Relactaţia (4)

Recomandări practice pentru relactaţie

Informaţia practică despre cum să relactezi sau să induci lactaţia se bazează pe experienţele mamelor, a consilierilor în lactaţie şi a grupurilor de alăptare, precum şi a experienţelor clinice a profesioniştilor din sănătate înregistrate în studii de cercetare.

Identificarea mamelor şi copiilor care au nevoie de relactaţie

Sistemul de sănătate şi serviciile comunităţii ce oferă îngrijire mamelor şi copiilor trebuie să adopte o rutină în procedurile alăptării. E necesar să cunoască cum să ajute mama cu dificultăţi obişnuite şi unde să îndrepte mamele ce au nevoie de ajutor specializat. Astfel, nevoia de relactaţie va fi redusă, în timp ce mamele rămase să aibă nevoie de relactaţie vor primi ajutor mult mai repede.

Dacă o femeie este bolnavă sau malnutrită sever, tratamentul imediat e necesar să fie aplicat, iar relactaţia să înceapă doar atunci când starea ei se îmbunătăţeşte suficient.
Dacă un copil are greutate mică la naştere sau este prematur, eforturile vor fi pentru a se stabili şi menţine lactaţia începând din prima zi după naştere. Pentru copiii care sunt bolnavi şi nu pot suge, mamele ar trebui să mulgă laptele matern manual pentru a fi capabile să-l ofere cât mai curând posibil, odată ce hrănirea poate fi posibilă. Dacă o mamă începe mulsul laptelui în prima zi şi continuă să o facă frecvent (de cel puţin 8 ori în 24 de ore), va fi mult mai uşor să iniţieze lactaţia şi să ofere o cantitate adecvată de lapte matern pentru necesităţile de creştere ale copilului. De altfel, dacă o mamă, din orice motiv, nu a primit ajutor să iniţieze lactaţia imediat după naştere, ea va avea nevoie de ajutor pentru a relacta.

Recomandări principale

Măsuri esenţiale

Consiliere pentru mamă sau mama vitregă:

-evaluarea problemei;
-oferirea de informaţie pentru mamă şi alţi membrii ai familiei;
-motivarea mamei;
-înlăturarea factorilor care pot reduce suptul sau producţia lactată;
-sprijin oferit continuu;

Stimularea mameloanelor şi a sânilor prin:

-suptul copilului;
-mulgere manuală sau mecanică;
-contact piele-pe-piele;

Provizii temporare de lapte matern, fără a fi oferite cu biberonul

-pentru a oferi hrană;
-pentru a încuraja suptul la sân;

Alte măsuri:

-galactogene, dacă sunt indicate;
-alimentaţie sănătoasă, lichide şi odihnă.


Măsuri esenţiale detaliate

Consiliere pentru mamă sau mama vitregă

Consiliera poate face parte din personalul de sănătate specializat în alăptare sau poate fi o consultantă în alăptare a comunităţii.

Aceasta va petrece timp considerabil cu mama sau mama vitregă. Ea ascultă activ şi înţelege sentimentele mamei. Consiliera nu va fi critică si nu va impune. Ea va întări încrederea mamei că relactaţia e posibilă.

Consiliera va discuta cu femeia, ideal ar fi de mai multe ori, înainte ca relactaţia să înceapă pentru a fi sigură că femeia este motivată adecvat; apoi, va asigura sprijinul regulat în acest proces. Acest proces intensiv de sprijinire, zilnic, poate fi acordat şi de către personalul din sănătate, grupurile de sprijin în alăptare sau de însoţitorii de la naştere. Este esenţial pentru profesioniştii din sănătate să aibă o atitudine pozitivă şi să fie disponibili cu resurse când este necesar.

Înainte de a începe relactaţia

Consiliera în alăptare va vorbi cu mama sau cu mama vitregă şi va identifica motivele pentru care alăptarea a fost întreruptă sau despre de ce vrea să relacteze. Îi va vorbi despre factori care pot reduce producţia lactată (de ex. contraceptivele ce conţin estrogen, diureticele tiazide sau nicotina) sau suptul (de ex. biberonul, suzeta sau perioadele de separare de copil).

Dacă motivul pentru care copilul a întrerupt alăptarea este identificat, atunci este nevoie de management pentru ca relactaţia să fie eficientă. În cazul în care este necesar tratament medical, de ex. pentru palat despicat şi reflux gastro-esofagian, vor fi necesare sfaturi specializate.

Dacă un factor reduce laptele matern sau suptul, se vor face eforturi de a-l reduce (de ex. utilizarea suzetei sau nicotina) sau de a găsi alternative (de ex. o alternativă de contracepţie) sau se găsesc moduri de a reduce perioada de separaţie.

