Dragul de el

Uneori ma fura peisajul de pe blog-uri sau forumuri si uit ca copilul meu cel drag si-a terminat joaca si poate ma vrea.Ii arunc cuvinte de genu': "stai ca vin!", "ia, vezi tu, jucaria x se potriveste" etc Dar un ochi e la el si altul in monitor.
Zilele trecute, citeam cu spor pe forum si conversam si pe mess. Ca trebuie sa fac multe in acelasi timp, altfel nu se poate. Si Darie se juca linistit. Construia turnuri inalte, mari ca el. Si patrunsa de ce faceam, auzeam in fundal "mami, vleau, in pa(r)c". Si raspund "vin, acum, si mergem!", dar degetele de pe tastatura nu se dezlipeau! Si ca sa-mi atraga atentia, ca eu mama cea ocupata cu pc-ul nu reactionam la vorbele lui, incepe un joc :"und(e)i-i, Da(r)ie?". Sa ma determine, sa ridic dosul de pe scaun si sa-l caut. M-am aplecat sa-l vad, i-am zis ca-l vad, sa se ascunda mai bine. Numai ca rabdarea lui se terminase. Asa ca ce mi-au auzit urechile m-a determinat sa ma ridic cu zambetul pe buze, sa-l strang cu putere in brate si sa-l pup pe toate partile: "titi, me(r)gi cu Da(r)ie in pa(r)c?" Gasise inlocuitor!