Staza laptelui

Staza laptelui (oprirea sau încetinirea circulaţiei laptelui) se produce atunci când laptele nu este eliminat eficient din sâni. Aceasta se poate întâmpla atunci când sânii sunt umflaţi, la scurt timp după naştere atunci când nu se elimină laptele produs într-o parte a sânului sau din tot sânul. Cauzele includ modul de ataşare la sân, alăptarea ineficientă, restricţia frecvenţei sau a duratei alăptării, precum şi blocarea canalelor galactofore. Alte situaţii care predispun la staza laptelui includ o supraabundenţă de lapte sau o alăptare a gemenilor sau a mai multor copii.

Angorjarea sânului
Observaţiile privind legătura dintre angorjarea sânului şi mastită au fost făcute in decursul a mulţi ani, deşi cele două condiţii nu au fost întotdeauna în mod clar distinse.
Din punct de vedere istoric, " febra laptelui " caracterizată prin sâni umflaţi şi febră mare a fost descrisă în secolul al 18-lea. Aceasta are loc cam în a treia zi după naştere, în cazul în care laptele "a venit" şi este posibil să fie rezultatul unei avansări a angorjării. James Nelson, în 1753, a menţionat faptul că această febră nu a avut loc atunci când nou-născuţii au fost puşi la sân imediat după de naştere, iar staza laptelui a fost evitată. Naish, în 1948, a descris importanţa primordială a eliminării imediate a laptelui matern în primele stadii de mastită sau congestie pentru a preveni progresia bolii şi formarea abcesului mamar. Ea a considerat alăptarea bebeluşului ca fiind cel mai eficient mijloc de eliminare a laptelui matern.

Frecvenţa alăptării
În 1952, Illingworth şi Stone au demonstrat, în mod oficial, într-un studiu controlat, că incidenţa angorjării a fost redusă la jumătate în cazul în care copiii au avut acces nelimitat la sân. De-a lungul anilor, s-a observat că, atunci când există program de alăptare, angorjarea este deseori urmată de mastită, iar eşecul alăptării este mai frecvent.
O asociere între frecvenţa restricţionată sau durata alăptării şi mastită, ulterior, a fost descrisă de un număr mare de autori.
Multe femei, în cazul în care renunţă la o masă de lapte matern sau în cazul în care sugarul lor începe brusc să doarmă toată noaptea şi timpul dintre alăptări creşte, pot suferi de mastită.


Ataşarea la sân
Faptul că un copil trebuie să fie bine ataşat la sân pentru eliminarea eficientă a laptelui a fost prima dată recunoscut de către Gunther. Procesul a fost cercetat şi descris ulterior, iar tehnicile clinice sunt acum bine dezvoltate şi descrise de către alţi autori. Slaba ataşare la sân, o cauză a eliminării ineficiente a laptelui, este acum văzută ca un factor important care predispune la mastită.

Mameloanele rănite sau dureroase se asociază deseori cu mastita. Cauza cea mai frecventă a durerilor de mamelon şi a traumei lui este ataşarea incorectă la sân, astfel încât cele două condiţii pot apărea împreună pentru că au aceeaşi origine mecanică. De asemenea, durerile de la nivelul mamelonului pot duce la evitarea alăptării din sânul afectat şi, astfel, predispun la staza laptelui şi angorjare.

Partea preferată şi suptul eficient
O dovadă în plus că o cauză principală a mastitei este staza laptelui de origine mecanică vine de la studiile în care se urmăreşte care sân este afectat cel mai des. S-a observat că multor mame le este mai uşor să ataşeze bebeluşul la un sân faţa de celălalt sân şi s-a sugerat că ataşarea incorectă duce mult mai probabil la staza laptelui şi la mastită la sânul la care alăptarea a fost mai dificilă. S-a presupus că acest lucru ar fi legat de faptul că mama este stângace sau dreptace. Cu toate acestea, au fost efectuate mai multe studii legate de frecvenţa cu care fiecare parte a pieptului este folosită şi nu au fost observate diferenţe consecvente sau semnificative. 37-52% din cazuri implicau sânul drept şi 38-57% sânul stâng, cu mastită bilaterală, în 3-12% cazuri. Constatările de abces mamar sunt similare.
Inch şi Fisher au observat că partea preferată a femeilor pentru punerea la sân a bebeluşului nu a fost neapărat legată de preferinţa pentru o mână a lor. Au înregistrat ambele dominanţe ale mâinii şi preferinţa laterală pentru deţinerea copilului a fiecărei femei care a dezvoltat mastită. Nici o relaţie nu a fost găsită între mâna dominantă şi partea afectată, dar, în 78% din cazuri, mastita a avut loc la sânul opus părţii preferate. Aceasta susţine afirmaţia că principala cauză este probabil mecanică.

Alţi factori de natură mecanică
S-a observat clinic că un frenul scurt al limbii sugarului interferează cu ataşarea la sân şi este o cauză a mamelonului inflamat şi rănit. Acesta poate reduce, de asemenea, eficienţa eliminării laptelui şi predispune la mastită.
Utilizarea unui suzete sau a biberonului într-o maternitate din Italia, s-a dovedit a fi cauza mameloanelor inflamate. Utilizarea suzetei poate fi, de asemenea, asociată cu ataşarea incorectă la sân, angorjarea, precum şi cu reducerea frecvenţei şi duratei alăptării. Suzeta, prin urmare, poate interfera cu eliminarea laptelui şi predispune la staza laptelui.
Îmbrăcămintea strâmtă şi poziţia pe burtă în timpul somnului sunt alţi factori mecanici care au fost observaţi având legătură cu mastita şi au fost sugeraţi ca fiind cauze posibile, deşi dovezile sunt în principal anecdotice.

Sursa