că bebeluşul bea laptele din sâni?
Atunci când un copil obţine laptele din sâni (el nu obţine laptele doar pentru că are sânul în gură şi face mişcări de supt), veţi vedea o pauză a bărbiei după ce se deschide la maximum şi înainte de a închide gura. Dacă doriţi să demonstraţi acest lucru pentru dvs., puneţi degetul index în gura şi sugeţi-l ca şi când aţi fi supt dintr-un pai. Bărbia dvs. pică şi stă în jos atât timp cât beţi. Când vă opriţi din băut, bărbia vine înapoi. Această pauză, care este vizibilă şi la bărbia bebeluşului reprezintă o gură plină de lapte, atunci când bebeluşul este la sân. Cu cât pauza este mai lungă cu atât bebeluşul îşi ia mai mult lapte. Odată ce ştiţi despre această pauză puteţi reduce atât de mult non-sensurile spuse de mamele neinformate care alăptează. Cum ar fi: Hrăniţi copilul douăzeci minute pe fiecare parte. Un bebeluş care are acest tip de supt (cu pauză) în douăzeci de minute nu ar putea să sugă şi din al doilea sân. Un bebeluş care molfăie (nu bea) timp de 20 de ore se va desprinde de la sân flămând.
Sursa:http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=47:slow-weight-gain-following-early-good-weight-gain&catid=5:information&Itemid=17
miercuri, 28 aprilie 2010
Laptele matern luptă cu cancerul
Laptele matern a fost mult timp considerat ca fiind cea mai bună sursă de hrană pentru copii. Cercetătorii suedezi au descoperit o substanţă în laptele matern care poate ajuta la distrugerea celulelor canceroase.
Într-un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Goteborg din Suedia şi Universitatea din Lund, pacienţii cu cancer la vezica urinară au fost trataţi cu această substanţă, cunoscută sub numele de HAMLET (alfa-lactalbumină umană cu efect letal pentru celulele tumorale).
Cercetatorii au consemnat într-un jurnal online o prezentare “PLoS One” dovada că pacienţii au expulzat celule canceroase moarte prin urină după fiecare tratament.
HAMLET s-a dovedit a fi eficace pentru a ucide 40 de tipuri diferite de celule canceroase în cadrul studiilor de laborator, acest lucru fiind primul succes al omului, au scris cercetătorii.
În articolul lor "HAMLET interacţionează cu membranele lipidice şi perturbă structura şi integritatea lor", Ann-Kristin Mossberg şi colegii ei au detaliat interacţiunea dintre HAMLET şi celulele canceroase.
"HAMLET modifică morfologia membranei celulei canceroase şi compromite integritatea acesteia, sugerând că perturbatiile membranei ar putea fi un prim pas în inducerea morţii celulei ", scriu autorii.
Utilizarea HAMLET în tratarea cancerului va depinde de capacitatea cercetătorilor de a converti substanţa sub forma unui medicament.
Alăptarea este recunoscută pe scară largă de către profesioniştii din domeniul sănătăţii ca cel mai bun mod de a hrăni bebeluşii. Laptele matern protejează copiii de boli şi infecţii, ajută la dezvoltarea vederii, vorbirii şi inteligenţei, oferă copiilor anticorpi împotriva bolilor.
Sursa: http://www.motherandbaby.com.au/ContentItem.aspx?ContentID=1693
Articol tradus la sugestia Alineidownunder
Multumesc, Alina!
Într-un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Goteborg din Suedia şi Universitatea din Lund, pacienţii cu cancer la vezica urinară au fost trataţi cu această substanţă, cunoscută sub numele de HAMLET (alfa-lactalbumină umană cu efect letal pentru celulele tumorale).
Cercetatorii au consemnat într-un jurnal online o prezentare “PLoS One” dovada că pacienţii au expulzat celule canceroase moarte prin urină după fiecare tratament.
HAMLET s-a dovedit a fi eficace pentru a ucide 40 de tipuri diferite de celule canceroase în cadrul studiilor de laborator, acest lucru fiind primul succes al omului, au scris cercetătorii.
În articolul lor "HAMLET interacţionează cu membranele lipidice şi perturbă structura şi integritatea lor", Ann-Kristin Mossberg şi colegii ei au detaliat interacţiunea dintre HAMLET şi celulele canceroase.
"HAMLET modifică morfologia membranei celulei canceroase şi compromite integritatea acesteia, sugerând că perturbatiile membranei ar putea fi un prim pas în inducerea morţii celulei ", scriu autorii.
Utilizarea HAMLET în tratarea cancerului va depinde de capacitatea cercetătorilor de a converti substanţa sub forma unui medicament.
Alăptarea este recunoscută pe scară largă de către profesioniştii din domeniul sănătăţii ca cel mai bun mod de a hrăni bebeluşii. Laptele matern protejează copiii de boli şi infecţii, ajută la dezvoltarea vederii, vorbirii şi inteligenţei, oferă copiilor anticorpi împotriva bolilor.
Sursa: http://www.motherandbaby.com.au/ContentItem.aspx?ContentID=1693
Articol tradus la sugestia Alineidownunder
Multumesc, Alina!
duminică, 25 aprilie 2010
Angorjarea
Scris şi revizuit de Jack Newman, MD, FRCPC, 2009
Revizuit de Edith Kernerman, IBCLC, 2009
Tradus de Roxana Duduş
Uşoara angorjare a sânilor este, de obicei, un semn că alăptarea nu merge foarte bine. Se întâmplă datorită combinaţiei dintre staza laptelui (laptele nu iese) şi edeme(umflături datorate retenţiei de apă în zonă). Angorjarea severă din ziua a treia sau a patra după naşterea copilului, de obicei, poate fi prevenită prin obţinerea unei poziţii corecte a copilului la sân astfel încât să bea bine laptele încă de la bun început.
Dacă sânii devin umflaţi, vă rugăm să înţelegeţi că angorjarea dispare în decurs de 1 sau 2 zile, chiar fără nici un tratament, dar poate fi mai incomod pentru dvs. în acea perioadă. Masajul sânilor cu o mişcare descendentă nu este recomandat ca tratament pentru angorjare. Continuaţi să vă alăptaţi copilul, asiguraţi-vă că el îşi ia destul lapte matern şi angorjarea se va rezolva. Cu toate acestea, în cazul în care aveţi sânii umflaţi pentru că bebeluşul nu este în măsură să apuce sânul sau dacă există disconfort minim în sân şi/sau areolă (partea colorată din jurul mamelonului), atunci există o cale simplă de a muta temporar umflarea mai departe de areolă:
Cum se înmoaie sânul prin masaj cu presiune reversă
de K. Jean Cotterman CNR-E, IBCLC
Încercaţi acest lucru în cazul în care durerea, tumefierea sau umflarea sânilor creează probleme pe parcursul primelor zile de alăptare. Cheia este de a face areola foarte moale în jurul bazei mamelonului, pentru o mai bună prindere de către bebeluş.
* O areolă moale protejează mamelonul introdus adânc în gura copilului ajutând limba lui să scoată mai bine laptele. Mamele spun că degetele curbate ajută cel mai bine. (Fig.1 sau 2)
* Apăsaţi spre interiorul peretelui toracic şi număraţi încet până la 50.
* Presiunea ar trebui să fie constantă şi fermă, destul de blândă pentru a evita durerea.
* Dacă mama doreşte, altcineva o poate ajuta, folosind degetele (fig. 5).
* (Pentru unghiile lungi, încercaţi un alt mod, arătat mai jos).
* Dacă sânii sunt destul de mari sau foarte umflaţi, masaţi foarte încet, mama să stea culcată pe spate.
*Înmuiaţi areola înainte de fiecare hrănire (sau înainte de fiecare muls) până când umflarea se reduce. Pentru unele mame, aceasta durează 2-4 zile.
*Orice sesiune de muls trebuie să fie scurtă, cu pauze de înmuiere a areolei, dacă este necesar.
Frunzele de varză şi compresele
Frunzele de varză pot fi, de asemenea, folosite pentru a ajuta la scăderea angorjării, ca de altfel şi pachetele de gheaţă sau compresele reci. Unele studii sugerează că varza poate avea un efect mai rapid. Dacă sunteţi în imposibilitatea de a obţine o ataşare corectă la sân a copilului, începeţi să aplicaţi pe sâni frunze de varză, apoi mulgeţi laptele şi oferiţi lapte muls copilului cu lingura, ceaşca, cu ajutorul hrănirii cu degetul şi încercaţi să obţineţi ajutor rapid.
*Folosiţi frunze de varză verde, crudă;
*Zdrobiţi frunzele de varză cu o vergea în cazul în care frunzele nu iau forma sânului dvs.
*Înfăşuraţi frunzele de varză în jurul sânului şi lăsaţi-le timp de aproximativ 20 de minute. De două ori pe zi este suficient. Unii vor spune că tratamentul cu frunze de varză e util de mai mult de două sau de trei ori pe zi. Alţii vor spune să folosiţi frunze de varză după fiecare hrănire şi să le lăsaţi până la ofilire. Alţii sunt îngrijoraţi de faptul că utilizarea lor va scădea producţia de lapte matern.
* Nu mai folosiţi frunzele de varză când angorjarea începe să se retragă şi vă simţiţi mult mai confortabil.
*Puteţi utiliza acetaminofen (paracetamol ™, altele) cu sau fără codeină, ibuprofen sau alte medicamente pentru ameliorarea durerii. Nu există niciun motiv pentru a opri alăptarea atunci când se iau analgezice.
*Aplicarea de pachete cu gheaţă, de asemenea, pot fi de ajutor.
*Unele femei au un nodul mare în axilă aproximativ 3 sau 4 zile după naşterea copilului. Frunzele de varză pot fi folosite şi pentru a ajuta nodulul să se retragă.
Sarea Epsom
(Vă rugăm să reţineţi: nu am avut multă experienţă cu această abordare, dar am auzit unele lucruri bune despre ea. Am inclus-o pentru a oferi o alternativă la cele de mai sus). (material adaptat după “Tratarea pacientului cu angorjare”, de A. Stolz, cu note de Lawrence, R; Ingle, B; Hunt, A)
Sânii angorjaţi pot fi scufundaţi într-o cadă sau intr-un bazin cu săruri Epsom pentru câteva minute.
1. Umpleţi un container mic sau bazin cu apă caldă, suficient de adânc ca sânii să poată fi scufundaţi (posibil să aveţi nevoie de aproximativ 1 litru de apă sau mai mult).
2. Luaţi 1-2 pumni (ceea ce se încadrează în palma sau aproximativ 30 - 60 de grame), de cristale de săruri Epsom (sulfat de magneziu, MgSO4) şi dizolvaţi înainte de punerea sânilor în apă.
3. Mama se poate apleca peste bazin astfel încât sânii ei să se scufunde în soluţie.
4. Acest lucru nu ar trebui să fie dureros.
5. Lăsaţi sânii să se înmoaie până când apa devine rece sau cel puţin 5-10 minute.
6. Spălaţi sânii cu apă curată după aceea pentru a trece gustul sărat.
7. Sărurile pot acţiona ca un diuretic pentru fluidele în exces din sâni.
8. Repetaţi înainte de fiecare hrănire sau de 3 sau mai multe ori pe zi, de câte ori doriţi.
9. De obicei, rezultate bune pot fi simţite în 24 de ore.
10. Mama poate face acest tratament timp de până la 3 zile, dacă doreşte.
Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=83:engorgement&catid=5:information&Itemid=17
Revizuit de Edith Kernerman, IBCLC, 2009
Tradus de Roxana Duduş
Uşoara angorjare a sânilor este, de obicei, un semn că alăptarea nu merge foarte bine. Se întâmplă datorită combinaţiei dintre staza laptelui (laptele nu iese) şi edeme(umflături datorate retenţiei de apă în zonă). Angorjarea severă din ziua a treia sau a patra după naşterea copilului, de obicei, poate fi prevenită prin obţinerea unei poziţii corecte a copilului la sân astfel încât să bea bine laptele încă de la bun început.
Dacă sânii devin umflaţi, vă rugăm să înţelegeţi că angorjarea dispare în decurs de 1 sau 2 zile, chiar fără nici un tratament, dar poate fi mai incomod pentru dvs. în acea perioadă. Masajul sânilor cu o mişcare descendentă nu este recomandat ca tratament pentru angorjare. Continuaţi să vă alăptaţi copilul, asiguraţi-vă că el îşi ia destul lapte matern şi angorjarea se va rezolva. Cu toate acestea, în cazul în care aveţi sânii umflaţi pentru că bebeluşul nu este în măsură să apuce sânul sau dacă există disconfort minim în sân şi/sau areolă (partea colorată din jurul mamelonului), atunci există o cale simplă de a muta temporar umflarea mai departe de areolă:
Cum se înmoaie sânul prin masaj cu presiune reversă
de K. Jean Cotterman CNR-E, IBCLC
Încercaţi acest lucru în cazul în care durerea, tumefierea sau umflarea sânilor creează probleme pe parcursul primelor zile de alăptare. Cheia este de a face areola foarte moale în jurul bazei mamelonului, pentru o mai bună prindere de către bebeluş.
* O areolă moale protejează mamelonul introdus adânc în gura copilului ajutând limba lui să scoată mai bine laptele. Mamele spun că degetele curbate ajută cel mai bine. (Fig.1 sau 2)
* Apăsaţi spre interiorul peretelui toracic şi număraţi încet până la 50.
* Presiunea ar trebui să fie constantă şi fermă, destul de blândă pentru a evita durerea.
* Dacă mama doreşte, altcineva o poate ajuta, folosind degetele (fig. 5).
* (Pentru unghiile lungi, încercaţi un alt mod, arătat mai jos).
* Dacă sânii sunt destul de mari sau foarte umflaţi, masaţi foarte încet, mama să stea culcată pe spate.
*Înmuiaţi areola înainte de fiecare hrănire (sau înainte de fiecare muls) până când umflarea se reduce. Pentru unele mame, aceasta durează 2-4 zile.
*Orice sesiune de muls trebuie să fie scurtă, cu pauze de înmuiere a areolei, dacă este necesar.
Frunzele de varză şi compresele
Frunzele de varză pot fi, de asemenea, folosite pentru a ajuta la scăderea angorjării, ca de altfel şi pachetele de gheaţă sau compresele reci. Unele studii sugerează că varza poate avea un efect mai rapid. Dacă sunteţi în imposibilitatea de a obţine o ataşare corectă la sân a copilului, începeţi să aplicaţi pe sâni frunze de varză, apoi mulgeţi laptele şi oferiţi lapte muls copilului cu lingura, ceaşca, cu ajutorul hrănirii cu degetul şi încercaţi să obţineţi ajutor rapid.
*Folosiţi frunze de varză verde, crudă;
*Zdrobiţi frunzele de varză cu o vergea în cazul în care frunzele nu iau forma sânului dvs.
*Înfăşuraţi frunzele de varză în jurul sânului şi lăsaţi-le timp de aproximativ 20 de minute. De două ori pe zi este suficient. Unii vor spune că tratamentul cu frunze de varză e util de mai mult de două sau de trei ori pe zi. Alţii vor spune să folosiţi frunze de varză după fiecare hrănire şi să le lăsaţi până la ofilire. Alţii sunt îngrijoraţi de faptul că utilizarea lor va scădea producţia de lapte matern.
* Nu mai folosiţi frunzele de varză când angorjarea începe să se retragă şi vă simţiţi mult mai confortabil.
*Puteţi utiliza acetaminofen (paracetamol ™, altele) cu sau fără codeină, ibuprofen sau alte medicamente pentru ameliorarea durerii. Nu există niciun motiv pentru a opri alăptarea atunci când se iau analgezice.
*Aplicarea de pachete cu gheaţă, de asemenea, pot fi de ajutor.
*Unele femei au un nodul mare în axilă aproximativ 3 sau 4 zile după naşterea copilului. Frunzele de varză pot fi folosite şi pentru a ajuta nodulul să se retragă.
Sarea Epsom
(Vă rugăm să reţineţi: nu am avut multă experienţă cu această abordare, dar am auzit unele lucruri bune despre ea. Am inclus-o pentru a oferi o alternativă la cele de mai sus). (material adaptat după “Tratarea pacientului cu angorjare”, de A. Stolz, cu note de Lawrence, R; Ingle, B; Hunt, A)
Sânii angorjaţi pot fi scufundaţi într-o cadă sau intr-un bazin cu săruri Epsom pentru câteva minute.
1. Umpleţi un container mic sau bazin cu apă caldă, suficient de adânc ca sânii să poată fi scufundaţi (posibil să aveţi nevoie de aproximativ 1 litru de apă sau mai mult).
2. Luaţi 1-2 pumni (ceea ce se încadrează în palma sau aproximativ 30 - 60 de grame), de cristale de săruri Epsom (sulfat de magneziu, MgSO4) şi dizolvaţi înainte de punerea sânilor în apă.
3. Mama se poate apleca peste bazin astfel încât sânii ei să se scufunde în soluţie.
4. Acest lucru nu ar trebui să fie dureros.
5. Lăsaţi sânii să se înmoaie până când apa devine rece sau cel puţin 5-10 minute.
6. Spălaţi sânii cu apă curată după aceea pentru a trece gustul sărat.
7. Sărurile pot acţiona ca un diuretic pentru fluidele în exces din sâni.
8. Repetaţi înainte de fiecare hrănire sau de 3 sau mai multe ori pe zi, de câte ori doriţi.
9. De obicei, rezultate bune pot fi simţite în 24 de ore.
10. Mama poate face acest tratament timp de până la 3 zile, dacă doreşte.
Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=83:engorgement&catid=5:information&Itemid=17
luni, 19 aprilie 2010
Alăptarea şi îmbolnăvirile
Scris si revizuit de Jack Newman, MD, FRCPC, 2009
Revizuit de Edith Kernerman, IBCLC, 2009
Tradus de Roxana Duduş
Introducere
De-a lungul anilor, multor femei li s-a spus în mod eronat că trebuie să întrerupă alăptarea. Decizia de a continua alăptarea şi atunci când mama ia un medicament, de exemplu, este mult mai importantă decât dacă copilul nu va primi lapte matern. Renunţarea la alăptare implică riscuri pentru mamă, cât şi pentru copil şi familie, precum şi pentru societate. Şi sunt o multime de riscuri dacă nu se alăptează, astfel încât, în esenţă, problema se reduce la: adăugarea unei cantităţi mici de medicamente în laptele matern face alăptarea mai periculoasă decât formula de lapte praf? Răspunsul este: aproape niciodată. Alăptarea după ce mama a luat un medicament este aproape întotdeauna mai sigură. Cu alte cuvinte, înseamnă că mama trebuie să fie atentă dacă continuă alăptarea, dar să nu o oprească. Aceleaşi argumente trebuie să fie luate în considerare atunci când mama sau copilul sunt bolnavi.
