Mastita - caracteristici patologice şi clinice

Angorjarea sânilor
Din a 3 a pâna în a 6 a zi după naştere, caz în care în mod normal laptele matern "vine", sânii pot fi foarte plini. Acest lucru este fiziologic, dar cu un supt eficient şi cu îndepărtarea laptelui de către sugar se rezolvă rapid. Cu toate acestea, se poate dezvolta o angorjare a sânilor şi, de obicei, cele două condiţii sunt de multe ori confuze.
In angorjare, sânul este prea plin cu lapte. Drenajele: venos şi limfatic, sunt obstrucţionate, fluxul de lapte este împiedicat, iar presiunea este ridicată în canalele galactofore şi în alveole. Sânii devin umflaţi şi edematoşi.

De obicei ambii sâni sunt afectaţi fiziologic de plenitudine şi angorjare. Cu toate acestea, există diferenţe importante:
- un sân plin se simte fierbinte şi greu. Nu există nici o înroşire sau un edem. Laptele de obicei, curge bine şi, uneori, iese în mod spontan. Este uşor pentru copil să sugă şi să îndepărteze laptele.
- un sân angorjat este mărit, umflat şi dureros. Acesta poate fi strălucitor şi edematos cu zone roşii difuze. Mamelonul poate fi întins şi plat. Laptele de multe ori nu curge cu uşurinţă şi poate fi dificil pentru copil să se ataşeze la piept pentru a fi alăptat până când umflătură este redusă. Femeia, uneori, are febră. Cu toate acestea, febra, de obicei, apare dupa 24 de ore.

Canale galactofore blocate
Localizarea stazei laptelui afectează o parte a sânului, cum ar fi un lob, şi adesea se referă la blocarea canalelor galactofore. Se presupune a fi din cauza unei obstrucţii solide, dar poate pur şi simplu e determinată de îndepărtarea ineficientă a laptelui din acea parte a sânului.

Semnele clinice sunt: un nod dureros într-un sân, adesea cu înroşirea pielii de deasupra. Numai o parte din sân este afectat. Femeia, de obicei, nu are febră şi se simte bine. Unele femei cu canale blocate raportează prezenţa de pulberi în suspensie în laptele matern muls.
În acest caz, poate fi o obstrucţionare reală a canalului galactofor. Simptomele trec rapid în cazul în care se mulge laptele, iar sânul este eliberat. Granulele albe, care pot fi găsite în lapte sunt considerate a fi formate dintr-un amestec de cazeină şi de alte materiale din săruri ce conţin calciu. Materialul este gras, uneori de culoare maro sau verde şi este, de asemenea, extrudat, uneori, din canalele aparent blocate, urmând ameliorarea simptomelor.

Apariţia unei punct alb,la baza mamelonului, de obicei, de aproximativ 1 mm în diametru este asociată cu blocarea canalelor. Punctul alb poate fi extrem de dureros în timpul alăptării. Obstrucţia este repede eliberată atunci când punctul alb este îndepărtat prin utilizarea unui ac steril sau prin frecarea cu un prosop. Punctul alb e din cauza unei dezvoltări excesive a epiteliului (formează o băşică) sau o acumulare de particule sau material gras.

Un galactocel este un chist umplut cu lapte alterat care se dezvoltă dintr-un canal blocat. Se prezintă ca o umflătură rotundă în sâni, la început umplută cu lapte curat, mai târziu cu material mai gros, cremos, când lichidul este absorbit. Când umflătura este comprimată, lichidul lăptos iese prin mamelon. Diagnosticul poate fi făcut prin aspiraţie sau cu ultrasunete. Laptele poate fi aspirat, dar chistul, de obicei, se umple din nou după câteva zile de la aspiraţie şi e necesar să se repete aspiraţia. Un galactocel poate fi îndepărtat chirurgical cu anestezie locală. Alăptarea nu trebuie să fie întreruptă.


Mastită neinfecţioasă
Atunci când laptele nu este îndepărtat din sâni, producţia de lapte încetineşte şi, eventual, încetează. Cu toate acestea, acest proces durează câteva zile şi nu poate fi complet în 2-3 săptămâni. Între timp, laptele acumulat poate provoca un răspuns inflamatoriu.
Citokinele, atât inflamatorii, cât şi anti-inflamatorii se găsesc în mod normal în lapte. Citokinele antiinflamatorii, alaturi de alţi factori, sunt gândite pentru a proteja copilul dar, citokinele inflamatorii, cum ar fi interleukina-8(IL-8), sunt importante pentru protejarea sânului împotriva infecţiilor. Nivelurile crescute de IL-8 se găsesc în sân în timpul mastitei şi sunt un semn că un raspuns inflamatoriu se produce. Ca parte a răspunsului inflamatoriu, căile paracelulare=joncţiuni între celulele secretoare de lapte din alveolele mamare, deschise, permit substanţei din plasmă să treacă în lapte, în special imunoproteinele şi sodiul. În acelaşi timp, creşterea presiunii de lapte în canale şi alveole poate forţa substanţele din lapte să ajunga în ţesutul din jur.
Citokinele din lapte pot induce un răspuns inflamatoriu în ţesutul din jur şi este posibil ca alte componente să inducă o reacţie antigenică.

Inflamaţia este responsabilă pentru semnele şi simptomele de mastită. O parte din sân este dureroasă, roşie, umflată şi grea. De obicei, doar unul din sâni este afectat. Femeia de multe ori are febră şi se simte rău. Cu toate acestea, în două studii, s-a observat că o treime din femeile cu mastită au prezentat numai semne locale.

Deschiderea căilor paracelulare dau naştere la schimbări în compoziţia laptelui.
Nivelurile de sodiu şi cloruri cresc, nivelurile de lactoză şi de potasiu scad. Gustul laptelui se modifică: acesta devine mai sărat şi mai puţin dulce. De obicei, salinitatea este doar temporară, cu durată de o săptamână. Uneori sânul continuă să fie insuficient folosit, staza laptelui şi gustul alterat persistă. Acest lucru a fost descris ca fiind o disfuncţie unilaterală cronică a sânului. Cu toate acestea, condiţia este reversibilă şi după următoarea sarcină, funcţia normală revine, de obicei, sânului afectat.

Factorii imunitari din laptele matern
O serie de factori de protecţie sunt în mod normal prezenţi în lapte, inclusiv IgA, lactoferina, lizozimele, C3 şi leucocitele. De obicei, atenţia acordată lor este datorită importanţei pentru sănătatea copiilor, dar acestea pot ajuta, de asemenea, pentru a proteja sânii împotriva infecţiei cu staficoccocul auriu. S-au dovedit a fi un important mecanism de apărare la nivelul glandei mamare bovine.
C3 şi IgA ajută fagocitoza staficoccocului auriu prin leucocitele din lapte, iar lactoferina creşte adeziunea leucocitelor la ţesutul locului inflamat. Ca parte a răspunsului inflamatoriu, imunoproteinele se suplimentează din ser şi creşte numărul leucocitelor introduse în lapte.
S-a dovedit ca femeile din Gambia care au avut crize repetate de mastită aveau
niveluri scăzute de IgA, C3 şi lactoferină în laptele lor, în comparaţie cu alte mame care alăptau. Acest lucru oferă dovezi suplimentare că aceşti factori constituie un mecanism de apărare şi atunci când nivelurile sunt mici, apărarea eficientă este redusă.
Creşterea valorilor imunoproteinelor apare în timpul involuţiei sânului, când alăptarea este întreruptă şi pot proteja sânul într-un moment când staza laptelui ar putea permite dezvoltarea bacteriilor.

Sub-mastita clinică
Recent, a fost descrisă o afecţiune denumită sub-mastită clinică.
Sub-mastita clinică este diagnosticată prin constatarea unui nivel ridicat al raportului sodiu - potasiu în lapte şi a unei concentraţii crescute a interleukinei-8, (IL-8), atunci când nu există nici o mastită clinică. Creşterea nivelurilor de sodiu şi IL-8 sunt gândite să indice faptul că un răspuns inflamatoriu se produce, în ciuda absenţei semnelor clinice. Sub-mastita clinică e comună în rândul femeilor din Bangladesh, Tanzania, Malawi şi Africa de Sud. Un raport sodiu-potasiu crescut în laptele matern a fost asociat cu creşterea procentului sugarilor care iau puţin în greutate şi atunci când sunt date copiilor suplimente sau atunci când numărul de mese la sân este scăzut, astfel încât producţia de lapte scade sub 400 ml pe zi. Acest lucru sugerează că sub-mastita clinică poate fi asociată cu îndepărtarea inadecvată de lapte şi că ar putea fi destul de comună în aceste situaţii. Morton, în 1994, a constatat că oferind ajutor mamelor de nou-născuţi până la vârsta de o lună, inclusiv ajutându-le cu modul de fixare a copilului la sân, lactaţia a fost îmbunătăţită şi s-a redus nivelul crescut de sodiu din laptele matern.

