miercuri, 30 septembrie 2009

Alăptarea înseamnă hrană



Sursa: www.blog.babyready.ca

105 comentarii:

  1. Anonim1/10/09

    Foarte frumos videoclipul. Si bebelusul foarte frumos. Si cel mai important - este bebelus - nu copil mare ca cei din headerul de la blogul tau. Pt ca aia nu mai e frumos.
    Mihaela Miroiu

    RăspundeţiȘtergere
  2. @Mihaela Miroiu, poate nu ti se pare frumos (pentru mine un copil e frumos oricum: si la sanul mamei!), dar sigur e SANATOS!
    Organizatia Mondiala a Sanatatii, UNICEF, AAP recomanda alaptarea exclusiva pana la 6 luni si continuarea ei in paralel cu alimentatia solida pana la 2 ani si cat mai mult, cat mama si copilul doresc.
    Daca afisam un copil cu biberonul era mai frumos? Sigur mult mai NESANATOS!
    Haideti sa scapam cumva de aceste prejudecati si sa privim altfel aceasta alaptare, nu ca pe ceva indecent, sa ne gandim la sanatatea copiilor si la avantajel e pe care le ofera alaptarea atat pentru mama, cat si pentru copil.
    Sanatate!

    RăspundeţiȘtergere
  3. @Mihaela Miroiu...........imi suna atat de cunoscut si nu stiam de unde.
    Sunteti chiar militanta feminista celebra, din Romania?

    RăspundeţiȘtergere
  4. no!
    trebuia sa se intample si asta, ca doar aplauze...is destule!
    Mihaela, eu cred ca d-aia e perceputa alaptarea ca fiind doar pentru bebelusi, pentru ca majoritatea imaginilor prezinta sugari, nu copii mici :(. pupam

    RăspundeţiȘtergere
  5. sunt curioasa ce varsta avea copilul din Scrubs (stagiarii)- AXN, pentru ca se afirma ca e scarbos alaptatul. :((.

    RăspundeţiȘtergere
  6. @Sular, ca orice subiect exista pro si contra, dar argumentat ar fi si mai bine.

    RăspundeţiȘtergere
  7. eu m-am cam saturat de o cheste;
    toate mamicile tinere se uita chioras la noi, la mine si la fie-mea, ca de ce o alaptez si acum, ca-i ditamai fata ( si are doar 1 an, apropo). si, colac peste pupaza, indraznesc sa-i spuna copilului meu - atunci cand se intinde dupa san- ca-i "caca", ca-i "rusine"...
    si cum, de partea ailalta, femeile varstnice apreciaza, incurajeaza, isi amintesc bine cum si ele au alaptat 2 ani (unele mai mult, altele ceva mai putin) si cum copiii lor au fost zdraveni, sanatosi tun, datorita anticorpilor transmisi odata cu hrana vie din sanii lor si nu numai..
    si vad din ce in ce mai clar cum suflul asta nou, al proaspetelor mamici, e unul descurajant.. nu vreau sa fiu pesimista, dar parca vad cum, nu peste mult timp, viitoarele mame nici nu vor sti la ce-si poarta sanii, de ce sunt inzestrate cu ei,
    le vor nega functiile si odata cu acestea, nevoile primordiale ale propriilor copii.

    o cheste deloc de neglijat;
    majoritatea mamelor pe care le cunosc nu alapteaza pe motiv ca n-au avut lapte. doar una singura (pe care eu o apreciez ca-i lipsita de ipocrizie), recunoaste ca n-a vrut, ca nu i-a placut, ca n-a avut vointa, dorinta si nu ca n-ar fi avut lapte!
    si-ti dai seama cum, pt asemenea mamici (care-s majoritare din pacate) cum imaginea alaptarii unui prunc peste 1 an e o incesto-infamie!!! (si, tot colac peste pupaza, nici nu stiu sa taca atunci cand le-ar trebui..)

    nu, rox, un copil cu biberonul n-ar fi oferit un peisaj mai frumos ci, din pacate, unul mai.. familiar..

    RăspundeţiȘtergere
  8. Anonim1/10/09

    Dragele mele,
    cel mai frumos peisaj ar fi fost unul cu mustati de lapte.
    la acea varsta, se poate deja bea din cana.
    copii nu sunt animale iar mamele nu sunt vaci.
    obsesia asta a voastra, nesanatoasa cu alaptatul, defiminizeaza femeia, ii ia atributele care o definesc ca femeie.
    am vazut acum 2, 3 ani la pro tv un reportaj despre niste tiganci care isi alaptau copii de 3-6 ani. mi s-a intors stomacul pe dos. ele macar erau tiganci. voi ce scuza aveti?
    o prietena care locuieste in america, feminista ca si mine, ca si mine, a scris cateva randuri despre aceasta defiminizare a femeii. http://mindtrotter.wordpress.com/2009/09/28/an-american-mum-or-what-america-teaches-her-daughters/
    si inca ceva: femeile "mai varstnice" nu aveau cum alapta 2 ani. sunt una dintre ele. pe vremea aceea tb sa te intorci in 6 sapt la servici, nu aveai 2 ani de huzur din banii statului.
    m m

    RăspundeţiȘtergere
  9. @mm, chiar dvs spuneati, citez:
    "Primul termen cred ca este „femeitatea”, mai aproape de datul natural. Diferim de barbati in sensul ca putem, da sau refuza viata si ca putem hrani din trupul nostru. La noi nu exista un ritual de apreciere a „femeitatii”. Nu este celebrata maternitatea. Mai mult, in ceremonialul ortodox lauzia este tratata ca perioada de necuratenie, iar femeia care naste trebuie sa isi rascumpere pacatul si necuratenia prin molifte: la 3 saptamani, daca a nascut un baiat, la 6, daca a nascut o fata."

    Hranim din trupul nostru de femei, de mame, nu din trupul unei vaci (vaca la unele popoare este animal sacru, deci nu vad o jignire in acest fapt; iar daca iau in considerare ca vaca da lapte ca sa hraneasca mii de oameni atunci chiar ca e un animal care trebuie apreciat).
    Mesajul dvs. este discriminatoriu (rasial, extrem feminist).

    Sanatate!

    RăspundeţiȘtergere
  10. M&M, de fapt, ce inseamnnă mesajul tău? Unde este liberul arbitru, puterea fiecăreia de a decide pentru ea, pentru corpul ei, pentru îmlinirea şi fericirea ei? Oare sânii sunt doar un obiect sexual? Ai mei au fost perfecţi pentru alaptare timp de 5 ani (ok, nu te alarma, e vorba de 2 copii!). Asta a fost dorinţa, bucuria şi împlinirea mea. Să-mi alăptez puii. Ca o văcuţă ambulantă, dar una f sexy.
    Şi eu ma consider un militant pt drepturile femeii, dreptul la naştere fără violenţă, dreptul la libera alegere.
    Dar oferind informaţie (btw, autorizată de cele mai mari organisme mondiale), nu se impune nimic... Doar se propune.
    Alegerea e a noastră, sau...?

    RăspundeţiȘtergere
  11. Oare feministele celebre nu e nevoie sa mai puna si mana sa se informeze din cand in cand?

    "pe vremea aceea tb sa te intorci in 6 sapt la servici, nu aveai 2 ani de huzur din banii statului" - nu e niciun huzur pe banii statului, pt a beneficia de acest "huzur" orice femeie a cotizat ani in sir prin munca, e un drept castigat nu unul cersit sau primit din mila.

    Cat despre ideile in legatura cu alaptatul... mi-e sila cand vad o femeie gandind astfel! Nu e nimic mai feminin pe lumea asta decat o mama alaptandu-si pruncul!

    RăspundeţiȘtergere
  12. Anonim1/10/09

    Zi colorata - iti inchipui ca pe vremea lui Ceausescu nu cotizai?
    Sunt foarte curioasa insa cum ai cotizat tu "ani in sir prin munca" la varsta ta.
    Irina - tare viata trista trebuie sa ai daca asta a fost bucuria si implinirea ta.
    Rox- nu am gresit spunand feminitatea si nu femeitatea. Suntem in secolul 21, de asta generatii intregi s-au chinuit sa sustina progresul, ca sa nu ne intoarcem noi azi la datul natural.
    Oricum, ideea e ca daca femeia isi foloseste trupul alaptand la infinit, nu mai e femeie ci vaca, ca doar de la vaca se ia lapte oricand.
    Intoarceti-va la lucru, iesiti in oras, mergeti la coafor, la cumparaturi, intalniti-va cu prietenii, prieteni care sa nu vorbeasca doar despre copii, faceti-va un prieten daca sunteti mame singure (imi cer scuze daca ma insel, dar Rox pare a avea ceva de mama singura in ea, dupa staruinta cu care isi concentreaza toata viata asupra copilului)
    sunteti femei, suteti frumoase, faceti-va o viata a voastra. O viata de femeie moderna din secolul 21.
    Cititi asta: http://mindtrotter.wordpress.com/2009/09/28/an-american-mum-or-what-america-teaches-her-daughters/
    Cititi sfarsitul. E dureros.
    Nu asta inseamna sa fii femeie.
    M M

    RăspundeţiȘtergere
  13. @MM, din fericire nu sunt singura. Anul acesta am facut 11 ani de casatorie.
    Alaptarea nu inseamna sa renunti a mai fi tu insuti. Merg la coafor, ma intalnesc cu prietenii, merg sa ma recreez, dar si alaptez.
    Se poate foarte bine! Si cunosc mame care alapteaza si merg la serviciu, mame care alapteaza si arata excelent samd
    Avem pareri diferite despre a fi femeie. Discutia poate continua la nesfarsit.

    RăspundeţiȘtergere
  14. Anonim1/10/09

    Rox,
    Urmaresc maternitatea si prezentarea acesteia in diferite canale (presa, carti, bloguri) de mai bine de jumatate de an pt un studiu.
    O concluzie printre altele: sunt doua categorii de mame in cadrul celor care se concentreaza f tare pe maternitate: tipul de mama care, in fata societatii, declara ca e lipsita de viata personala si ca e normal sa fie asa pt ca e mama (si chiar se supara de ce societatea nu intelege cum nu mai are ea timp de un film sau sa citeasca ceva, ca doar are atata treaba) si tipul care stie ca ar tb sa aiba o viata personala, desori crede ca o are sau pur si simplu sustine ca o are dar atunci cand vine vorba sa faca ceva, de pilda, sa mearga la o aniversare, o excursie etc, apare intr-una motivul: am bebe mic, nu pot acum, si i se pare ca copilul e stapanul mamei si tb sa fie 100% linga la el, sa nu cumva sa-l lase odata sa planga cd il apuca, caci inseamna ca nu mai e mama buna.
    (PS Sa stii ca am citit pe mai multe bloguri din Romania de astazi despre mamici care nu isi fac timp deloc pt ele, nici macar pt un dus, si li se pare firesc asa. Nu poti sa sustii ca acestea au o alta conceptie despre faptul de a fi femeie)
    Mihaela M

    RăspundeţiȘtergere
  15. am sters din greseala,
    reiau;

    doamna mihaela m,
    va numiti feminista dar, in esenta nu sunteti!
    o "militanta feminista" ar fi aparat drepturile femeilor - unul dintre cele mai importante drepturi ale acestora ar fi ca femeile sa fie lasate sa fie FEMEI in adevaratul sens al cuvantului, sa nu le fie nici rusine si nici teama de asta! a fi femeie, intre mersul la coafor sau la shopping, inseamna si a-ti consuma maternitatea asa cum simti. daca o femeie simte ca trebuie sa alapteze, ba chiar sa se abandoneze copilului pentru prima perioada din viata acestuia -ca, nah, daca tot are "2 ani de huzur din banii statului", de ce nu?- atunci asa sa fie, dreptul acesta sa i-l sustineti, sa i-l aparati, anume de a fi mama care simte sa fie!
    nu veniti si indemnati spre "femeia moderna" -orice ar insemna asta pt dvs- ca, inainte de a deveni mame, majoritatea felmeilor au mers in cluburi, la coafor, la shopping (..) si inca mai e loc pt asta si dupa nastere.. oho, inca mai este atata timp pt asta!

    "cel mai frumos peisaj ar fi fost unul cu mustati de lapte.
    la acea varsta, se poate deja bea din cana."- aici va raspunde o mama care alapteaza cu dragoste si aplecare un prunc de un an; un copil de 1-2 ani are nevoie de atata lapte, incat ar fi nevoie de jumatate de zi de muls ca sa servesti copilului propiul lapte intr-o "cana" de plastic. chiar daca dupa varsta de 1 an copilul nu mai suge doar de foame. recipientul cel mai sanatos, cel mai steril, cel mai natural si cel mai reconfortant pt copil este sanul mamei. exista supt nutritiv si supt non nutritiv- ambele benefice in mod egal pt sanatatea psihica si fizica a copilului! dar se pare ca in cartile, articolele si sursele din care spuneti ca va documentati inca n-ati intalnit acesti termeni.
    va invit sa incepeti de aici;
    http://attachmentparenting.ro/cms/front_content.php?idcat=7
    si daca mai treceti "pe aici", "pe la noi", "pe la mamele obsedate in mod nesanatos cu alaptatul", "pe la mamele cu comportament de vaci", va mai dau si alte surse. oficiale. :)

    "femeile "mai varstnice" nu aveau cum alapta 2 ani. sunt una dintre ele. pe vremea aceea tb sa te intorci in 6 sapt la servici"
    oh, se pare ca si pe atunci erau femei care "nu puteau" ori care "nu mai aveau lapte". :)
    ba!
    mersul la servici nu te arunca in imposibilitatea alaptarii. si am exemple palpabile pentru afirmatia asta;
    soacra mea si-a alapaltat copiii cate 2 ani, fix asa; 4 luni stand acasa, al doilea an mergand la servici. simplu; inainte sa pleci la servici alaptezi, cand te intorci de la servici alaptezi. si cat se poate pe parcursul noptii. poate mai si mulgi o tura pt perioada cat esti plecata.
    mama mea a alaptat cca 1 an. o multime de femei din aceeasi generatie povestesc la fel.
    unele, intr-adevar, spun ca s-au intors la servici si ca "n-au mai putut". "n-au mai putut", ca au mers la servici. adica serviciul asta le-a "sterpit", ma intelegeti? :)
    si inca; sora mea, femeie cu functie de conducere, s-a intors la servici cand pruncuta ei avea 9 luni. acum are 11 luni si isi alapteaza copilul fara gand de intarcare.
    ma intelegeti? :)

    "2 ani de huzur pe banii statului"... ce groaznic suna! "2 ani de huzur" pe banii nostri!! ca si noi suntem statul!
    acesti "2 ani de huzur" ii platim pana-n scumpa maternitate si dupa, cu varf si indesat!!!