Amintiţi-vă că oprirea alăptării pentru o săptămână sau chiar pentru câteva zile poate duce la înţărcare. Pe de altă parte, ar trebui să fie luat în considerare faptul că unii copii pot refuza acceptarea biberonului, astfel încât sfatul de a opri alăptarea nu este numai greşit, dar de multe ori imposibil. Se obişnuieşte să se sfătuiască mama să mulgă laptele, dar acest lucru nu este întotdeauna uşor în practică, iar rezultatul ar putea fi o angorjare a sânilor.
Mama bolnavă
Foarte puţine boli materne necesită oprirea alăptării. Acest lucru este valabil mai ales pentru infecţiile pe care mama le-ar putea avea, iar infecţiile sunt cel mai comun tip de boală pentru care mamele au fost sfătuite să înceteze alăptarea. Virusurile sunt cauza celor mai multe infecţii, iar aceste infecţii au loc înainte ca mama să aibă idee că este bolnavă. În momentul în care mama are febră (sau nas care curge sau diaree sau tuse sau erupţii cutanate sau vărsături etc), ea a trecut deja infecţia la copil. Cu toate acestea, alăptarea protejează copilul împotriva infecţiilor, iar mama ar trebui să continue alăptarea, în scopul de a proteja copilul. Dacă bebeluşul nu se îmbolnăveşte, ceea ce este posibil, este probabil că el să se simtă mai rău în cazul în care alăptarea se opreşte. Dar de multe ori mamele sunt plăcut surprinse de faptul că bebeluşii nu se îmbolnăvesc. Au fost protejaţi de alăptare, de decizia mamei de a continua. Pentru infecţiile bacteriene (streptoccoc în gât), de asemenea, nu sunt motive de îngrijorare din aceleaşi motive.
Singura excepţie de la cele de mai sus este infecţia cu HIV a mamei. Până când vom avea mai multe informaţii, este în general considerat că mama care este HIV pozitiv nu alăptează, cel puţin în situaţia în care riscurile cu hrănirea artificială sunt considerate acceptabile. Într-adevăr, informaţii recente arată că alăptarea exclusivă protejează copilul de dobândirea HIV, mai bine decât hrănirea cu formule de lapte praf şi că cel mai mare risc este asociat cu alimentarea mixtă (alăptare + lapte praf). Aceste informaţii trebuie să fie confirmate.(nt: între timp au fost confirmate!)
Anticorpii din laptele matern
Unele mame au "boli autoimune", cum ar fi purpura trombocitopenică idiopatică, boli autoimune tiroidiene, anemie hemolitică autoimună şi multe altele. Aceste boli sunt caracterizate de anticorpi produşi de către mamă împotriva ţesuturilor ei. Unele mame cred că: deoarece anticorpii ajung în lapte, mama nu trebuie să alăpteze, pentru că ea îşi va îmbolnăvi copilul. Acesta este un nonsens incredibil. Mama trebuie să alăpteze.
Marea majoritate a anticorpilor din lapte sunt de tip IgA secretori. Bolile autoimune nu sunt cauzate de secretorii IgA. Chiar dacă acestea au fost, copilul nu absoarbe IgA secretor. Nu există nici o problemă. Se continuă alăptarea.
Probleme ale sânilor
-Mastita (infecţia la sân) nu este un motiv pentru a opri alăptarea. De fapt, sânul este probabil să se vindece mai repede în cazul în care mama alăptează din partea afectată.
-Abcesul mamar nu este un motiv pentru a opri alăptarea, nici chiar din partea afectată. Deşi o intervenţie chirurgicală la un sân din care se alăptează este mult mai dificilă, intervenţia şi cursul ei postpartum nu devin neapărat mai uşoare dacă mama opreşte alăptarea, laptele continuă să se formeze timp de săptămâni după oprirea alăptării. Într-adevăr, angorjarea după o intervenţie chirurgicală poate înrăutăţi situaţia. Asiguraţi-vă că chirurgul nu face o incizie ce urmează linia areolei (linia de demarcaţie dintre partea întunecată a sânului şi partea mai deschisă la culoare). O astfel de incizie poate reduce producţia de lapte considerabil.
Aceste abcese mamare nu necesită întotdeauna intervenţie chirurgicală. Aspiraţia repetată cu un ac sau plasarea unui cateter pentru a drena abcesul plus administrarea de antibiotice, adesea, permit evitarea intervenţiei chirurgicale.
Orice intervenţie chirurgicală nu necesită oprirea alăptării.
Este o intervenţie chirurgicală cu adevărat necesară acum, în timp ce se alăptează? Sunteţi sigură că alte abordări de tratament nu ar fi posibile? Ar putea fi suficientă o biopsie?
Dacă aveţi nevoie de operaţie acum, asiguraţi-vă din nou că incizia nu este făcută în jurul areolei. Puteţi continua alăptarea dupa operaţie, imediat, de îndată ce sunteţi trează. Dacă, din anumite motive, opriţi alăptarea pe partea afectată, atunci nu o opriţi din celălalt sân. Unii chirurgi nu ştiu că se poate alăpta şi dintr-un singur sân. Nu aveţi pentru ce să opriţi alăptarea daca aţi avut anestezie generală. Puteţi alăpta imediat ce sunteţi trează.
Mamografiile sunt mai dificile de citit dacă mama alăptează, dar pot fi utile. Încă o dată, cât timp trebuie să aştepte o mamă să nu mai considere că e în perioada de lactaţie? Evaluarea unui nodul care necesită mai mult de examinare fizică poate fi făcută prin alte mijloace în afară de mamografie (de exemplu, ecografie, biopsie etc). Discutaţi opţiunile cu medicul dumneavoastră. Informaţi-l că alăptarea este importantă pentru dvs..
O nouă sarcină
Nu există nici un motiv să nu puteţi continua alăptarea dacă rămâneţi gravidă. Nu există dovezi că alăptarea în timpul sarcinii vă face rău dvs. sau copilului din uter sau celui care se hrăneşte. Dacă doriţi să înţărcaţi atunci faceţi-o încet, treptat, dar pentru că sarcina este asociată cu o producţie de lapte scăzută copilul se poate opri din proprie iniţiativă.
Copilul bolnav
Alăptarea rareori trebuie să fie întreruptă dacă copilul este bolnav. Prin alăptare, mama este în măsură să asigure confortul copilului bolnav şi prin alăptare, copilul este capabil să mângâie mama.
-Diareea şi vărsăturile. Infecţiile intestinale sunt foarte rare la bebelusii alăptaţi exclusiv. (Deşi scaunele moi sunt foarte frecvente şi normale la copiii alăptaţi exclusiv.)
Cel mai bun tratament pentru această afecţiune este de a continua alăptarea. Copilul se va simţi mai bine, mai repede, în timp ce e alăptat. Copilul se va face bine, alăptat fiind, în marea majoritate a situaţiilor şi nu va necesita lichide suplimentare, cum ar fi aşa-numitele soluţii orale de electroliţi, doar cu excepţia cazurilor extraordinare.
-Bolile respiratorii. Există un mit medical cum că laptele matern nu trebuie administrat copiilor cu infecţii respiratorii. Indiferent dacă este sau nu este valabil acest lucru pentru lapte, cu siguranţă nu este adevărat pentru laptele matern.
-Icterul. Bebeluşii alăptaţi exclusiv au icter, în general, chiar şi la vârsta de 3 luni, deşi de obicei, culoarea galbenă a pielii este abia vizibilă. Mai degrabă decât să fie o problemă, acest lucru este normal. (Există cauze de icter care nu sunt normale, dar acestea necesită oprirea alăptării în cazuri foarte rare.)
În cazul în care alăptarea merge bine, icterul nu are nevoie ca mama să oprească alăptarea. În cazul în care alăptarea nu merge bine, stabilirea alăptării va rezolva problema, în timp ce oprirea alăptării chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp o poate anula complet. Oprirea alăptării nu este un răspuns, nu o e soluţie, nu e o idee bună.
Un copil bolnav nu are nevoie de mai puţină alăptare, el are nevoie de ea mult mai mult!
Sursa
Revizuit de Edith Kernerman, IBCLC, 2009
Tradus de Roxana Duduş
Introducere
De-a lungul anilor, multor femei li s-a spus în mod eronat că trebuie să întrerupă alăptarea. Decizia de a continua alăptarea şi atunci când mama ia un medicament, de exemplu, este mult mai importantă decât dacă copilul nu va primi lapte matern. Renunţarea la alăptare implică riscuri pentru mamă, cât şi pentru copil şi familie, precum şi pentru societate. Şi sunt o multime de riscuri dacă nu se alăptează, astfel încât, în esenţă, problema se reduce la: adăugarea unei cantităţi mici de medicamente în laptele matern face alăptarea mai periculoasă decât formula de lapte praf? Răspunsul este: aproape niciodată. Alăptarea după ce mama a luat un medicament este aproape întotdeauna mai sigură. Cu alte cuvinte, înseamnă că mama trebuie să fie atentă dacă continuă alăptarea, dar să nu o oprească. Aceleaşi argumente trebuie să fie luate în considerare atunci când mama sau copilul sunt bolnavi.
Amintiţi-vă că oprirea alăptării pentru o săptămână sau chiar pentru câteva zile poate duce la înţărcare. Pe de altă parte, ar trebui să fie luat în considerare faptul că unii copii pot refuza acceptarea biberonului, astfel încât sfatul de a opri alăptarea nu este numai greşit, dar de multe ori imposibil. Se obişnuieşte să se sfătuiască mama să mulgă laptele, dar acest lucru nu este întotdeauna uşor în practică, iar rezultatul ar putea fi o angorjare a sânilor.
Mama bolnavă
Foarte puţine boli materne necesită oprirea alăptării. Acest lucru este valabil mai ales pentru infecţiile pe care mama le-ar putea avea, iar infecţiile sunt cel mai comun tip de boală pentru care mamele au fost sfătuite să înceteze alăptarea. Virusurile sunt cauza celor mai multe infecţii, iar aceste infecţii au loc înainte ca mama să aibă idee că este bolnavă. În momentul în care mama are febră (sau nas care curge sau diaree sau tuse sau erupţii cutanate sau vărsături etc), ea a trecut deja infecţia la copil. Cu toate acestea, alăptarea protejează copilul împotriva infecţiilor, iar mama ar trebui să continue alăptarea, în scopul de a proteja copilul. Dacă bebeluşul nu se îmbolnăveşte, ceea ce este posibil, este probabil că el să se simtă mai rău în cazul în care alăptarea se opreşte. Dar de multe ori mamele sunt plăcut surprinse de faptul că bebeluşii nu se îmbolnăvesc. Au fost protejaţi de alăptare, de decizia mamei de a continua. Pentru infecţiile bacteriene (streptoccoc în gât), de asemenea, nu sunt motive de îngrijorare din aceleaşi motive.
Singura excepţie de la cele de mai sus este infecţia cu HIV a mamei. Până când vom avea mai multe informaţii, este în general considerat că mama care este HIV pozitiv nu alăptează, cel puţin în situaţia în care riscurile cu hrănirea artificială sunt considerate acceptabile. Într-adevăr, informaţii recente arată că alăptarea exclusivă protejează copilul de dobândirea HIV, mai bine decât hrănirea cu formule de lapte praf şi că cel mai mare risc este asociat cu alimentarea mixtă (alăptare + lapte praf). Aceste informaţii trebuie să fie confirmate.(nt: între timp au fost confirmate!)
Anticorpii din laptele matern
Unele mame au "boli autoimune", cum ar fi purpura trombocitopenică idiopatică, boli autoimune tiroidiene, anemie hemolitică autoimună şi multe altele. Aceste boli sunt caracterizate de anticorpi produşi de către mamă împotriva ţesuturilor ei. Unele mame cred că: deoarece anticorpii ajung în lapte, mama nu trebuie să alăpteze, pentru că ea îşi va îmbolnăvi copilul. Acesta este un nonsens incredibil. Mama trebuie să alăpteze.
Marea majoritate a anticorpilor din lapte sunt de tip IgA secretori. Bolile autoimune nu sunt cauzate de secretorii IgA. Chiar dacă acestea au fost, copilul nu absoarbe IgA secretor. Nu există nici o problemă. Se continuă alăptarea.
Probleme ale sânilor
-Mastita (infecţia la sân) nu este un motiv pentru a opri alăptarea. De fapt, sânul este probabil să se vindece mai repede în cazul în care mama alăptează din partea afectată.
-Abcesul mamar nu este un motiv pentru a opri alăptarea, nici chiar din partea afectată. Deşi o intervenţie chirurgicală la un sân din care se alăptează este mult mai dificilă, intervenţia şi cursul ei postpartum nu devin neapărat mai uşoare dacă mama opreşte alăptarea, laptele continuă să se formeze timp de săptămâni după oprirea alăptării. Într-adevăr, angorjarea după o intervenţie chirurgicală poate înrăutăţi situaţia. Asiguraţi-vă că chirurgul nu face o incizie ce urmează linia areolei (linia de demarcaţie dintre partea întunecată a sânului şi partea mai deschisă la culoare). O astfel de incizie poate reduce producţia de lapte considerabil.
Aceste abcese mamare nu necesită întotdeauna intervenţie chirurgicală. Aspiraţia repetată cu un ac sau plasarea unui cateter pentru a drena abcesul plus administrarea de antibiotice, adesea, permit evitarea intervenţiei chirurgicale.
Orice intervenţie chirurgicală nu necesită oprirea alăptării.
Este o intervenţie chirurgicală cu adevărat necesară acum, în timp ce se alăptează? Sunteţi sigură că alte abordări de tratament nu ar fi posibile? Ar putea fi suficientă o biopsie?
Dacă aveţi nevoie de operaţie acum, asiguraţi-vă din nou că incizia nu este făcută în jurul areolei. Puteţi continua alăptarea dupa operaţie, imediat, de îndată ce sunteţi trează. Dacă, din anumite motive, opriţi alăptarea pe partea afectată, atunci nu o opriţi din celălalt sân. Unii chirurgi nu ştiu că se poate alăpta şi dintr-un singur sân. Nu aveţi pentru ce să opriţi alăptarea daca aţi avut anestezie generală. Puteţi alăpta imediat ce sunteţi trează.
Mamografiile sunt mai dificile de citit dacă mama alăptează, dar pot fi utile. Încă o dată, cât timp trebuie să aştepte o mamă să nu mai considere că e în perioada de lactaţie? Evaluarea unui nodul care necesită mai mult de examinare fizică poate fi făcută prin alte mijloace în afară de mamografie (de exemplu, ecografie, biopsie etc). Discutaţi opţiunile cu medicul dumneavoastră. Informaţi-l că alăptarea este importantă pentru dvs..
O nouă sarcină
Nu există nici un motiv să nu puteţi continua alăptarea dacă rămâneţi gravidă. Nu există dovezi că alăptarea în timpul sarcinii vă face rău dvs. sau copilului din uter sau celui care se hrăneşte. Dacă doriţi să înţărcaţi atunci faceţi-o încet, treptat, dar pentru că sarcina este asociată cu o producţie de lapte scăzută copilul se poate opri din proprie iniţiativă.
Copilul bolnav
Alăptarea rareori trebuie să fie întreruptă dacă copilul este bolnav. Prin alăptare, mama este în măsură să asigure confortul copilului bolnav şi prin alăptare, copilul este capabil să mângâie mama.
-Diareea şi vărsăturile. Infecţiile intestinale sunt foarte rare la bebelusii alăptaţi exclusiv. (Deşi scaunele moi sunt foarte frecvente şi normale la copiii alăptaţi exclusiv.)
Cel mai bun tratament pentru această afecţiune este de a continua alăptarea. Copilul se va simţi mai bine, mai repede, în timp ce e alăptat. Copilul se va face bine, alăptat fiind, în marea majoritate a situaţiilor şi nu va necesita lichide suplimentare, cum ar fi aşa-numitele soluţii orale de electroliţi, doar cu excepţia cazurilor extraordinare.
-Bolile respiratorii. Există un mit medical cum că laptele matern nu trebuie administrat copiilor cu infecţii respiratorii. Indiferent dacă este sau nu este valabil acest lucru pentru lapte, cu siguranţă nu este adevărat pentru laptele matern.
-Icterul. Bebeluşii alăptaţi exclusiv au icter, în general, chiar şi la vârsta de 3 luni, deşi de obicei, culoarea galbenă a pielii este abia vizibilă. Mai degrabă decât să fie o problemă, acest lucru este normal. (Există cauze de icter care nu sunt normale, dar acestea necesită oprirea alăptării în cazuri foarte rare.)
În cazul în care alăptarea merge bine, icterul nu are nevoie ca mama să oprească alăptarea. În cazul în care alăptarea nu merge bine, stabilirea alăptării va rezolva problema, în timp ce oprirea alăptării chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp o poate anula complet. Oprirea alăptării nu este un răspuns, nu o e soluţie, nu e o idee bună.
Un copil bolnav nu are nevoie de mai puţină alăptare, el are nevoie de ea mult mai mult!
Sursa
joi, 8 aprilie 2010
A purta un bebeluş
Este una din fotografiile care face parte din unul din zecile de .ppt-uri primite zilnic pe e - mail. Mi-a plăcut şi am vrut să o vedeţi şi voi.
joi, 1 aprilie 2010
Colici
autor dr.Jack Newman, MD
Colicile reprezintă unul dintre misterele naturii. Nimeni nu ştie ce înseamnă cu adevărat, dar fiecare are o opinie. În situaţia tipică, copilul începe să plângă, aproximativ două-trei săptămâni după naştere. Plânsul apare, în principal, seara şi în final, se opreşte atunci când copilul are aproximativ trei luni (uneori şi la vârste mai mari). Atunci când bebeluşul plânge el este de multe ori de neconsolat, chiar dacă a fost plimbat, legănat sau scos la plimbare la aer, temporar se poate linişti. Este necesar pentru un copil care are colici să câştige bine în greutate şi să fie sănătos. Cu toate acestea, chiar dacă bebeluşul ia bine în greutate, uneori, plânge pentru că lui îi este încă foame. A se vedea mai jos.
Noţiunea de colici a fost extinsă pentru a include aproape orice stare de nervozitate sau plânset a copilului, iar acest lucru nu este surprinzător, deoarece nu ştim cu adevărat ce sunt colicile. Nu există nici un tratament pentru colici, deşi multe medicamente şi strategii de comportament au fost încercate, fără nici un beneficiu dovedit. Desigur, toată lumea ştie pe cineva al cărui copil a fost "vindecat" de colici de un tratament special. De asemenea, aproape fiecare tratament pare să funcţioneze, cel puţin pentru o perioadă scurtă de timp.
Alăptarea şi colicile
În afară de colici, pe care orice copil le poate avea, există trei situaţii cunoscute care pot conduce bebeluşul alăptat la o stare de nervozitate sau la colici. Încă o dată, se presupune că bebeluşul câştigă în mod adecvat în greutate şi că este sănătos.