Consiliera în alăptare:
1.Se va asigura că mama sau mama vitregă este informată despre:

- benficiile laptelui matern pentru sănătatea şi nutriţia copilului şi a relaţiei mamă-copil; motivele pentru care mama ia în consideraţie relactaţia.

-cum se desfăşoară relactaţia, cât timp poate dura, răbdarea şi perseverenţa de care are nevoie mama.

-detalii practice despre cum să relacteze.

-ce dificultăţi particulare pot să apară şi ce tratament special ar fi necesar.

-nevoia de a se opri sau de a schimba orice factor care reduce suptul sau producţia lactată.


2.Se va asigura că mama sau mama vitregă este motivată adecvat

Consiliera în alăptare va oferi informaţii relevante, încurajare şi va încerca să întărească încrederea mamei, dar nu va exercita presiune asupra ei pentru a relacta dacă ea nu doreşte. Ar fi de ajutor să-i facă cunoştinţă cu o altă mamă care a relactat şi cu care poate vorbi despre experienţa lor.

3.Se va asigura că femeie are sprijin acasă

Dacă este posibil, consiliera în alăptare va explica importanţa procesului de relactaţie altor membri ai familiei şi o va argumenta. Va discuta despre nevoia femeii de sprijin continuu şi ce ar putea familia să facă pentru ca ea să se poată odihni şi substitui de la alte treburi în timp ce restabileşte producţia lactată.

După ce relactaţia a fost pornită
Consiliera în alăptare va urmări mama sau mama vitregă regulat şi va oferi sprijin şi încurajare continuă. Acestea sunt importante dacă mama va continua alăptarea după primele câteva săptămâni. La început, urmărirea va fi zilnică dacă este posibil.

Stimularea mameloanelor şi a sânilor

Consiliera în alăptare va ajuta mama sau mama vitregă să stimuleze la maxim sânii.
Dacă copilul are interes pentru supt:
Încurajează mama să:

-pună copilul la sân frecvent, de câte ori el sau ea doresc. Aceasta se poate întâmpla la fiecare 1-2 ore dacâ este posibil sau cel puţin de 8-12 ori în 24 de ore.

-doarma cu copilul pe timpul nopţii pentru a-i permite să aibă acces uşor la sâni şi pentru a minimaliza înreruperile de somn ale mamei. Alăptarea pe timpul nopţii creşte producerea prolactinei şi contactul prelungit poate creste interesul copilului pentru supt.

-lase copilul să sugă din ambii sâni şi cât mai mult posibil. Mama poate oferi fiecare sân de mai multe ori dacă copilul binevoieşte să continue să sugă.

-se asigure că copilul este bine ataşat la sân pentru a preveni rănirea mameloanelor şi pentru a scoate eficient laptele produs.

-evite utilizarea suzetei şi a biberonului cu tetină deoarece reduc stimularea. mameloanelor şi fac să scadă interesul copilului pentru suptul sânului.

-încurajeze copilul să sugă din nou prin utilizarea unui supliment de alăptare sau prin metoda “picură şi curge”.

-stimuleze sânii prin muls manual sau mecanic.

-evite folosirea biberonului şi a suzetei, iar dacă este necesar să hrănească cu cana specială.

Suplimentarea alăptării

Sistemele de suplimentare sunt concepute pentru a oferi copilului hrană suplimentară cu curgere lentă în timp ce suge şi stimulează sânul. Sunt utile când sânul nu produce destul lapte. Ajută la păstrarea copilului la sân pentru o perioadă mai lungă de timp şi a suptului.

Un sistem de alimentare suplimentar conţine o pungă, un biberon sau o cană cu lapte conectat(ă) la un tub foarte fin prin care trece laptele şi ataşat la gura copilului, pe lângă mamelonul mamei. Presiunea laptelui trebuie reglată astfel încât sânul să primească destulă stimulare înainte ca foamea şi setea copilului să fie satisfăcute.

Tubul fin de plastic este dificil de curăţat. Este nevoie să fie foarte bine clătit cu apă fierbinte şi săpun imediat după folosire. Aceasta poate fi făcută cu ajutorul unei seringi sau prin suptul tubului ca pe un pai. Apoi se sterilizează şi se clăteşte imediat cu apă curată. Tubul se înlocuieşte o dată la câteva zile.


Contactul piele pe piele

Consiliera în alăptare va explica cât de important este ca mama să-şi ţină copilul aproape de ea, să doarmă cu el, să aibă mult contact piele pe piele, cât mai des posibil.

