marți, 15 septembrie 2009

Tratamentul mastitei

Pentru stabilirea tratamentului mastitei este necesar:
1. să se facă anamneza mamei, pentru a afla dacă există cauze evidente pentru aceste dificultăţi sau factori predispozanţi;
2. să se observe mama cum alăptează şi să se evalueze tehnica alăptării, ataşarea la sân a copilului, precum şi modul în care ar putea fi îmbunătăţită.

Canale blocate

Tratamentul necesar este îmbunătăţirea eliminării laptelui pentru a evita orice obstrucţie a fluxului de lapte.
- asiguraţi-vă că sugarul este bine poziţionat şi ataşat la sân. Unii autori recomandă susţinerea sugarului cu bărbia spre partea afectată a sânului, pentru a facilita eliminarea laptelui, în timp ce alţii consideră importantă îmbunătăţirea ataşării la sân.
- evitarea oricărui obstacol care împiedică fluxul laptelui, cum ar fi hainele strâmte.
- încurajarea mamei de a alăpta la fel de des şi atât timp cât copilul este dispus, fără restricţii.
- aplicarea căldurii umede (de exemplu, comprese calde sau un duş cald).

Ocazional, aceste tehnici pot să nu amelioreze simptomele. Acest lucru se datorează existenţei unei pulberi în suspensie care obstrucţionează canalul. Masajul sânului, folosind o mişcare fermă a degetului mare peste sân spre mamelon, poate fi de ajutor. Acest lucru ar trebui să se facă uşor, pentru că atunci când ţesutul mamar este inflamat, masajul poate, uneori, înrăutăţi situaţia.

Dacă există un punct alb vizibil pe mamelonul atunci este nevoie să fie înlăturat, cu un prosop aspru sau cu ajutorul unui ac steril. Din păcate, canalele tind să repete blocarea, dar odată ce o femeie ştie la ce să se aştepte şi cum să trateze singură, ea poate începe un tratament şi, astfel, evită progresia mastitei.

În cazul în care în ciuda tuturor eforturilor de prevenire mastita apare, aceasta trebuie să fie tratată cu promptitudine şi în mod adecvat.
Dacă tratamentul este întârziat sau incomplet recuperarea este mai puţin satisfăcătoare. Există un risc crescut de abces al sânului.
Principiile de bază ale tratamentului mastitei sunt:
- Consiliere;
- Eliminarea efectivă a laptelui din sânul afectat;
- Tratament cu antibiotic;
- Tratament simptomatic;

Consiliere

Mastita este o experienţă dureroasă şi frustrantă şi face multe femei să se simtă foarte rău. În plus faţă de tratamentul eficient şi de control al durerii, o femeie are nevoie de sprijin emoţional. Ea poate fi sfătuită contradictoriu de profesioniştii din domeniul sănătăţii, sfătuită să oprească alăptarea sau nu este deloc sfătuită. Ea poate fi confuză, anxioasă şi nu doreşte să continue alăptarea.
Ea are nevoie de reasigurare cu privire la valoarea alăptării; că este sigur să o continue; că laptele de la sânul afectat nu va afecta copilul; că sânii ei îşi vor recupera atât forma, cât şi funcţia, ulterior. Ea are nevoie de încurajare că merită efortul de a depăşi dificultăţile.
Ea are nevoie de orientare clară cu privire la toate măsurile necesare pentru tratament şi cum să continue să alăpteze sau cum să mulgă laptele de la sânul afectat. Ea va trebui urmărită pentru a i se acorda în continuare sprijin şi orientare până când îşi va reveni complet.

Eliminarea efectivă a laptelui din sânul afectat
Aceasta este partea cea mai esenţială a tratamentului. Antibioticele şi tratamentul simptomatic pot face o femeie să se simtă mai bine, temporar, dar doar dacă eliminarea laptelui este îmbunătăţită, în ciuda administrării antibioticelor starea se poate agrava sau poate recidivă.
- ajutorarea mamei şi copilului să-şi îmbunătăţească ataşarea la sân;
- încurajarea alăptării frecvente, cât de des şi atât timp cât nou-născutul este dispus, fără restricţii.
- dacă este necesar, să se mulgă laptele matern manual sau cu o pompă sau cu metoda sticlei cu apa caldă până când alăptarea poate fi reluată.