Hrăniţi bebeluşul la ambii sâni sau numai la unul dintre sâni la fiecare masă
Laptele matern îşi schimbă compoziţia în timpul unei mese. Unul dintre modurile în care se schimbă este că, în general, creşte cantitatea de grăsime pe măsură ce copilul suge mai mult lapte din sân. În cazul în care mama copilului îl mută automat de la un sân la altul în timpul alăptării înainte ca copilul să fi "terminat", copilul poate primi o cantitate relativ scăzută de grăsime în timpul suptului. Aceasta poate duce la obţinerea de mai puţine calorii şi, astfel, copilul trebuie hrănit mai frecvent. Dacă bebeluşul e hrănit des pentru a-şi lua cantitatea de lapte (pentru a compensa concentraţia redusă de calorii), el poate regurgita. Datorită conţinutului de grăsime relativ scăzut din lapte, goleşte rapid stomacul şi o cantitate mare de zahăr din lapte (lactoza) ajunge deodată în intestin. Enzima care ajută la digestia zahărului (lactaza) nu poate fi în măsură să se ocupe de atât de mult zahăr din lapte la un moment dat, iar copilul va avea simptome de intoleranţă la lactoză: gaze-plânset, scaune explozive, apoase, verzi. Aceasta se poate întâmpla chiar şi în timpul hrănirii. Aceşti copii nu au intoleranţă la lactoză. Ei au probleme cu lactoza din cauza felului mamelor care alăptează de a obţine informaţii. Acesta nu este un motiv pentru a trece la formula fără lactoză.
De asemenea, este foarte important să vă daţi seama că un copil nu bea laptele din sâni doar pentru că face mişcările de supt. El poate molfăi, nu bea laptele din sâni şi, prin urmare, copilul nu primeşte lapte cu grăsime mare doar pentru că el este la piept şi suge.
1. Nu alăptaţi după orar. Mamele din întreaga lume au alăptat cu succes copiii fără a putea să spună ora. Problemele de alăptare sunt mai mari în societăţile în care toată lumea are un ceas şi mai puţine în cazul în care nimeni nu are un ceas.
2. Mama ar trebui să hrănească copilul la un sân, atâta timp cât copilul îşi ia efectiv tot laptele disponibil în sân, până când copilul se retrage singur de la sân sau adoarme. Utilizarea compresiei sânului pentru a ajuta copilul să şi înghită laptele şi nu doar să sugă. Vă rugăm să reţineţi că un copil poate sta la sân timp de două ore, dar consumă lapte doar câteva minute. În acest caz, laptele luat de către copil poate fi relativ scăzut în grăsimi. Acesta este un motiv pentru utilizarea compresiei sânului. Dacă, după terminarea laptelui din sân copilul încă mai vrea să se hrănească, oferiţi-i celălalt sân. Nu împiedicaţi copilul să ia celălalt sân dacă îi este încă foame.
3. Aceasta nu este o sugestie pentru a alimenta dintr-un singur sân la o hrănire. S-ar putea să fiţi în măsură să o faceţi şi e bine, dar nu toate mamele pot gestiona. S-ar putea să fie posibil dimineaţa, când aveţi mai mult lapte (că cele mai multe mame aşa au), dar nu seara, când aveţi mai puţin lapte (aşa cum cele mai multe mame au). Dacă insistaţi să hrăniţi copilul doar la un singur sân la o masă, se poate ca copilul să aibă "colici", seara, când lui îi este, de fapt, foame.
4. La următoarea masă, începeţi cu celălalt sân şi apoi procedaţi în acelaşi mod.
5. Corpul dvs. se va adapta rapid la noua metodă şi nu veţi avea sânii angorjaţi. Dar amintiţi-vă acest lucru: hrănirea dintr-un singur sân la o masă, dacă puteţi să gestionaţi aşa, va reduce producţia de lapte. Prin urmare, nu ţineţi copilul la un sân la o singură masă, ci lăsaţi-l să termine tot laptele disponibil în sân şi în cazul în care copilul vrea mai mult, oferiţi-i şi celălalt sân.
6. Nu este o idee bună să hrăniţi copilul doar la un sân la o singură masă, doar pentru a urma o regulă. Da, asigurându-vă că copilul termină de supt dintr-un sân înainte de a i-l oferi şi pe al doilea, ajută la luarea în greutate mai mult sau la colici, dar regulile şi alăptarea nu merg bine împreună. Dacă bebeluşul nu înghite laptele, de fapt nu obţine laptele, nu păstraţi copilul la sân fără să înghită laptele pe perioade extrem de îndelungate. Trebuie să "termine" dintr-un sân şi în cazul în care copilul vrea mai mult, oferiţi-i celălalt sân.
Cum stiţi că a terminat de supt dintr-un sân? Copilul nu mai înghite laptele, chiar şi cu compresia sânului. Aceasta nu înseamnă că trebuie să luaţi copilul de la piept, cât mai curând, dacă nu înghite laptele pentru un minut sau două (s-ar putea obţine o altă ejecţie a laptelui, deci mai daţi-i un pic de timp), dar dacă este evident că nu mai înghite laptele, luaţi-l de la piept şi dacă vrea mai mult, oferiţi-i celălalt sân.
Dacă bebeluşul dă drumul la sân din proprie iniţiativă, înseamnă că a terminat? Nu neapărat. Bebeluşii de multe ori dau drumul la sân atunci când fluxul de lapte încetineşte sau, uneori, atunci când mama primeşte un reflex de ejecţie al laptelui şi copilul, surprins de fluxul rapid brusc, se smulge de la piept. Încercaţi-l din nou pe această parte, dacă vrea mai mult, dar în cazul în care copilul evident nu bea, chiar şi cu compresia sânului, atunci schimbaţi-l la sânul celălalt.
7. În unele cazuri, pentru a hrăni copilul pot fi utile două sau mai multe alăptări dintr-un sân, înainte de a trece la celălat. Punerea copilului din nou la un sân care a fost "golit", poate provoca copilului agitaţie sau va trage de sân sau va adormi, dar nu va fi sătul.
8. Această problemă se înrăutăţeşte în cazul în care copilul nu este bine ataşat la sân. O bună apucare a sânului este cheia unei alăptări uşoare.
Reflexul de ejecţie hiperactiv
Un bebeluş căruia îi vine prea mult lapte foarte repede, poate deveni foarte agitat şi iritabil la sân şi se consideră că are colici. De obicei, copilul câştigă foarte bine în greutate. În mod normal, copilul începe alăptarea şi după câteva secunde sau minute, începe să se înnece, să se sufoce sau se "lupta" la sân. El se poate desprinde şi, de multe ori, laptele mamei va ţâşni ca dintr-un spray. După aceasta, copilul se întoarce frecvent la sân, dar poate fi agitat şi se repetă acţiunile descrise mai sus. El poate fi nemulţumit de debitul rapid şi nerăbdător atunci când fluxul încetineşte. Acest lucru poate fi un moment de încercare pentru toată lumea. În cazuri rare, un copil poate începe chiar să refuze sânul, după mai multe săptămâni, de obicei în jurul a trei luni de viaţă. Ce puteţi face?
1.Încercati să obţineţi cea mai bună poziţie la sân. Problema se agravează în cazul în care copilul nu este bine ataşat la sân. O prindere bună a sânului de către copil este cheia pentru o alăptare uşoară. Indiferent de ceea ce se spune despre cât de bine arată ataşat la sân, încercaţi să îmbunătăţiţi prinderea sânului. Gândiţi-vă astfel: în cazul în care bărbia este în piept în timp ce încercaţi să beţi ceva, aţi deveni copleşită foarte uşor de curgerea rapidă. Dacă doriţi să beţi repede vă veţi arunca capul pe spate, bărbia în aer şi veţi fi capabilă să faceţi faţă curgerii rapide. Acesta este poziţia capului copilului în timp ce îl alatati: bărbia lui în sânul dvs., cu capul într-o uşoară poziţie pe spate, nasul departe de sân şi bărbia lui departe de pieptul lui. Această poziţie îl va ajuta să facă faţă curgerii mai rapide.Dacă nu aţi făcut deja acest lucru, încercaţi să hrăniţi copilul doar la un sân la fiecare masă. În unele situaţii, chiar şi două sau trei hrăniri la sân înainte de a schimba cu celălalt sân poate fi de ajutor. În cazul în care aveti sânul nefolosit angorjat mulgeţi doar o mică cantitate de lapte din el pentru a vă simţi confortabil. Amintiţi-vă, în cazul în care copilul doreşte sânul al doilea, mama ar trebui să i-l ofere.
2.Hrăniţi copilul înainte de a fi lihnit de foame. Nu amânaţi hrănirea prin oferirea de apă (un copil alăptat nu are nevoie de apă, chiar şi când vremea este foarte caldă) sau a suzetei. Un copil lihnit de foame va "ataca" sânul matern şi poate cauza reflex de ejecţie foarte activ. Hrăniţi copilul cât de repede când el arată semne de foame. Dacă este încă pe jumătate adormit, atunci când îl puneţi la piept, cu atât mai bine.
3.Hrăniţi copilul într-un atmosferă calmă, relaxată, dacă este posibil. Muzica tare, luminile strălucitoare nu sunt favorabile pentru o hrănire bună. Bebeluşii mai mari tind să devină distraşi dacă fluxul încetineşte. Folosiţi compresia sânului, uşor la început şi apoi mai ferm, dacă este necesar pentru a menţine viteza de curgere, iar de multe ori copilul va fi interesat de a sta la piept mai mult timp, pentru că el bea bine laptele matern.
4.Uneori, funcţionează foarte bine dacă alăptaţi în poziţie culcată. Dacă nu ajută, încercaţi poziţia în şezut, un pic pe spate cu copilul situat în partea de sus sau încercaţi să staţi pe un scaun. Gravitatea ajută la scăderea debitului. Amintiţi-vă, copilul poate fi frustrat de curgerea inconsecventă, aşa că poate fi necesar să vă întindeţi, la început, atunci când este rapidă şi să staţi în şezut atunci când curgerea laptelui încetineşte. Bebeluşilor le place poziţia culcat; ei nu au tendinţa de a se agita atunci când curgerea este mai lentă, dar au tendinţa de a dormi.
5.Copilului îi poate displace curgerea rapidă a laptelui, dar, de asemenea, poate deveni agitat atunci când fluxul încetineşte prea mult. Dacă credeţi că este agitat deoarece debitul este prea lent, vă ajută dacă folosiţi compresia sânului pentru a ţine pasul cu debitul.
6.Ocazional, dând lactază comercială copilului (enzima care metabolizează lactoza), 2-4 picături după fiecare hrănire, ameliorează simptomele. Aceasta este disponibilă fără prescripţie medicală, dar este destul de scumpă şi funcţionează doar ocazional. Este greu de înţeles de ce un ar funcţiona, deoarece enzima este defalcată în stomacul copilului, dar uneori pare să nu funcţioneze.
7.O apărătoare de mamelon poate ajuta, dar utilizaţi-o numai dacă nimic altceva nu a ajutat şi numai dacă aţi avut acces la ajutor bun dar fără să se vadă modificări. Apărătoarea este a două ultima instanţă. Vă rugăm să reţineţi că o apărătoare pentru mamelon este foarte rar un răspunsul la o problemă în alăptare şi în cele mai multe situaţii acest lucru face ca situaţia să se înrăutăţească, aşa că mai bine nu.
8.Ca o ultimă soluţie, mai degrabă decât trecerea la formulă, oferiţi copilului lapte matern muls, cu o cănuţă specială. Adăugarea de lactază la laptele matern muls poate ajuta, de asemenea.
Proteine străine în laptele matern
Uneori, proteinele prezente în dieta mamei pot apărea în laptele ei şi afecta copilul. Cea mai frecventă dintre acestea este proteina din lapte de vacă. Alte proteine, de asemenea, s-au dovedit a fi excretate în laptele matern. Faptul că aceste proteine şi alte substanţe apar în laptele mamei, de obicei, nu este un lucru rău. Într-adevăr, acestea ajută la desensibilizarea copilului dvs. la aceste proteine.
Astfel, în tratamentul copilului alăptat cu colici un pas ar fi ca mama să înceteze să mai mănânce produse lactate sau alte produse alimentare, dar numai un singur tip de alimente, pe rând se elimină. Produsele lactate includ lapte, brânză, iaurt, îngheţată şi orice altceva ce ar putea conţine lapte, cum ar fi sosurile pentru salate cu proteine din zer sau cazeină. Verificaţi etichetele de pe produsele alimentare pregătite pentru a vedea dacă acestea includ lapte. În cazul în care proteina din lapte a fost schimbată (denaturată), gătită de exemplu, nu ar trebui să existe nici o problemă.
Dacă eliminarea anumitor produse alimentare din dieta mamei nu funcţionează, mama poate lua enzime pancreatice (Cotazyme, Pancrease 4, de exemplu), începând cu 1 capsulă la fiecare masă, pentru a descompune proteinele în intestinele ei, astfel încât e mai puţin probabil să fie absorbit în corpul ei. Desigur, şansele de a nu fi capabilă să produceţi suficiente enzime proprii din pancreas sunt foarte mici (dacă nu aveţi fibroză chistică, de exemplu), dar a fost demonstrat că proteina întregă se absoarbe în corpul mamei care alăptează şi în laptele ei, adăugarea de enzime poate scădea cantităţile de proteine care intră în întregul corp şi ajunge în lapte.
Vă rugăm să reţineţi: intoleranţa la proteina din lapte nu are nimic de-a face cu intoleranţa la lactoză, sunt chestiuni complet diferite. De asemenea, o mamă care are intoleranţă la lactoză îşi alăptează în continuare copilul.
- Eliminaţi toate produselor lactate în 7-10 zile.
- Dacă nu a existat nici o schimbare în bine la copil, mama poate reintroduce produsele lactate.
- Dacă a existat o schimbare în bine, aveţi posibilitatea să încetaţi să mai mâncaţi lactate, apoi să încercaţi să le reintroduceţi în dietă, dacă acestea sunt în mod normal o parte din dieta dvs. (nu este nevoie să se bea lapte pentru a face lapte, de exemplu, deci, dacă nu beţi lapte în mod normal, nu e necesar să beţi în timp ce alăptaţi). Unii bebeluşi nu vor tolera absolut nici un produs lactat din dieta mamei. Cei mai mulţi vor tolera unele produse. Veţi învăţa ce cantitate de produse lactate puteţi mânca zilnic fără ca bebeluşul să fie afectat şi să reactioneze.
- Dacă sunteţi preocupată de aportul dvs.de calciu, atunci să ştiţi că poate fi obţinut fără a mânca produse lactate. Vorbiţi cu medicul dumneavoastră sau cu un nutriţionist. Dar, 7-10 zile fără produse lactate nu vor cauza probleme nutriţionale. De fapt, dovezile sugerează că alăptarea poate proteja femeia de dezvoltarea osteoporozei, chiar dacă ea nu ia calciu suplimentar. Copilul va primi tot ce are nevoie.
- Aveţi grijă cu privire la eliminarea prea multor alimente din dietă. Dietele noastre sunt prea complexe pentru a fi siguri cu exactitate de ceea ce afectează copilul.
Unor bebeluşi le e foame, chiar dacă au câştigat bine în greutate. Aceasta se poate întâmpla din mai multe motive, unele menţionate mai devreme. Un mod prin care bebeluşului îi este foame, dar a crescut bine în greutate, este limitarea meselor, de exemplu, copilul este hrănit 10 sau 20 de minute la fiecare sân. Dacă aveţi lapte mult, copilul poate creştere în greutate bine şi încă îi mai poate fi foame. Deci, nu se limitează alăptările.
Aveţi răbdare, de obicei, problema are soluţii. Formula de lapte praf nu este răspunsul, dar, din cauza curgerii ei mai regulate, unii copii fac progrese. Dar formula de lapte praf nu este lapte matern şi alăptarea înseamnă mult mai mult decât lapte matern. Chiar dacă nimic nu merge, timpul, de obicei, ajută. Zilele şi nopţile pot părea veşnice, dar săptămâna va zbura!
Colicile reprezintă unul dintre misterele naturii. Nimeni nu ştie ce înseamnă cu adevărat, dar fiecare are o opinie. În situaţia tipică, copilul începe să plângă, aproximativ două-trei săptămâni după naştere. Plânsul apare, în principal, seara şi în final, se opreşte atunci când copilul are aproximativ trei luni (uneori şi la vârste mai mari). Atunci când bebeluşul plânge el este de multe ori de neconsolat, chiar dacă a fost plimbat, legănat sau scos la plimbare la aer, temporar se poate linişti. Este necesar pentru un copil care are colici să câştige bine în greutate şi să fie sănătos. Cu toate acestea, chiar dacă bebeluşul ia bine în greutate, uneori, plânge pentru că lui îi este încă foame. A se vedea mai jos.
Noţiunea de colici a fost extinsă pentru a include aproape orice stare de nervozitate sau plânset a copilului, iar acest lucru nu este surprinzător, deoarece nu ştim cu adevărat ce sunt colicile. Nu există nici un tratament pentru colici, deşi multe medicamente şi strategii de comportament au fost încercate, fără nici un beneficiu dovedit. Desigur, toată lumea ştie pe cineva al cărui copil a fost "vindecat" de colici de un tratament special. De asemenea, aproape fiecare tratament pare să funcţioneze, cel puţin pentru o perioadă scurtă de timp.
Alăptarea şi colicile
În afară de colici, pe care orice copil le poate avea, există trei situaţii cunoscute care pot conduce bebeluşul alăptat la o stare de nervozitate sau la colici. Încă o dată, se presupune că bebeluşul câştigă în mod adecvat în greutate şi că este sănătos.
Hrăniţi bebeluşul la ambii sâni sau numai la unul dintre sâni la fiecare masă
Laptele matern îşi schimbă compoziţia în timpul unei mese. Unul dintre modurile în care se schimbă este că, în general, creşte cantitatea de grăsime pe măsură ce copilul suge mai mult lapte din sân. În cazul în care mama copilului îl mută automat de la un sân la altul în timpul alăptării înainte ca copilul să fi "terminat", copilul poate primi o cantitate relativ scăzută de grăsime în timpul suptului. Aceasta poate duce la obţinerea de mai puţine calorii şi, astfel, copilul trebuie hrănit mai frecvent. Dacă bebeluşul e hrănit des pentru a-şi lua cantitatea de lapte (pentru a compensa concentraţia redusă de calorii), el poate regurgita. Datorită conţinutului de grăsime relativ scăzut din lapte, goleşte rapid stomacul şi o cantitate mare de zahăr din lapte (lactoza) ajunge deodată în intestin. Enzima care ajută la digestia zahărului (lactaza) nu poate fi în măsură să se ocupe de atât de mult zahăr din lapte la un moment dat, iar copilul va avea simptome de intoleranţă la lactoză: gaze-plânset, scaune explozive, apoase, verzi. Aceasta se poate întâmpla chiar şi în timpul hrănirii. Aceşti copii nu au intoleranţă la lactoză. Ei au probleme cu lactoza din cauza felului mamelor care alăptează de a obţine informaţii. Acesta nu este un motiv pentru a trece la formula fără lactoză.