    RăspundeţiȘtergere
  16. si inca;
    dupa mine, cele 2 categorii de mame pe care le exemplificati sunt extremele.
    iar mama care spune, care recunoaste ca nu poate face nimic pt ea insasi dupa ce a nascut, nu-i de condamant; e o mama care infrunta o realitate, o noua realitate pt care mai mult ca sigur nu era pregatita (niciuna nu suntem pregatite, asta -pregatirea- e rolul bebelusul nostru ). acestei mame nu trebuie sa i se arate ca trebuie sa se detaseze "macar un pic" de maternitatea ei sau, chiar mai rau, sa devina "femeia moderna" proaspata mama fiind. ci sa i se spuna ca e normal ce i se intampla, ce simte.. ca a deveni parinte nu-i usor; e o trecere de la un statut la altul, si trecerile astea, schimbarea stilului de viata implicit, se fac mai mult sau mai putin anevoios. e o realitate - inutil si nesanatos s-o negam. mai corect este, deci, sa luam mama de mana si s-o ajutam, s-o incurajam sa infrunte realitatea.
    cu bine!

    rox, vroiam de mult sa-ti spun o cheste -de fapt neonantologii o spun- ca pruncii alaptati sunt mai destepti. acum e un fapt dovedit si explicatia ar fi urmatoarea; ca celulele nervoase -neuronii- nu se inmultesc, ci se dezvolta. si pt asta proteina e necesara, iar o proteina de buna calitate (cea din laptele matern) isi face treaba pe masura.
    in fine, nu stiu cat de elocventa am reusit sa fiu (pe mine mama nu m-a alaptat suficient :) ), dar sper ca, ceva-ceva s-a inteles.

    RăspundeţiȘtergere
  17. @Gratiela, dar ai fost alaptata!
    Mama m-a alaptat 1 ani si jumate (aproape) si pe fratele meu cam tot pe atat. Si tot 6 saptamani a stat acasa in concediu maternal.

    @MM, o mica idee pentru acea carte care cere documentare "de teren": largiti-va un pic orizontul si "zona" de inspiratie.
    Stiati ca:
    - doar 16% din copii romani sunt alaptati (si nu 2-3 ani, ci pana in 6 luni):
    - in concediul acela de maternitate, atat de blamat de unii, stau foarte putine mame, majoritatea aleg sa se intoarca la serviciu dupa cateva luni - si nu ca ar trai in puf si pentru ca nivelul de trai e scazut in tara noastra;

    Stati macar o zi intr-o maternitate din Romania si vedeti cum sunt tratate mamele si copiii acolo;
    Intrati intr-o librarie si vedeti cate carti despre alaptare exista in ea (va spun io - NICI UNA - trist);

    In conceptia dvs. bebelusul/copilul unde se situeaza?

    Blogul meu este un blog care ofera informatie despre alaptare, unde se promoveaza alaptarea, unde mamele pot gasi "ajutor" cand doresc; nu este un blog despe viata mea personala (e si ea inclusa aici dar nu intr-atat incat sa trageti diverse concluzii nepotrivite).
    Iar, alaptarea este un act in doi: mama si copilul, numai ei pot spune cand si cum se termina, numai ei hotarasc. E dreptul lor si trebuie respectat!

    RăspundeţiȘtergere
  18. http://www.contraboli.ro/perioada-de-alaptare-si-beneficiile-mamei/

    http://www.contraboli.ro/hranitul-la-san-nu-afecteaza-dintii-copilului/

    RăspundeţiȘtergere
  19. Anonim2/10/09

    Mihaela,
    Si mai sunt femeile care se dedica intetnionat si constient (deci fara resentimente) fiecarui act pe care il fac: fie el a alapta copilul, a sterge pe jos, a servi un client, a face dragoste cu sotul, a merge tot cu el la film, lasand copilul in niste brate iubitoare.
    Sti alea au asa o satisfactie, ca nu mai asteaota sa le dea numeni nota!
    Si mai e mainsteam, care se straduie sa faca ce "trebuie". Alea sufera fie ca alapteaza ca trebuie, sau merg la munca la 3 luni ca trebuie. Dar are mai mari sanse in timp sa se simta sincer bine ca alapteaza decat daca a mers la munca impotriva vointei ei.
    No, iti poti imagina ca se poate in multe feluri? Iti poti imagina ca propunem fara sa impunem. Ca imi permit sa-mi fol sanii pentru ce i-a format natura; nu sa-i tin pretiosi ascunsi pentru ai flutura eventual amantului?
    Sti ce nu pot mamele din prima categorie mentionata de mine? Nu pot minti; cu cat fac mai mult ce vor, cu atat nu mai pot rani pe nimeni. Daca se impun copilului, o fac prost. Cauta, cauta, cauta sa se intelega, sa construiasca relatii, decat sa ia note mari la evaluari de orice fel.Si gasesc: comunicare nonviolenta, conceptul continuum, Un pamant noud e Eckhart Tolle; a secure base de John Bowlby; Teach you own de John Holt (cu un schooling). Si nu mai tin cu tot dinadinsul sa fie in trend;)Sunt pe drumul lamei de cutit: AL LOR PROPRIU, cu tot riscul, cu toata responsabilitatea.
    Pupici! Claudia

    RăspundeţiȘtergere
  20. Claudia, ai punctat excelent!

    Nu contează că cutărică mă vede ca o martiră că nu am făcut duş azi, contează ce simt eu şi ce simt cei dragi mie.

    Dacă copilul meu e fericit la sân, dacă eu sunt fericită, dacă familia mea e fericită, îmi e egal cu zero că doamna x sau domnul y are impresia că a alăpta un copil cât vrea el e ruşinos, imoral sau mai-ştiu-eu-cum.

    Alăptatul e hrană. Pentru trup şi pentru suflet.

    RăspundeţiȘtergere
  21. Anonim2/10/09

    Diana, vezi cat de jos ai ajuns? Ti se pare si normal ca nu faci dus!
    Fetelor, de ce va incapatanati atat sa sustineti ca e bine ce faceti voi? De ce nu vreti sa va puneti pb sa ganditi macar 5 minute din alta perspectiva?
    Va ascundeti dupa cuvinte ca "dedicat", "abandon" si nu mai stiu eu ce si in loc sa aveti mintea deschisa si sa va dati seama unde gresiti, va repetati ca e bine ca voi.

    M M

    RăspundeţiȘtergere
  22. Aoleo, ce mi-e dat sa citesc! Nu-mi vine sa-mi cred ochilor, zau. Chiar nu cred ca cineva (oricat de feminista si de open-minded s-ar considera) poate sa le spuna celorlalti ce si cum ar trebui sa faca; nu, ce si cum ar trebui sa simta! Ca si cum noi nu suntem in stare sa ne validam singure sentimentele; ca si cum am avea nevoie de aprobarea cuiva pentru a ne simti bine in pielea noastra. Nu e bine ce simtitm, nu e conform cu "norma" stabilita arbitrar de cineva care habar n-are despre ce e vorba de fapt.
    Aproape tot din ce-a scris MM m-a iritat, dar mai cu seama ultimul comentariu, la adresa Dianei. Bleah! Adica daca esti pe un varf de munte si aduni gunoaie, sa zicem, intr-o actiune de ecologizare (hai, ca merge si pentru feministe) e ok sa nu faci dus, ca poate n-ai cum; dar doamne fereste sa se intample asta fiindca pur si simplu nu-ti mai ajunge timpul, stand cu copilul. Bleah again.
    Cat despre privitul din alta perspectiva, dumneavoastra de ce nu faceti asta, doamna? Poate pentru ca-i mai usor sa jigniti de pe margine?

    RăspundeţiȘtergere
  23. Eu nu stiu ce sa fac : sa rad sau sa plang?!

    Am sters vreo 5 mesaje pana acum. Si asta ca ma abtin sa nu va jignesc.

    De ce nu acceptati invitatia Roxanei! Mergeti maine in Parcul Titan. Ar putea sa va ajute aceasta experienta. Stati langa mame care sigur au apucat sa fac un dus, ca doar urmeaza sa fie trase'n chip!

    Doamna M, stiti de ce nu regret ca nici o clipa ca nu apuc sa ma epilez ca inainte, sa imi pun o masca de doua ori pe saptamana si prefer sa ma dedic total copiilor mei? Pentru ca aceasta perioada atat de dulce trece atat de repede si nu se mai intoarce niciodata. Unul dintre copiii mei are 3 ani. Deja nu isi mai doreste sa stea la pupacit, la strans in brate. Baietelul meu de aproape 1 an(alaptat), nu mai sta in doar in brate si vrea pe jos.

    Am tot timpul, numai sa ma tina Dzeu sanatoasa. Dar pana atunci mi se inunda ochii de fericire cand il am atat de aproape pe cel mic la san si pe fetita'n brate!

    RăspundeţiȘtergere
  24. Anonim3/10/09

    Mai fetelor, voi nu sunteti normale!!!
    Asta e boala!!!
    auzi marele regret, ca va cresc copii si vor sa mearga si ei pe jos!!!
    Voi chiar nu aveti NICI UN FEL DE VIATA???
    NIMIC DE FACUT???
    Si vi se pare normal sa nu faceti dus???
    traiti intr-o vreme cand curge apa calda la robinet!!! nu mai zic ca curge tot timpul, dar curge!!!
    eu m-am spalat ani in sir cu apa rece ca nu erau gaze, nu era aia, nu era ailalta si ma spalam frate si ma imbolnaveam de la apa rece si tot ma spalam!
    fie sunteti bolnave, fie v-a intrat atat de tare in cap ca trebuie sa faceti un anumit lucru (sa stati lipite de copii) incat incercati sa va autoconvingeti si pe voi cat puteti ca e normal ce faceti! dar asta tot boala e!
    MM

    RăspundeţiȘtergere
  25. Anonim3/10/09

    Traiti in cele mai bune conditii, aveti mincare, supermarketuri, televizoare, masini, caldura, scutece de unica folosinta si voi n-aveti timp sa faceti dus "ca stati cu copilu"!!!
    Eu cum stateam mai de la 5 dimineata la coada la lapte si faceam piata inainte sa merg la serivici si stateam si cu copilul si spalam scutece in fiecare seara si "aveam timp" sa ma spal???
    MM

    RăspundeţiȘtergere
  26. "omul, creand civilizatia, a facut tot ce a putut ca sa-si dezvolte inteligenta, pe dezagregarea instinctelor. si acuma nu-i ajunge toata inteligenta ca sa suplineasca ceea ce faceau instinctele fara nicio sfortare." (g. ibraileanu) :)

    RăspundeţiȘtergere
  27. Incepi sa devii din ce in ce mai ofensiva. Tu ai adoptat mai degraba rolul muierii, nu a mamei! Plecai senina la lucru? Pari genul care se simte comfortabil in preajma femeilor de afaceri, independente 100% , puternice care doar aparent par fericite .

    Nu esti persoana potrivita sa militezi pentru nimeni, cu atat mai mult pentru femeie!

    RăspundeţiȘtergere
  28. Anonim3/10/09

    Vincam tarziu, dar nu ma pot abtine...

    Aeasta doamna MM se vede ca vine dintr-o alta era si e plina de frustrari. desi suntem intr-o democratie nu accepta opinia altora, tot din era aceea i se trage...

    nu este in stare sa extraga esenta lucrurilor, desi Diana s-a referit ca ti se poate intampla cateodata sa nu faci dus pt ca stai cu copilul, ea a luat-o ca atare si a facut un eseu de parca asta era tema.

    nu parea fi mama din ce scrie si daca ar fi mama imi pare rau pt acei copii, dar pana la urma fiecare e liber sa isi creasca copilul cum vrea. noi ii dam voi nu o judecam. in alte parti poate ca un astfel de comportament ar fi cazut sub incidenta protectiei copilului...

    Sotia mea sustine un astfel de curent si nu m-am simtit lezat sau lovit in masculinitatea mea, pentru ca a stiu sa fie si sotie si mama in acelasi timp.

    In concluzie va felicit Doamnelor pentru tot ce faceti pentru copii vostri si pentru ca incurajati si alte mamici sa o faca.

    Ionut, tati fericit de Stefan si Adina si sot de Raluca

    RăspundeţiȘtergere
  29. Anonim4/10/09

    Tocmai asta e problema: ca doamnele de aici au uitat ca sunt si femei si nu sunt in stare sa imbine viata de femeie (dispretuitor numita muiere) cu cea de mama, inchipuindu-si ca pot fi doar una sau alta.
    Sunt acuzata ca stiu mai bine decat altii ce si cum, dar mi se raspunde ca femeile cu cariera nu sunt de fapt fericite ci doar par - tu, cea care spui asta cum de stii mai bine ca femeile respective nu sunt fericite ci doar par?
    Te acuzi singura de acelasi pacat de care ma acuzi pe mine.
    Si ma rog care e pacatul sa te simti comfortabil in preajma femeilor independente? DE ce ar trebui sa ma simt vinovata de asta? In primul rand suntem in sec 21 si toate ar tb sa fiti independente si in al doilea rand daca voi nu va simtiti comfortabil in preajma lor, voi aveti o problema nu ele.
    Da, sunt mama, am fost mama pe vremea lui Ceusescu, am fost mama in tranzitia anilor 90. Am fost mama atunci cand nu stiam ce sa pun pe masa, cand fierbeam fasolea cate trei ore ca nu se inmuia si ma duceam la 5 dimineata sa stau la coada la lapte pentru copil si ma culcam la 11-12 noaptea dupa ce spalam toate scutecele si hainele din ziua respectiva. Nu aveam Carefour, nu aveam masina, nu aveam masina de spalat, nu aveam caldura, nu aveam seara curent electric, nu aveam mancare. Dar mi-am crescut copilul, am avut grija de el, am facut o facultate, un doctorat, am muncit, am tinut o casa, am spalat cu mainile cu apa rece de ma dureau, curatam cartofi la lumina luminarii, am facut o cariera, si nu am uitat sa fiu femeie. MA vopseam la miezul noptii in baie. Si MA SPALAM! Si nu regretam ca baietul meu creste, ca se mareste , ca incepe sa aiba lucrusoarele lui de facut, ca vrea sa mearga pe jos si vezi Doamne nu sufeream si nu regretam asta. MA bucuram ca vedeam ca toata munca nu e in zadar. Da, intr-adevar, un caz care ar fi trebuit semnalat protectiei copilului.
    SA va fie rusine!
    MM

    RăspundeţiȘtergere
  30. Sar'manaaaaaaaa d-na profesoaraaaaaaaaa!
    Moama, cat a trecut de cand nu am mai zis asa! :)))
    Intr-adevar, acum nu zau, ce d-voastra nu stiati ca mamele care sunt si femei si au si ele acolo o viata, ies la o cafea, un restaurant, o cumetrie mica, fac un dus, merg la coafor, trebuie denuntate la protectia copilului ?!?!? Eu zic ca pe alea cu job sa le bagam direct la inchisoare !!!
    :)))

    RăspundeţiȘtergere
  31. Doamna M, am şi eu o întrebare indiscretă, dacă se poate. De când a te vopsi e indispensabil pentru o femeie? Sau e ceva de admirat? De când e musai ca o femeie, pentru a se simţi femeie, are nevoie de manichiura făcută la salon?

    Şi cine v-a spus dumneavostră că mamele 'de aici' nu sunt femei? A, nu apreciază aceleaşi lucruri la o femeie ca şi dumneavostră? Păi să avem pardon, dar asta nu vă dreptul să jigniti pe nimeni, iar toate afirmaţiile pe care le faceţi aici sunt jignitoare în primul rând pentru dvs.

