Prolactina - hormonul lactaţiei

Este un hormon sintetizat, depozitat şi secretat de lobul anterior al hipofizei (glanda endocrină situată la baza creierului), descoperit de dr. Henry Friesen. Funcţiile biologice ale prolactinei sunt numeroase, dar cele mai importante sunt: activitatea lactogenică (declanşarea secreţiei lactate) şi activitatea galactopoetică (menţinerea producţiei de lapte). Principalul rol al prolactinei este declanşarea secreţiei lactate.

În timpul sarcinii, nivelurile de prolactină cresc de 10 până la 20 de ori. După naştere nivelul rămâne crescut dacă mama alăptează pentru o perioadă de 18 luni postpartum. După aceste luni nivelul revine la normal. Dacă mama nu alăptează, nivelul prolactinei va scădea până la valoarea iniţială. Cel mai mare nivel apare în timpul somnului şi la puţin timp dupa trezire.

Dupa naştere, iniţierea secreţiei de lapte este determinată pe de o parte de scăderea hormonilor sexuali placentari (predominant estrogeni) şi de acţiunea de sucţiune a mamelonului care induce secreţia de prolactină la un interval de 1-30 minute dupa supt.

Prin supt se activează receptorii din mamelon şi din jurul mamelonului. Semnalele sunt date de catre fibrele nervoase, prin măduva spinării către hipotalamus, creând schimbări în activitatea electrică a neuronilor care reglementează glanda pituitară ducând la creşterea secreţiei de prolactină. Stimularea prin supt determină eliberarea de oxitocină din glanda pituitară posterioară care declanşează reflexul de curgere al laptelui.
Prolactina controlează producţia de lapte (lactogeneză), dar nu şi reflexul de curgere. Creşterea nivelului de prolactină umple sânii cu lapte pregătindu-i pentru următoarea hrană.



Hrănirea rară este una din cauzele insuficienţei lactaţiei şi este cauzată de factori iatrogeni sau de părinţi neinformaţi care nu înţeleg că bebeluşii au nevoie de hrană frecvent.

Prolactina interferează cu revenirea la normal a funcţiei ovariene şi acţionează astfel ca un anticoncepţional natural.

Uneori, nou-născuţii secretă o substanţă lăptoasă în mameloane, cunoscută sub numele de laptele vrajitoarei. Aceasta se datorează faptului că fetusul a fost afectat de prolactina secretată de mamă chiar înainte de naştere, dar, de obicei, se opreşte imediat după naştere.

Exista mame cu secreţie de prolactină insuficienta şi cu producţie de lapte insuficientă, dar care pot beneficia de medicamente pentru a ridica nivelul prolactinei.