De asemenea, este foarte important să vă daţi seama că un copil nu bea laptele din sâni doar pentru că face mişcările de supt. El poate molfăi, nu bea laptele din sâni şi, prin urmare, copilul nu primeşte lapte cu grăsime mare doar pentru că el este la piept şi suge.
1. Nu alăptaţi după orar. Mamele din întreaga lume au alăptat cu succes copiii fără a putea să spună ora. Problemele de alăptare sunt mai mari în societăţile în care toată lumea are un ceas şi mai puţine în cazul în care nimeni nu are un ceas.
2. Mama ar trebui să hrănească copilul la un sân, atâta timp cât copilul îşi ia efectiv tot laptele disponibil în sân, până când copilul se retrage singur de la sân sau adoarme. Utilizarea compresiei sânului pentru a ajuta copilul să şi înghită laptele şi nu doar să sugă. Vă rugăm să reţineţi că un copil poate sta la sân timp de două ore, dar consumă lapte doar câteva minute. În acest caz, laptele luat de către copil poate fi relativ scăzut în grăsimi. Acesta este un motiv pentru utilizarea compresiei sânului. Dacă, după terminarea laptelui din sân copilul încă mai vrea să se hrănească, oferiţi-i celălalt sân. Nu împiedicaţi copilul să ia celălalt sân dacă îi este încă foame.
3. Aceasta nu este o sugestie pentru a alimenta dintr-un singur sân la o hrănire. S-ar putea să fiţi în măsură să o faceţi şi e bine, dar nu toate mamele pot gestiona. S-ar putea să fie posibil dimineaţa, când aveţi mai mult lapte (că cele mai multe mame aşa au), dar nu seara, când aveţi mai puţin lapte (aşa cum cele mai multe mame au). Dacă insistaţi să hrăniţi copilul doar la un singur sân la o masă, se poate ca copilul să aibă "colici", seara, când lui îi este, de fapt, foame.
4. La următoarea masă, începeţi cu celălalt sân şi apoi procedaţi în acelaşi mod.
5. Corpul dvs. se va adapta rapid la noua metodă şi nu veţi avea sânii angorjaţi. Dar amintiţi-vă acest lucru: hrănirea dintr-un singur sân la o masă, dacă puteţi să gestionaţi aşa, va reduce producţia de lapte. Prin urmare, nu ţineţi copilul la un sân la o singură masă, ci lăsaţi-l să termine tot laptele disponibil în sân şi în cazul în care copilul vrea mai mult, oferiţi-i şi celălalt sân.
6. Nu este o idee bună să hrăniţi copilul doar la un sân la o singură masă, doar pentru a urma o regulă. Da, asigurându-vă că copilul termină de supt dintr-un sân înainte de a i-l oferi şi pe al doilea, ajută la luarea în greutate mai mult sau la colici, dar regulile şi alăptarea nu merg bine împreună. Dacă bebeluşul nu înghite laptele, de fapt nu obţine laptele, nu păstraţi copilul la sân fără să înghită laptele pe perioade extrem de îndelungate. Trebuie să "termine" dintr-un sân şi în cazul în care copilul vrea mai mult, oferiţi-i celălalt sân.
Cum stiţi că a terminat de supt dintr-un sân? Copilul nu mai înghite laptele, chiar şi cu compresia sânului. Aceasta nu înseamnă că trebuie să luaţi copilul de la piept, cât mai curând, dacă nu înghite laptele pentru un minut sau două (s-ar putea obţine o altă ejecţie a laptelui, deci mai daţi-i un pic de timp), dar dacă este evident că nu mai înghite laptele, luaţi-l de la piept şi dacă vrea mai mult, oferiţi-i celălalt sân.
Dacă bebeluşul dă drumul la sân din proprie iniţiativă, înseamnă că a terminat? Nu neapărat. Bebeluşii de multe ori dau drumul la sân atunci când fluxul de lapte încetineşte sau, uneori, atunci când mama primeşte un reflex de ejecţie al laptelui şi copilul, surprins de fluxul rapid brusc, se smulge de la piept. Încercaţi-l din nou pe această parte, dacă vrea mai mult, dar în cazul în care copilul evident nu bea, chiar şi cu compresia sânului, atunci schimbaţi-l la sânul celălalt.
7. În unele cazuri, pentru a hrăni copilul pot fi utile două sau mai multe alăptări dintr-un sân, înainte de a trece la celălat. Punerea copilului din nou la un sân care a fost "golit", poate provoca copilului agitaţie sau va trage de sân sau va adormi, dar nu va fi sătul.
8. Această problemă se înrăutăţeşte în cazul în care copilul nu este bine ataşat la sân. O bună apucare a sânului este cheia unei alăptări uşoare.
Reflexul de ejecţie hiperactiv
Un bebeluş căruia îi vine prea mult lapte foarte repede, poate deveni foarte agitat şi iritabil la sân şi se consideră că are colici. De obicei, copilul câştigă foarte bine în greutate. În mod normal, copilul începe alăptarea şi după câteva secunde sau minute, începe să se înnece, să se sufoce sau se "lupta" la sân. El se poate desprinde şi, de multe ori, laptele mamei va ţâşni ca dintr-un spray. După aceasta, copilul se întoarce frecvent la sân, dar poate fi agitat şi se repetă acţiunile descrise mai sus. El poate fi nemulţumit de debitul rapid şi nerăbdător atunci când fluxul încetineşte. Acest lucru poate fi un moment de încercare pentru toată lumea. În cazuri rare, un copil poate începe chiar să refuze sânul, după mai multe săptămâni, de obicei în jurul a trei luni de viaţă. Ce puteţi face?
1.Încercati să obţineţi cea mai bună poziţie la sân. Problema se agravează în cazul în care copilul nu este bine ataşat la sân. O prindere bună a sânului de către copil este cheia pentru o alăptare uşoară. Indiferent de ceea ce se spune despre cât de bine arată ataşat la sân, încercaţi să îmbunătăţiţi prinderea sânului. Gândiţi-vă astfel: în cazul în care bărbia este în piept în timp ce încercaţi să beţi ceva, aţi deveni copleşită foarte uşor de curgerea rapidă. Dacă doriţi să beţi repede vă veţi arunca capul pe spate, bărbia în aer şi veţi fi capabilă să faceţi faţă curgerii rapide. Acesta este poziţia capului copilului în timp ce îl alatati: bărbia lui în sânul dvs., cu capul într-o uşoară poziţie pe spate, nasul departe de sân şi bărbia lui departe de pieptul lui. Această poziţie îl va ajuta să facă faţă curgerii mai rapide.Dacă nu aţi făcut deja acest lucru, încercaţi să hrăniţi copilul doar la un sân la fiecare masă. În unele situaţii, chiar şi două sau trei hrăniri la sân înainte de a schimba cu celălalt sân poate fi de ajutor. În cazul în care aveti sânul nefolosit angorjat mulgeţi doar o mică cantitate de lapte din el pentru a vă simţi confortabil. Amintiţi-vă, în cazul în care copilul doreşte sânul al doilea, mama ar trebui să i-l ofere.
2.Hrăniţi copilul înainte de a fi lihnit de foame. Nu amânaţi hrănirea prin oferirea de apă (un copil alăptat nu are nevoie de apă, chiar şi când vremea este foarte caldă) sau a suzetei. Un copil lihnit de foame va "ataca" sânul matern şi poate cauza reflex de ejecţie foarte activ. Hrăniţi copilul cât de repede când el arată semne de foame. Dacă este încă pe jumătate adormit, atunci când îl puneţi la piept, cu atât mai bine.
3.Hrăniţi copilul într-un atmosferă calmă, relaxată, dacă este posibil. Muzica tare, luminile strălucitoare nu sunt favorabile pentru o hrănire bună. Bebeluşii mai mari tind să devină distraşi dacă fluxul încetineşte. Folosiţi compresia sânului, uşor la început şi apoi mai ferm, dacă este necesar pentru a menţine viteza de curgere, iar de multe ori copilul va fi interesat de a sta la piept mai mult timp, pentru că el bea bine laptele matern.
4.Uneori, funcţionează foarte bine dacă alăptaţi în poziţie culcată. Dacă nu ajută, încercaţi poziţia în şezut, un pic pe spate cu copilul situat în partea de sus sau încercaţi să staţi pe un scaun. Gravitatea ajută la scăderea debitului. Amintiţi-vă, copilul poate fi frustrat de curgerea inconsecventă, aşa că poate fi necesar să vă întindeţi, la început, atunci când este rapidă şi să staţi în şezut atunci când curgerea laptelui încetineşte. Bebeluşilor le place poziţia culcat; ei nu au tendinţa de a se agita atunci când curgerea este mai lentă, dar au tendinţa de a dormi.
5.Copilului îi poate displace curgerea rapidă a laptelui, dar, de asemenea, poate deveni agitat atunci când fluxul încetineşte prea mult. Dacă credeţi că este agitat deoarece debitul este prea lent, vă ajută dacă folosiţi compresia sânului pentru a ţine pasul cu debitul.
6.Ocazional, dând lactază comercială copilului (enzima care metabolizează lactoza), 2-4 picături după fiecare hrănire, ameliorează simptomele. Aceasta este disponibilă fără prescripţie medicală, dar este destul de scumpă şi funcţionează doar ocazional. Este greu de înţeles de ce un ar funcţiona, deoarece enzima este defalcată în stomacul copilului, dar uneori pare să nu funcţioneze.
7.O apărătoare de mamelon poate ajuta, dar utilizaţi-o numai dacă nimic altceva nu a ajutat şi numai dacă aţi avut acces la ajutor bun dar fără să se vadă modificări. Apărătoarea este a două ultima instanţă. Vă rugăm să reţineţi că o apărătoare pentru mamelon este foarte rar un răspunsul la o problemă în alăptare şi în cele mai multe situaţii acest lucru face ca situaţia să se înrăutăţească, aşa că mai bine nu.
8.Ca o ultimă soluţie, mai degrabă decât trecerea la formulă, oferiţi copilului lapte matern muls, cu o cănuţă specială. Adăugarea de lactază la laptele matern muls poate ajuta, de asemenea.
Proteine străine în laptele matern
Uneori, proteinele prezente în dieta mamei pot apărea în laptele ei şi afecta copilul. Cea mai frecventă dintre acestea este proteina din lapte de vacă. Alte proteine, de asemenea, s-au dovedit a fi excretate în laptele matern. Faptul că aceste proteine şi alte substanţe apar în laptele mamei, de obicei, nu este un lucru rău. Într-adevăr, acestea ajută la desensibilizarea copilului dvs. la aceste proteine.
Astfel, în tratamentul copilului alăptat cu colici un pas ar fi ca mama să înceteze să mai mănânce produse lactate sau alte produse alimentare, dar numai un singur tip de alimente, pe rând se elimină. Produsele lactate includ lapte, brânză, iaurt, îngheţată şi orice altceva ce ar putea conţine lapte, cum ar fi sosurile pentru salate cu proteine din zer sau cazeină. Verificaţi etichetele de pe produsele alimentare pregătite pentru a vedea dacă acestea includ lapte. În cazul în care proteina din lapte a fost schimbată (denaturată), gătită de exemplu, nu ar trebui să existe nici o problemă.
Dacă eliminarea anumitor produse alimentare din dieta mamei nu funcţionează, mama poate lua enzime pancreatice (Cotazyme, Pancrease 4, de exemplu), începând cu 1 capsulă la fiecare masă, pentru a descompune proteinele în intestinele ei, astfel încât e mai puţin probabil să fie absorbit în corpul ei. Desigur, şansele de a nu fi capabilă să produceţi suficiente enzime proprii din pancreas sunt foarte mici (dacă nu aveţi fibroză chistică, de exemplu), dar a fost demonstrat că proteina întregă se absoarbe în corpul mamei care alăptează şi în laptele ei, adăugarea de enzime poate scădea cantităţile de proteine care intră în întregul corp şi ajunge în lapte.
Vă rugăm să reţineţi: intoleranţa la proteina din lapte nu are nimic de-a face cu intoleranţa la lactoză, sunt chestiuni complet diferite. De asemenea, o mamă care are intoleranţă la lactoză îşi alăptează în continuare copilul.
- Eliminaţi toate produselor lactate în 7-10 zile.
- Dacă nu a existat nici o schimbare în bine la copil, mama poate reintroduce produsele lactate.
- Dacă a existat o schimbare în bine, aveţi posibilitatea să încetaţi să mai mâncaţi lactate, apoi să încercaţi să le reintroduceţi în dietă, dacă acestea sunt în mod normal o parte din dieta dvs. (nu este nevoie să se bea lapte pentru a face lapte, de exemplu, deci, dacă nu beţi lapte în mod normal, nu e necesar să beţi în timp ce alăptaţi). Unii bebeluşi nu vor tolera absolut nici un produs lactat din dieta mamei. Cei mai mulţi vor tolera unele produse. Veţi învăţa ce cantitate de produse lactate puteţi mânca zilnic fără ca bebeluşul să fie afectat şi să reactioneze.
- Dacă sunteţi preocupată de aportul dvs.de calciu, atunci să ştiţi că poate fi obţinut fără a mânca produse lactate. Vorbiţi cu medicul dumneavoastră sau cu un nutriţionist. Dar, 7-10 zile fără produse lactate nu vor cauza probleme nutriţionale. De fapt, dovezile sugerează că alăptarea poate proteja femeia de dezvoltarea osteoporozei, chiar dacă ea nu ia calciu suplimentar. Copilul va primi tot ce are nevoie.
- Aveţi grijă cu privire la eliminarea prea multor alimente din dietă. Dietele noastre sunt prea complexe pentru a fi siguri cu exactitate de ceea ce afectează copilul.
Unor bebeluşi le e foame, chiar dacă au câştigat bine în greutate. Aceasta se poate întâmpla din mai multe motive, unele menţionate mai devreme. Un mod prin care bebeluşului îi este foame, dar a crescut bine în greutate, este limitarea meselor, de exemplu, copilul este hrănit 10 sau 20 de minute la fiecare sân. Dacă aveţi lapte mult, copilul poate creştere în greutate bine şi încă îi mai poate fi foame. Deci, nu se limitează alăptările.
Aveţi răbdare, de obicei, problema are soluţii. Formula de lapte praf nu este răspunsul, dar, din cauza curgerii ei mai regulate, unii copii fac progrese. Dar formula de lapte praf nu este lapte matern şi alăptarea înseamnă mult mai mult decât lapte matern. Chiar dacă nimic nu merge, timpul, de obicei, ajută. Zilele şi nopţile pot părea veşnice, dar săptămâna va zbura!
luni, 29 martie 2010
Ce de premii.......
Pe Ralus o ştiu virtual de vreo 4 ani. Îmi este tare dragă...şi ea, şi piticele ei. S-a gândit că aş merita vreo 2 premii:
Le ofer mai departe către:
Un bonzai mititel
Un blog mediocru
În familie
Alina cea frumoasă ca o îngheţată
Şi un alt premiu l-am primit de la Basme pentru Maria, un blog cu muuuultăăăă imaginaţie care merită citit.
Merge către:
Marillys
Adelle
Alina şi Ema
Anais Anouk Badina
Le ofer mai departe către:
Un bonzai mititel
Un blog mediocru
În familie
Alina cea frumoasă ca o îngheţată
Şi un alt premiu l-am primit de la Basme pentru Maria, un blog cu muuuultăăăă imaginaţie care merită citit.
Merge către:
Marillys
Adelle
Alina şi Ema
Anais Anouk Badina
luni, 15 martie 2010
Motive medicale acceptabile pentru a utiliza substituenţi ai laptelui matern
Copilul nu trebuie să primească lapte matern sau orice alt tip de lapte cu excepţia laptelui praf special dacă:
-are galactosemie clasică – e nevoie de o formulă de lapte praf fără glucoză;
-suferă de boala urinei cu miros de sirop de arţar – e nevoie de o formulă de lapte praf fără leucină, isoleucină şi valină;
-are fenilchetonurie – e nevoie de o formulă de lapte praf fără fenilalanină (uneori alăptarea este posibilă, dar cu monitorizare atentă).
Copilul pentru care alăptarea rămâne opţiunea cea mai bună de a fi hrănit, dar care are nevoie şi de alt supliment:
-cu greutate foarte mică la naştere (mai puţin de 1500 g);
-născut foarte prematur (mai mic decât vârsta gestaţională de 32 de săptămâni);
-născut cu risc de hipoglicemie datorat neadaptării metabolice sau creşterii cererii de glucoză (cel născut prematur, mic ca vârstă gestaţională sau cel care a experimentat stress semnificativ intrapartum hipoxic/ischemic, cel bolnav şi cel al cărui mamă are diabet dacă zahărul din sângele lui creşte ca răspuns al alăptării).
Mamele trebuie să evite alăptarea dacă:
-sunt infectate cu HIV(opţiunea cea mai apropiată pentru o mamă infectată cu HIV depinde de circumstanţele individuale incluzând statutul sănătăţii, dar luând în considerare serviciile de sănătate disponibile şi consilierea şi sprijinul pe care mama doreşte să le primească): dacă înlocuirea hrănirii cu lapte matern este acceptabilă, realizabilă, accesibilă, durabilă şi sigură. Hrănirea mixtă în primele 6 luni de viaţă (în paralel cu alăptarea copilul să primească şi alte fluide, formule de lapte praf sau alimente) trebuie evitată de către mamele infectate cu HIV.
Mamele trebuie să evite temporar alăptarea dacă:
-suferă de o boală severă care le determină să nu poată avea grijă de bebeluşul lor, de ex. sepsis;
-au virusul herpes simplex tipul 1: contactul direct al gurii bebeluşului cu leziunile mameloanelor mamei trebuie evitat până când leziunile active se vindecă;
-iau medicaţie:
-medicamente pshioterapeutice sedative, medicamente anti-epilepsie, opioide şi combinaţiile lor pot cauza efecte negative, ca de exemplu: somnolenţă şi probleme respiratorii, fiind mult mai bine dacă se evită folosirea lor şi pot fi înlocuite cu alternative mult mai sigure;
-a primit iod radioactiv 131 - este bine dacă se evită şi se poate înlocui cu alternative mult mai sigure – se întrerupe alăptarea 2 luni după primirea substanţei;
-a utilizat în mod excesiv iodina topică şi iodofore (povidone-iodină), în special pe răni deschise, poate duce la suprimarea tiroidei sau pot rezulta anomalii electrolitice la copilul alăptat şi trebuie evitate.