    Alăptez de aproape 3 ani. Şi o voi mai face atât timp cât şi eu şi copiul ne simţim bine. În ultimul an am făcut ceea ce se numeşte reconversie profesională, am dat facultatea de arhitectură şi cariera de arhitect în schimbul afacerii proprii de care mă ocup singură. Şi care merge excelent, aş putea spune. M-a încurcat cu ceva alăptatul? Din contră! Dacă alăptez nu înseamnă nici că stau acasă şi frec menta, nici că sunt nespălată, nici că eu ca persoană nu mai exist. Dacă priorităţile mele în viaţă sunt altele, dacă mi-am reorganizat viaţa astfel încât azi îmi permit să mă distrez cu copilul meu în parc până la 10 seara şi să ne prabuşim amândoi după, eu mă felicit şi nu mă compătimesc.

    Nu am întâlnit mamă până acum căreia să nu i se strângă o bucăţică de suflet când îşi vede copilul crescând. De bucurie şi de tristeţe în acelaşi timp. Remarcile dvs nu demonstrează decât multă rea voinţă.

    RăspundeţiȘtergere
  32. ionut, ma bucur ca avem si parerea unui tatic. Pardon, barbat :)))

    danesia, cine a zis ceva de mamele care se intorc la munca?

    RăspundeţiȘtergere
  33. Domana MM, imi pare rau ca v-a venit asa greu sa cresteti copilul.
    Ast asa, de introducere.
    Uitati, eu sunt o mama care a alaptat un an si 8 luni primul copil, al doilea are 2 ani si e inca alaptat.
    Sunt f tanara pt a avea copil de 7 ani(pt societatea de azi).
    Imi dau doctoratul, compun muzica care se canta in concerte, fac fotografii care ajung pe perete in expozitie.
    Fac dus in fiecare zi:))
    Nu ma vopsesc, pt ca nu sunt adepta vopsitului,sunt frumoasa asa cum m-a lasat Dumnezeu, am un sot care ma adora, un cerc de prieteni care ma apreciaza si care se bazeaza pe mine pentru orice problema oricand.
    Nu am bona la copii, bunicii lor sunt fie Dincolo , fie indisponibili, crestem copiii singuri, asa ca da, in acesti ani e greu sa merg cu sotul la concert, mergem pe rand, luand si fetita cea mare cu noi.

    Trebuie sa acceptati ca exista mame care isi traiesc extraordinar de frumos viata, fara sa-si inhibe instinctul matern.
    Uitati-va in urma si spuneti=mi...ce ati facut mai frumos in viata?

    Doctoratul sau copiii???


    Am sa las modestia deoparte si recunosc, la auzul muzicii mele unii oameni au fost asa de emotionati incat au plans in sala. Una dintre interprete canbta plangand.
    Insa aceasta bucurie imensa devine aproape de zero la o scara de la 0 la 100, in comparatie cu bucuria pe care o simt cand am copilul la san.

    Ani de zile femeile si-au reprimat aceasta bucurie, pentru ca nu au stiut ca e in regula sa o aiba.
    Bucurti-va pentru femeile din ziua de azi, care au sansa de a trai mai frumos.

    RăspundeţiȘtergere
  34. si pt toata lumea, scuzati ortografia, sunt ambii copiii treji:)))

    RăspundeţiȘtergere
  35. @ MM : Da! Sunt sotie si mama. Cu aceiasi sani mangaiati de sotul meu pot hrani si un copilas. Inainte sa intru in CIC am avut o situatie materiala care sa imi permita sa ma intretin si am avut ocazia sa imi petrec timp in compania femeilor despre care vorbeam mai sus. Si care era marele lor regret? De expemplu: cas-au ocupat numai de cariera si nu au o viata de cuplu, ca nu petrec suficient timp cu copiii lor acestia fiind lasati in grija bunicilor(asta in cazul fericit) sau a unor bone. Acele recunosc ca nu pot imbina cariera cu familia . Imposibil daca stam sa gandim la rece.
    Pacatul nu e ca te simti comfortabil in jurul femeilor independente…pacatul e ca te simti comfortabil DOAR in jurul lor si iti este greu sa te identifici cu acelea care sunt atasate si iubesc sa fie im primul rand mama cu norma intreaga si apoi femeie de succes.
    Si alte femei au fost mame pe vremea lui Ceausescu, eu iata am fost copil pe vremea aia. Imi emintesc de lumina vaga a lumanarilor de proasta calitate( apropos maica-mea incalzea apa sa spele vasele, nu era musai sa-I inghete mainile ;) ) si mai statea si taica-meu pe la cozi.
    Ca imi creste copilul? Nu imi rastalmaci cuvintele, ma bucur de fiecare progres a lui si ii respect intocmai ritmul.
    A fost o perioada grea pentru tine, inteleg oarecum. Acum sunt alte vremuri, alte griji,..

    RăspundeţiȘtergere
  36. Anonim4/10/09

    Degetica, eu nu am vorbit despre inhibarea instinctului matern, ci despre impletirea celor doua vieti- de femeie si de mama. Felicitari! Esti o femeie cu doi copii crescuti frumos si cu grija! Dar esti totodata femeie, ai grija de tine (vopsitul era doar un exemplu, sunt femei extrem de ingrijite care nu se vopsesc), ai o cariera care te face sa vibrezi (nu un simplu job!), compui, fotografiezi, ai prieteni etc. Da, tu le impletesti pe toate acestea, si iata ca se poate si asta chiar fara ajutorul bunicilor sau al bonelor (si apropos nu e ceva rau in a avea bona, cum par a sugera unii)
    Dar nu femei ca tine am eu in vedere. Ci femeile care nu mai fac si nu mai sunt nimic altceva decat mame. Si totusi nu au timp de dus!!! :))) Ce e trist e ca li se pare normal asa.
    Gandeste-te cum ar fi, in cazul tau, sa dispara orice altceva din viata ta, orice activitate, si sa ramana doar activitatile legate de copii. Faptul ca sunt f importante, cele mai importante, nu inseamna ca tb sa fie singurele, si nu inseamna ca activitatile tale in afara mamiciei nu sunt importante. Ele toate impreuna te ajuta sa fii ceea ce esti si sa ai satsifactiile pe care le ai. Se sustin si se leaga una de alta.
    Poate cazul tau e putin diferit, caci esti artist, dar gandeste-te ai putea fi o femeie fericita si implinita fara sa iti exprimi trairile in compozitiile tale? Fara sa te exprimi deloc in afara mamiciei? Fara sa ai nici o alta satisfactie decat cea de a-ti vedea copii cum cresc?

    (apa incalzita depindea de gazul din butelie si dc nu aveai posibilitatea sa il umpli cd aveai nevoie preferai sa-l economisesti pt gatit)
    MM

    RăspundeţiȘtergere
  37. Deci de job n-a zis nimeni nimic, dar pt femeile care merg la coafor si se intalnesc cu prietenii tre sa chemam protectia copilului?

    =))

    Eu zic totusi sa le bagam la puscarie pe cele cu job, ca daca pt o cafea in oras sau mers la o petrecere chemi protectia copilului, pt job ce mai faci, ca ala dureaza mult mai mult! E in fiecare zi!

    =))

    RăspundeţiȘtergere
  38. dar vedeti ca se poate si alaptand? acum vi se mai pare alaptatul la 2 ani asa dezgustator? ca de la asta am pornit.
    Eu alaptez baiat de 2 ani si cu toate astea am si o multime de alte preocupari.
    Diana alapteaza copil de aproape 3 ani si alte multiple alte preocupari.
    Ce combateti dumnvoastra nu e alaptatul, ci delasarea.
    Asa ca am sa va rog din tot sufletul sa nu le amestecati :)

    RăspundeţiȘtergere
  39. totusi Danaesia, unde bati? Ca nu te pot urmari...

    RăspundeţiȘtergere
  40. Eu tot nu pricep unde-i buba daca noi, astea "fara viata", ne simtim confortabil in momentul asta cu ce (ni) se intampla. Cred ca nu intelegeti cum si de ce ni se pot schimba prioritatile la un moment dat si va enerveaza ca nu sunt aceleasi cu ale dvs.
    Copilu-i in centrul vietii noastre. Dar pentru aia am facut o gramada din lucrurile pe care le-am fi facut si fara ea. Am mers unde am vrut, aproape cand am vrut. Ca putin imi pasa de cariera? Ha! Pai sunt atatea lucruri mai importante, ca si fara copil nu mi-ar ajunge timpul de toate. Ca prefer sa ma joc sau sa citesc decat sa ma duc la salon sau shopping? :)))))
    Ah, si am citit articolul caruia i-ati facut atata lobby mai sus. In afara ca-i foarte slab din punct de vedere stilistic, ii lipseste cu desavarsire fair-play-ul; mi-a lasat impresia a fi scriitura unei persoane frustrate, lipsita in totalitate de toleranta, care scrie fara sa aiba habar de fapt despre ce scrie - vezi si lipsa de informare si reaua-vointa cu care s-a apucat de treaba.

    RăspundeţiȘtergere
  41. Eu stau si ma intreb de ce trebuie sa ai o cariera, nu un job ca sa te poti considera femeie implinita. Eu am doi copii, unul dintre ei este cel din poza de pe prima pagina, cel ce creste la sanul mamei de 1 an si 1 luna. Mai am un baiat de 3 ani care creste pe langa mama lui. Inainte de a avea copii am avut o cariera. Si am renuntat la ea si as mai renunta la ea de 1000 de ori ca sa retraiesc momentele fericite alaturi de copii mei. Sa inteleg ca asta ma face mai putin femeie? Nu pe bune suna a film prost asta. Eu ma bucur de fiecare clipa alaturi de copii mei. Nimic dar nimic pe lumea asta nu m-a facut sa ma simt atat de implinita si fericita cum ma face Alexei cand ma intreaba ceva sau Dimitri cand se apropie de mine zicand tzitzi. Nu as da momentele astea pe nicio cariera din lumea asta. Si pentru informarea celor curiosi: ma spal, ma epilez, ma tund, ma machiez zilnic chiar si cand ma duc in parc cu ei, ma duc cu sotul la filme, calatoresc chiar daca alaptez. Preocuparea mea principala sunt ei si cand ei si ma bucur teribil ca este asa.

    RăspundeţiȘtergere
  42. Incepusem sa citesc aici acum cateva zile si zambeam in ideea ca "bad publicity is also publicity"

    @ Rox, felicitari pentru actiunea reusita!

    Razboiul asta personal de aici, fara temei estetic sau stiintific mi se pare absolut absurd. De aceea tind sa nu ma bag in detalii. Cine vrea sa alapteze o face, o mama responsabila se informeaza (thanks God e destul material in lumea asta) iar cine se simte repugnat de actul alaptarii poate in orice clipa sa intoarca privirea in alta parte.

    A alapta e pentru mine ca si decizia de a face sau nu dragoste cu partenerul: imi apartine in totalitate si nu priveste pe nimeni in afara mea si a partenerului. Sa o discuti in public, cat cum si de ce atat de des si de lung, si inca in plus, sa ii atarni o judecata de morala ambigua e absolut o impudoare.

    Acuma sa va spun povestea mea. Sunt o femeie, un regizor de teatru, o ganditoare de-a curmezisul, mai sunt pe alocuri normala o mama si sotie si viitoare mama iar, si matusa si croitoreasa si femeie de servici la mine acasa si afacerista si gradinareasa si telefonista si de toate.

    Am alaptat-o pe fetita noastra 2 ani si 6 luni, pana s-a intarcat singura. Am alaptat-o din dragoste nu din convingere ca fac bine. Asta mi s-a confirmat abea dupa, si continua sa mi se confirme zilnic. Bilantul final e : I dont want to miss it!!!!

    Am alaptat. A fost o relatie de dragoste de un anume fel cu fetita noastra. Si asa ca in toate relatiile amoroase ne-am iubit si ne-am certat deopotriva. N-am fost devotata 100 % (cel putin nu in sensul idilic si dulce romantic al imaginii de mama sfanta), am avut curajul sa nu imi cer nici mie nici ei imposibilul si sa nu caut perfectiunea. Am fost indragostita si am fost si nefericita, am fost dedicata total ei si am fugit de ea. Ca-n orice relatie de dragoste.

    Dar n-am incetat nici o secunda sa fiu eu, femeie, regizor, ganditor etc. Am lucrat la proiecte de teatru si film, am calatorit lumea (toti trei!) si ne-am ajustat mereu unii la altii.
    Si asta nu prentru ca sunt feminista (nu dau doi bani pe dogme si pe labels) ci pentru ca am continuat sa traiesc si sa imi impart viata nu numai cu un om minunat ci acuma cu doi. Si in curand cu trei.

    Exista vreo eticheta pentru mine?

    O sa fac copii, o sa umplu lumea de plozi, o sa-mi sfartec coridorul amorului cu plozi nascuti acasa, o sa alaptez si o sa fiu atasata pana la cer si inapoi, o sa imi ador familia si totusi, o sa fiu si eu a mea! Si cand voi avea nevoie de mine, o sa ma caut. O sa ma gasesc.

    N-am facut un proiect din a avea familie. N-am facut un proiect din a creste copilul. Am facut doar un proiect din a fi OM. Si din a trai asa cum ne simtin noi bine. Si suntem, fara nimic spectaculos in afara de minunea de a trai impreuna.

    Ce rost au judecatile dumneavoastra, Doamna cu Feminismu´?
    E mai simplu daca impartiti lumea in alb si negru ca sa va simtiti militanta pentru oaresce?Eu prefer intre alb si negru materia cenusie, dar se pare ca dumneavoastra n-ati avut parte de prea multa.

    Banuiesc, ca nu ati fost niciodata alaptata.

    ®aluca J.M.

    RăspundeţiȘtergere
  43. Se vorbeste mult despre faptul ca alaptatul face bine copiilor nostri.

    Cu riscul sa devin impudica aici, pot sa spun ca atunci cand imi alaptam copila cu trup si suflet (perioadele de deriva au fost putine si necesare pntru a reveni mai infocata - cum spuneam mai sus, ca-n orice relatie de amor) am trait o satisfactie corporala extraordinara!

    Copilul meu s-a simtit sigur si el in paradis. Si eu la fel. Sunt multe mame cu care am stat de vorba despre orgasmul alaptarii. Si trebuie sa recunosc ca devenisem intr-un timp dependenta.
    Nu trebuie sa dau detalii, sper ca toate femeile de aici au trait in viata lor un orgasm sa stie ca e totusi, o chichitza destul de placuta. Can you follow, Doamna cu Feminismu´?

    Nu e si asta o pozitie extraordinar de egoist feminista? Sa alaptezi pentru a.ti sustine nivelul de placere, de ositocina? Pentru a nu fi dependenta de barbat (aici exagerez voit)

    Cu putina inteligenta, Doamna cu Feminismu´ati putea sa va impacati cu ideea alaptarii, sa reevaluati teoria mea si sa ne deveniti chiar apostol.

    Mult succes la sudarea unei noi teorii a feminismului orgasmic.

    Semneaza,

    Judith Butler care refuza sa se mai culce cu Simone de Beauvoir si drept cyborgsubstitut o alapteaza pe Donna Haraway

    ®aluca J.M

    RăspundeţiȘtergere
  44. Daca cineva gaseste tiparul pentru a fi femeie, ma abonez si il cumpari si eu. Pana acuma nu mi.a iesit!

    RăspundeţiȘtergere
  45. Parca feminismul asta era gandit ca sa-i croiasca femeii cai pentru a-si manifesta deplina libertatea de alegere.
    Sau ma insel eu?