Contactul piele pe piele a fost raportat ca fiind util de către grupurile de sprijin în alăptare de la mamă la mamă pentru o serie de probleme în alăptare şi poate creşte producţia lactată. Copiii care nu au fost alăptaţi sau care au refuzat des alăptarea încep adesea alăptarea, din nou, spontan, dacă au contact piele pe piele cu mama lor fără a fi îndemnaţi să ia sânul.

Alte forme de contact între mamă şi copil, ca de ex. făcutul băii împreună, plimbarea, legănarea în timp ce se oferă sânul au fost raportate ca fiind eficiente. Unele mame au găsit utilă purtarea copilului într-un sling.

Contactul piele pe piele imediat după naştere ajută nou-născutul să găsească sânul şi să sugă spontan. Aceasta datorită mirosului, important pentru localizarea mamelonului. Atingerea mamelonului poate influenţa comportamentul mamei şi răspunsul neuro-endocrin, precum şi secreţia prolactinei. Când bebeluşii cu greutate scăzută la naştere au contact piele pe piele cu mamele lor, producţia de lapte matern creşte şi ei continuă să fie alăptaţi o perioadă lungă de timp.

Suplimentarea hrănirii copilului

În timp ce producţia de lapte a mamei începe să se stabilizeze este esenţial să se asigure că, copilul primeşte hrană adecvată. Dacă mulsul laptelui există atunci este cea mai bună alternativă. Dacă este necesar un substitut al laptelui matern atunci acesta să fie adecvat nutriţional, de ex., o formulă de lapte praf sau o formulă de lapte preparată acasă din lapte animal proaspăt şi procesat. Să fie preparat igienic, la concentraţia corectă şi dat în cantitate adecvată. Formula comercială trebuie să fie preparată în acord cu instrucţiunile de pe etichetă. Dacă se utilizează lapte de vacă, se adaugă 50 ml apă şi o linguriţă de zahăr (5g) la 100 ml de lapte. Lichidele gen apa, suc, ceai sau cereale diluate nu sunt adecvate.

Dacă un copil nu vrea să sugă dintr-un sân neproductiv, suplimentul poate fi oferit cu un sistem de suplimentare. Dacă un copil vrea să sugă dintr-un sân neproductiv, suplimentul poate fi oferit separat. Hrănirea cu cana se preferă. Este practică pentru bebeluşii cu greutate mică la naştere dar şi penru cei mai grăsuni. Hrănirea cu linguriţa este o alternativă dacă mama o preferă. Hrănirea cu biberonul şi cu ajutorul suzetei vor fi evitate, sânul fiind oferit când bebeluşul dă semne de interes să sugă din orice motiv.

Iniţial cantitatea de supliment dată va fi în acord cu greutatea bebeluşului, normal - 150 ml per kg pe zi, divizat în 8 sau mai multe mese. Pe măsura ce producţia lactată creşte, cantitatea de supliment consumată va fi redusă. Greutatea copilului va fi monitorizată regulat pentru a se asigura că nutriţia şi creşterea sunt adecvate.

Sumarizarea măsurilor esenţiale pentru managementul alăptării pentru relactaţie

Bzat pe experienţa practică a profesioniştilor în domeniu şi a grupurilor de sprijin în alăptare, următorul management este recomandat:

- consilierea mamei: evaluarea situaţiei, informarea, motivarea, sprijinul continuu;

- discuţia cu familia mamei şi cu prietenii pentru a observa cum o ajută;

- ajutor pentru dificultăţile care stau la baza relaţiei mamă-copil (tratarea bolilor, ajutor pentru dificultăţile anatomice);

-ajutorul pentru a opri sau schimba factorii care reduc producţia lactată sau suptul;

-încurajarea contactului apropiat, incluzând contactul piele pe piele între mamă şi copil;

- asigurarea că sânii şi mameloanele sunt stimulate adecvat;

- ajutorul oferit copilului pentru a suge frecvent, zi şi noapte, din ambii sâni;

- pentru copiii care prezintă interes să sugă utilizarea metodei “picură şi curge” şi/sau a unui sistem de suplimentare pentru a-l atrage sau încerca;

- stimularea sânilor prin muls manual sau mecanic până ce copilul poate suge;

- suplimentarea hranei cu ajutorul unei căni speciale, evitarea utilizării biberonului şi a suzetei;

-monitorizarea greutăţii copilului.


Tradus de Roxana Duduş
Sursa: www.who.int

Toate drepturile pentru acest articol sunt rezervate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Articolul poate fi reprodus, revizuit, tradus total sau parţial, dar nu poate fi utilizat în scopuri comerciale.