-e necesară chemoterapie citotoxică dacă mama a oprit alăptarea pe timpul terapiei.
Mamele pot continua alăptarea, dar au unele probleme de sănătate care sunt îngrijorătoare, ca de exemplu:
-abcesul mamar – alăptarea se continuă de la sânul neafectat; alăptarea la sânul afectat se reia odată ce tratamentul a început;
-hepatita B – copilul trebuie sa primească vaccinul pentru hepatită B în primele 48 de ore de la naştere sau cât mai curând posibil;
-hepatita C;
-mastita – dacă alăptarea devine foarte dureroasă, laptele trebuie muls pentru a preveni progresia;
-tuberculoza – mama şi copilul trebuie să ţină cont de ghidul naţional pentru tuberculoză;
-utilizarea de substanţe (mama care alege să nu renunţe la utilizarea acestor substanţe sau nu este în stare să renunţe ar trebui să caute sfaturi individuale despre riscuri şi beneficii ale alăptării depinzând de circumstanţele lor individuale) ca nicotina, alcoolul, ecstasy, amfetamine, cocaina şi stimulante înrudite – s-a demonstrat că au efecte negative asupra copiilor alăptaţi;
-alcoolul, opioidele, benzodiazepinele şi canabisul pot cauza sedarea mamei şi a bebeluşului.
Mamele trebuie încurajate să nu folosească aceste substanţe şi să primească oportunitatea şi suportul pentru a se abţine.
Sursa: OMS şi UNICEF
-are galactosemie clasică – e nevoie de o formulă de lapte praf fără glucoză;
-suferă de boala urinei cu miros de sirop de arţar – e nevoie de o formulă de lapte praf fără leucină, isoleucină şi valină;
-are fenilchetonurie – e nevoie de o formulă de lapte praf fără fenilalanină (uneori alăptarea este posibilă, dar cu monitorizare atentă).
Copilul pentru care alăptarea rămâne opţiunea cea mai bună de a fi hrănit, dar care are nevoie şi de alt supliment:
-cu greutate foarte mică la naştere (mai puţin de 1500 g);
-născut foarte prematur (mai mic decât vârsta gestaţională de 32 de săptămâni);
-născut cu risc de hipoglicemie datorat neadaptării metabolice sau creşterii cererii de glucoză (cel născut prematur, mic ca vârstă gestaţională sau cel care a experimentat stress semnificativ intrapartum hipoxic/ischemic, cel bolnav şi cel al cărui mamă are diabet dacă zahărul din sângele lui creşte ca răspuns al alăptării).
Mamele trebuie să evite alăptarea dacă:
-sunt infectate cu HIV(opţiunea cea mai apropiată pentru o mamă infectată cu HIV depinde de circumstanţele individuale incluzând statutul sănătăţii, dar luând în considerare serviciile de sănătate disponibile şi consilierea şi sprijinul pe care mama doreşte să le primească): dacă înlocuirea hrănirii cu lapte matern este acceptabilă, realizabilă, accesibilă, durabilă şi sigură. Hrănirea mixtă în primele 6 luni de viaţă (în paralel cu alăptarea copilul să primească şi alte fluide, formule de lapte praf sau alimente) trebuie evitată de către mamele infectate cu HIV.
Mamele trebuie să evite temporar alăptarea dacă:
-suferă de o boală severă care le determină să nu poată avea grijă de bebeluşul lor, de ex. sepsis;
-au virusul herpes simplex tipul 1: contactul direct al gurii bebeluşului cu leziunile mameloanelor mamei trebuie evitat până când leziunile active se vindecă;
-iau medicaţie:
-medicamente pshioterapeutice sedative, medicamente anti-epilepsie, opioide şi combinaţiile lor pot cauza efecte negative, ca de exemplu: somnolenţă şi probleme respiratorii, fiind mult mai bine dacă se evită folosirea lor şi pot fi înlocuite cu alternative mult mai sigure;
-a primit iod radioactiv 131 - este bine dacă se evită şi se poate înlocui cu alternative mult mai sigure – se întrerupe alăptarea 2 luni după primirea substanţei;
-a utilizat în mod excesiv iodina topică şi iodofore (povidone-iodină), în special pe răni deschise, poate duce la suprimarea tiroidei sau pot rezulta anomalii electrolitice la copilul alăptat şi trebuie evitate.
-e necesară chemoterapie citotoxică dacă mama a oprit alăptarea pe timpul terapiei.
Mamele pot continua alăptarea, dar au unele probleme de sănătate care sunt îngrijorătoare, ca de exemplu:
-abcesul mamar – alăptarea se continuă de la sânul neafectat; alăptarea la sânul afectat se reia odată ce tratamentul a început;
-hepatita B – copilul trebuie sa primească vaccinul pentru hepatită B în primele 48 de ore de la naştere sau cât mai curând posibil;
-hepatita C;
-mastita – dacă alăptarea devine foarte dureroasă, laptele trebuie muls pentru a preveni progresia;
-tuberculoza – mama şi copilul trebuie să ţină cont de ghidul naţional pentru tuberculoză;
-utilizarea de substanţe (mama care alege să nu renunţe la utilizarea acestor substanţe sau nu este în stare să renunţe ar trebui să caute sfaturi individuale despre riscuri şi beneficii ale alăptării depinzând de circumstanţele lor individuale) ca nicotina, alcoolul, ecstasy, amfetamine, cocaina şi stimulante înrudite – s-a demonstrat că au efecte negative asupra copiilor alăptaţi;
-alcoolul, opioidele, benzodiazepinele şi canabisul pot cauza sedarea mamei şi a bebeluşului.
Mamele trebuie încurajate să nu folosească aceste substanţe şi să primească oportunitatea şi suportul pentru a se abţine.
Sursa: OMS şi UNICEF
sâmbătă, 13 martie 2010
Alăptarea şi medicamentele
de Jack Newman MD, FRCPC, IBCLC şi Edith Kernerman, IBCLC
De-a lungul anilor, multor femei li s-a spus în mod eronat că trebuie să întrerupă alăptarea deoarece trebuiau sa ia un anumit medicament. Decizia de a continua să alăpteze atunci când mama ia un medicament, de exemplu, este mult mai dezbătută decât întrebarea dacă medicamentul respectiv ajunge în lapte şi, implicit, la copil. Este însă la fel de important să fie luate în considerare riscurile opririi alăptării pentru mamă, bebeluş, familie şi societate. Şi sunt o mulţime de riscuri dacă nu are loc alăptarea, aşa că, problema reală ar fi: prezenţa unei cantităţi mici de medicamente în laptele matern face alăptarea mai periculoasă decât laptele praf? Răspunsul este: aproape niciodată. Laptele matern în care este prezentă o cantitate mică de medicament este aproape întotdeauna mai sigur. Cu alte cuvinte, o mamă care este atentă înseamnă o mamă care continuă să alăpteze.
Nu uitaţi că dacă opriţi alăptarea, fie şi numai pentru o săptămână, s-ar putea ca bebeluşul să se înţarce. Pe de altă parte, trebuie luat în considerare faptul că unii bebeluşi refuză complet biberonul, aşa că sfatul de a opri alăptarea nu este numai greşit, ci şi, deseori, nepractic. Este uşor să sfătuieşti mama să folosească pompa de sân în perioada în care bebeluşul nu este alăptat, dar acest lucru nu este întotdeauna atât de simplu de pus în practică, iar mama poate ajunge să-şi simtă sânii angorjaţi, dureroşi.
Alăptarea şi medicaţia mamei
Cele mai multe medicamente sunt excretate în laptele matern, dar de obicei, doar în cantităţi mici. Există foarte puţine medicamente care pot cauza probleme bebeluşilor chiar şi în doze foarte mici, dar acest lucru nu este valabil pentru marea majoritate. Mamelor care alăpteaza şi li se spune să întrerupă alăptărea din cauza unui anumit medicament trebuie să întrebe un medic de încredere, pentru a fi sigure de acest lucru.[...] Mama mai poate ruga medicul să-i prescrie un alt tratament medicamentos, care să fie compatibil cu alăptarea. În vremurile noastre, nu ar trebui să fie o problemă găsirea de tratamente alternative. Dacă medicul care prescrie tratamentul nu este flexibil, mama trebuie să ceară opinia altui medic, dar nu să întrerupă alăptarea.
De ce majoritatea medicamentelor sunt excretate în laptele matern în cantităţi mici?
Deoarece ceea ce ajunge în laptele matern depinde de concentraţia din sângele mamei care se măsoara adesea în micro- sau chiar nanograme pe mililitru (un gram împărţit de un milion sau un miliard de ori), în timp ce mama ia medicamentul în doze de miligrame (ceea ce înseamnă a mia parte dintr-un gram) sau chiar grame. Mai mult, nu toate medicamentele din sângele mamei pot ajunge în lapte. Doar acele medicamente care nu sunt ataşate de proteina din sângele mamei. Majoritatea medicamentelor sunt aproape complet ataşate de proteina din sângele mamei care ajunge în lapte. În felul acesta, la bebeluş nu ajung aceleaşi cantităţi de medicament ca cele ingerate de mamă, ci aproape întotdeauna mult mai puţin, în funcţie de greutate. De exemplu, într-un studiu facut pe antidepresivul paroxetina (Paxil), mama a luat peste 300 de micrograme pe kilogram pe zi, iar la bebeluş a ajuns în jur de 1 microgram pe kilogram pe zi.
Cele mai multe medicamente sunt sigure dacă:
- Sunt prescrise în mod obişnuit şi pentru bebeluşi. Cantitatea de medicament care îi ajunge copilului prin laptele matern este mult mai mică decât cantitatea pe care ar primi-o direct.
- Sunt considerate a fi permise în timpul sarcinii. Acest lucru nu este întotdeauna adevărat, deoarece în timpul sarcinii, corpul mamei ajută corpul bebeluşului să elimine medicamentul. Astfel, teoretic, este posibil ca acumularea toxică a unui medicament să apară în timpul alăptării, dar să nu apară în timpul sarcinii (deşi acest lucru se întâmplă foarte rar).
Cu toate acestea, dacă există temerea că bebeluşul să fie expus la un medicament, de exemplu un antidepresiv, atunci bebeluşul este expus la mult mai mult medicament în timpul sarcinii decât în timpul alăptării.
Studii recente cu privire la simptome de sevraj la nou-născuţii expuşi la antidepresive de tip SSRI (Paxil, de exemplu) în timpul sarcinii, au reuşit într-un fel să implice alăptarea, acest tip de problemă necesită ca mama să nu alăpteze (un bun exemplu al modului în care alăptarea este de vină pentru tot). De fapt, copilul primeşte atât de puţin prin lapte.
Nu sunt absorbite în stomac sau intestine. Aici intră multe medicamente injectabile, dar nu toate, de exemplu: gentamicina (şi alte antibiotice similare), heparina, interferonul, anestezicele locale, omeprazolul. Omeprazolul (Losec, Prilosec) este interesant deoarece se distruge foarte repede în stomac. În timpul fabricării medicamentului, un strat protector i se adaugă pentru a preveni distrugerea acestuia şi, aşadar, este absorbit în corpul mamei. Astfel, medicamentul este acoperit de un strat protector care previne distrugerea sa în stomac. Cu toate acestea, în cazul în care copilul primeşte medicamentul (în cantităţi foarte mici, de altfel) fără strat protector şi, de aceea, este imediat distrus în stomacul copilului.
Nu sunt excretate în laptele matern: heparina, interferonul, insulina, infliximan (Remicade), etanercept (Enbrel).
Iată o listă cu câteva medicamente folosite în mod frecvent, şi care sunt permise in timpul alăptării:
Acetaminofen (analgezic, prezent, printre altele, şi în Paracetamol, Tylenol, Tempra), alcool (în cantitate moderată), aspirina (în doze uzuale, luată pentru perioade scurte de timp), majoritatea medicamentelor antiepileptice, majoritatea medicamentelor antihipertensive, tetraciclina, codeina, antiinflamatoare nesteroidiene (cum este ibuprofenul), prednison, thyroxina, propylthiuracil (PTU), warfarina, antidepresive triciclice, sertralina (Zoloft), paroxetina (Paxil), alte antidepresive, metronidazol (Flagyl), omperazolul (Losec), Nix, Kwelleda.
Nota: Deşi este, în general, un medicament permis în timpul alăptării, fluoxetina (Prozacul) are un timp de înjumătăţire foarte mare (rămâne în organism timp îndelungat). Astfel, un copil născut dintr-o mamă care a luat acest medicament în timpul sarcinii va avea şi el cantităţi mari de Prozac în organism şi până şi cantitatea mică prezentă în laptele matern poate duce la acumulări semnificative şi efecte adverse. Aceste efecte sunt rare, dar s-au întamplat. Există doua opţiuni pe care să le aveţi în vedere:
1. Încetaţi să mai luati fluoxetina (Prozac) în ultimele 4 până la 8 săptămâni de sarcina. În felul acesta, veţi elimina medicamentul din organism şi la fel îl va elimina şi copilul. Dupa ce se naşte copilul, medicamentul nu va mai fi prezent în organismul lui şi cantităţile mici de fluoxetină excretate în lapte nu pun, de obicei, probleme, deci puteţi reâncepe tratamentul cu fluoxetină (Prozac).
2. Daca nu puteţi întrerupe tratamentul cu fluoxetină (Prozac) în timpul sarcinii, puteţi opta pentru un alt medicament, care nu trece în lapte în cantităţi semnificative după ce se naşte copilul. Două opţiuni bune sunt sertralina (Zoloft) şi paroxetina (Paxil, Seroxat).
Medicamentele care se aplică pe piele, care sunt inhalate (medicamentele pentru astm, de pildă) sau care se aplică pe ochi sau în nas sunt aproape întotdeauna sigure în timpul alăptării.
Anestezicele locale nu sunt absorbite de stomacul bebeluşului şi sunt sigure.
Anestezicele generale ajung în lapte doar în cantităţi foarte mici (ca toate medicamentele) şi este foarte puţin probabil să aibă efecte asupra copilului. Acestea au, de obicei, un timp de înjumătăţire foarte scurt şi sunt eliminate extrem de rapid din organism. Puteţi alăpta imediat ce vă treziţi din anestezie şi vă simţiţi în stare să puneţi copilul la sân.
Vaccinurile făcute de mamă nu necesită întreruperea alăptării. Dimpotrivă, vaccinul ajută bebeluşul să dezvolte propria imunizare, în cazul în care vaccinul ajunge în lapte. De fapt, de cele mai multe ori acestea nu ajung în lapte, cu excepţia, poate, a vaccinurilor făcute cu virus viu. Şi asta e bine.
Razele X şi ecografiile. Razele X obişnuite nu necesită întreruperea alăptării nici dacă sunt făcute cu substanţă de contrast. Substanţa respectivă nu trece în lapte, şi chiar dacă ar trece, ar fi eliminată de organismul bebeluşului. Acelaşi lucru este valabil şi pentru tomografii sau RMN. Nu e nevoie să întrerupeţi alăptarea nici măcar pentru o secundă.
Dar radiografiile radioactive?
Nu vrem ca bebeluşii să fie radiaţi, dar rareori ezităm înainte să le facem radiografii. Când mama face o radiografie la plămâni, o limfangiogramă cu substanţă de contrast sau o radiografie la oase, se foloseşte de obicei technetium (deşi se mai folosesc şi alte substanţe). Techtenium are un timp de înjumătăţire de 6 ore, ceea ce înseamnă că după 5 astfel de timpi el dispare din organismul mamei. La 30 de ore după injecţie este complet eliminat (ei bine, 98%), iar mama îşi poate hrăni copilul fără grijă că îl radiază.
Înseamnă însă că a fost eliminată toată radioactivitatea? După 12 ore, 75% din techtenium este eliminat şi concentraţia din lapte este foarte mică. Cred că este suficient dacă asteptaţi 12 ore pentru o substanţă ca techtenium. Dar: nu toate radiografiile cu techtenium necesită oprirea alăptării (HIDA, de exemplu). Aceasta depinde de ce moleculă se anexează techtenium. Dacă mama face radiografia în primele zile după naştere, copilul primeşte şi mai puţin, din simplul motiv că la el ajunge puţin lapte matern. În aceste prime zile, cred că nu este nici de dorit, nici necesară întreruperea alăptării. Colostrul este extrem de important pentru copil.
Daca hotărâţi că cel mai bun lucru pe care îl puteţi face este să întrerupeţi alăptarea, atunci folosiţi pompa de sân pentru a colecta lapte cu câteva zile înainte (dacă ştiţi dinainte data radiografiei). Rareori o radiografie este atât de urgentă încât să nu poată fi amânată pentru câteva zile.
Radiografiile de tiroidă sunt diferite. Iodul radioactiv (I131) se concentreaza în lapte, este ingerat de copil şi ajunge la tiroida lui, unde rămâne o perioadă îndelungată. Aceasta este o problemă foarte serioasă. Aşadar, mama va întrerupe alăptarea? Nu, deoarece de multe ori radiografia nu e necesară. Pentru a face diferenţa dintre tiroida postpartum şi boala Graves (cel mai întâlnit motiv pentru care se face radiografia la mamele care alaptează) nu e nevoie de o radiografie de tiroidă. Cereţi mai multe informaţii de la medic. Dacă este nevoie de o radiografie, puteţi face o radiografie cu iod 123, care necesită întreruperea alăptării timp de 12 până la 24 de ore, în funcţie de doza administrată. Nu uitaţi să mulgeţi lapte matern înainte pentru a putea fi hrănit copilul în acest timp.
De-a lungul anilor, multor femei li s-a spus în mod eronat că trebuie să întrerupă alăptarea deoarece trebuiau sa ia un anumit medicament. Decizia de a continua să alăpteze atunci când mama ia un medicament, de exemplu, este mult mai dezbătută decât întrebarea dacă medicamentul respectiv ajunge în lapte şi, implicit, la copil. Este însă la fel de important să fie luate în considerare riscurile opririi alăptării pentru mamă, bebeluş, familie şi societate. Şi sunt o mulţime de riscuri dacă nu are loc alăptarea, aşa că, problema reală ar fi: prezenţa unei cantităţi mici de medicamente în laptele matern face alăptarea mai periculoasă decât laptele praf? Răspunsul este: aproape niciodată. Laptele matern în care este prezentă o cantitate mică de medicament este aproape întotdeauna mai sigur. Cu alte cuvinte, o mamă care este atentă înseamnă o mamă care continuă să alăpteze.
Nu uitaţi că dacă opriţi alăptarea, fie şi numai pentru o săptămână, s-ar putea ca bebeluşul să se înţarce. Pe de altă parte, trebuie luat în considerare faptul că unii bebeluşi refuză complet biberonul, aşa că sfatul de a opri alăptarea nu este numai greşit, ci şi, deseori, nepractic. Este uşor să sfătuieşti mama să folosească pompa de sân în perioada în care bebeluşul nu este alăptat, dar acest lucru nu este întotdeauna atât de simplu de pus în practică, iar mama poate ajunge să-şi simtă sânii angorjaţi, dureroşi.