    Acuma feminismul inseamna uniformizare dupa tipare indicate de niste doamne profesoare, a caror competenta in materie de feminism si right-do ce o valideaza? Celebritatea? Cariera?
    IQ-ul?

    Si nu doar ca mamele sunt studiate stiintific ca niste cobai, soarecilor astora, care nu stiu incotro sa alerge pe roata din cusca, li se mai ofera, probabil in loc de hrana (spirituala), si prelegeri la tava despre reteta fericirii!! Incredibil!
    Ce noroc pe noi ca a descoperit-o cineva! Si femeie pe deasupra!

    Si e atat de simpla: sa faci dus des, sa te rupi de copii si familie repejor, ca sa intretii o fulminanta cariera, timp in care sa socializezi marunt, prin cafenele, coa-foruri si magazine ... Apoteotic.

    Ah, haideti, cu toate in cor, sa fim fericite ca suntem femei si fericirea e atat de la indemana!

    Nici nu stiu ce sa fac - sa rad sau sa plang, zau asa.

    Cu toate astea cred ca mai bine imi vedeam de ale mele, ale maternitatii, momentan, clar mai importante, decat sa adun la suma de oameni care i-au acordat prea multa importanta acestei distinse doamne ...

    RăspundeţiȘtergere
  46. Ma gandesc ca M&M -sau poate doamne ca Mihaela Mieroiu- dat fiind ca au nascut cu multi ani in urma, o fi uitat o treaba..
    ASA CA VIN CU UN FAPT CONCRET; treaba cu lipsa dushului e cat se poate de reala si nu se intampla din delasare! ci, pt ca, f probabil, in primele 3 luni de viata copilul plange interminabil; adaparea lui, a organismului, la noul mediu de viata (asta extrauterin) se face ceva mai anevoios. Iar pruncul asta, "nenorocosul" asta, nu se alina decat in bratele mamei, la sanul mamei, pe umarul mamei..
    E POSIBIL! E ADEVARAT! E O REALITATE! SE INTAMPLA! Nu oricui, DAR SE INTAMPLA!
    Si ce faci atunci? Ce faci daca ai "nenorocul" asta de a fi nascut un copil care nici nu doarme dincolo de dureri? PUI COPILUL LA RESPECT PT O PARTIDA DE DUSH, de sex, de coaforeala, de shopping?
    Sau e mai cuminte sa inveti sa traiesti cu realitatea -deci sa te (re)organizezi, sa te adaptezi-, cu "noua realitate",
    ca atare te imbaiezi o data la cateva zile (n-o sa intru in amanunt aici, dar asta e si recomandat pt o mama de nou-nascut) pana pe la 3 luni ale copilului ori pana cand o da d-zeu sa se adapteze si el..
    ..si sa vezi apoi cum iti face loc de dushuri si bai cu spuma cat ii ziua de lunga?! Ba poate mai iei si pruncul cu tine in cada sa sarbatoriti "putinta" de a face dushuri, bai lungi si relaxante.. ?!
    aa? cum suna? :)

    Oh, cat e aici delasarea si cat asumarea reponsabilitatii adaptarii la nou parcurs, unui nou stil de viata?

    Acum ganditi-va ca femeile pe care le-ati citit povestind ca n-au loc de ele insele ori de un amarat de dush sunt fix femeile incadrate in situatia descrisa (destul de anemic) ceva mai sus.. Si ca, dincolo de situatia asta pe care au intalnit-o LA UN MOMENT DAT in maternitatea lor, cel mai adesea la inceputul maternitatii, sunt femei cu o viata plina, colorata, admirabila poate..?
    Deci muscati-va buzele, doamna! Invatati sa priviti in ansamblu, nu magareste!(pardon :) ) Viata fiecaruia nu-i un pasaj citit/ scris pe net, pe un forum, ci muuult mai vasta, mult mai complexa!

    In mesajele astea pe care vi le construiti avocateste, sa parati, sa scoateti si sa intoarceti camasa, ati uitat un lucru; ca ati pornit de la dezgustul pe care vi-l provoaca imaginea copilului atasat la sanul mamei (indiferent ca-i san de "mama carierista" sau mama care-si gaseste fericirea in viata de familie)!

    RăspundeţiȘtergere
  47. Anonim5/10/09

    In primul rand imi vine extrem sa cred ca aceea care semneaza MM este cu adevarat Mihaela Miroiu. Nimic din ceea ce a scris nu indica cultura, deschidere si nici chiar inteligenta, calitatti pe care cred eu ca ar fi necesar sa le detina in calitate de profesor.
    Dar trecand peste, eu sunt una dintre mamele ca "nu au putut" sa-si alapteze copilul decat foarte putin. Si tocmai asta e marele necaz, Doamna MM. Nu numai ca nu ma simt mai femeie pentru ca nu am fost "vaca" macar un an, ba din contra, privind la mamele acestea pe care dvs. le desconsiderati, ma simt mai putin femeie si sper din tot sufletul sa mai am un copil si sa am ocazia sa alaptez. Abia atunci m-as simti implinita ca si femeie.
    Inainte sa nasc am facut o facultate si master si doctorat si aveam o cariera infloritoare. Eram multumita de mine, de ceea ce realizasem, insa departe de a ma simti implinita.
    Inainte sa ma casatoresc am "fost" cu multi barbati, pentru ca asa am ales sa-mi traiesc viata. Am mers in cluburi, am baut, am fumat, am dansat pe mese. Am mers la shoping, am stat cu fetele la o barfa mica, am calatorit. M-am simtit bine, am fost fericita, am amintiri placute, insa aceea era o viata superficiala.
    Adevarata viata a inceput cand am devenit 3, cand am nascut, cand am devenit parinte.
    Am renuntat la cariera fara sa clipesc si nu am absolut nici un regret. Acum lucrez intr-un domeniu conex, nu este vorba despre o cariera, ci doar despre un loc de munca care sa-mi asigure un minim contact social si asigurarea de sanatate. Este alegerea mea. Si stiti de ce am facut alegerea asta? Pentru ca am program fix, la ora 4 sunt deja cu copilul, plus ca am vacante ca-n invatamant si-mi pot permite sa calatoresc.
    Cand am un pic de timp liber stiti ce fac? Repet, este alegerea mea. Imi iau copilul si ma distrez, fie mergem prin parcuri, fie ne urcam in tren si dam o fuga pana la munte, fie mergem la cumparaturi. Ei bine, toate astea pe mine ma fac fericita si implinita.
    Si va mai spun un lucru. Am prietene vechi, care de feministe ce sunt nu au vrut sa se transforme in niste "vaci" si sa nasca si sa creasca un copil. Ei bine, mi-e mila de ele. Asa cum imi este mila si de dvs. Cat de superficiala sunteti ca sa puteti crede ca epilatul te face mai femeie decat alaptatul?
    Si pentru ca tot discutam si despre vaci...in vara asta am vazut cum veneau vacile de la pascut, intr-un sat. Si am vazut o vaca care plangea cu lacrimi mari pentru ca nu-si gasea vitelul. Stimata doamna, aceea este o imagine pe care o voi pastra toata viata si fara sa-mi fie teama ca jignesc pe cineva, afirm ca vaca aia era mai femeie decat ati fost sau veti fi dvs. vreodata.

    RăspundeţiȘtergere
  48. Anonim5/10/09

    Hehe, foarte tare discutia :)
    Doamnelor si domnisoarelor, eu sunt barbat.
    Faptul ca ma confrunt aproape zilnic cu discutii la maniera asta dar pe teme diferite ma face sa va las aici doua randuri din care sper sa se lege ceva:
    1. Echipa "Alaptatul tarziu": a ales varianta asta din pasiune, dedicatie si cu convinderea ca asta este ce e mai bun pentru copilul lor. Daca treaba asta deformeaza corpul, sanii sau altele este clar alegerea lor asa cum un sportiv alege pentru performatza sa-si remodeleze corpul pentru a servi cat mai bine sportului pe care il practica. Diferenta o face faptul ca doamnele in cauza o fac nu pentru laurii gloriei ci pentru sanatatea puiului lor. Este aceeasi alegere ca atunci cand strangi bani de cand e copilui mic pentru ca el sa studieze la Sorbona. Tu sacrifici asumat ceva pentru un moment care se va produce sau nu. Poate copilul va avea o sanatate de fier sau nu. Sau poate va afecta sanatatea lui psihica printr-un atasament extrem fatza de mama sau nu. Asta n-o stim. Ceea ce stim este ca un grup de mame s-au hotarat sa faca asta. Doamne-ajuta si sa fie-ntrun ceas bun!
    2. Echipa MM: si ea la randul ei mama, a ales varianta "carpe diem". Gata cu statul dupa fundu' copilului, vreau sa-mi traiesc viata, sa ma bucur, sa fiu frumoasa, admirata, desteapta, emancipata si in general sa gust ce-i mai bun din tot. Si sa-i invat si pe altii sa faca asta. Bravo, foarte tare!

    Ce se confrunta aici sunt alegeri ale fiecaruia. Iar alegerile nu se pot confrunta :)
    Alegerile in sine se vor dovedi mai curand sau mai tarziu bune sau nu.
    Nici doamna MM indiferent cat de virulenta si extremista este nu va putea vreodata schimba cursul sau rezultatul unei alegeri facute de voi la fel cum nici nu veti putea vreodata schimba cursul sau rezultatul alegerilor alcuiva.

    Asa ca discutia pica din start. Doamna MM isi va raspandi in continuare samantza iar ea va rodi [b]numai pe pamant prielnic[b], iar voi veti merge mai departe in demersul vostru si va veti creste si proteja copiii asa cum puteti voi mai bine.

    Va doresc toate cele frumoase.
    Sebastian

    RăspundeţiȘtergere
  49. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundeţiȘtergere
  50. Anonim5/10/09

    Sigur, Alinuta,doar stim cu toatele ca tu nu "socializezi marunt" si ti-ai dedicat viata mariei sale inmultitul, ca doar de asta ai emigrat, nu ca sa muncesti, iar periodic ne bati la cap pe toate cum asta-i unica cale si menire a femeii in viata si te chinui sa ne convingi cat de fericita esti tu facand asta. Ia sa citesti si tu linkul lu madam aia de mai sus, ca asa mi-a amintit de tine... Comentariul tau e din seria "superioritatii" femeii care n-are timp de dus sau cum?

    RăspundeţiȘtergere
  51. @Anonim, nu stiu la care "toatele" te referi.
    Deja, alaptarea fost scoasa din context.
    Nu mai insista cu "nu faceti dus" (si asta s-a scos din context!) pentru ca nu exprima realitatea.
    Emiti judecati la adresa Alinei si jigniri.
    Faptul ca nu impartasim aceleasi conceptii, idei samd nu iti da dreptul sa uiti de bunul simt.

    @Sebastian cred ca ai tras o concluzie buna a acestei discutii.

    RăspundeţiȘtergere
  52. mei, ce aţi mai scris aici...
    Am râs, m-am tăvalit de râs!!! Am stârnit compasiunea unei protectoare a feminităţii!! (feminitate= cum vede MM feminitatea? Deţine MM adevărul? Oamenii au dreptul să fie diferiţi? Putem să acceptăm şi să celebrăm diferenţele dintre noi, sau trebuie să ne aliniem cu toatele dogmelor lui MM? Fetelor, tocurile de 15, rujul şi rimelul, cafeaua şi bârfa, un mobil lucios, un mers înţepat, un decolteu pudrat - şi gata! aţi devenit femei!)
    Fără glumă acu', stăm destul de nasol... MM, oare astea pleacă de la nevoia ta de contrbuţie la independenţa şi autonomia femeilor?
    Femeile nu mai sunt în siguranţă dacă aleg să-şi alăpteze copii la o varstă mai mare decât cea pe care o crezi tu prea mare?
    Dacă ar exista o specie aparte de femei puternice, echilibrate, care ar fi descoperit că putem avea o balanţă, nu doar extreme? Putem împlini atât nevoile copilului, cât şi pe ale noastre? Le putem valoriza la acelaşi nivel?
    Nu mi se pare maternitatea o perioadă de sacrificiu, nu văd mama ca pe o femeie crucificată pe altarul familiei. Sunt trista pt cele care se văd in postura asta. Dar aici noi vorbeam despre altceva.
    Despre bucuria de a-ţi lăsa copilul să crească acolo îi este cel mai bine: lânga mama sa! Ma gândesc ce fel de femei ar creşte din fetele noastre ale căror nevoi ar fi respinse, care nu ar avea dreptul la respect şi la a fi o persoană, chiar din prima zi...
    E frustrant să trăieşti cu impuneri aşa cum ai trait tu în comunism... Cultura societăţii apasă încă greu pe ţara noastră.
    Poate dacă ne-am pune în locul copilului şi am fi întrebaţi, am răspunde simplu: Vreau lăptic de la mami! Am nevoie de mami şi de căldura ei! Cei mai importanţi ani din viaţa lui sunt primii. Am citit pe site-ul unei d-ne dr "First three years last forever!" De memoria emoţiilor, filtrul prin care va trece apoi orice experienţă, ai auzit, MM? O bază solidă, un copil securizat, inţeles, de aici va creşte adultul, femeia cu stimă de sine, seninătate şi echilibru...
    Şi nu ai de ce să mă plângi pe mine, eu chiar am făcut nişte treburi de când sunt mamă, animată de energia imensă pe care o am de când am născut a 2-a oară. Am ajuns acasă dansând şi plină de idei despre cum pot contribui la schimbarea naşterii în România.
    Între timp am început o facultate, sunt anul III acum, am parcurs seminarii de formări şi dezvoltare personală, ceva examene internaţionale, un pic de mountain bike, tetru, operă, cinema nu mai zic, acuşi mă vezi şi trainer într-o treabă f faină, cursuri de Educaţie liberă, un mic club, apoi karaoke, poate şi jocuri de mimă până dimineaţa. Studenţia e la zi, la stat, iar carol davila nu-i chiar uşor de trecut, dar mie mi-a ieşit, chiar de profii imi ştiu copiii ca pe studenţii obişnuiţi. Dar şi fii-mea ştie să oprească o hemoragie - am vazut-o, îi place la nebunie! Am vro 7-8 (cine mai numără?! :)) diplome de pe la niscaiva congrese şi ceva certificări internaţionale.
    Mai mult decât toate lucrurile pe care le facem una sau alta dintre noi, eu le admir pe cele caare au toate resursele pentru a se dedica, cu BUCURIE, copilului lor.
    Ca sa închei CV-ul îţi arăt una mai nouă la care am pus umărul meu de femeie care îşî ia singura deciziile:
    http://www.youtube.com/watch?v=C5Nl09rh2HQ

    RăspundeţiȘtergere
  53. Eu nu am terminat o facultate, nici nu avut ocazia sa fac cariera. Sunt o simpla asistenta medicala care nu s-a culcat cu nimeni pentru un job si nici nu si-a ridicat sanii la un interviu. Acum stau acasa de dimineata pana seara de 3 ani si continui sa fac asta pana implineste si fiul meu 3 ani, tocmai din acelasi motiv: sunt cei mai importanti ani din viata. Nu am ajuns la teatru, nici la opera, nu am mai vazut un film de la cap la coada, am citit maxim 4 carti. Ma simt implinita prin copiii mei, iar asta nu ma face mai putin femeie! Doar am ajutat cateva familii nevoiase cu copii bolnavi sa stranga banuti pentru medicamente, am facut de asemenea munca caritabila de cate ori am avut ocazia. Asta ma fac sa ma simt om. Ma simt bine in pielea mea si daca nu apuc sa fac un dus ci doar sa ma spal partial. Acum fug sa-mi culc copilul!