Tratament cu antibiotic

Tratamentul cu antibiotic este indicat în cazurile următoare:
- infecţie din cauza coloniilor bacteriene, se prelevează cultură care va indica prezenţa acestora;
- simptomele sunt severe de la început;
- o rană a mamelonului vizibilă;
- simptomele nu s-au îmbunătăţit după 12-24 de ore de la îmbunătăţirea eliminării laptelui matern;
Trebuie să fie utilizat un antibiotic adecvat (vezi tabelul). Pentru a fi eficace împotriva stafiloccocului auriu este necesar β-lactamază rezistentă la antibiotice. Pentru organismele gram negative, Cefalexin sau Amoxicilină pot fi cele mai potrivite. Dacă este posibil, laptele din sânul afectat ar trebui să fie analizat şi determinată sensibilitatea la antibiotice a bacteriilor.
Antibioticul ales trebuie să fie dat o perioadă adecvată de timp. 10-14 zile se recomandă acum de cele mai multe autorităţi. Tratamentul cu antibiotic pe perioadă scurtă este asociat cu o mai mare incidenţă de recidive.

Antibiotic Dozaj
Eritromicina 250-500 mg la 6 ore
Flucloxacilina 250 mg la 6 ore
Dicloxacilina 125-500 mg la 6 ore
Amoxacilina 250-500 mg la 8 ore
Cefalexin 250-500 mg la 6 ore

Penicilina şi ampicilina, deşi adesea folosite în trecut, în prezent, nu sunt considerate, după caz, antibiotice apropiate datorită creşterii rezistenţei demonstrate a stafiloccocului auriu izolat de la femei cu mastită puerperală. Rezistenţa la meticilina şi la gentamicină, de asemenea, a fost raportată începând cu anii 1960. Un număr tot mai mare de oxaciline întâmpină rezistenţă din partea stafiloccocului auriu (ORSA). Cele mai multe tulpini de stafiloccoc auriu rămân sensibile la acidul fucidic,rifampicină şi vancomicină, dar tulpini rezistente la vancomicină sunt în curs de dezvoltare.
Mai multe antibiotice, inclusiv ampicilină, gentamicină, tetracicline şi cloramfenicol, s-au dovedit a avea proprietăţi anti-inflamatorii. Ar putea reduce, prin urmare, simptomele de mastită chiar şi în absenţa unei infecţii active. Un astfel de efect ar putea fi interpretat ca o dovadă de infecţie, precum şi că distrage atenţia de la necesitatea îmbunătăţirii eliminării laptelui.


Tratament simptomatic
Durerea ar trebui să fie tratată cu un analgezic. Ibuprofenul este considerat cel mai eficient şi poate contribui la reducerea inflamaţiei, precum şi a durerii. Paracetomolul este o alternativă adecvată.
Odihna este considerată esenţială şi ar trebui să se facă în pat, dacă este posibil. Odihna în pat alături de nou-născut este o modalitate utilă de a creşte frecvenţa alăptării şi poate îmbunătăţi, prin urmare, eliminarea laptelui.
Alte măsuri recomandate sunt aplicarea de comprese calde pe sân, ameliorează durerea şi ajută la fluxul laptelui, şi asigurarea că mama bea lichide suficiente.

Alte abordări terapeutice

O serie de alte forme de tratament ale mastitei sunt uneori sugerate, dar există puţine
dovezi privind eficacitatea lor.
1. separarea puroiului - aceasta tehnică a fost propusă de către Bertrand şi Rosenblood în 1991, în urma unei practici veterinare. Într-un studiu, la care au participat 475 de femei cu mastită clinică, acest tratament a fost interpretat ca având un rezultat favorabil. Cu toate acestea, studiul a fost necontrolat şi puţine culturi de lapte au fost pozitive pentru puroiul format de bacterii. Procedura este raportată ca fiind foarte dureroasă şi nu există nici un motiv să presupunem că este mai eficientă decât îmbunătăţirea eliminării fiziologice a laptelui.
2. frunzele de varză - utilizarea frunzelor de varză refrigerate sau la temperatura camerei este uneori recomandată pentru ameliorarea simptomelor de angorjare. S-au dovedit a fi la fel de eficace ca şi compresele reci, în ameliorarea durerii, dar nu există nici o dovadă că acestea scurtează durata condiţiei.
3. măsurile dietetice - evitarea băuturilor, cum ar fi cafeaua, care conţin metilxantină şi reducerea aportului de grăsimi sunt considerate utile de către unii autori, dar dovezile sunt, în principal, anecdotice.
4. tratament din plante - în medicina tradiţională chineză extractele de plante (Fructus gleditsiae) sunt folosite aparent cu succes.