Alăptarea şi medicaţia mamei
Cele mai multe medicamente sunt excretate în laptele matern, dar de obicei, doar în cantităţi mici. Există foarte puţine medicamente care pot cauza probleme bebeluşilor chiar şi în doze foarte mici, dar acest lucru nu este valabil pentru marea majoritate. Mamelor care alăpteaza şi li se spune să întrerupă alăptărea din cauza unui anumit medicament trebuie să întrebe un medic de încredere, pentru a fi sigure de acest lucru.[...] Mama mai poate ruga medicul să-i prescrie un alt tratament medicamentos, care să fie compatibil cu alăptarea. În vremurile noastre, nu ar trebui să fie o problemă găsirea de tratamente alternative. Dacă medicul care prescrie tratamentul nu este flexibil, mama trebuie să ceară opinia altui medic, dar nu să întrerupă alăptarea.
De ce majoritatea medicamentelor sunt excretate în laptele matern în cantităţi mici?
Deoarece ceea ce ajunge în laptele matern depinde de concentraţia din sângele mamei care se măsoara adesea în micro- sau chiar nanograme pe mililitru (un gram împărţit de un milion sau un miliard de ori), în timp ce mama ia medicamentul în doze de miligrame (ceea ce înseamnă a mia parte dintr-un gram) sau chiar grame. Mai mult, nu toate medicamentele din sângele mamei pot ajunge în lapte. Doar acele medicamente care nu sunt ataşate de proteina din sângele mamei. Majoritatea medicamentelor sunt aproape complet ataşate de proteina din sângele mamei care ajunge în lapte. În felul acesta, la bebeluş nu ajung aceleaşi cantităţi de medicament ca cele ingerate de mamă, ci aproape întotdeauna mult mai puţin, în funcţie de greutate. De exemplu, într-un studiu facut pe antidepresivul paroxetina (Paxil), mama a luat peste 300 de micrograme pe kilogram pe zi, iar la bebeluş a ajuns în jur de 1 microgram pe kilogram pe zi.
Cele mai multe medicamente sunt sigure dacă:
- Sunt prescrise în mod obişnuit şi pentru bebeluşi. Cantitatea de medicament care îi ajunge copilului prin laptele matern este mult mai mică decât cantitatea pe care ar primi-o direct.
- Sunt considerate a fi permise în timpul sarcinii. Acest lucru nu este întotdeauna adevărat, deoarece în timpul sarcinii, corpul mamei ajută corpul bebeluşului să elimine medicamentul. Astfel, teoretic, este posibil ca acumularea toxică a unui medicament să apară în timpul alăptării, dar să nu apară în timpul sarcinii (deşi acest lucru se întâmplă foarte rar).
Cu toate acestea, dacă există temerea că bebeluşul să fie expus la un medicament, de exemplu un antidepresiv, atunci bebeluşul este expus la mult mai mult medicament în timpul sarcinii decât în timpul alăptării.
Studii recente cu privire la simptome de sevraj la nou-născuţii expuşi la antidepresive de tip SSRI (Paxil, de exemplu) în timpul sarcinii, au reuşit într-un fel să implice alăptarea, acest tip de problemă necesită ca mama să nu alăpteze (un bun exemplu al modului în care alăptarea este de vină pentru tot). De fapt, copilul primeşte atât de puţin prin lapte.
Nu sunt absorbite în stomac sau intestine. Aici intră multe medicamente injectabile, dar nu toate, de exemplu: gentamicina (şi alte antibiotice similare), heparina, interferonul, anestezicele locale, omeprazolul. Omeprazolul (Losec, Prilosec) este interesant deoarece se distruge foarte repede în stomac. În timpul fabricării medicamentului, un strat protector i se adaugă pentru a preveni distrugerea acestuia şi, aşadar, este absorbit în corpul mamei. Astfel, medicamentul este acoperit de un strat protector care previne distrugerea sa în stomac. Cu toate acestea, în cazul în care copilul primeşte medicamentul (în cantităţi foarte mici, de altfel) fără strat protector şi, de aceea, este imediat distrus în stomacul copilului.
Nu sunt excretate în laptele matern: heparina, interferonul, insulina, infliximan (Remicade), etanercept (Enbrel).
Iată o listă cu câteva medicamente folosite în mod frecvent, şi care sunt permise in timpul alăptării:
Acetaminofen (analgezic, prezent, printre altele, şi în Paracetamol, Tylenol, Tempra), alcool (în cantitate moderată), aspirina (în doze uzuale, luată pentru perioade scurte de timp), majoritatea medicamentelor antiepileptice, majoritatea medicamentelor antihipertensive, tetraciclina, codeina, antiinflamatoare nesteroidiene (cum este ibuprofenul), prednison, thyroxina, propylthiuracil (PTU), warfarina, antidepresive triciclice, sertralina (Zoloft), paroxetina (Paxil), alte antidepresive, metronidazol (Flagyl), omperazolul (Losec), Nix, Kwelleda.
Nota: Deşi este, în general, un medicament permis în timpul alăptării, fluoxetina (Prozacul) are un timp de înjumătăţire foarte mare (rămâne în organism timp îndelungat). Astfel, un copil născut dintr-o mamă care a luat acest medicament în timpul sarcinii va avea şi el cantităţi mari de Prozac în organism şi până şi cantitatea mică prezentă în laptele matern poate duce la acumulări semnificative şi efecte adverse. Aceste efecte sunt rare, dar s-au întamplat. Există doua opţiuni pe care să le aveţi în vedere:
1. Încetaţi să mai luati fluoxetina (Prozac) în ultimele 4 până la 8 săptămâni de sarcina. În felul acesta, veţi elimina medicamentul din organism şi la fel îl va elimina şi copilul. Dupa ce se naşte copilul, medicamentul nu va mai fi prezent în organismul lui şi cantităţile mici de fluoxetină excretate în lapte nu pun, de obicei, probleme, deci puteţi reâncepe tratamentul cu fluoxetină (Prozac).
2. Daca nu puteţi întrerupe tratamentul cu fluoxetină (Prozac) în timpul sarcinii, puteţi opta pentru un alt medicament, care nu trece în lapte în cantităţi semnificative după ce se naşte copilul. Două opţiuni bune sunt sertralina (Zoloft) şi paroxetina (Paxil, Seroxat).
Medicamentele care se aplică pe piele, care sunt inhalate (medicamentele pentru astm, de pildă) sau care se aplică pe ochi sau în nas sunt aproape întotdeauna sigure în timpul alăptării.
Anestezicele locale nu sunt absorbite de stomacul bebeluşului şi sunt sigure.
Anestezicele generale ajung în lapte doar în cantităţi foarte mici (ca toate medicamentele) şi este foarte puţin probabil să aibă efecte asupra copilului. Acestea au, de obicei, un timp de înjumătăţire foarte scurt şi sunt eliminate extrem de rapid din organism. Puteţi alăpta imediat ce vă treziţi din anestezie şi vă simţiţi în stare să puneţi copilul la sân.
Vaccinurile făcute de mamă nu necesită întreruperea alăptării. Dimpotrivă, vaccinul ajută bebeluşul să dezvolte propria imunizare, în cazul în care vaccinul ajunge în lapte. De fapt, de cele mai multe ori acestea nu ajung în lapte, cu excepţia, poate, a vaccinurilor făcute cu virus viu. Şi asta e bine.
Razele X şi ecografiile. Razele X obişnuite nu necesită întreruperea alăptării nici dacă sunt făcute cu substanţă de contrast. Substanţa respectivă nu trece în lapte, şi chiar dacă ar trece, ar fi eliminată de organismul bebeluşului. Acelaşi lucru este valabil şi pentru tomografii sau RMN. Nu e nevoie să întrerupeţi alăptarea nici măcar pentru o secundă.
Dar radiografiile radioactive?
Nu vrem ca bebeluşii să fie radiaţi, dar rareori ezităm înainte să le facem radiografii. Când mama face o radiografie la plămâni, o limfangiogramă cu substanţă de contrast sau o radiografie la oase, se foloseşte de obicei technetium (deşi se mai folosesc şi alte substanţe). Techtenium are un timp de înjumătăţire de 6 ore, ceea ce înseamnă că după 5 astfel de timpi el dispare din organismul mamei. La 30 de ore după injecţie este complet eliminat (ei bine, 98%), iar mama îşi poate hrăni copilul fără grijă că îl radiază.
Înseamnă însă că a fost eliminată toată radioactivitatea? După 12 ore, 75% din techtenium este eliminat şi concentraţia din lapte este foarte mică. Cred că este suficient dacă asteptaţi 12 ore pentru o substanţă ca techtenium. Dar: nu toate radiografiile cu techtenium necesită oprirea alăptării (HIDA, de exemplu). Aceasta depinde de ce moleculă se anexează techtenium. Dacă mama face radiografia în primele zile după naştere, copilul primeşte şi mai puţin, din simplul motiv că la el ajunge puţin lapte matern. În aceste prime zile, cred că nu este nici de dorit, nici necesară întreruperea alăptării. Colostrul este extrem de important pentru copil.
Daca hotărâţi că cel mai bun lucru pe care îl puteţi face este să întrerupeţi alăptarea, atunci folosiţi pompa de sân pentru a colecta lapte cu câteva zile înainte (dacă ştiţi dinainte data radiografiei). Rareori o radiografie este atât de urgentă încât să nu poată fi amânată pentru câteva zile.
Radiografiile de tiroidă sunt diferite. Iodul radioactiv (I131) se concentreaza în lapte, este ingerat de copil şi ajunge la tiroida lui, unde rămâne o perioadă îndelungată. Aceasta este o problemă foarte serioasă. Aşadar, mama va întrerupe alăptarea? Nu, deoarece de multe ori radiografia nu e necesară. Pentru a face diferenţa dintre tiroida postpartum şi boala Graves (cel mai întâlnit motiv pentru care se face radiografia la mamele care alaptează) nu e nevoie de o radiografie de tiroidă. Cereţi mai multe informaţii de la medic. Dacă este nevoie de o radiografie, puteţi face o radiografie cu iod 123, care necesită întreruperea alăptării timp de 12 până la 24 de ore, în funcţie de doza administrată. Nu uitaţi să mulgeţi lapte matern înainte pentru a putea fi hrănit copilul în acest timp.
joi, 11 martie 2010
Laptele matern, tratament al epiforei copiilor
În pediatrie, managementul pacienţilor cu semne şi simptome de obstrucţie congenitală de canal lacrimal s-a schimbat. A trecut de la tratamentul cu antibioticele topice la tratament bazat pe lapte matern.
Tratamentul conservator impunea curăţarea frecventă a ochiului, masaj al canalului lacrimal şi aplicarea de picături cu antibiotic atunci când exista scurgere muco-purulentă.
În ultimii 7 ani, în pediatrie, metoda de gestionare a obstrucţiei de canal lacrimal congenital a evoluat. Această schimbare a fost iniţiată de către mamele care au aplicat terapia tradiţională: laptele matern sub formă de picături pentru ochi. Această evoluţie a fost însoţită de o serie de articole apărute pe la mijlocul anilor 1999 - 2000 privind siguranţa picăturilor oftalmice din lapte matern în caz de conjunctivită neonatală, precum şi caracteristicile antiinflamatorii şi activitatea antibacterienă a laptelui matern.
Sursa: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17151086
Tratamentul conservator impunea curăţarea frecventă a ochiului, masaj al canalului lacrimal şi aplicarea de picături cu antibiotic atunci când exista scurgere muco-purulentă.
În ultimii 7 ani, în pediatrie, metoda de gestionare a obstrucţiei de canal lacrimal congenital a evoluat. Această schimbare a fost iniţiată de către mamele care au aplicat terapia tradiţională: laptele matern sub formă de picături pentru ochi. Această evoluţie a fost însoţită de o serie de articole apărute pe la mijlocul anilor 1999 - 2000 privind siguranţa picăturilor oftalmice din lapte matern în caz de conjunctivită neonatală, precum şi caracteristicile antiinflamatorii şi activitatea antibacterienă a laptelui matern.
Sursa: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17151086
marți, 9 martie 2010
Tehnici de hrănire cu supliment a unui bebeluş alăptat
"Dacă aştepţi să-ţi alăptezi bebeluşul, dar trebuie să şi suplimentezi, dintr-un motiv anume, cu lapte matern muls sau formulă de lapte praf, să ştii că există câteva moduri pentru a face asta, dar, în acelaşi timp poţi încuraja o viitoare alăptare să aibă succes.
Dacă suplimentezi cu ajutorul biberonului, mai ales nou-născutul, rişti să provoci o preferinţă pentru tetină sau pentru curgerea rapidă a laptelui, punând în pericol posibilitatea de a mai hrăni parţial sau exclusiv la sân.
Când Mikko s-a născut, o asistentă plină de zel i-a oferit biberonul cu lapte praf. Aceasă acţiune a avut o cascadă de consecinţe, Mikko a preferat o curgere rapidă a laptelui şi a refuzat să mai prindă sânul. Am petrecut o săptămână oferindu-i întâi suplimentul de lapte praf şi apoi laptele matern muls. Până la final, după multe frustrări, Miko a trecut la hrană exclusiv primită de la sânul mamei, dar au fost câteva tehnici care m-au ajutat în astfel de situaţie.
Motivele pentru are ai putea suplimenta ar fi:
-bebeluşul s-a născut prematur
-bebeluşul are probleme de prindere a mamelonului (poate datorită unei deformări fizice a gurii sau limbii)
interferenţe cu instinctele bebeluşului (ca în cazul nostru) sau dacă ai adoptat un copil şi vrei să induci lactaţia.
Îţi prezint 4 metode de hrănire suplimentară care nu implică mameloane artificiale, în ordinea lor de la metoda cea mai uşoară la cea mai grea, le voi descrie detaliat mai jos:
-hrănirea cu seringa
-hrănirea cu cana sau linguriţa
-hrănirea cu ajutorul degetului
-hrănirea cu seringă suplimentară ataşată la sân
-hrănirea cu ajutorul unui tub suplimentar ataşat la sân.
Pentru oricare din aceste metode de hrănire poţi suplimenta cu lapte praf, dar este mult mai bine dacă foloseşti lapte matern muls. Mulsul în timp ce ai grijă de un nou-născut este, din păcate, chiar mai obositor decât alăptarea exclusivă a unui nou-născut, dar merită să ţii pasul cu producţia de lapte dacă doreşti să faci tranziţia la alăptarea exclusivă (sau parţială).
Tot ce pot să îţi spun pentru a te încuraja pe acest drum este că mai uşor este să alăptezi, aşa că, dacă o ţii inainte, vei vedea cum nivelul de dificultate scade în mod dramatic odată ce copilul încheie tranziţia către hrănirea exclusivă sau este destul de măricel pentru ca biberonul să nu mai fie un substitut acceptat (de obicei, se întâmplă după aproximativ şase săptămâni, dar să acorzi o atenţie deosebita indiciilor bebeluşului).
Cea mai bună metodă este şi cea mai dificilă, completarea cu laptele matern muls în timp ce copilul este la sân, astfel încât să poată învăţa să sugă şi să facă conexiunea cu mamelonul=căldură, mâncare bună. Dacă această metodă provoacă frustrare prea multă pentru tine sau copil, începi cu una dintre metodele ceva mai uşoară, pentru a calma primele chinuri ale foamei, şi apoi treci la folosirea unui tub ataşat de sân până când nerăbdarea iniţială a trecut.
Hrănirea cu seringa
Umple o seringă mică cu lapte şi apasă uşor ca laptele să curgă în gura bebeluşului pentru a fi înghiţit. Poţi achiziţiona o seringă specială, cu formă curbă. Poţi folosi o sticluţa de genul celor care conţin picături pentru ochi, spălată bine şi sterilizată, dacă este nevoie de o cantitate mai mică de lapte, de ex. pentru colostrul din primele zile. Aceasta este o modalitate relativ uşoară de a obţine calorii pentru bebeluşul tău, dar problema principală ar fi că nu îndeplineşte nevoia de supt a bebeluşului. Ai posibilitatea de a lăsa degetul tău să alunece alături de seringă, la fel ca în imagine.Hrănirea cu cana sau cu linguriţa
Utilizează o cană mică sau o linguriţă încurajând bebeluşul să-şi ia laptele cu limba în ritmul său. Teoretic şi un nou-nşscut poate învăţa să bea dintr-o cană dacă i se oferă posibilitatea. Poţi folosi o cană standard pe care o ai la îndemână sau una specială, flexibilă(similară cu cana din foto dreapta)sau o tetină cu formă de linguriţă. Acest mod de a hrăni este mai difícil decât hrănirea cu seringa pentru că trebuie ca bebeluşul să aibă o poziţie propice, mai ridicat, şi trebuie să convingi bebeluşul să ia laptele; de asemenea, tinde să provoace murdărie, aşa că să ai pregătită o cârpă curată sau bavetă sub bărbia bebeluşului.Eu am încercat metoda la vârsta de câteva luni, dar a fost mai mult pentru coordonare. Este o metodă bună de a obţine o cantitate mai mare de lapte pentru bebeluş faţă de seringa tipică (cu excepţia cazului în care seringa are ataşat un tub introdus într-un biberon) şi este o metodă de a hrăni la cerere deoarece bebeluşul controlează cantitatea de lapte pe care o înghite. Similar cu metoda hrănirii cu seringa, această metodă nu satisface nevoile de supt ale bebeluşului şi nu îl învaţă să se hrănească de la sân.
Hrănirea cu degetul
Această metodă presupune folosirea degetului tău şi a unui tub foarte subţire alături de deget. Tubul este ataşat la o seringă sau la un flacon plin cu lapte matern muls sau lapte praf. În cazul în care bebeluşul poate suge, el va suge singur laptele matern, dar în cazul în care nu este destul de puternic pentru a suge, poţi apăsa seringa. Dr.Jack Newman descrie această tehnică aici. Este o metodă bună în măsura în care permite bebeluşului să sugă şi după cum menţionează dr. Newman, îl antrenează cu o tehnică de care are nevoie şi atunci cănd e la sân. Presupune ceva coordonare, dar şi părintele trebuie să ataşeze tubul bine de deget. Pentru a ispiti bebeluşul , pentru ca presiunea să fie mai mare, părintele tebuie să-i ofere intăi capătul tubului din care a supt puţin şi apoi degetul. Din experienţa noastră, odată ce am observat diferenţa dintre laptele praf şi laptele matern, am decis să folosim în mod exclusiv laptele matern, dacă este posibil!Un avantaj al acestor 3 tipuri de suplimentare cu lapte, după cum poţi observa şi din fotografii, este că mama sau altă persoană poate efectua hrănirea. Cu toate acestea, dacă doreşti să promovezi alăptarea, va trebui să încerci o metodă care presupune şi implicarea sânului, cu cât mai devreme cu atât mai bine.
Hrănirea cu seringa ataşată la sân
Dr. Jack Newman spunea: "copiii învaţă să sugă numai prin alăptare. Mama învaţă să alăpteze doar alăptând. Bebeluşul continuă să îşi ia laptele. Bebeluşul nu va respinge sânul. Se datorează mai mult ałăptării şi nu laptelui matern." Prin urmare, dacă este posibil, foloseşte în suplimentare şi sânul pentru ca bebeluşul să se obişnuiască şi să stimuleze şi secreţia lactată.Ataşează bebeluşul la sân, apoi seringa se introduce în colţul gurii bebeluşului. Se apasă seringa când bebeluşul suge lapte matern. E mai uşor dacă altcineva apasă seringa.
Hrănirea cu un tub ataşat la sân
Dr.Jack Newman descrie o astfel de metodă aici. Bebeluşul se ataşează la sân şi prin colţul gurii lui se introduce un tub ataşat la o seringă sau un flacon plin cu lapte matern muls sau lapte praf. Ar fi necesar să sugi la început din tub pentru a veni laptele cu presiune mai mare, astfel încât să curgă imediat.Acest tip de hrănire este cea mai bună metodă de suplimentare, deoarece încurajează prinderea mamelonului, echivalează suptul cu primirea laptelui, stimulează producţia de lapte în sân şi face mai uşoară trecerea la alăptarea integrală, pentru că, uneori, bebeluşii vor continuă să sugă chiar şi atunci când tubul este gol. Acesta poate fi un act complicat de jonglerie, de aceea unele femei preferă să aibă un partener care să le ajute să ţină tubul şi flaconul.
Există sisteme de suplimentare specializate pentru termen lung si poţi cumpăra unul din ele dacă prevezi completarea pe termen lung (de ex. pentru un prematur sau un bebeluş adoptat). Câteva exemple poţi vedea aici: SNS Gabriela Dora, SNS KarenGromada.com, povestea lui Steph.
O notă privind finanţele – alăptarea este gratuită, dar folosire uneia din aceste metode prezentate implică şi costuri neaşteptate. În cazul în care bebeluşul primeşte îngrijire medicală, vezi cum poate spitalul să îţi pună la dispoziţie metode care să fie mai ieftine şi mai convenabile pentru tine.
Consultă un medic specialist sau un consilier în alăptare pentru sfaturi şi sugestii specifice bebeluşului tău. Scopul articolului meu a fost doar de a oferi idei de metode alternative de suplimentare care nu interferează cu o viitoare alăptare de succes. Astfel, dacă un specialist din domeniul medical sugerează că hrănirea cu biberonul este cea mai bună modalitate sau singura modalitate de a suplimenta hrana unui bebeluş şi îţi doreşti o alăptare viitoare de succes, ai posibilitatea să-i prezinţi şi alte metode de hrănire sau să-ţi găseşti un consultant care să te susţină.Din propria experienţă – vestea bună a fost că am trecut prin toate aceste metode şi am ajuns de partea cealaltă – alăptare exclusivă! Iar relaţia noastră rezultată din alăptare este încă foarte puternică!! Aceasta a fost pusă în valoare de toate inconvenienţele şi durerea încercării acestor metode, dar am ştiut să păstrăm obiectivul nostru viu – acela de a avea o alăptare de succes! Odată terminată tranziţia către alăptare exclusivă, am fost uimiţi să realizăm cât de uşor a fost, de fapt!"
Tradus cu acordul autoarei HOBOMAMA
luni, 8 martie 2010
vineri, 5 martie 2010
SNS - GEMA - Hand made
În luna ianuarie am primit un mail în care o mămică mă întreba dacă cunosc SNS-ul (Supplemental Nursing System), în română se traduce Sistem de Alimentare Suplimentară .
Cunoşteam varianta de la Medela, dar nu am avut niciodata nevoie de suplimentare cu lapte matern, aşa că nu am folosit.
Redau mai jos povestea:
"Fetiţa noastră nu s-a născut cu probleme şi nici nu a fost prematură, dar stătea cu orele la sân. La 10 zile de la naştere (după spusele pediatrului) trebuia să aibă greutatea de la naştere, dar ea nu avea. Pediatrul mi-a recomandat să-i dau lapte praf, pentru că nu creşte fetiţa, nu se satură şi o flămânzesc. Noi, nici in ruptul capului, nu am vrut să-i dăm lapte praf - am auzit şi multe experienţe ale unor prietene care după ce au dat lapte praf bebeluşul a lăsat sânul - şi nu doream să o privăm de dreptul ei, laptele matern.
Înainte să nasc am fost la un curs de alăptare şi printre alte sisteme era şi SNS-ul.
Am încercat să-i dăm lapte cu cana, cu seringa, cu linguriţa (chinuială mare cu toate), dupa ce îi dădeam 60-70 ml dormea fata noastră şi 2 ore fără ţiţi. Auzisem de SNS, dar nu ştiam cum se foloseşte, de unde se poate cumpăra un sistem de genul acela, iar d-na doctor consultant în lactaţie Marta Mureşan nu era disponibilă. Ne-am mai chinuit un pic, iar după o lună am reuşit să ne întalnim cu d-na doctor şi ne-a recomandat să folosim SNS-ul care costa 200 ron (cumpărat de pe internet). Erau, şi sunt, bani mulţi, iar soţul s-a gândit să facem noi un asemenea sistem de alimentare, să fie disponibil pentru toate mămicile doritoare să alăpteze şi care întâmpină dificultăţi, fără să dea o căruţă de bani. Am facut rost de cele necesare şi am început ansamblarea.
I-am dat lapte matern cu SNS-ul timp de o lună, cam de 2 ori pe zi şi neapărat seara (când era prea obosită să mai sugă) şi, apoi, am rărit alimentarea cu SNS-ul doar seara, a urmat o seară da, o seară nu, pănă l-am eliminat de tot. Apoi a ştiut singură să sugă fără ajutor. Acum ne bucurăm că a trecut atât timp şi încă laptele matern din sâni e masa favorită.
Nici un cadou nu e mai preţios ca laptele de mamă."
Geta
Mămica a fost extrem de drăguţă şi s-a gândit şi la alte mame care au dificultăţi în alăptare, doresc să evite utilizarea biberonului, şi mi-a trimis şi descrierea SNS-ului inventat de ea si soţul ei. O găsiţi postată pe forumul laptematern.ro
Mii de mulţumiri! Ingenioasă şi ieftină soluţie!
Cunoşteam varianta de la Medela, dar nu am avut niciodata nevoie de suplimentare cu lapte matern, aşa că nu am folosit.
Redau mai jos povestea:
"Fetiţa noastră nu s-a născut cu probleme şi nici nu a fost prematură, dar stătea cu orele la sân. La 10 zile de la naştere (după spusele pediatrului) trebuia să aibă greutatea de la naştere, dar ea nu avea. Pediatrul mi-a recomandat să-i dau lapte praf, pentru că nu creşte fetiţa, nu se satură şi o flămânzesc. Noi, nici in ruptul capului, nu am vrut să-i dăm lapte praf - am auzit şi multe experienţe ale unor prietene care după ce au dat lapte praf bebeluşul a lăsat sânul - şi nu doream să o privăm de dreptul ei, laptele matern.
Înainte să nasc am fost la un curs de alăptare şi printre alte sisteme era şi SNS-ul.
Am încercat să-i dăm lapte cu cana, cu seringa, cu linguriţa (chinuială mare cu toate), dupa ce îi dădeam 60-70 ml dormea fata noastră şi 2 ore fără ţiţi. Auzisem de SNS, dar nu ştiam cum se foloseşte, de unde se poate cumpăra un sistem de genul acela, iar d-na doctor consultant în lactaţie Marta Mureşan nu era disponibilă. Ne-am mai chinuit un pic, iar după o lună am reuşit să ne întalnim cu d-na doctor şi ne-a recomandat să folosim SNS-ul care costa 200 ron (cumpărat de pe internet). Erau, şi sunt, bani mulţi, iar soţul s-a gândit să facem noi un asemenea sistem de alimentare, să fie disponibil pentru toate mămicile doritoare să alăpteze şi care întâmpină dificultăţi, fără să dea o căruţă de bani. Am facut rost de cele necesare şi am început ansamblarea.
I-am dat lapte matern cu SNS-ul timp de o lună, cam de 2 ori pe zi şi neapărat seara (când era prea obosită să mai sugă) şi, apoi, am rărit alimentarea cu SNS-ul doar seara, a urmat o seară da, o seară nu, pănă l-am eliminat de tot. Apoi a ştiut singură să sugă fără ajutor. Acum ne bucurăm că a trecut atât timp şi încă laptele matern din sâni e masa favorită.
Nici un cadou nu e mai preţios ca laptele de mamă."
Geta
Mămica a fost extrem de drăguţă şi s-a gândit şi la alte mame care au dificultăţi în alăptare, doresc să evite utilizarea biberonului, şi mi-a trimis şi descrierea SNS-ului inventat de ea si soţul ei. O găsiţi postată pe forumul laptematern.ro
Mii de mulţumiri! Ingenioasă şi ieftină soluţie!
miercuri, 3 martie 2010
Lapte matern pentru animale
Fără discuţie ar putea fi numită fotografia secolului – o scenă
fantastică, din această lume brutală. Textul tradus din spaniolă:
"Nu a pierit încă omenirea. Este fotografia zilei, lunii, anului sau a secolului.
Poza a apărut într-un cotidian din India, cu textul ataşat:
”Doar un sărac poate fi atât de mărinimos. Ce păcat că omul nu este
întotdeauna aşa."
O indiancă alăptează o maimuţică abandonată de mama ei. Ea a fost determinată să facă acest gest dintr-o combinaţie de sentimente maternale şi idei religioase.
A născut după mulţi ani de încercări şi a simţit nevoia să salveze animalul pentru că este devotată maimuţei zeu hindus Hanuman. Maimuţa a fost găsită aproape moartă într-o pădure de lângă oraşul Chandrapur din statul Tripura.
O femeie indigenă alăptează o maimuţică a cărei mamă a murit.
Act de devotament, altruism, ciudăţenie, gest rar, neobişnuit, incredibil......sau?
sâmbătă, 27 februarie 2010
Hormonii implicaţi în naştere
Între 22 şi 24 septembrie 2009, doctorul Michel Odent a susţinut, la Bucureşti, o conferinţă cu tema "Naşterea naturală: un moment de cotitură în istoria omenirii".
"Acţiunile hormonilor naşterii sunt extrem de subtile şi de complexe. Există patru hormoni. Adrenalina, ocitocina, prolactina şi colostrul.
Adrenalina, dacă acţionează la început, are tendinţa de a stopa totul, punând capăt, pentru moment, contracţiilor; în schimb, în a doua parte a travaliului, se pare că aceasta accelerează procesul. Pentru a înţelege această diferenţă, trebuie să ne punem în locul unei femei aflată în natură şi surprinsă de un pericol, un animal sălbatic feroce, un ciclon …! Dacă mai este încă mult până la momentul naşterii, ea trebuie să fugă, iar adrenalina secretată va opri contracţiile. Dacă, din contră, bebeluşul a coborât deja în vagin, ea trebuie să nască cât mai repede, iar adrenalina secretată va duce la creşterea numărului de contracţii.
Cel de-al doilea tip de reacţii ale adrenalinei – asemenea ghiulelei de tun – pare să arate că există un proces global de accelerare a naşterii, pe care doctorul Odent îl numeşte "reflexul de expulzie a fătului" şi care pare să nu figureze în analele de obstetrică.
Femeile care nasc în maşină sau în ambulanţa prinsă într-un ambuteiaj, pe stradă sau în lift, trăiesc probabil acest „reflex de expulzie a fătului”. În cele mai multe cazuri, naşterea este rapidă, fără rupturi vaginale, bebeluşul este puţin traumatizat, placenta se elimină uşor …
Un alt hormon este ocitocina, pe care am vrut să îl numim „hormonul dragostei” sau „al altruismului”! Apare în timpul orgasmului la bărbaţi precum şi la femei, facilitează în mod evident contracţiile precum şi producerea laptelui, mai târziu. De fapt, se pare că aceasta este prezentă în toate momentele vieţii în care poate fi folosit cuvântul dragoste: efuzie, înbrăţişare, mângâiere, supt şi chiar o masă luată împreună!
Dar, acest hormon nu este niciodată atât de prezent precum este în timpul naşterii naturale, mai ales pentru că fătul, care e pe cale să devină bebeluş, secretă şi el ocitocină în ultimele săptămâni de sarcină, şi pentru că, în momentul naşterii, secreţiile lui se adaugă celor ale mamei pentru marea întâlnire de dragoste.
Cel mai uimitor hormon, a cărui secretare este intensificată de naşterea naturală, este prolactina. Lista binefacerilor acesteia este impresionantă. Una dintre funcţiile ei majore este stimularea lactaţiei. Printre altele, ajută la desăvârşirea plămânilor bebeluşului, înainte şi după naştere. Prolactina este, în esenţă, hormonul „instinctului matern”, dacă putem folosi această formulă. În schimb, penuria de prolactină, însoţită de lipsa elanului matern, va favoriza o anumită anxietate şi reflexe mai agresive la copil, conform doctorului Odent.
Ultimul hormon secretat este colostrul. Este vorba despre un lichid semi transparent, care se scurge din sânii mamei imediat după naştere, în orele care precedă producerea laptelui. A fost considerat timp îndelungat un fel de produs de curăţare a canalelor mamare, deci nociv, şi se aştepta urcarea laptelui pentru ca bebeluşul să fie pus la sân!
Această respingere a colostrului era aproape universală!
Ori, pentru doctorul Odent: „Este un veritabil concentrat de anticorpi, aceste substanţe care ne protejează împotriva a tot ce este străin, fie că e vorba de microbi sau de virusuri sau de celule vii care nu ne aparţin. Cei mai numeroşi, numiţi IgA, sunt anticorpi pe care nou-născutul nu poate încă să îi producă şi care nu îi sunt transmişi prin placentă. Sunt zeci de grame pe litru … Colostrul este o adevărată armă capabilă să oprească orice tip de infecţie. … Înainte de naştere, în intestinul fătului nu sunt microbi; la douăzeci şi patru de ore după naştere sunt miliarde de microbi pe gram! Iar microbii nu sunt aceiaşi dacă bebeluşul a fost lăsat nemâncat, dacă i s-a dat apă îndulcită sau un "mic" biberon cu lapte artificial, sau dacă a consumat colostru. Viitorul florei intestinale depinde de natura germenilor care ocupa primii teritoriul …"
Doctorul Odent adaugă două informaţii importante printre alte argumente în favoarea colostrului: faptul că nou-născutul, încă legat de mama lui prin cordonul ombilical, vine imediat să sugă stimulează mamelonul acesteia, accelerând reflexul de eliminare a placentei, care palpită încă în uter. O altă informaţie: bebeluşii hrăniţi din abundenţă cu colostru după venirea pe lume sunt singurii la care nu se înregistrează faimoasa „pierdere fiziologică în greutate” din primele zile.
“Copilul vostru este cel mai frumos mamifer” Michel Odent, Albin Michel, 1990
"Acţiunile hormonilor naşterii sunt extrem de subtile şi de complexe. Există patru hormoni. Adrenalina, ocitocina, prolactina şi colostrul.
Adrenalina, dacă acţionează la început, are tendinţa de a stopa totul, punând capăt, pentru moment, contracţiilor; în schimb, în a doua parte a travaliului, se pare că aceasta accelerează procesul. Pentru a înţelege această diferenţă, trebuie să ne punem în locul unei femei aflată în natură şi surprinsă de un pericol, un animal sălbatic feroce, un ciclon …! Dacă mai este încă mult până la momentul naşterii, ea trebuie să fugă, iar adrenalina secretată va opri contracţiile. Dacă, din contră, bebeluşul a coborât deja în vagin, ea trebuie să nască cât mai repede, iar adrenalina secretată va duce la creşterea numărului de contracţii.
Cel de-al doilea tip de reacţii ale adrenalinei – asemenea ghiulelei de tun – pare să arate că există un proces global de accelerare a naşterii, pe care doctorul Odent îl numeşte "reflexul de expulzie a fătului" şi care pare să nu figureze în analele de obstetrică.
Femeile care nasc în maşină sau în ambulanţa prinsă într-un ambuteiaj, pe stradă sau în lift, trăiesc probabil acest „reflex de expulzie a fătului”. În cele mai multe cazuri, naşterea este rapidă, fără rupturi vaginale, bebeluşul este puţin traumatizat, placenta se elimină uşor …
Un alt hormon este ocitocina, pe care am vrut să îl numim „hormonul dragostei” sau „al altruismului”! Apare în timpul orgasmului la bărbaţi precum şi la femei, facilitează în mod evident contracţiile precum şi producerea laptelui, mai târziu. De fapt, se pare că aceasta este prezentă în toate momentele vieţii în care poate fi folosit cuvântul dragoste: efuzie, înbrăţişare, mângâiere, supt şi chiar o masă luată împreună!
Dar, acest hormon nu este niciodată atât de prezent precum este în timpul naşterii naturale, mai ales pentru că fătul, care e pe cale să devină bebeluş, secretă şi el ocitocină în ultimele săptămâni de sarcină, şi pentru că, în momentul naşterii, secreţiile lui se adaugă celor ale mamei pentru marea întâlnire de dragoste.
Cel mai uimitor hormon, a cărui secretare este intensificată de naşterea naturală, este prolactina. Lista binefacerilor acesteia este impresionantă. Una dintre funcţiile ei majore este stimularea lactaţiei. Printre altele, ajută la desăvârşirea plămânilor bebeluşului, înainte şi după naştere. Prolactina este, în esenţă, hormonul „instinctului matern”, dacă putem folosi această formulă. În schimb, penuria de prolactină, însoţită de lipsa elanului matern, va favoriza o anumită anxietate şi reflexe mai agresive la copil, conform doctorului Odent.
Ultimul hormon secretat este colostrul. Este vorba despre un lichid semi transparent, care se scurge din sânii mamei imediat după naştere, în orele care precedă producerea laptelui. A fost considerat timp îndelungat un fel de produs de curăţare a canalelor mamare, deci nociv, şi se aştepta urcarea laptelui pentru ca bebeluşul să fie pus la sân!
Această respingere a colostrului era aproape universală!