    RăspundeţiȘtergere
  54. Io, ajuns la capetu' comentariilor d-acilea, tot n-am înţeles ce e duamna MM: „militantă feministă” 'au „miliţiană feministă”? Aşa, judecând după nivelul 'telectual al intervenţiilor dumniei sale, aş jura că-i vorba de cea de-a doua variantă.

    RăspundeţiȘtergere
  55. @ Anonimul caruia stilul meu de viata ii sta in gat, se pare:

    Intamplator in ultimii 4 ani (de cand am devenit mama) am reusit sa-mi fac dus cel putin zilnic. :D

    De militat, singurul lucru pentru care militez este RESPECTUL, cuvant a carui semnificatie se vede clar ca iti scapa.

    Cat priveste munca, nu-ti doresc sa fi muncit cum am muncit eu, vreodata: pe salarii de mizerie, cate 20 de ore pe zi, nopti intregi si cu sanatatea subrezita din cauza efortului. Asa, pentru binele poporului.

    De emigrat am emigrat ca sa-mi cresc copiii intr-o lume mai luminata, si la propriu si mai ales la figurat. Cu atatia oameni care gandesc ca tine, acolo (ori aiurea), decizia mea e clar justificata si justificabila. Din fericire exemplarele din soiul tau se numara pe degete downunder.

    Si nu-ti face griji, nu statul (asta de aici) ma tine acasa, nu "huzuresc" pe banii nimanui altcuiva decat tot pe cei munciti la noi familie.

    PS Si mie incepe sa-mi fie din ce in ce mai greu sa cred ca semnatara ANTI-something de aici e chiar Mihaela Miroiu. Macar (de)formatia profesionala ar fi trebuit sa induca o cantitate infima de intelect si pricepere. In sensul de intelegere.

    RăspundeţiȘtergere
  56. Si inca o mirare: bat pe cineva la cap??? In ce fel, tinand un blog personal? Cui nu-i place ce scriu, n-are ce cauta acolo.
    Sau am fortat pe cineva sa ma citeasca ori sa ma aprobe??

    RăspundeţiȘtergere
  57. Anonim6/10/09

    Mai Alina, informatia cu ne-dusul o am de pe blogul de mai multa vreme, asa ca las-o balta. (Si alte informatii cu murdaria)ziua are 24 de ore, deci tu chiar nu ai cum sa fii muncit 20, poate odata la nu stiu cand ai muncit max 14-16 la vreun deadline si cate n-am facut-o. Si pe salarii de mizerie, si in tara si in strainatate (ca oamenii de asta pleaca in strainatate, sa munceasca, sau cel putin oamenii prosti), ca asta e viata.
    Nu stilul tau de viata imi "sta in gat" (ce expresie romaneasca!) ci atitudinea pe care o ai fata de cei care nu gandesc sau nu fac ca tine. TE prezenti drept foarte rationala si deschisa la alte puncte de vedere, dar fereasca sfantul ca altcineva sa vrea sau sa zica altceva decat ce zici tu, ca o tii mortis pe a ta si sustii pana in panzele albe ca atitudinea/parerea ta e cea mai buna. Tu ai intotdeauna cel mai bun sfat pentru orice mama. Chiar cand ti se spun clar anumite lucrurisi mama respectiva makes a point . Trebuie intotdeauna sa ai tu ultimul cuvant si sa ii convingi pe ceilalti de adevarul acestuia. Si pe blogul tau, dar si pe ale altora.
    Unele din posturile tale m-au enervat: pentru ca sustineai diferite prostii doar pt ca asa ti s-a intamplat tie, asa ai facut tu: ce frumoasa sunt pentru ca m-am ingrasat de la sarcini, ce desteapta sunt pt ca sunt mama si am grija de o gospodarie si alte asemenea. Fascinanta era recurenta acestor teme si ardoarea pe care o puneai in a argumenta ca e ca tine si ca asa ar tb sa simta orice femeie - ardoarea pe care o pui in fiecare post sa ne demonstrezi cat esti tu de fericita, ce viata fericita ai si ce minunat e sa stai acasa sa faci copil dupa copil si sa nu faci altceva decat sa stai cu copii. M-am enervat o vreme recunosc. Dar stii ce m-am gandit apoi? Mai frate dar daca femeia asta dedica atatea eforturi in a-mi arata mie ce fericita e, ce multumita e ca e grasa pt ca e mama si nu mai stiu ce bazaconii, femeia care incearca sa ne convinga pe toti ca cel mai bine e ca ea, pentru ca, de fapt, femeia care tasteaza toate astea e frustrata si nefericita si are pur si simplu nevoie sa se autoconvinga ca e fericita, are nevoie sa isi repete asta si are nevoie ca altii sa o creada ca sa se poata scula a doua zi de dimineata?

    RăspundeţiȘtergere
  58. Anonim-o/ule, repet, ce cautai la mine pe blog?
    Daca asa de tare te enerva ce citeai, cum de ai scotocit, periodic inteleg, blogul meu??
    Fascinatia lui les fleurs du mal, ori ce, curiozitatea psihanalistului in fata interpretarii fluturelui pictat??

    Asa cum nu inteleg ce cauti aici, daca alaptatul (in fine, prelungit) te dezgusta?

    Da, asa e, eu sunt din aia care simte nevoia sa spuna cand si de ce e fericita, macar aici m-ai nimerit, sunt verbalizatoare in sentimente!

    Nu in ultimul rand pentru ca prea adesea sunt privita intrebator si cu prejudecata de catre oameni ca tine, cum ca n-as avea motive sa fiu. Voila de vezi!
    Sa invatam sa cum sa fim fericiti, ce idee grozava!

    S-atunci imi pun raspunsurile pe blog, si pentru ochii altor mame care se simt trimise la colt, pe coji de nuca.
    Fiindca e foarte usor sa aluneci pe panta dezamagirii din cauza de perceptie exterioara in-validatoare.
    Imi place sa cred ca postarile mele au constituit o mica frana impotriva acestei alunecarii pentru alte mame (din alea de ma citesc cu placere si nefortate de nimeni, nici macar de dead-line-ul la proiectul de studiu al fatetelor maternitatii), care au experimentat aceleasi trairi ca si mine.

    Din pacate, cum ziceam, pe langa binevoitori si prieteni, mai sunt si bagatori din astia in seama, ca tine, care, incep sa banuiesc, chiar nu au o viata personala, prin urmare cauta nod in papura in ale altora, sub pretextul studiului sociologic de caz.
    Pretext realmente subtire, un cercetator se multumeste sa observe si sa traga concluzii, nu sa intervina in situatie, altfel stiinta devine pur si simplu barfa ieftina. Si prejudecata de doi lei.
    Ca sa nu mai vorbesc de inconsistente, generalizari, extrapolari, incapacitate totala de filtrare a diversitatii, intoleranta crasa si vanitate absurd de stupida.

    Murdaria e in ochii celui care priveste.
    Si blogul si deciziile mele in viata imi apartin si ma privesc. Nu oblig pe nimeni sa adere la ele, nu-mi fac reclama nicaieri, nu adun admiratori si nici prozeliti, nu-mi comercializez opiniile si nici nu le var cu forta nimanui pe gat.
    Blogul meu nu e o culegere de retete ale succesului ori cheia la cutia cu secretul fericirii, ci prezentarea subiectiva a unor franturi din viata mea si experienta mea personala. Pe care aleg sa le impartasesc cum si cu cine imi face mie placere. In nici un caz nu le prestez sub forma de doctrina-mamelor-care-stau-acasa-cu-copii-si-ii-alapteaza! Ok?

    Ori tu ai pretentia ca ma poti diseca ca pe un cobai si-apoi sa-ti fluturi ostentativ si acuzator parerile despre ce-ai descoperit tu in/la mine (care mine? ce stii tu despre persoana mea, in afara de niste randuri si poze, inerent selective, intr-un spatiu virtual??).
    Nici macar psihanalistul meu, daca l-as avea, nu s-ar incumeta asa repejor la pus diagnostice.
    Ceea ce clar imi demonstreaza ca, in afara prejudecatilor, agresivitatea ta rezulta dintr-o masiva frustrare interioara.
    Eu imi prezint ideile in spatiul personal, tu esti cea/cel care intra pe teritoriul altora si face abuz!

    Atitudinea mea fata de toti cei care imi sar la jugulara este da, una de dezgust, sila, iritare.
    Si ca defulare/refulare am postat si despre asta pe blog.
    Pentru ca multumirea mea personala nu este un subiect de dezbatere sau de dreptate.
    Cand cineva imi spune ca sunt frustrata si nefericita, vorba aia, doar ma citeste mai bine decat ma stiu eu, e normal sa am o opinie. Si cum sunt o persoana extrovertita, cel mai adesea mi-o si exprim.
    Cu toate astea, opiniile mele n-au agresat pe nimeni la modul jignitor pe care ti-l permiti tu aici.

    Asa ca inainte sa-mi faci mie profilul psihologic, ia oglinda, impreuna cu comentariile tale de aici, si tine-o bine in fata, de acolo trebuie sa incepi cu sfaturile si militarea!
    Cand ai sfarsit cu tine, poti trece si la ceilalti.
    Dar, daca nu ma insel, asta e apanajul lui Dumnezeu.

    RăspundeţiȘtergere
  59. Anonim6/10/09

    Oricum tu nu crezi in psihanalisti. E o chestie prea moderna pt tine. Macar abtine-te sa "bagi opiniile tale pe gat" pe blogurile altora.
    Nu vrei ca multumirea ta sa fie subiect de dezbatere, nu mai incerca sa ne convingi de marea ta fericire.
    Si termina cu atitudinea asta superioara de tip: vai ce desteapta, educata, inteligenta sunt eu, sa nu cumva sa uit sa mentionez periodic ca am facut si eu o facultate, si vai tocmai de desteapta ce sunt sustin statul acasa si le dau lectii tuturor ca cel mai bine e cum fac eu si moarte coapte toate femeile trebuie sa stea legate cu copilul de gat sa nu cumva sa iasa din casa, sa stranga din dinti si sa rabde ca asa e normal - a se citi asa fac eu care n-am o viata dar celelalte de ce-ar avea?
    Apropos, cum se face ca tot timpul te arunci sa vorbesti, te contrazici singura, ceilalti iti arata dar nu recunosti niciodata si nu iti iei cuvintele inapoi, madam care face dus in fiecare zi?
    Esti o femeie frustrata ca stai acasa toata ziua cu trei copii. Macar nu ne mai propovadui fericirea, te rog frumos. Mai sunt si femei care atunci cand se simt frustrate sunt in stare sa iasa din situatie, sa o schimbe, sa isi faca o viata. N-ai mai invatat pana acum ca nimeni nu are mereu dreptate?
    In afara de Dumnezeu?

    RăspundeţiȘtergere
  60. Quod erat demonstrandum (qed)

    Oglinda, unde era?
    Frustrarea, unde era?
    Cine pe cine incearca sa convinga?
    Cine pe cine ataca?
    Cine face judecati de valoare?
    Cine face pe desteptul/desteapta aici?

    Daca traiesti in Romania, mai bine ai merge la culcare. E o ora mica, nu de alta.

    Gata, Rox, scuze ca m-am intins, pe bucatica ta, dar din motive de atac la persoana mea, m-am simtit oarecum indreptatita sa raspund.
    E clar ca mi-am pierdut vremea.
    Dar poate cineva invata ceva si de aici.

    RăspundeţiȘtergere
  61. ps
    Anonim, trimite-mi te rog frumos adresa ta de e-mail. Vreau sa-ti atasez o poza relevanta cu mine, datata si tot, sa vezi cat sunt de "grasa". Si nefericita.
    Iar peste cativa ani, cand statutul meu de stay-at-home-mum va deveni, inevitabil, working-mum, eventual cu popularul "de succes", o copie dupa payslip ori alte dovezi de achievement, ca intr-adevar sa ai cu ce hrani frustrarile astea ce nu te lasa sa dormi, cand e vorba de viata mea. :DD

    ps2 Daca nu ma faceam jurnalist, a doua meserie pe lista de preferinte era cea de psihanalist. M-ai "citit" la fix! :))))
    Dar nu-i timpul pierdut, sa stii. Promit ca daca ma apuc de cariera asta, tie iti ofer consultatii gratuite, permanent!

    RăspundeţiȘtergere
  62. Anonim6/10/09

    Esti o tata cu pretentii de intelectuala. Repeta-ti asta cu "working mum", te ajuta sa mergi inainte. Si asta cu succesul e un vis frumos. Nu renunta la el, dar vezi, tu dupa atatia ani de stat acasa, cam greu. Dar stii si tu asta.
    stiu deja cum arati. Si oricum nu pierzi nici o ocazie sa te "lauzi" cu kg, taieturile de la cezariene si alte alea. Norocul tau ca ai un sot destept care iti spune ca arati bine de cate ori il intrebi, ca sa nu il bati apoi la cap. Si norocul tau ca el e mai in varsta.
    Un lucru te rog: nu te mai fa ca nu intelegi ce am zis mai sus. Cand noi astea mai feministe proaste ne plangem ca vrem si o viata de femeie pe langa cealalta de mama, nu ne mai explica tu ce si cum si nu mai insista la nesfarsit. Lasa-ne in prostia noastra, sa "gresim" noi cu copii nostri dupa capul nostru si nu ne mai fa apologia ta. Am vrut doar sa iti spun ca stiu ce frustrari ascunde.

    RăspundeţiȘtergere
  63. anonim-contra-alinei,

    uite cum sta treabaȘ
    sa zicem cazul alinei s-a: intamplat ca afacut 3 copii unu dupa altu . Copiii trebuie alaptati un an minim dupa normele organizatiei mondiale a sanatatii, timp de 6 luni nu e voie sa-i dai alta mancare pt ca ii nennorocesti stomacul care nu are enzimele necesare digerarii altor alimente.
    Asa ca solutia e sa stai acasa sa alaptezi.

    care-i problema ca tine un blog unde povesteste? tocmai pt ca e super inteligenta, pregatita, stie sa scrie, etc etc, a gasit o modalitate de a invarti un pic rotitele si de a avea spatiul ei intre 2 alaptari.

    un om cu adevarat inteligent gaseste fericirea oriunde il poarta viata. Pe principiul: daca tot trebuie sa fac asta, macar sa o fac bine.

    Inteligenta inseamna sa mergi odata cu valul ca sa iesi la liman, nu sa lupti ca tampitul impotriva tsunamiului.
    ce ai fi vrut sa faca ea? sa isi dea copiii la cresa si sa ii vada seara 3 minute? pentru ce? sa demonstreze ce? mai are cativa ani de stat acasa si dupa aia, cand fetele cresc, e libera sa faca ce vrea ea.

    Draga anonim, I have news for you: viata e in fiecare zi, in fiecare secunda. Fiecare clipa trebuie traita cu placere. Chiar daca ai 100 de kile in urma nasterilor. Exista un timp pt toate.Asta incearca Alina (si alte mamici) sa spuna.
    cata ura poti sa ai in tine...ca sa vezi uratenie in jurul tau????

    RăspundeţiȘtergere
  64. deci asta ultima a fost o super mare nesimtire...ce relevanta are sotul alinei, etc etc....
    asa pot si eu sa spun ca faci eforturi sa fii super femeie pt ca barbatu tau e tanar si mori de frica sa nu te paraseasca...cum ar suna?
    De exempl, eu pot sa apar ca super femeie tocmai pt ca sotul meu e mai in varsta si a preluat toata gospodaria, ca eu sa merg la facultate sa predau, sa scriu doctoratul, sa compun si si sa expun fotografii.
    Sa-ti fie rusine ca vii cu asemenea argumente.

    unii oameni chiar n-au limite....Rox, eu as sterge toate comentariile astea, pt ca sunt convinsa cu nu astfel de trafic iti trebuie, ooof :((((

    RăspundeţiȘtergere
  65. Dar de ce sa le stearga, Sabina? Cateodata e nevoie de asemenea probe de uratenie ca sa ne dam seama de frumusetea din jur.
    Pe mine ce ma lasa masca e agresivitatea asta absolut gratuita. Impotriva mea.
    Care eu sunt dintre cele mai pasnice fiinte.
    Si chiar n-am impus stilul meu de viata nimanui.
    Nici nu m-am laudat, nici nu mi-am facut singura statuie.
    Nu inteleg de ce lezeaza susceptibilitatile altora.

    Ca am trei copii, ca am alaptat/alaptez, ca am trei cezariene, ca am "o facultate", dar prefer sa stau acasa cu copiii cat sunt mici, ca sotul meu are 46 de ani??

    Pe cine deranjeaza toate astea????
    Care-i motivul de deranj??

    Ma rog, gradina lui Dumnezeu e mare. Iar prostia si rautatea merg mana-n mana.

    RăspundeţiȘtergere
  66. deci dupa cum scria cineva aici, bad publicity is good publicity, iar doamna MM tocmai a obtinut ce a vrut, ca si u stau sa gugalesc acuma dupa numele dumneaei.

    alina, sabina, rox, etc, nu mai scriu si eu nimic, ca ati scris voi cam tot ce trebuia scris.

    mesajul meu este urmatorul insa: e o vreme pentru tot: sa fii mama, sa fii sefa, sa fii pe tocuri sa fii sleampata, sa fii ultracoafata sau dimpotriva ciufulita. poate asta nu intelege doamna cu coasa, ah, pardon, MM

    RăspundeţiȘtergere
  67. @Am lasat sa curga discutia pentru ca aveam o banuiala pornita de la acel nefacut dus pe zi, scos din context, care ma "dispera" si care nu stiu de unde aparuse, nici o legatura cu alaptarea.
    Confirmarea mi-a venit pe parcurs: era legata de postarea Alinei pe blogul personal cu "nu am timp" (urmate si de alt epostari ale mamicilor cu blog), pe care Anonim o fi citit-o la vremea respectiva si a ramas cu parerea nespusa.
    Anonimul contra Alinei nu cred ca are vreo legatura cu MM.

    @Sabina,nu pot sterge acum, de acord cu parerea Alinei.Pot scoate partea cu anonimatul.
    @Spur Natur, de acord cu partea de reclama. Nu e ce mi-am dorit si e socant, totusi!

    @Alina, imi pare rau!
    Eu te admir foarte mult!
    Nu conteaza ce spun altii, stii tu bine!

    @Bogdana, ai mare dreptate!
    Toate la timpul lor!

    RăspundeţiȘtergere
  68. Eu refuz sa cred ca aici a scris Mihaela Miroiu.

    RăspundeţiȘtergere
  69. N-am apucat inca sa citesc pana la capat pt ca deja ma umfla rasul :)))

    Spuneti-mi si mie, fiinta asta, doamna MM, cu tot respectul, s-a prins pana la urma ca "a nu apuca sa faci dus" e in marea majoritate a cazurilor o figura de stil???? Ca daca o mamica spune "Nici nu apuc sa fac dus" nu inseamna ca nu se spala si pute, femeia lui Dumnezeu, cum ai luat-o dumneata mot-a-mot, ci inseamna ca de cele mai multe ori dusul este extrem de rapid pt ca plange puiul dupa mami. nah, a ma făcu sa explic ca la prosti, dar daca asa se cere....

    Cat despre comentariul la adresa mea "Sunt foarte curioasa insa cum ai cotizat tu "ani in sir prin munca" la varsta ta.", chiar daca poza mea sugereaza altfel, am aproape 32 de ani si pana sa intru in cei doi ani de huzur pe banii statului am cotizat statului prin munca 8 si nicidecum pe salariul minim pe economie, din contra. Si daca ma tine Dumnezeu sanatoasa, pana la 65 de ani cel putin am sa tot cotizez...

    Jos palaria tuturor fetelor care au postat aici, cred insa ca ne batem gura de pomana...

    RăspundeţiȘtergere
  70. Mi-a placut foarte mult cartea R'estul si vestul si nu imi vine sa cred ca aceeasi persoana scrie aici, pe tonul asta...

    RăspundeţiȘtergere
  71. Anonim6/10/09

    Alina, in viata sunt si momente in care trebuie sa taci, dar tu esti prea proasta sa iti dai seama. Eu o sa o fac, pt ca de, podul se rupe cand trece politaiul. Stie podul de ce.
    Dar iti repet:
    Nu mai veni pe blogurile altora sa te proslavesti pe sine. Scrie cineva o chestie, spune-ti desigur parerea dar dupa ce ti-ai spus-o, dupa ce mama de acolo ti-a raspuns, TACI. Toate celelate mamici asa fac, incluzand uite, pe Rox. Da, isi spune parerea, oricare ar fi aceasta, dar apoi nu mai insista. Stie ca respectul despre care tu iti permiti sa vorbesti inseamna si sa respecti parerea celorlalti, alegerile lor, sa nu incerci sa ii convingi la punctul tau de vedere. Nu trebuie sa scrii unspe comentarii, sa insisti ca toti ar trebui sa faca ca tine, sa insisti, sa convingi ca cel mai bine e ca tine, sa ai tu ultimul cuvant intotdeauna, mai ales cand oamenii sunt politicosi si nu iti spun :"eu nu cred ca e bine ca tine, lasa-ma in pace si nu ma mai critica" ci se abtin si sunt finuti si iti explica ca sunt cazuri diferite. Dar nu, tu nu poti accepta ca cel mai bine nu e ca tine, nu poti accepta ca nu esti singura care are dreptate, nu poti accepta ca noi mamele "de rand" mai vrem si sa iesim din casa sa facem ceva si pentru noi. De ce, nu se stie. Probabil pt ca tu nu poti. Dar pana una alta, lasa-ne in pace in denaturarea noastra si nu mai repeta ca cel mai bine e ca tine. Apropos, de unde stii asta?
    Gaseste-ti alte modalitati de a-ti rezolva frustrarile si lasa-ne in pace. Si apropos: lumea o sa te considere "mai grozava" atunci cand o sa pari "mai putin grozava" si nu o sa faci eforturi sa pari "mai grozava".
    So, nu mai fa pe proasta, ca atat de proasta nu esti si intelege care e motivul de deranj!
    Iar celelalte - nu are nici o legatura cu voi. Am gasit doar acest spatiu si anonimitate, imi cer scuze, pentru a-i spune Alinei niste lucruri pe care voiam sa i le spun demult.

    RăspundeţiȘtergere
  72. anonimitatea e foarte tare, da. cum sa ai curajul sa spui ce crezi, daca tot stii ca e bine? cum sa risti sa vada toata lumea ce crezi si cine esti? noo, asa ceva nu se face! no way! anonimatul rulz! vezi, cand te intalnesti data viitoare cu alina, neanonima, evident, sa nu uiti sa i spui ca i multumesti pentru gandurile bune si ca e o draguta. bleah!

    RăspundeţiȘtergere
  73. Dumnezeule! Am ramas muta. Citesc de mai bine de o jumatate de ora si nu-mi vine sa cred ce vad.
    1."Duamna MM" NU e cu siguranta d-na Mihaela Miroiu. Nu poate fi ea! No way! Mihaela Miroiu e o persoana culta, educata si nu semi agramata ca "d-na" de mai sus.
    2. @ Alina: stii bine ca si eu am avut cateodata divergente de opinie cu tine, chiar si cu Diana, Rox si culmea, chiar in privinta alaptatului. La mine pe blog. Recent!
    Recunosc ca atunci si eu m-am simtit un pic incoltita si pusa la zid de voi pentru ceea ce am afirmat si simteam atunci cand am scris (si am senzatia ca anonim se refera si la comentariile voastre de acolo - nu stiu, imi pare ca a citit discutia aia ca prea face referire la chestii extrem de exacte care s-au "discutat" atunci). Nu m-am suparat insa, v-am respectat opiniile, nu am vrut sa nasc discutii suplimentare si in continuare nu o voi face nici aici. Va respect pentru felul in care ati decis sa va traiti vietile si sa va cresteti copiii. Nu uitati ca fiecare suntem pana la urma CELE MAI BUNE MAME pentru copiii nostri. Mi-o spunea si mie cineva pe blog odata. Si am realizat ca e un mare adevar. Si m-a ajutat foarte mult afirmatia asta.
    Am cugetat de-atunci, de la "discutia" cu voi, si nu l-am intarcat pe Philip, desi a fost o perioada cand m-am gandit profund s-o fac. Am respins totusi temporar teoriile psihanalitice care nu recomanda un alaptat foarte indelungat (si daca veti avea curiozitatea sa vedeti de ce, veti gasi informatii pe net) si am decis sa merg mai departe. Am decis asta pentru ca nu eram totusi convinsa ca vreau sa-l despart pe Philip de mine, de sanul meu. Nu am fost convinsa ca vreau sa NE rapesc aceasta placere (ca tot vorbea cineva de orgasm mai devreme). De fapt spuneam si atunci si o confirm si acum ca EU am fost cea care a avut dificultati mai mari in a-l intarca. Pentru ca undeva in interiorul meu, Dumnezeu stie de ce (urmeaza sa aflu in analiza unde dezbatem problema asta de multe sedinte) NU VREAU sa fac asta. In psihanaliza si in psihologie in general nu prea exista “NU POT”. Mereu este vorba de un “NU VREAU” inconstient, transformat intr-un “NU POT’” la nivel constient.
    Asta nu inseamna ca nu tanjesc si eu cateodata, nu extrem de des (si de-aia nici nu e vreun pic de vinovatie in asta), dupa momentele mele de linsite care sa nu includa copiii, ca nu vreau sa fac si eu anumite lucruri doar cu sotul meu sau doar singura. Stiu ca bucuria de a-i avea nu se compara cu nimic pe lume, stiu ca satisfactiile sunt imense, stiu ca vor creste si ca ma voi uita in urma cu jind la momentele astea (simt asta sincer), stiu insa la fel de bine ca acum am nevoie periodic si de o evadarea de scurta durata. Fara ca asta sa ma transforme intr-o mama rea, care nu-si iubeste copiii.
    Asadar, ca sa scurtez, de la acea discutie de pe blog am reusit sa-mi duc viata mai departe, ca si pana acum, cu micile mele frustari dar cu imensele mele bucurii date de copiii mei. Nu am spus ca sunt o mama perfecta, n-am s-o fac niciodata pentru ca nu sunt absurda si sunt prima care stie ca nu e asa, incerc insa sa fac tot posibilul sa fiu EU. Cu bune si rele. Si pentru copiii mei , si pentru barbatul de langa mine si, de ce nu, DOAR pentru mine. Eu exist prin copii dar nu NUMAI prin ei. Si cred ca micile mele nemultumiri ii fac si pe ei mai nefericiti nu?

    RăspundeţiȘtergere
  74. Cred ca e pana la urma un mod de a vedea lucrurile. Sunt unele mame, extrem de devotate sau devotate numai copiilor in primii lor ani de viata si apoi “isi iau zborul”, ii lasa pe mana bunicilor sau a bonelor. Sunt mame care nu stiu ce este aia devotament fata de copiii lor, inca din ziua in care ei s-au nascut (si am, din pacate, un exemplu extrem de dureros chiar la mine in familie ok?) dar sunt si mame care simt si pot sa se imparta foarte bine intre viata de familie, ingrijirea cu dragoste si devotament a puilor lor, a familiei in general, dar care-si pot vedea la fel de bine in continuare si de cariera (vezi Degetica), fara ca asta sa insemne ca sunt mame rele. Si care pot fi fericite asa. Fara ca asta sa insemne ca cele care decid sa stea numai acasa alaturi de copii (vezi Diana de ex) sau sa-si lase zilnic copiii in grija altora(pentru a face orice, e deja irelevant ce aleg sa faca in timpul ala) nu pot fi. Fiecare isi traieste viata cum vrea si cum considera ca e bine, pentru ele, pentru copiii lor. Nu putem judeca pe nimeni si e chiar absurd s-o facem.

    RăspundeţiȘtergere
  75. @ anonim: te-ai luat de Alina, nu esti insa obligat/obligata sa-i citesti blogul. Pe mine cand ma enerveaza ceva evit sa fac acel ceva. Ca doar nu sunt masochista. Sau sunt si atunci nu comentez. Respect faptul ca ai un punct al tau de vedere, insa pana la jignirile pe care i le aduci. Cu asta nu pot fi de acord. Ea scrie acolo, ca noi toti de altfel, pentru cei care vor s-o citeasca. Si pentru cei/cele care rezoneaza cu ea. Pentru cei care nu inteleg, nu accepta, nu sunt de acord, blogul ala ar trebui sa nu existe. Right?
    Nu stiu cat am fost de coerenta, sunt un pic surescitata din cauza a ceea ce am citit.
    Daca am suparat pe cineva, sorry!

    RăspundeţiȘtergere
  76. Scuze pentru postarea mai multor comentarii consecutive, am fost insa nevoita sa-mi impart comentariul in mai multe parti intrucat nu e acceptat de catre blogger ca un tot.

    RăspundeţiȘtergere
  77. Foarte urat si josnic! Mai ales in umbra anonimatului. Daca esti convinsa ca ai dreptate, vino deschis, pe fata, nu lovind din umbra, cu lasitate. Rusine!

    RăspundeţiȘtergere
  78. Am citit toata "discutia".

    Am vrut sa intervin cu intrebari si argumente. Si apoi mi-am dat seama ca esentialul e altul.

    Rox, Gratiela, Zicolorata, Claudia, Ralu, Danesia, Diana (4 oct), Alina, Degetica, Miruna, SpurNatur, Anonim (5 oct; anonimul normal la cap, nu anonimul descreierat anti-Alina), Sebastian, Irina, Lore(brish), Augustin Moga:

    Doamnelor si domnilor,
    Sunt onorata sa va cunosc, fie si virtual. Va admir pentru educatie, luciditate, logica, stil si bun simt. Va invidiez pentru ca mi-ati luat vorbele din gura :))

    V-am citit cu drag.

    RăspundeţiȘtergere
  79. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundeţiȘtergere
  80. Anonim daca vrei sa-i spui unui om ceva in fata atunci ai si curajul sa te semnezi. O dai anonima? Ti-e rusine de mizeria care musteste din comentariile tale sper...

    RăspundeţiȘtergere
  81. Doamnelor, eu am avut-o profesoara acum mai multi ani pe doamna de mai sus. Personal, sunt cam anti-feminista pt ca, in ziua de azi, mi se pare o prostie: libertatile si drepturile le-am obtinut, votam, avem job, etc; care sunt marile motive pt care am milita? Un numar cat mai mare de femei pe tocuri? Halal ideal! Multumesc, nu mai port de la 21 de ani. Un numar cat mai mare de femei in politica? Cand o vad pe EBA sau pe Udrea, asa imi vine sa ma lipsesc...
    Dar, ce mi s-a parut mie atunci era ca doamna e cam "fascista": parerea ei este cea mai buna, singura corecta, singura adevarata. Eu cred insa ca toti oameni suntem si toti gresim. Oricum, nu stie nici una dintre noi ce e mai bine pentru celalata si familia ei, asa ca parerea mea este ca nici atunci cand lucram, sa nu le acuzam pe cele care nu o fac si sa le acordam diferite incentive, nici atunci cand nu lucram sa nu ne legam de cele care o fac.
    Nu e rusinos nici ai o cariera atunci cand ai copii, nu e rusinos nici sa fii staying home mum. Dimpotriva! E motiv de mandrie! Fiecare lucru e la fel de important, de apreciat si da femeii respective la fel de multe motive de satisfactie. Daca esti staying home mum, acest lucru nu te face o mama mai buna decat cea care lucreaza, tot asa cum daca lucrezi nu te face o mama mai rea. Cum zicea Andreea: oricum am fi, suntem cele mai bune mama pentru copii nostri.
    Cat despre lucrurile spuse de d-na M:
    "Nu există nici un standard mai înalt decât asentimentul comunităţii relevante" spunea Kuhn - ca sa vada d-na profesoara ca chiar daca nu papagaliceam cursurile dumneaei, nu inseamna ca nu citeam - iar in cazul vostru, dumneavoastra doamnelor sunteti comunitatea relevanta, nu observatori din afara precum domnia ei!

    RăspundeţiȘtergere
  82. Nici eu nu cred ca a scris aici Mihaela Miroiu, e prea josnic si necultivat tonul.

    Ca sa ma bag in discutie, eu stau cu copiii acasa de 10 ani. La inceput nu a fost alegerea mea, ci am fost nevoita (primul meu copil are dizabilitati severe). M-am razvratit, m-am jelit la toata lumea, ai mei m-au socotit o ratata. Copiii mi se pareau o povara, le invidiam pe toate colegele mele "realizate". La intalnirea de 10 de la sfarsitul liceului, imi venea sa intru in pamant de rusine cand fiecare se prezenta cu jobul lui, iar eu eram...mama.

    Acum, dupa 10 ani, am 3 copii si NU CONCEP sa plec de langa ei pt 8-12 ore pe zi. Munca la un birou mi se pare infern. Sa stau cu copiii mei e acum alegerea mea. Fac tot posibilul sa lucrez ceea ce imi place (nu din considerente de cariera, ci de pasiune), dar de fiecare data stand acasa si profitand de orele cand dorm copiii sau mai pleaca la bunici.

    Nici eu nu am mereu vreme de dus, vopsitul mi se pare o tiganie (scuze de termen), dar nu asta inseamna sa fii femeie. Cum zicea o carte celebra, nu fa copii daca n-ai de gand sa-i cresti! Copiii nu sunt un animal de companie de care cauti sa scapi cat mai repede dupa ce l-ai nascut (il inveti sa stea singur in camera lui si sa nu te deranjeze, pe urma sa mearga la cresa, pe urma la gradi, etc, etc).

    De incheiere, ii amintesc falsei doamne Miroiu ce zicea Sf Augustin: "Iubeste si fa ce vrei." Cu ce drept ne punem la indoiala unul altuia obiectul iubirii?

    RăspundeţiȘtergere
  83. Ajung foarte tarziu sa citesc aceste comentarii. Ipotezele mele legate de modul in care s-a desfasurat schimbul de replici sunt:
    - interes profesional. daca persoana care a scris initial si care a provocat cu mesaje pentrante este intr-adevar Mihaela Miroiu, atunci toate posturile ulterioare i-au oferit foarte mult material pentru studiul pe care vrea sa-l realizeze. si noi suntem subiectii, cobaii.
    - interes personal. o alta persoana a atacat-o pe Alina in mod gratuit intr-un stil absolut neacademi, profitand de aceasta polemica

    Altfel, imi vine greu sa cred ca MM a scris pe blog, dat fiind acest raspuns din Dilema Veche, 1.12.2006:

    "În ce măsură mai sînt operabile normele de politeţe? Consideraţi că mai trebuie să se mai ţină cont de ele?
    Cred că prima chestiune de care ar trebui să învăţăm să ţinem cont este respectul faţă de celălalt/cealaltă, oricît ar fi de diferiţi de noi. Marea noastră problemă e că nu avem o cultură a politeţii, pentru că nu avem o cultură a respectului. Noi nu am trecut printr-un vast proces al modernităţii, în care oamenii să înveţe că trebuie să-i respecte pe ceilalţi, chiar dacă nu li se aseamănă."

    RăspundeţiȘtergere
  84. Salutare! Sa ma bag si eu in seama ca deja mi-a crescut tensiunea! Imi place sa citesc blogurile mamicilor, nu am copii dar le respect pe aceste femei pentru felul in care gandesc si scriu. Aceste femei stiu ce inseamna a iubi, stiu ce inseamna cuvantul MAMA. Persoanele sub anonimat nu trebuie lasate sa posteze comentarii. Atat timp cat nu are curajul sa se semneze inseamna ca e o persoana frustrata care nu are curajul sa-si asume responsabilitatea si trebuie IGNORAT! Sunt de parere ca aceasta femeie a suferit enorm in copilarie datorita lipsei de afectiune, iar acum o face pe-a maresalul!

    RăspundeţiȘtergere
  85. Pai si daca se semneza si e un nume inventat schimba cu ceva problema?Ar trebui sa ii iei ip ul -caci de fapt nimeni nu e anonim pe net, si ,eventual daca repeta experienta cu anonimatul, demascata :) Eu sunt stan patitul cu frustrate care de multe ori se baga in orice discutie,fie ca au sau nu ce spune, scuzati-ma,si de aceea le moderez, pai de ce sa mi fac eu nervi si sa imi tin ficatul cu mainile,cand scriu la mine pe blog, neobligand pe nimeni sa-mi tina partea dar sa fiu nevoita sa raspund perpetuu la frustrarile cuiva care nici nu stiu daca a facut ceva bun vreodata in viata lui, sau e chitit numai pe criticat orice si in orice termeni?Nu le mai lasati, dragelor, sa abereze la voi pe bloguri, sa-si faca bloguri si sa abereze acolo cat or vrea si sa le vedem cat de citite sunt?
    Ok ,iti zici parerea odata,si in termeni politicosi,ca nu suntem in codru, dar nu incerca sa "bagi" pe gat parerile tale nimanui. Le public o data de 2 ,3ori- dar daca continua "sa-mi vare" frustrarile lui/ei , pe blogul meu, paaa si la revedere!Sunt chiar obraznici anonimii astia!Si eu imi doresc sa stau acasa sa imi cresc copiii si sa imi ingrijesc sotul, mi-ajunge atata cariera, nici nu am dorit atata, dar deh,nu e voia omului,ci e voia Domnului! Cu bine!

    RăspundeţiȘtergere
  86. Nu stiu cine e doamna Miroiu, si daca intradevar ea e cea care scrie sub anonimat.
    Oricum imi pare rau ca ne-am lasat cu toatele atrase in circul asta si am simtit nevoia sa raspundem unei persoane cu un orizont extrem de ingust. Mi s-a facut greatza dar nu m-am putut abtine sa nu-mi las si eu amprenta (cum e cu les fleurs de mal, hehe). Imi pare sincer rau cand vad oameni atat de inchistati in ideile proprii incat nu mai pot vedea nimic altceva in fatza. Si cel mai mult imi pare rau pentru atacul total stupid la adresa Alinei. Care e in primul rand un OM adevarat, o femeie foarte frumoasa (si fizic si moral) si mai ales inteligenta, care isi traieste viatza asa cum doreste, dar mai presus de toate, este FERICITA. Cuvant al carei semnificatii nu il cunoaste persoana care scrie de sub anonimat, in mod clar. Noi toate iti dorim sa ai puterea sa iti largesti orizonturile si sa vezi problema si din alte perspective.
    Si eu sunt o femeie fericita, in primul rand pentru ca sunt MAMA. Si da, si eu le pot face pe toate, ma simt super femeie (poate nu dupa standardele emise mai sus, ma spal cat pot mai des, m-am vopsit odata in viatza, pentru ca asa am vrut, port tocuri cand vreau - dar in general nu vreau, pentru ca nu ma pot harjoni cu baiatul meu - nu ma duc la coafor, nu beau cafea si m-am lasat de fumat de ceva vreme, dar am o viata sociala bogata, o cariera care ma face pe MINE fericita, un sotz perfect si doi copii pentru care traiesc). Si ma simt foarte frumoasa, si pe dinauntru si pe dinafara. Ca si celelalte mame care fac la fel - va stiti voi care sunteti - doamna anonim/Miroiu, macar noi ne iubim intre noi si nu ne judecam!

    RăspundeţiȘtergere
  87. P.S. Simona de mai sus nu zice rau deloc, dar nu e aceeasi persoana cu mine. Asta ca sa nu te sperii, nu ti-am furat identitatea.

    RăspundeţiȘtergere
  88. Nu rezist tentatiei de a lasa un mic comentariu, scuze daca deranjez.
    De fapt, vreau sa fac o lamurire la ceva care m-a intrigat. Pe vremea lui Ceausescu apa calda era SAMBATA. Atunci era zi de baie generala. In restul saptamanii un ibric cu apa incalzita si un lighean rezolvau igiena intima zilnica, cel mult, inca o data pe saptamana incalzeam o oala mai mare cu apa pentru baie. Nu numai familia mea facea asa, ci toti oamenii pe care i-am cunoscut la vremea acea. Ca erau si oameni care faceau baie sau dus zilnic, chiar cu apa rece, foarte bine, era alegerea lor, dar n-a omorat pe nimeni baia (bi)saptamanala.
    Si daca atunci era ok, de ce sa etichetam aiurea un om care face dus la 2-3 zile? Doar pentru ca apa calda curge mai des?
    Mamicilor, oameni din astia se vor tot gasi de-a lungl vietii, nu trebuie pusi la suflet. Incetul cu incetul o sa devenim imune

    RăspundeţiȘtergere
  89. Citesc, citesc si ma minunez ce circ a iesit!
    Am zis ca nu voi interveni, dar nu ma pot abtine. Nu voi vorbi despre curente feministe, moderniste, post moderniste.
    Atunci cand alegi sa faci un copil sau pur si simplu ti se intampla sa ajungi sa faci un copil (pentru ca sunt si astfel de cazuri!) viata ta se schimba complet. Este un adevar pe care numai o familie care are copil il poate intelege si pe care numai o mama in adevaratul sens il traieste. Unele dintre noi suntem tipul de mama care se preocupa si se ocupa in mod atent, inca de la inceputul sarcinii, de copilul ei si este gata sa faca orice fel de sacrificiu...altele sunt tipul de mama care inca de la inceputul sarcinii si chiar si dupa ce nasc au pe buze cuvantul bona, bunici, biberon...si?????Fiecare face o ALEGERE! Alegerea sa! Exista vreo regula sociala care ne spune ca nu trebuie sa fim mame dedicate complet sau vreuna care ne spune ca nu trebuie sa fim mame care nu exceleaza prin sentimentul matern? NU. Cine si ce ne da dreptul sa ne judecam unele pe altele pentru alegerile pe care le facem? Vorbea cineva aici despre lipsa dusului, despre lipsa ingrijirii de sine, despre lipsa de cochetarie, despre cat de scarbos este sa vezi un copil de 2 ani alaptat la san, despre tiganci care alaptau copii mari, dar aveau scuze ca sunt tiganci...hai sa fim seriosi...voi cele/cei care ati scris toate aceste lucruri...cat de perfecti sunteti si la ce va raportati perfectiunea? La ce reguli sau norme sociale? La ce tipare? Daca aveti impresia ca noi femeile suntem "croite" dupa acelasi tipar, ca suntem identice, ca simtim la fel, ca suntem construite in asa fel incat sa reactionam la fel la sentimentul matern ca ne descurcam la fel in situatii identice....sunteti in cel mai bun caz sariti de pe fix.De ce trebuie sa impartim totul pe categorii, pe secte, dupa criteriul bun sau rau? A fi mama este de departe cel mai frumos lucru de pe Pamant si fiecare il percepe in felul sau. Ador sa vad copilul alaptat la sanul mamei, indiferent de varsta lui (desi eu am alaptat foarte putin din considerente medicale) si da, probabil, nu as fi alaptat-o pe Catinca decat pana la 1 an...pentru ca asa CRED EU! Dati-mi in cap! Ador sa vad mame care tocmai au nascut ca sunt aranjate si dichisite pentru ca EU CRED in ingrijire, dar apreciez in aceeasi masura o MAMA obosita de noptile nedormite, cu cearcane nemascate si fara rimel la ochi...pentru ca o INTELEG.Da, mi s-a intamplat sa nu pot face dus pentru ca fi-mea urla cat o tineau puterile din cauza colicilor, dar DA, exista pe lumea asta si tati, bunici sau altcineva care sa se ocupe 5 minute de copil pana te speli...DA, am refuzat sa ies uneori cu prietenii la o cafea din cauza copilului si DA, am dus copilul la bunici ca sa ies cu prietenii la o cafea (s-au l-am luat cu mine!)
    Fiecare face o ALEGERE. Fiecare alege ce este mai important intr-un moment sau altul. Fiecare dintre mame este unica....fiecare dintre noi suntem unici...chiar si copiii nostri- unii sunt mai cuminti si "permit" mamelor un program mai lejer, altii solicita mai multa atentie, unii sunt mai bolnaviciosi, altii sunt stanca...hello!!!! ESTE VORBA DE ALEGERE! Nu avem dreptul sa judecam. De foarte multe ori, am impresia ca judecatile astea emise cu atata nonsalanta si venin sunt de fapt frustrari ale oamenilor incapabili sa-si gaseasca propriul drum sau ale unor oameni care nu si l-au gasit la timp si acum pozeaza in perfecti aruncand cu noroi in stanga si in dreapta pentru a masca propria neputinta de a se descurca.
    Cu respect pentru toate partile implicate in aceasta discutie....sper ca va veti gandi de doua ori inainte de a mai arata cu degetul...in orice directie ati face-o!

    RăspundeţiȘtergere
  90. mama secolului XXI naste prin cezariana la clinica particulara (ca doar nu e masochista sa sufere ca idioata 15 ore intr-o vagauna de spital), decoreaza camera copilului cu un buget considerabil (dar cand e vorba de bebe, banii nu conteaza,nu?), cumpara cel mai performant baby phone cu camera video, cel mai sofisticat carusel cu muzica si proiector cu 5 programe, jucarii care dezvolta inteligenta copilului inca de la nastere, achizioneaza "pe comanda" pat si satea de ultima generatie, balansoar cu vibratii si carucior de aluminiu cu suspensii, are cele mai scumpe si "anatomice" biberoane si suzete, e foarte mandra ca bebelusul ei "doarme singur" si "nu s-a obisnuit in brate", se intoarce la job dupa 3 luni ca "si asa nu a avut lapte", e super stresata cu munca si se da de ceasul mortii ca "nu mai gasesti domnule o bona ca lumea in tara asta", pana la urma gaseste o doamna cum se cade pe care o plateste binisor (dar cand e vorba de bebe, banii nu conteaza,nu?) asa ca are timp berechet sa se ocupe de sot, sa se intalneasca cu prietenii si sa-si onoreze programarile saptamanale la coafor si cosmetica. ce frumos e sa fii mama in secolul XXI

    ....

    bebelusul secolului XXI, doamna MM, a ramas insa muuuuult in urma. el are si acum, dupa 2000 de ani de civilizatie, nevoie vitala de mama lui, de trupul ei cald, de bratele ei primitoare, de sanul ei dulce si de lapticul ei fermecat, de vocea ei suava, de surasul molipsitor si de privirea ei plina de iubire. de atat. si NIMIC mai mult.

    RăspundeţiȘtergere
  91. Incep prin a multumi celor care au incercat o moderare, o inducere de politete in discutia dintre mine si anonima de mai sus, care-i vizibil ca habar n-are ce-i respectul ori toleranta. Din nefericire.

    Si fiind vorba de toleranta, da, asta am vrut si voi vrea si eu intotdeauna, sa fim in stare sa practicam: respectarea alegerilor celorlalti, chiar daca ele sunt pe dosul celor ale noastre.
    Putem oferi argumente contra, daca persoana de la capatul celalalt al dialogului este dispusa sa le primeasca/asculte/inteleaga.

    Dar, mai ales, este important sa oferim aceste argumente pe un ton civilizat si lipsit de radicalitate si prejudecata.
    In cazul in care ne dorim sa ajungem la un numitor comun sau pur si simplu la buna intelegere.
    Altfel nu obtinem decat nebunie curata.
    Si e pacat.

    RăspundeţiȘtergere
  92. Alina, sunt noua in acest spatiu, in blogosfera. Inainte navigam pe forumuri. Daca nu ar fi fost astfel de persoane asa ca tine, Rox, Christa( nu a postat aici dar a avut un rol foarte important in alegerile mele ulterioare referitoare la cresterea copilului), Nelly, AllaMarine, Onush,Gazzella, ...nu mai imi vin in minte acum...daca nu erau,repet, as fi facut niste alageti gresite. Nu as fi facut decat s imi inving instinctul matern: adica mi-as fi culcat copilul singur in patut, l-as fi alaptat maxim pana la 1 an, i-as fi dat Paracetamol la greu, i-as fi pus caciula in cap si daca nu era cazul..etc etc.

    Te rog mult sa te simti libera sa comentezi, daca iti permite timpul orice as scrie, oriunde ma intalnesti, daca consideri ca e necesar.

    Ah si Anonimo, da jos haina lasitatii, nu te mai ascunde dupa deget. Nu joci rolul trollului cum se cuvine.

    RăspundeţiȘtergere
  93. Ufff...
    Daca nu intelegem sa respectam alegerile si persoanele celorlati nu intelegem nimic.
    Nu conteaza cine cu ce ne contrazice - important e sa o faca politicos, iar noi sa raspundem politicos la randul nostru.
    Iar parerea mea e ca celor nepoliticosi e mai bine sa nu le raspunzi.
    dar trebuie sa ii respectam pe ceilalti si alegerile lor.Exact cum spune Alina: sa le toleram oricum ar fi ele, exact pe dosul alegerilor noastre.
    Alexandra, o mama de secolul XXI, cum spui tu, si o mama sa zic anti secol XXI sunt la fel de bune si minunate mame!
    Asta e ideea: sa nu pornim de la ideea preconceputa ca, daca X face altfel decat mine, nu face bine.
    In fond asta e scopul blogului, al comentariilor, as forumurilor: sa vedem cum fac altii, sa intram in dialog cu ei, sa ne ajutam reciproc si atunci cand este ceva ce credem ca ni s-ar potrivi sa preluam, nu sa manifestam anti staying home mum sau pro staying home mum, fiecare asa cum suntem foarte bune!

    RăspundeţiȘtergere
  94. Am vrut sa inchei spunand ca fiecare dintre noi, oricum am fi, suntem foarte bune (pentru noi, copii nostri, familiile noastre)!
    Danesia

    RăspundeţiȘtergere
  95. :) Fata cu manusi
    tu crezi ca eu nu am carusel si jucarii? era, evident, o exagerare voita nu pentru a spune ca "X care nu face ca mine nu e o mama minunata" , ci pentru a sublinia faptul ca in zilele noastre se pune foarte mare accent pe tehnologie, pe gadgeturi, pe simulacre de mama. Ni se spune ca a pune un baby phone in patutul copilului este acelasi lucru cu a fi langa el, ni se spune ca laptele M este aproape identic si la fel cu laptele de mama. Marile corporatii au tot interesul sa ne ofere produse care ne simuleaza prezenta si ne fac sa ne simtim niste "mame minunate". Cand, de fapt, pentru un copil (mai ales in primul an de viata) prezenta si caldura mamei sunt infinit mai importante decat marca patului sau a caruciorului.

    Iti inteleg atitudinea impaciuitoare. Dar daca "fiecare dintre noi, oricum am fi, suntem foarte bune", asa cum spui tu, de ce am mai vrea sa evoluam? De ce ne-am mai informa? De ce am mai face schimb de idei? Ceva nu se leaga in argumentatia ta

    RăspundeţiȘtergere
  96. Fata cu manusi portocalii, eu cred ca nu ai inteles esenta mesajului Alexandrei. Lumea evolueaza( nu neaparat X) iar nevoile bebelusilor raman neschimbate.

    RăspundeţiȘtergere
  97. Uf, fetelor, voiam sa spun ca: mamica de bebe Mihai poate fi foarte diferita de mamica de bebe Andreea, de pilda una sta acasa, cealalta are job, una e mama singura, dar alta nu, etc, si isi cresc diferit copii, cd cu stilurile lor de viata, alegerile lor, etc, dar asta nu inseamna nici ca cele doua mamici tb sa se certe intre ele sau sa se dispretuiasca si sa nu se respecte pt ca au facut alegeri diferite si nici ca mamica care are job sa ii reproseze celeilalte ca sta acasa (huzureste, cum zicea madam M) si nici mamica care sta acasa sa ii reproseze celeilate ca de ce lucreaza. Ele amandoua pot fi mame minunate copiilor lor, DAR desi sunt diferite pot vorbi si se pot informa una de la cealalta in sensul ca:
    mamica care sta acasa nu se "informeaza" ca ce bine e sa ai job, sau invers, ci se ajuta intre ele si schimba diferite cunostinte, informatii, de pilda, ce faci daca bebe a facut febra, daca ii e rau dupa vaccin, cum il linistesti cd are colici, ce gradinita e mai buna, etc Daca au ales lucruri diferite nu inseamna ca nu pot fi prietene sau ca nu se pot ajuta.
    Eu cred ca fiecare mama, indiferent ce alegeri face, este cea mai buna mama, si ca nu faptul daca ai sau nu job, sau daca mergi sau nu la coafor, te face o mama mai buna sau mai rea. (Desigur, cand zic ca oricum am fi suntem cele mai bune mame, nu ma refer la mame care isi abandoneaza copii, care ii agrseaza etc, ma refer la mamele care se preocupa de copii lor si vor sa le fie bine puiutilor)
    De asemenea, nu cred ca neaparat azi tehnologia se vrea inlocuitoare a mamei: baby phone-ul nu e acelasi lucru cu a sta cu copilul, dar e un mijloc sigur de a fi tot timpul cu o ureche la ce face copilul, chiar si atunci cand nu poti sa fii linga el; de pilda, tb sa lucrezi, sa calci, sa gatesti seara etc Multe dintre aceste lucruri sunt facute ca sa se vanda si un patron/consiliu de administratie sa faca bani (creeaza nevoi care nu exista) dar sunt si multe care chiar vin in ajutorul mamicilor, indiferent de beneficiile corporatiilor (de pilda Pampers)
    Oricum, ideea e ca ceea ce ma supara e faptul ca:
    mamicile care lucreaza le critica pe mamicile care stau acasa
    iar mamicile care stau acasa le critica pe cele care lucreaza. Ce as sublinia e ca ambele sunt mame la fel de bune si nu e cinstit ca mamicile sa se imparte in "tabere" si sa se atace una pe cealalta. Mie mi se par ca toate ar trebui sa se bucure de acelasi respect, tocmai pentru ca trebuie sa fim solidare intre noi (ceea ce in ultima instanta inseamna sa fii feminista)
    Danesia

    RăspundeţiȘtergere
  98. Tu spui asa: "sunt si multe care chiar vin in ajutorul mamicilor, indiferent de beneficiile corporatiilor (de pilda Pampers)"
    sper ca te referi strict la "ajutorul" de ordin practic (no mess no stress). Pentru ca te asigur ca, in rest, scutecele de unica folosinta nu au niciun alt beneficiu: sunt scumpe, polueaza in draci si inhiba din start instinctul puiului de om de a "elimina" oriunde, numai in pantaloni nu.
    Sa ne intelegem, eu folosesc pampersi din prima zi, dar nu ma pacalesc ca as face cel mai bun lucru pentru copilul meu.
    Revin: nu exista corporatie care sa puna avantajul consumatorului mai presus decat proriul profit.

    Danesia, ti-am inteles pozitia si in principiu sunt de-acord cu tine. Nu exista "mama buna" si "mama rea" prin definitie. Nu putem eticheta o mama ca fiind mai buna sau mai rea decat alta mama. Dar vin si te intreb: nu cumva exista mama mai buna decat.. ea insasi? ;)

    RăspundeţiȘtergere
  99. Exista, desigur, in masura in care in fiecare om, traieste un om mai bun, mai frumos, mai curat, mai sincer, mai generos, care poate fi scos la iveala.
    Dar respectiva mamica este singura in masura sa evalueze sau se preocupe sa devina o mama mai buna, iar acest lucru, il va face, din nou, doar conform propiilor standarde referitoare la ceea ce inseamna mama buna/mai buna si propriilor alegeri, pentru ca daca ar face-o altul ar inseamna, din nou, un proces de critica care nu face bine nimanui.
    Uf, asa invidiez solidaritatea dintre barbati... si mi-as dori sa existe si intre femei!

    RăspundeţiȘtergere
  100. Uite, cu corporatiile, ziceam ce ziceam de pampers pt ca astia sunt o "inventie" care mai usureaza si viata mamei, deci aduce un ajutor, in timp ce mi se pare ca o groaza de chestii (unspe mii de gadgeturi, de chestii de bucatarie, etc) de fapt nu aduc nici un ajutor dar producatorii au reusit sa ne faca sa ni se para ca am avea vreo dependenta fata de ele si ca chiar ne sunt necesare. Ma uit numai cati detergenti diferiti poti ajunge sa ai sau ce robot de bucatarie care ti-e mai greu daca il folosesti decat daca il lasi in cutie si folosesti o razatoare banala :) Si oamenii cumpara, cumpara, cumpara! :)

    RăspundeţiȘtergere
  101. ladies, am contactat-o pe doamna miroiu, curugamintea de a confirma daca dansa este in spatele acelor mesaje. iata primul raspuns al dansei:
    "Draga Doamna,

    nu am vazut blogul pana acum si nu am facut niciun comentariu.
    Din pacate, oamenii au un simtz moral destul de jos incat sa se foloseasca de numele altcuiva ca sa faca viata altora mizerabila. Atata pot.
    Incercati sa ii iertati."

    Mi-a mai scris inca o data, deoarece a incercat sa posteze un comentariu aici la tine, Rox, si nu a reusit:

    "Am incercat sa postez un comentariu dar cred ca am gresit ceva.
    Va rog sa postati dumneavoastra replica mea:
    1. Persoana care a postat cu numele meu este o impostoare (caz complet imoral) sau e o coincidenta de nume (caz moral).
    2. Ei mi-am alaptat copilul atat cat am putut, in 1979 cand concediul de maternitate era de 3 luni si un pic.
    3. Cred ca laptele de mama nu poate sa fie inlocuit cu nimic, nici sufleteste (dragoste, caldura, prelungirea apartenentei la corpul matern) nici trupeste (imunitar).
    4. Cred ca putem renunta la alaptare doar din motive fiziologice, medicale sau sociale (nu mai avem cum).

    Va doresc o viata de mama frumoasa si fericita si copii recunoscatori pentru tot ceea ce le sunteti!

    Mihaela Miroiu



    Mihaela Miroiu
    Professor of
    Political Science, Political Science Faculty
    National School of Political Studies and Public Administration,
    Povernei Street 6 - 8, District I
    Bucharest
    Romania

    RăspundeţiȘtergere
  102. Bogdana a scris inaintea mea, saraca femeie (vorbesc de adevarata d-na Miroiu) s-a vazut bombardata :-) ca ii scrisesem si eu, nu doar Bogdana. Eu ii scrisesem
    Stimata doamna Miroiu,

    pentru ca sunt un om curios de felul meu, incerc, pe cat se poate, sa imi si satisfac curiozitatea.

    Motivul pentru care va scriu sunt comentariile de pe aceasta pagina:
    http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/2009/09/alaptarea-inseamna-hrana.html#comments

    in care un comentator anonim afirma ca ar fi Mihaela Miroiu, si doresc sa stiu daca intr-adevar este vorba de dumneavoastra, cum se sugereaza.

    Cu multumiri anticipate pentru un scurt raspuns

    In primul raspuns mi-a scris
    "Nu, doamna draga!

    Sub nici o forma nu am facut un comentariu si nu am
    vazut blogul pana acum.
    Dar impostura e boala veche si urata.

    Numai bine si daca aveti bebelush, sa va traisaca fericit si sanatos!"

    si in al doilea tot ce ii scrisese si Bogdanei. Asa ca aia care se crede (sau s-ar vrea) Mihaela Miroiu sa-si cauta alta scena. :P

    RăspundeţiȘtergere
  103. @Multumesc, doamnelor!

    Ip-ul anonimului care a postat primul mesaj de la acest post semnat "Mihaela Miroiu" il stiu din listele cu ip-uri de la Histats si e intrat pe blog-ul meu prin blog-ul Andreei Badran.
    Restul mesajelor Anonimului au ip-uri diferite, imi e greu de depistat sau nu am eu experienta necesara. Asa ca daca se pricepe cineva si doreste sa ma ajute il rog frumos sa-mi scrie la adresa de la Contact.

    Multumesc mult!

    RăspundeţiȘtergere
  104. Am banuit ca e cineva care ma citeste pe mine pentru ca, asa cum am spus si mai sus, am simtit ca face referire directa la o postare de-a mea in care voi ati intervenit cu diverse comentarii in dezacord cu ceea ce scris eu. In mod special Alina (care are mai multe mesaje acolo) dar si voi Rox si Diana.
    Scrie-mi si mie un mail Rox te rog si spune-mi, daca vrei si poti, care este id-ul anonimului in cauza. Am si eu un counter pentru blogul meu si il pot identifica. Sau cel putin pot incerca. Poate asa reusim sa aflam cine este.

    RăspundeţiȘtergere