joi, 9 septembrie 2010

Relactaţia (2)

Relactaţia şi lactaţia indusă - experienţe

La animale, s-a observat că din stimularea sânilor mulţi ani poate rezulta lactaţia, chiar dacă glanda mamară nu s-a dezvoltat în urma unei sarcini. În 1967, cercetările pe capre au confirmat că “aplicaţia prelungită asupra stimulării laptelui poate induce creşterea mamară şi secreţia laptelui”.
La oameni, principala sursă de informaţie sunt femeile care au relactat sau si-au indus lactaţia pentru copiii lor. Aceste experienţe personale adesea au fost raportate în presă sau în publicaţiile organizaţiilor ce sprijineau alăptarea, ce aveau ca ţintă părinţii.
Recomandările dinainte din literatura medicală sugerau faptul că, în ciuda frecventelor anecdote, relactaţia era un eveniment exotic şi anormal. Un articol clasic din 1956 descria experienţa a 10 bunici din Natal care au relactat pentru nepoţii lor. Un număr individual de experienţe au fost notate de Newton în 1967 şi de Cohen în 1971 şi, de asemenea, revizuite de Marieskind în 1973. Doar relativ recent, profesioniştii din domeniu au devenit conştienţi de importanţa şi utilitatea acestui fenomen şi din nevoia de a învăţa de la mamele ce au avut o astfel de experienţă.

În anii 1970, Jelliffe descria regimul pentru re-stabilirea lactaţiei la mamele din Uganda ce îşi hrăneau copiii cu biberonul. Brown în 1977 şi în 1978 revizuiau experienţe din India şi Vietnam punctând pe valoarea relactaţiei în ţările dezvoltate şi în situaţii de urgenţă, particular pentru copii născuţi cu greutate mică. În 1981, Bose şi al. descriau relactaţia cu success de către mamele cu copii premature şi bolnavi în SUA, şi mai recent Thullen şi Thompson descriau relactaţia ca parte a unui tratament medical oficial. În 1998, Marquis şi al. raportau relactaţia ca o apariţie comună în Peru. S-a observat că mamele au revenit asupra deciziei de a opri alăptarea, de obicei datorită împotrivirii copiilor. Alăptarea a fost reluată după câteva zile şi unele mame au relactat cu succes.

Cel mai mare studiu este constituit dintr-o serie de rapoarte retrospective a lui Auerbach şi Avery şi Auerbach în SUA. Ei au utilizat metoda de rechemare pentru a studia 4 grupuri de mame:

1. 174 de femei care au oprit lactaţia prematur;

2. 117 de femei care au relactat pentru copii cu greutat emică la naştere;

3. 75 de femei care au înterupt alăptarea datorită spitalizării lor sau a copiilor;

4. 240 de femei care au alăptat un copil adoptat: 83 dintre ele nu au fost gravide niciodată; 55 dintre ele au fost gravide, dar niciodată nu au alăptat; 102 dintre ele au alăptat un copil.

De asemenea, există un număr de rapoarte din ţările dezvoltate: Papua Noua Guinee, Nigeria şi India. Seema şi alţii au studiat 50 de mame cu copii spitalizaţi având mai puţin de 4 luni de viaţă, 86% cu încetarea completă a lactaţiei şi 14% fiind încă alăptaţi parţial.


Compoziţia laptelui matern în relactaţie


Nici o diferenţă semnificativă nu a fost identificată între laptele matern produs în timpul relactaţiei sau a lactaţiei induse. Kleinman şi alţii au observat că mamele care nu au fost însărcinate niciodată nu au produs colostru. În primele 5 zile de lactaţie laptele lor a fost similar în proteine, alfa-lactalbumină şi IgA de la laptele de tranziţie la cel matur.


Factori ce afectează succesul relactaţiei


Marieskind a comentat că există două cereri supreme pentru relactaţie: o puternică dorinţă a mamei sau a mamei vitrege de a-şi hrăni copilul şi stimularea mameloanelor. Brown şi Jelliffe au adăugat o a 3 a cerinţă cu importanţă particulară când relactaţia este promovată de sistemul de sănătate: un sistem de sprijin, pentru a construi şi menţine încrederea mamei. De altfel, există mulţi factori adiţionali în legătură cu copilul şi mama ce trebuie recunoscuţi şi înţeleşi.

Factori legaţi de copil

Cea mai importantă cerinţă pentru relactaţie sau lactaţie indusă este că bebelusul/copilul trebuie să sugă. Suptul este afectat de:

- bunăvoinţa copilului de a suge
- vârsta copilului
- lipsa alăptării copilului (timpul de când copilul a oprit alăptarea)
- cum a fost copilul hrănit în timpul întreruperii alăptării
- motivele care au dus la întreruperea alăptării legate de copil;

Factori legaţi de mama sau mama vitregă


Cei mai importanţi sunt:
- motivaţia femeii
- lipsa lactaţiei (timpul de când ea a oprit alăptarea)
- condiţia sânilor ei
- abilitatea ei de a interacţiona cu copilul
- sprijin acordat din partea familiei, comunităţii şi personalului medical.

Alţi factori cu mai puţină semnificaţie:
- experienţa anterioară în alăptare
- starea de sănătate generală şi nutriţia

Fiecare factor va fi detaliat în următoarea secţiune.

Tradus de Roxana Duduş
Sursa: www.who.int

Toate drepturile pentru acest articol sunt rezervate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Articolul poate fi reprodus, revizuit, tradus total sau parţial, dar nu poate fi utilizat în scopuri comerciale.

4 comentarii: