sâmbătă, 25 aprilie 2009

Hand made

Azi mi-am luat copilul de manuta, ne-am urcat in autobuz, ne-am dat jos in centru si am cautat un loc unde auzisem ca vom vedea ceva special:sub_carturesti!
La intrare ne-a intampinat o domnisoara foarte draguta si calma;l-a invitat pe Darie sa-si aleaga un clestisor cu tot felul de forme lipite.Alegere grea pentru baiatul meu; erau asa multe insirate frumos pe masa, el vroia sa le cuprinda cu ochii pe toate, mana cauta ceva interesant. Si i-a picat pe un leu, dar dupa 2 minute a renuntat la el si a ales un pestisor:


I s-a oferit si o revista Superbebe, dar mi-a pasat-o mie pe motiv ca "e, gh(r)ea!"
Spatiul pe mine m-a impresionat prin continut.Era ceva ce nu mai vazusem de mult si chiar imi doream sa-mi clatesc ochii(macar!).

O cautam cu privirea pe Ana Maria, colega mea de liceu, care imi trimisese o invitatie virtuala, ea fiind prezenta cu produsele create de mainile ei dibace.
Darie deja scanase totul si dadea semne de plecare.Adica nici nu ajunsesem bine si el se saturase.Hmmm! Asa ca m-am gandit sa-l indrum catre ceva.Si ne-am oprit intr-unul dintre workshop-uri unde copii desenau asezati la o masa, iar la sfarsit, desenul lor era interpretat de un psiholog. Am iesit repede si de acolo, Darie nemanifestand nici o atractie!
In drum spre usa, ca dorinta copilului e sfanta, am trecut pe langa un Atelier de fotografie cu un decor minunat, asa ca am profitat(iar sa influentez copilul!) si i-am descris cam ce vedeam. Aparatul foto e una din atractiile lui principale, asa ca, a acceptat sa mai stam.

Ah, iat-oooooooo si pe Ana Maria, ce bucurie ca am vazut-o! Isi aranja marfa dragut colorata pe masuta. Nu o vazusem de mult timp, dar acum o regaseam mai frumoasa si m-am gandit de ce o vad si mai si?Devenise intre timp mama Marei, o fetita roscata de 2 anishori si ceva, pe care o stiu doar din povestiri. Si-am inceput sa depanam din ale gradinitelor bucurestene pentru ca amandoua vrem sa alegem pe placul copiilor si apoi, am trecut la laudat comorile!

Intre timp, Darie al meu din ce in ce mai plictisit.Asa ca ne-am indreptat catre o prajiturica oferita de catre organizatori.
Ochii mei dau peste o mutrisoara de fetita carliontata, asa cunoscuta imi parea dar nu stiam de unde sa o iau.Langa ea am vazut o burtica, iar chipul mamei purtatoare mi-a adus aminte de un jurnal.Am evitat sa le vorbesc din cauza timiditatii mele!Iar acum imi pare rau!
Cand l-am ridicat pe Darie in brate sa ia prajitura de pe farfurie, ii cade sapca din cap, sapca dupa care, in drum spre targul de hand made, am alergat de vreo 3 ori pentru ca vantul puternic i-o tragea de pe cap, chestie distractiva pentru copil.O doamna binevoitoare ma face atenta si mi-o returneaza! Ah, cate emotii mi-a dat sapca aceasta!Mai ales ca e una speciala, cu Winnie si daca se face pierduta nu e a buna!

Ne intoarcem la Ana-Maria, Darie se aseaza pe scaunel muscand din prajiturica tacticos si admirand o casa din colectia Anei. Si iata ca o si primeste de la Ana cea darnica, dar cu conditia sa o picteze acasa cu pensule si acuarela. O casuta mica, din hartie, albastra:

Sa va mai scriu cat de incantat este de ea, cat de mult mi-a vorbit despre ea in autobuz, cat de mult o tine in mana de atunci? Face mult mai mult decat o jucarie cu lumini si muzica!
Ana-Maria e de profesie arhitect si, ca un hobby, s-a apucat de construit jucarii faine din hartie, lana. Pe langa acele casute din hartie am vazut ca impleteste din lana canute, ceainic, farfurioare.
Intre timp Darie isi termina prajitura si imi zice:"Mama,(a)casha!" De data asta sunt salvata de venirea lui Gabi (mami de Alex) si de Liana (mami de Iunia), colege dragi din liceu!Daca vorbeam si nu ne intalneam! Alex pe acelasi principiu cu Darie, ii spunea lui mami: "Unde e usa?"
M-am bucurat ca le-am revazut, as fi vrut mai mult timp cu ele dar vor mai fi ocazii.

La un moment dat, vad o mamica (iar mi s-a parut tare cunoscuta dar nu mi-am dat seama cine este!) cu un pouch a la Diana in care isi purta copilul frumushel. Si i-am vazut insotind-o pe Bogdana. Ceea ce mi-a intarit convingerea ca pouch-ul e facut de mainile Dianei.(Intre timp mi-a amintit Diana de unde stiu mamica cu baietelul in pouch: lucruri marunte)

La plecare, am completat biletul de intrare cu numele si telefonul, iar Darie l-a pus in urna, ca poate, poate castigam un premiu de la tombola (o gentuta, o papusa samd).

Am ramas cu o impresie placuta si cu o stare de bine.Mi-au placut tare niste cercei buburuza, dar doar i-am admirat; mi-au atras atentia rochitele colorate cu modele suchii pentru fetite. Darie a fost atras de o acadea realizata din poliester, pictat si imbracat apoi in celofan colorat, de maaaaaaaare efect! Si de o serie de rame de lemn cu picturi ce reprezentau tot felul de animale.M-am uitat si dupa oglinzile Daianei, dar nu le-am ochit, ca m-as fi admirat intr-una din ele, pe moment!
Mi-a ramas in ganduri atmosfera (comparatia ce mi-a venit in minte a fost: "gen hippy!").
Daca aveti timp, va recomand sa mergeti, sa va clatiti ochii, intrarea este 10 ron si primiti fursecuri, ceai sau cafea, admirati o serie de produse facute cu talent de maini dibace.
Felicitari organizatorilor!

6 comentarii:

  1. Si mie mi s-au parut multe fete cunoscute. Dar eram cu ochii pe pici. Si oricum, n-as fi indraznit. Oricum, noua ne-a placut foarte mult la targ.

    RăspundețiȘtergere
  2. In ce interval orar ai fost, Germina?Te pomenesti ca am trecut una pe langa alta!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu-i corect sa aveti atatea chestii faine :(( Si eu vreaaaau!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu am fost cam de pe la 15,30 pana au inceput sa stranga. Am stat mai mult in zona atelierului. Posibil sa fi trecut una pe langa alta. Ti-am zis, multe fete mi se pareau cunoscute.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu, nu am trecut.Eu pe la 12 si ceva paraseam targul.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mie imi pare rau ca nu am putut sa mergem, dar daca ne vedeti vreodata sa nu cumva sa fiti timide sau sa nu indrazniti!!

    RăspundețiȘtergere