Ori, pentru doctorul Odent: „Este un veritabil concentrat de anticorpi, aceste substanţe care ne protejează împotriva a tot ce este străin, fie că e vorba de microbi sau de virusuri sau de celule vii care nu ne aparţin. Cei mai numeroşi, numiţi IgA, sunt anticorpi pe care nou-născutul nu poate încă să îi producă şi care nu îi sunt transmişi prin placentă. Sunt zeci de grame pe litru … Colostrul este o adevărată armă capabilă să oprească orice tip de infecţie. … Înainte de naştere, în intestinul fătului nu sunt microbi; la douăzeci şi patru de ore după naştere sunt miliarde de microbi pe gram! Iar microbii nu sunt aceiaşi dacă bebeluşul a fost lăsat nemâncat, dacă i s-a dat apă îndulcită sau un "mic" biberon cu lapte artificial, sau dacă a consumat colostru. Viitorul florei intestinale depinde de natura germenilor care ocupa primii teritoriul …"
Doctorul Odent adaugă două informaţii importante printre alte argumente în favoarea colostrului: faptul că nou-născutul, încă legat de mama lui prin cordonul ombilical, vine imediat să sugă stimulează mamelonul acesteia, accelerând reflexul de eliminare a placentei, care palpită încă în uter. O altă informaţie: bebeluşii hrăniţi din abundenţă cu colostru după venirea pe lume sunt singurii la care nu se înregistrează faimoasa „pierdere fiziologică în greutate” din primele zile.
“Copilul vostru este cel mai frumos mamifer” Michel Odent, Albin Michel, 1990
miercuri, 24 februarie 2010
Promovarea alăptării în Bulgaria
http://vbox7.com/play:9111b6a2
Adevărata bucurie şi fericire pe care alăptarea o poate aduce mamei şi copilului!
Adevărata bucurie şi fericire pe care alăptarea o poate aduce mamei şi copilului!
sâmbătă, 20 februarie 2010
Diacriticele....
...îmi mănâncă din timpul preţios! Mult timp!
Toate articolele de pe blog au fost la început fără diacritice, total greşit, aş zice.
Ralu' mi-a oferit ideea cu Autocorrect, dar erorile sunt destule, normal.
Apoi, Christa mi-a sugerat diacritice.com. Dar, erori destule şi pe acolo, dacă introduci un text mai măricel iese o "varză", de cele mai multe ori ţi se oferă variante la cuvânt din care tre' să staaaaai să o bifezi pe cea corectă.
Mai există tastatură specială.... greu de achiziţionat pentru mine.
Deci, cum pot salva din timpul meu, dar să am şi text cu diacritice?
Toate articolele de pe blog au fost la început fără diacritice, total greşit, aş zice.
Ralu' mi-a oferit ideea cu Autocorrect, dar erorile sunt destule, normal.
Apoi, Christa mi-a sugerat diacritice.com. Dar, erori destule şi pe acolo, dacă introduci un text mai măricel iese o "varză", de cele mai multe ori ţi se oferă variante la cuvânt din care tre' să staaaaai să o bifezi pe cea corectă.
Mai există tastatură specială.... greu de achiziţionat pentru mine.
Deci, cum pot salva din timpul meu, dar să am şi text cu diacritice?
miercuri, 10 februarie 2010
www.laptematern.ro
Din 5 februarie 2010 am lansat propriul site www.laptematern.ro care transmite acelasi mesaj "Mami, alapteaza-ma!".
Areşi secţiune de Forum, aşa că, vă aştept şi acolo să dezbatem.
Site-ul era în ideile mele de ceva timp, habar nu aveam ce mă aştepta, cunoştintele de programare îmi lipsesc cu desăvârşire şi pe de altă parte le şi înţeleg destul de greu. Aşa că m-am aruncat "cu capul înainte" şi la un moment dat am crezut că nu mai fac faţă.
Numai că cineva mi-a scos-o în cale pe Christa (cine frecventează attachmentparenting.ro şi părinţi.com o ştie cu siguranţă). Asaaaa.......şi "nemţoaică asta"........practic m-a împins de la spate şi a insistat cu grijă să termin mai repede site-ul. Încă nu este în formă finală, are mici scăpări pe care în timp sunt sigură că le vom rezolva.
Aşa că, dragă Christa, mii de plecăciuni şi milioane de mulţumiri că ai făcut posibil "să prindă viaţă" laptematern.ro.
Areşi secţiune de Forum, aşa că, vă aştept şi acolo să dezbatem.
Site-ul era în ideile mele de ceva timp, habar nu aveam ce mă aştepta, cunoştintele de programare îmi lipsesc cu desăvârşire şi pe de altă parte le şi înţeleg destul de greu. Aşa că m-am aruncat "cu capul înainte" şi la un moment dat am crezut că nu mai fac faţă.
Numai că cineva mi-a scos-o în cale pe Christa (cine frecventează attachmentparenting.ro şi părinţi.com o ştie cu siguranţă). Asaaaa.......şi "nemţoaică asta"........practic m-a împins de la spate şi a insistat cu grijă să termin mai repede site-ul. Încă nu este în formă finală, are mici scăpări pe care în timp sunt sigură că le vom rezolva.
Aşa că, dragă Christa, mii de plecăciuni şi milioane de mulţumiri că ai făcut posibil "să prindă viaţă" laptematern.ro.
vineri, 5 februarie 2010
Ce caută lumea pe acest blog
Histats îmi oferă situaţia celor care intră zilnic pe acest blog.
Ce subiecte legate de alăptare s-au căutat în ultima lună - ianuarie?
Să aruncăm o privire asupra “keyword”-urilor:
-menstruaţia şi alăptarea (este cel mai frecvent subiect căutat!)
-pusee de creştere (următorul după cel mai frecvent căutat)
-ataşat la sânul mamei
-în prima lună de alăptare căpşune se poate
-bebeluşul refuză sânul
-alăptează-mă mami
-poze cu caria de biberon
-interzice activităţile marketing substituienti de lapte
-ce trebuie să mănance o mamă care alăptează
-ceaiurile şi alăptarea
-the continuum concept, jean liedloff
-galactocel
-candida sân
-baby drink alăptare
-monica columbeanu despre stimularea lactaţiei la b1
-soluţii reparare ragade mamelon
-tandem alăptarea copii
-cafea fără cofeină în timpul alăptării
-dietă în sarcină
-cum ştiu dacă am lapte matern
-irina-alexandra popescu
-sânul mamei
-poziţii alăptare
-lamaze galaţi
-infecţie sfârc
-roseola infantum
-mami, alăptează-mă
-alăptarea la sân până la ce vârstă
-casă „mama copila"
-regim pentru cine alăptează
-alergiile sugarului
-imunizare copil 9 ani
-eseu-roul mamei mele în viaţa mea
-felicitări cu biberoane
-meconius
-bacteriile şi importanţa lor
-fiziologia fierului
-ce trebuie făcut să ai lapte matern
-ceai sau apă pentru bebe?
-yekuana mom
-realaptare
-suzetă la o lună
-greutatea pe care trebuie să o aibă un bebeluş de 6 luni
-prospect la violet de genţiană
-mame alăptând
-îngrijirea sânilor
-somnul bebeluşilor de 4 luni
-potrivit experţilor OMS
-ce este wrapul şi cum arată poze
-cum să fac să am mai mult lapte matern
-www.hobomama.com
-ce facem dacă avem sfârcuri plate sau ombilicate
-procent de copii alăptaţi la sân
-bebeluşul Anielei Pietreanu
-tetină chicco care imită sânul
-pernă alăptare relaxare
-icterul
-unicef hrană pentru toţi
-algocalmin lactancia
-sirop pentru colici la bebeluş
Majoritatea vin cu ajutorul Google, iar dinspre Yahoo şi Ask vizitatorii sunt mult mai puţini.
Până în prezent blogul a avut 48.012 pagini vizualizate şi 28.688 total vizitatori. Mai e un pic şi face anu'!
Aştept propuneri în continuare!
Mulţumesc celor care citesc, comentează şi sunt alături de mine!
Ce subiecte legate de alăptare s-au căutat în ultima lună - ianuarie?
Să aruncăm o privire asupra “keyword”-urilor:
-menstruaţia şi alăptarea (este cel mai frecvent subiect căutat!)
-pusee de creştere (următorul după cel mai frecvent căutat)
-ataşat la sânul mamei
-în prima lună de alăptare căpşune se poate
-bebeluşul refuză sânul
-alăptează-mă mami
-poze cu caria de biberon
-interzice activităţile marketing substituienti de lapte
-ce trebuie să mănance o mamă care alăptează
-ceaiurile şi alăptarea
-the continuum concept, jean liedloff
-galactocel
-candida sân
-baby drink alăptare
-monica columbeanu despre stimularea lactaţiei la b1
-soluţii reparare ragade mamelon
-tandem alăptarea copii
-cafea fără cofeină în timpul alăptării
-dietă în sarcină
-cum ştiu dacă am lapte matern
-irina-alexandra popescu
-sânul mamei
-poziţii alăptare
-lamaze galaţi
-infecţie sfârc
-roseola infantum
-mami, alăptează-mă
-alăptarea la sân până la ce vârstă
-casă „mama copila"
-regim pentru cine alăptează
-alergiile sugarului
-imunizare copil 9 ani
-eseu-roul mamei mele în viaţa mea
-felicitări cu biberoane
-meconius
-bacteriile şi importanţa lor
-fiziologia fierului
-ce trebuie făcut să ai lapte matern
-ceai sau apă pentru bebe?
-yekuana mom
-realaptare
-suzetă la o lună
-greutatea pe care trebuie să o aibă un bebeluş de 6 luni
-prospect la violet de genţiană
-mame alăptând
-îngrijirea sânilor
-somnul bebeluşilor de 4 luni
-potrivit experţilor OMS
-ce este wrapul şi cum arată poze
-cum să fac să am mai mult lapte matern
-www.hobomama.com
-ce facem dacă avem sfârcuri plate sau ombilicate
-procent de copii alăptaţi la sân
-bebeluşul Anielei Pietreanu
-tetină chicco care imită sânul
-pernă alăptare relaxare
-icterul
-unicef hrană pentru toţi
-algocalmin lactancia
-sirop pentru colici la bebeluş
Majoritatea vin cu ajutorul Google, iar dinspre Yahoo şi Ask vizitatorii sunt mult mai puţini.
Până în prezent blogul a avut 48.012 pagini vizualizate şi 28.688 total vizitatori. Mai e un pic şi face anu'!
Aştept propuneri în continuare!
Mulţumesc celor care citesc, comentează şi sunt alături de mine!
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
Sondajul "Ce v-a ajutat să alăptaţi"
Au votat în total 46 de persoane.
Cel mai mare procent l-au înregistrat persoanele care s-au documentat despre alăptare pe timpul sarcinii - 71 %. Au fost urmate de cele care au primit sfaturi de la mame cu experienţă în alăptare - 36%. La egalitate de procent au fost cele cărora li s-a arătat cum să ataşeze bebeluşul corect la sân şi care au primit sprijin în spital - 34 %.
32 % au avut contact imediat după naştere cu bebeluşul, doar 17 % au participat la cursuri de pregătire pre- şi postnatală, iar 15 % au ştiut unde să apeleze când au avut probleme în alăptare şi 10 % au participat la grupuri de sprijin în alăptare.
La egalitate de ....procente - 6 % au primit instrucţiuni în spital şi o pompă de muls de la asistente şi alte 6 % - beneficiază de propriul consilier/lider în alăptare.
Nici o persoană din cele care au votat nu s-a reîntors la serviciu
XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
Zilele trecute o bună prietenă a născut 2 fetiţe gemene.
Sarcina a început cu probleme, cu bănuieli de malformaţii şi cu multe gânduri şi frământări pentru viitoare mămică.
Mămica, din punctul meu de vedere, este o curajoasă! Mai are o fetiţă de 3 ani şi o lună încă alăptată. Toată sarcina şi-a dorit şi a sperat că gemenele vor fi alăptate, iar cea mare să nu se înţarce.
Săptămâna trecută am primit telefon de la ea. Eu am căzut pe scaun de mirare pentru că ştiam că mai avea mult şi bine până la termen. În fine, am fost copleşită tare de emoţie şi bucurie auzind că gemenele premature sunt sănătoase, respiră bine şi sunt sub observaţie.
În schimb, amândouă aveau probleme cu greutatea - 1,700 kg şi 2,300 kg (nu ştiu exact, dar pe acolo!). Au fost născute prin cezariană.
Mama nu a fost lăsată să le ţină în braţe pentru că medicii şi asistentele se temeau că se vor "captusi” bebelusele cu vreun virus sau vreo bacterie, ceva.
Şi nici nu a fost lăsată să le alăpteze pe motiv că nu au putere de supt. Dar, în schimb, biberonul cu lapte praf li s-a oferit şi puteau trage din el.
Şi nu a fost lăsată să mulgă manual sau cu pompă laptele ei şi să-l ofere bebeluselor.
Drept urmare, laptele i-a venit cam în a 3 a zi, eforturile mari de a mulge (reflexul de ejecţie nefiind prezent, anestezia cu efectele de rigoare şi lipsa copilului care să stimuleze sânul!) laptele s-au soldat cu..........doar câteva picături!
Soluţia de a aduce copilul mai mare să sugă a fost acceptată, dar laptele "se încăpăţâna” să nu curgă.
În momentul de faţă, una dintre gemene primeşte lapte matern direct de la sursă şi este lângă mamă tot timpul, iar cealaltă născută cu greutatea cea mai mică primeşte lapte praf pentru a lua în greutate astfel încât să poate pleca din spital cât mai repede.
Mama speră, chiar dacă în momentul de faţă nu vede cum ar putea să alăpteze 3 copii, că şi cea mică va putea să se ataşeze la sân!
Dar aşa cum o cunosc eu, mămica este foarte ambiţioasă şi cu o voinţă extrem de mare de a alăpta! Şi sper, îmi doresc, vreau, îi ţin pumnii să reuşească!
XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
Miercuri dimineaţă, o colegă de serviciu a născut prin cezariană o fetiţă de 2.700 kg. Sarcina a decurs normal, dar spre sfârşitul ei analizele au arătat prezenţa citomegalovirusului. Mama a fost supărată pentru că i s-a interzis să nască natural şi să alăpteze.
Între timp, un alt set de analize arată că infecţia este recurentă şi, implicit, probleme mai mici. În general, copii care contactează virusul prin naştere şi prin alăptare dezvoltă simptome minore, iar unii medici ginecologi nu interzic alăptarea. Şi, se pare, că draga mea colegă a avut parte de un astfel de medic.
Drept urmare, fetiţa este alăptată.
Mama şi-a dorit foarte mult să-şi ţină copilul în braţe imediat după naştere, dar i-a fost adus abia a doua zi.
XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
Bine aţi venit pe lume copile mititele, dar puternice! Felicitări mamelor!
Cel mai mare procent l-au înregistrat persoanele care s-au documentat despre alăptare pe timpul sarcinii - 71 %. Au fost urmate de cele care au primit sfaturi de la mame cu experienţă în alăptare - 36%. La egalitate de procent au fost cele cărora li s-a arătat cum să ataşeze bebeluşul corect la sân şi care au primit sprijin în spital - 34 %.
32 % au avut contact imediat după naştere cu bebeluşul, doar 17 % au participat la cursuri de pregătire pre- şi postnatală, iar 15 % au ştiut unde să apeleze când au avut probleme în alăptare şi 10 % au participat la grupuri de sprijin în alăptare.
La egalitate de ....procente - 6 % au primit instrucţiuni în spital şi o pompă de muls de la asistente şi alte 6 % - beneficiază de propriul consilier/lider în alăptare.
Nici o persoană din cele care au votat nu s-a reîntors la serviciu
XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
Zilele trecute o bună prietenă a născut 2 fetiţe gemene.
Sarcina a început cu probleme, cu bănuieli de malformaţii şi cu multe gânduri şi frământări pentru viitoare mămică.
Mămica, din punctul meu de vedere, este o curajoasă! Mai are o fetiţă de 3 ani şi o lună încă alăptată. Toată sarcina şi-a dorit şi a sperat că gemenele vor fi alăptate, iar cea mare să nu se înţarce.
Săptămâna trecută am primit telefon de la ea. Eu am căzut pe scaun de mirare pentru că ştiam că mai avea mult şi bine până la termen. În fine, am fost copleşită tare de emoţie şi bucurie auzind că gemenele premature sunt sănătoase, respiră bine şi sunt sub observaţie.
În schimb, amândouă aveau probleme cu greutatea - 1,700 kg şi 2,300 kg (nu ştiu exact, dar pe acolo!). Au fost născute prin cezariană.
Mama nu a fost lăsată să le ţină în braţe pentru că medicii şi asistentele se temeau că se vor "captusi” bebelusele cu vreun virus sau vreo bacterie, ceva.
Şi nici nu a fost lăsată să le alăpteze pe motiv că nu au putere de supt. Dar, în schimb, biberonul cu lapte praf li s-a oferit şi puteau trage din el.
Şi nu a fost lăsată să mulgă manual sau cu pompă laptele ei şi să-l ofere bebeluselor.
Drept urmare, laptele i-a venit cam în a 3 a zi, eforturile mari de a mulge (reflexul de ejecţie nefiind prezent, anestezia cu efectele de rigoare şi lipsa copilului care să stimuleze sânul!) laptele s-au soldat cu..........doar câteva picături!
Soluţia de a aduce copilul mai mare să sugă a fost acceptată, dar laptele "se încăpăţâna” să nu curgă.
În momentul de faţă, una dintre gemene primeşte lapte matern direct de la sursă şi este lângă mamă tot timpul, iar cealaltă născută cu greutatea cea mai mică primeşte lapte praf pentru a lua în greutate astfel încât să poate pleca din spital cât mai repede.
Mama speră, chiar dacă în momentul de faţă nu vede cum ar putea să alăpteze 3 copii, că şi cea mică va putea să se ataşeze la sân!
Dar aşa cum o cunosc eu, mămica este foarte ambiţioasă şi cu o voinţă extrem de mare de a alăpta! Şi sper, îmi doresc, vreau, îi ţin pumnii să reuşească!
XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
Miercuri dimineaţă, o colegă de serviciu a născut prin cezariană o fetiţă de 2.700 kg. Sarcina a decurs normal, dar spre sfârşitul ei analizele au arătat prezenţa citomegalovirusului. Mama a fost supărată pentru că i s-a interzis să nască natural şi să alăpteze.
Între timp, un alt set de analize arată că infecţia este recurentă şi, implicit, probleme mai mici. În general, copii care contactează virusul prin naştere şi prin alăptare dezvoltă simptome minore, iar unii medici ginecologi nu interzic alăptarea. Şi, se pare, că draga mea colegă a avut parte de un astfel de medic.
Drept urmare, fetiţa este alăptată.
Mama şi-a dorit foarte mult să-şi ţină copilul în braţe imediat după naştere, dar i-a fost adus abia a doua zi.
XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
Bine aţi venit pe lume copile mititele, dar puternice! Felicitări mamelor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)