Sub-mastita clinică este asociată, la femeile cu HIV-pozitiv, cu o creştere a încărcăturii cu HIV în laptele matern şi ar putea fi responsabilă de rata mai mare de transmitere a HIV de la mamă la copil. O rata de 20 de ori mai mare de transmitere a infecţiei de la mamă la făt a fost asociată cu sub-mastita clinică.

Mastita infecţioasă
Mastită infecţioasă apare în cazul în care staza laptelui rămâne nerezolvată, protecţia oferită de factori imunitari din lapte şi răspunsul inflamatoriu fiind depăşite. Laptele uman proaspăt nu este, în mod normal, un mediu bun pentru dezvoltarea bacteriilor şi pentru ca infecţia să se producă trebuie sa fie anumite condiţii care să previna sânul de la distrugerea şi eliminarea bacteriilor.
Direcţia naturală a fluxului de lapte de-a lungul canalelor, atunci când e scos laptele în mod eficient, ar fi de aşteptat să spele şi să scoată orice organism din sân. Îndepărtarea ineficientă de lapte duce la acumularea de lapte şi creează condiţii favorabile pentru dezvoltarea bacteriilor, iar procesele anti-infecţioase pot fi copleşite.

Este imposibil să se facă distincţia între semnele şi simptomele mastitei infecţioase si a mastitei neinfecţioase. O parte din sân, de obicei, devine roşie, dureroasă, umflată şi tare şi pot fi simptome generale de febră şi stare de rău. Un alt semn poate fi o fisură în mamelon.
Mastita infecţioasă a fost clasificată de către autori diferiţi, în mai multe moduri. În primul rând în funcţie de loc: mastită superficială care apare la derma şi intramamara, mastită situată fie în tesuţul glandular (parenchimă) sau în ţesutul conjunctiv al sânului (interstiţială). În al doilea rând, în funcţie de modelul epidemiologic: epidemice sau sporadice.
Numărul de celule şi de colonii bacteriene sunt utile pentru a face distincţia între mastita infecţioase şi neinfecţioasă. Cultura din laptele matern poate ajuta pentru a determina infectarea organismului, în cazul în care există, şi a sensibilităţii sale la antibiotic.
În cazul în care cultura nu este posibilă ca o rutină, aceasta se poate face selectiv:
- în cazuri severe sau neobişnuite;
- în cazul în care nu există nici un răspuns la antibiotic în termen de două zile;
- dacă există mastite recurente;
Mastita recurentă se poate datora tratamentului întârziat sau inadecvat sau necorectării tehnicii prost aplicată a alăptării. Uneori recurenţa este asociată cu candidoza. Ocazional, există o condiţie de bază a sânului care cauzează un drenaj slab, persistent, într-o parte a sânului, cum ar fi o anomalie ductală, un chist sau tumoră, care ar trebui să fie identificate şi tratate în consecinţă.

Abcesul mamar
Un sân care produce lapte, ca orice alt ţesut infectat, localizeaza infecţia prin formarea unei bariere de ţesut granulat în jurul acesteia. Se formeaza o capsulă de abces, care este umpluta cu puroi.
Există un nodul sever, dureros, umflat, care da roşeaţă, căldură, precum şi un edem la nivelul de deasupra pielii. În cazurile neglijate, nodulul poate fi fluctuant, cu decolorarea pielii şi necrozaă. Febra poate sau nu poate fi prezentă. Pentru a confirma diagnosticul, puroiul se aspiră cu o seringă şi un ac special. Diagnosticul diferenţial de abces mamar include galactocelul, fibroadenomul şi carcinomul.



Sursa