Abcesul sânului
Tratamentul chirurgical
În cazul în care un abces s-a format, puroiul trebuie să fie eliminat. Acest lucru poate fi realizat prin incizie şi drenaj, de obicei necesită anestezie generală, dar poate fi, de asemenea, făcut prin aspiraţie ghidată de ultrasunete, dacă sunt disponibile. Ultrasunetele sunt un util instrument de diagnostic pentru abcesul mamar. Durerea este mult mai mică şi se poate efectua sub anestezie locala, de multe ori ambulatoriu.
Tratamentul sistemic cu antibiotice adecvate este de obicei necesar. Cu toate acestea, antibioticele singure fără îndepărtarea puroiului este puţin probabil că vor ajuta. Un abces creează un perete, ca o barieră, care protejează bacteriile patogene din apărarea organismului şi face imposibilă atingerea nivelelor eficace de antibiotic în ţesutul infectat.

Sprijinirea alăptării
Indiferent dacă alăptarea continuă sau se opreşte după un episod de mastită sau abces mamar, continuarea ei, însă, depinde de consilierea şi ajutorul pe care o mamă îl primeşte.
Dacă ea este adecvat orientată şi sprijinită emoţional ar trebui să recupereze pe deplin. În cazul în care primeşte orientare şi sprijin incorecte, niciodată nu va putea alăpta din nou.
Medicii şi lucrătorii din domeniul sănătăţii care au grijă de o femeie cu un abces mamar ar trebui să se reasigure de faptul că ea poate continua să alăpteze, că acest lucru nu-i va face rău sugarului şi că ar trebui să fie în măsură să alăpteze şi alţi copii pe care îi va avea. Ar trebui să-i explice modul în care acest lucru poate fi realizat.

Pentru a se asigura în continuare că alăptează satisfăcător, managementul ar trebui să fie după cum urmează:
- copilul ar trebui să fie cu mama atât înainte cât şi după intervenţia chirurgicală.
- copilul poate continua să se hrănească de la sânul afectat.
- după intervenţia chirurgicală, mama este probabil să nu fie în măsură să alăpteze pentru mai mult de 3 de ore, iar atunci copilul trebuie să fie hrănit într-un alt mod.
- ca parte a pregătirii pentru chirurgie, mama poate mulge lapte din sânul afectat şi sugarul poate fi hrănit cu ajutorul unui pahar special sau a unei ceşti în timp ce mama este în curs de tratament.
- de îndată ce şi-a recăpătat cunoştinţa (în cazul în care i s-a administrat un anestezic general) sau imediat după intervenţia chirurgicală (în cazul în care un anestezic local a fost folosit), mama poate alăpta din nou din sânul afectat.
- de îndată ce durerea plăgii permite, ea poate relua alăptarea. Acest lucru este posibil, de obicei, în câteva ore, cu excepţia cazului intervenţiilor chirurgicale apropiate de mamelon. Ar trebui să-i fie administrate analgezice după cum este necesar pentru a ajuta la controlul durerii şi a permite reluarea alăptării mai repede.
- mama are nevoie de ajutor pentru a reuşi să ataşeze copilul la sânul afectat şi poate avea mai multe tentative înainte de a suge copilul bine. Încurajaţi-o să insiste, să pună sugarul la sânul afectat de fiecare dată când ea îl hrăneşte şi ajutaţi-o să asigure o ataşare bună.
- în cazul în care sânul afectat produce încă lapte este important ca sugarul să sugă şi să elimine laptele, pentru a preveni continuarea stazei laptelui şi reapariţia infecţiei.
- dacă copilul nu doreşte să se ataşeze la sânul afectat de la început, poate fi necesar să se mulgă laptele până când începe din nou să sugă.
- în cazul în care producţia de lapte a sânului afectat a scăzut, suptul frecvent este cea mai eficientă cale de a stimula o creştere a producţiei.
- între timp, copilul poate continua să se hrănească de la sânul afectat. De obicei, un copil îşi poate procura lapte destul numai de la un sân, astfel încât el va fi hrănit în mod corespunzător în timp ce producţia de lapte de la sânul afectat va fi recuperată. Cu toate acestea, în cazul în care un abces este extins şi tratamentul întârziat, sânul nu poate reveni la o producţie integrală de lapte.

Sursa

3 comentarii: