Paşii 9 şi 10 pentru o alăptare de succes

Pasul 9: Să nu ofere suzete sau tetine (biberon) copiilor care sunt alăptaţi.



Copiii nu trebuie hrăniţi cu biberonul şi nu trebuie să utilizeze suzetă.

Pasul 9 interzice utilizarea tetinelor şi suzetelor.


Ce putem face

General
În primele săptămâni, nevoia de supt a bebeluşului trebuie satisfăcută la sân. Utilizarea tetinelor şi suzetelor interferează cu alăptarea.
Sistemul de sănătate

Sfătuiţi personalul medical să nu permită utilizarea tetinelor şi suzetelor, doar în cazul situaţiilor speciale când mama nu este alături de bebeluş.

Învăţarea copiilor ce nu pot fi alăptaţi să fie hrăniţi cu cana.

Comunitate
Discutarea cu familii şi grupuri ale comunităţii despre riscurile utilizării tetinelor şi suzetelor în timpul alăptării.

Naţional/Global
Autorităţile din sănătate să se asigure că spitalele şi centrele de sănătate nu permit folosirea tetinelor şi suzetelor şi comunicarea de materiale ce includ mesaje informaţionale.

Puncte cheie:

Să fie utilizate metode alternative de hrănire dacă suplimentarea este necesară.
Mulgerea laptelui matern să fie prima opţiune de suplimentare dacă este necesară.
Mamele nu ar trebui să acorde atenţie pachetelor cadou cu lapte praf sau mostrelor de lapte praf.

Luarea în considerare a problemelor legate de HIV

Pasul 9: Să nu ofere suzete sau tetine (biberon) copiilor care sunt alăptaţi.
Probleme ce necesită să fie luate în considerare în implementarea acestui pas, în ceea ce priveşte hrana recomandată copiilor proveniţi din mame cu HIV.

•Acest pas este important indiferent de statutul mamelor HIV pozitive şi dacă acestea alăptează sau au înlocuit laptele matern cu substituenţi.

•Tetinele, biberoanele şi suzetele pot fi surse de infecţii şi nu sunt necesare, chiar şi pentru bebeluşii care nu sunt alăptaţi. Ele nu ar trebui să fie utilizate în mod curent sau furnizate de personalul medical.

•În cazul în care copiiilor le sunt oferite suzete pentru a le potoli foamea, în loc să fie hrăniţi cu lapte, nu pot creşte.

•Mamelor HIV pozitive care înlocuiesc laptele matern e necesar să li se prezinte modalităţi de calmare, altele decât oferirea suzetei.

•Mamele care au ales să-şi hrănească bebeluşii cu înlocuitori ai laptelui matern e necesar să li se acorde instrucţiuni despre cum să hrănească bebeluşii cu o ceaşca/cană/cupă şi despre faptul că hrănirea aceasta prezintă un risc mai mic de infecţie decât hrănirea cu biberonul.



Pasul 10. Să încurajeze constituirea grupurilor de sprijin pentru mame şi să orienteze mamele către aceste grupuri de sprijin la externarea din maternitate.




Mamele care alăptează ar trebui să fie întrebate despre planurile lor pentru hrănirea bebeluşilor, după naştere. Acestea ar trebui să fie în măsură să descrie un lucru care a fost recomandat pentru a se asigura că vor fi îndrumate către un grup de sprijin în alăptare (în cazul în care nu este disponibil sprijin adecvat în familiile lor) sau să raporteze că spitalul va oferi sprijin în alăptare dacă este necesar.

Personalul medical responsabil al secţiei de maternitate trebuie să fie la curent cu orice grup de sprijin în alăptare din zona locală şi, dacă există, să îndrume mamele către el. Alternativ, trebuie să poată descrie un sistem de sprijin urmat de toate mamele care alăptează după ce ies din maternitate (consult post-natal la clinică, vizită la domiciliu, apel telefonic etc).

După ce mama este externată din spital, ea are nevoie de mult sprijin pentru a alăpta. Ea poate avea îndoieli dacă produce suficient lapte sau ar putea avea probleme de genul angorjarea sânilor sau mameloane rănite. Prin urmare, pasul 10 recomandă ca mama să fie în legătura cu un grup de sprijin în alăptare sau să o ajute să aibă acces liber la cineva în spital pentru a obţine consiliere atunci când este necesar.

•General
Grupurile de sprijin în alăptare fac parte adesea din strategia de nutriţie a comunităţii.
Consilierii sunt femei din comunitate care beneficiază de formare în alăptare. Ele contactează adesea mamele acasă. Acestea sunt foarte eficiente în creşterea alăptării exclusive.

•Sistemul de sănătate
Discutaţi cu managerii de servicii din sănătate cu privire la nevoia de sprijin pentru alăptare în domeniul serviciilor post-natale şi în comunitate.
Consilierii pot fi instruiti şi supravegheati de către personalul medical.
Asiguraţi-vă că personalul din maternitate vă informează despre sursele de sprijin pentru alăptare din comunitate şi că au detaliile de contact.

Mamele şi copiii ar trebui să fie în contactaţi de un consilier în alăptare, într-o unitate sanitară sau la domiciliu, în prima zi după naştere şi la:

o2-3 zile
o4-7 zile
o7-28 zile
o4-8 săptămâni
şi, ulterior, pentru imunizare, monitorizarea creşterii, planificarea familială, sau orice alt motiv.

•Comunitate
Ajutaţi comunităţile pentru a dezvolta o sursă de sprijin calificată pentru mamele care alăptează. Femeile care au succes în alăptare pot forma grupuri de sprijin reciproc sau pot crea lobby pentru autorităţile de sănătate sau organizaţiile locale pentru a instrui consilieri.

•Naţional/global
Creearea de alianţe cu organizaţiile comunităţii pentru a ajuta la dezvoltarea serviciilor de sprijin pentru alăptare.

Guvernul să includă consilierea în strategii şi planuri, alături de consilierea în sistemul de sănătate.

Puncte cheie:

O listă a resurselor, inclusiv:

•Linii de telefon pentru ajutor - acolo unde este posibil
•Spaţiu pentru reuniuni pentru sprijin de la mamă la mamă
•Spitalele pot oferi ajutor printr-o clinică de lactaţie, la domiciliu sau prin apeluri telefonice pentru a sprijini mamele care alăptează.


Luarea în considerare a problemelor legate de HIV

Pasul 10. Să încurajeze constituirea grupurilor de sprijin pentru mame şi să orienteze mamele către aceste grupuri de sprijin la externarea din maternitate.Probleme ce necesită să fie luate în considerare în implementarea acestui pas, în ceea ce priveşte hrana recomandată copiilor proveniţi din mame cu HIV.

•Să furnizeze informaţii cu privire la HIV şi despre hrănirea copiilor pentru grupurile de sprijin, precum şi să acorde sprijin pentru mame HIV pozitive în comunitate.

•Să se asigure că mamele care au înlocuit laptele matern cu substituenţi sunt urmărite îndeaproape de comunităţile lor, asigurând confidenţialitatea. În unele locuri se acceptă grupuri de sprijin pentru mame HIV pozitive.

•Mamele HIV pozitive au nevoie de sprijin special pentru a se asigura că ele continuă opţiunile de hrănire pe care le-au ales.

•Copiii născuţi din mame HIV pozitive ar trebui să fie văzuti, la intervale regulate, în clinici pediatrice pentru a asigura creşterea şi dezvoltarea corespunzătoare.


Sursa: http://www.waba.org.my/
Tradus de Roxana Duduş