Relactaţia (6)

Măsuri farmaceutice

Dacă metodele descrise pâna acum nu au fost eficiente şi laptele nu a apărut sau dacă copilul nu a luat în greutate, pot fi luate în consideraţie metodele farmaceutice. Medicamentele ce pot duce la secreţie lactată sunt numite lactofore sau galactofore. Termenul lactofor est eutilizat şi pentru produsele naturiste considerate a mări producţia lactată chiar dacă efectul lor a fost sau nu demonstrat. Este important de recunoscut că deşi anumite medicamente pot intensifica efectul stimulării sânilor, ele nu sunt eficiente doar singure. Astfel, dacă sunt utilizate este necesară stimularea totală a sânilor.

Medicamentele ce pot fi utilizate sunt:

-preparatele hormonale pentru a simula sarcina şi a ajuta la inducerea lactaţiei;
acelea care duc la creşterea prolactinei,
-clorpromazina,
-metoclopramidul.

Alte substanţe descrise în alte publicaţii sunt:

-sulpiride, un medicament înrudit cu metoclopramidul, utilizat în unele ţări dar nerecomandat în altele. O cantitate semnificativă se secretă în laptele matern cu posibile efecte adverse asupra copilului.

-hormonul eliberat de tiroida – s-a demonstrat că duce la creşterea prolactinei şi a fost utilizat în unele studii din spitale ca un test pentru răspunsul prolactinei, dar nu este pentru uzul de rutină.

-oxitocina din spray-urile nazale au fost utilizată în trecut pentru a creşte producţia lactată, dar nu se mai utilizează deloc. Într-un singur studiu, după oxitocina dată înainte de mulsul manual a rezultat un volum de 3 până la 5 ori mai mare de lapte muls de către 4 mame de copii prematuri în comparaţie cu 4 utilizatori placebo. Efectul aşteptat al oxitocinei este de a facilitată pornirea laptelui, nu secretarea lui. Este posibil ca mulsul laptelui să fi contribuit direct la creşterea cantităţii cănd ceva lapte era deja secretat, dar ar fi fost puţin probabil să ajute să iniţieze sau să restabilească producţia de lapte.

Preparatele hormonale

Preparatele cu estrogen, progesteron sau contraceptive hormonale, orale sau injectabile, sun tuneori oferite, în majoritate pentru a induce lactaţia unei mame adoptive care nu a fost gravidă niciodată. Aceasta pentru a mima schimbările hormonale din sarcină şi pentru a stimula dezvoltarea sânilor şi creşterea alveolelor secretoare.
Producţia de lapte se aşteptă să înceapă în câteva zile dupa ce hormonii au fost întrerupţi fiind sincronizat când cu sosirea copilului adoptat. Nu au fost identificate studii controlate şi nu este posibil în acest moment să se recomande aceste metode.

Tratamentul hormonal est euneori oferit în combinaţie cu stimularea prolactinei.
Preparatele hormonale sunt date înainte ca suptul să înceapă, urmat de retragerea hormonului şi a stimulării mecanice a sânului imdiat dupa ce copilul a fost adoptat. Clorpromazinul şi metoclopramidul sunt date după ce suptul a început. Într-un singur studiu, lactaţia adecvată a fost obţinută după 5-13 zile la 11 din 12 mame care nu au alăptat înainte. Nu există studii de control raportate.

Clorpromazina

Galactoreea (secreţia spontană a laptelui matern) este un efect advers recunoscut datorită utilizării de doze mari de clorpromazină (1000 mg sau mai mult zilnic) pentru tratamentul pacienţii de la psihiatrie.

Jelliffe a utilizat doze moderate de clorpromazină (50 mg de 3 ori pe zi timp de 7 zile), adiţională suptului, în relactaţie într-o clinică din Uganda.
Brown în anii 1970 a utilizat clorpromazina, adiţională suptului pentru a induce lactaţia femeilor ce hrăneau orfanii din taberele de refugiaţi din India şi Vietnam. El a oferit 25-100 mg de 3 ori pe zi timp de 7-10 zile pentru a ajuta la iniţierea lactaţiei induse pentru femeile car eaveau de hrănit unul sau mai mulţi copii.

În Papua Noua Guinee, clorpromazina a fost utilizată în doze de 25 mg d e4 ori pe zi pentru a ajuta femeile să aibă lactaţie pentru copiii lor adoptaţi sau vitregi. Aceste studii nu au fost controlate şi rezultatele sunt variabiole. În cele mai multe cazuri ceva lapte matern a fost produs în 5-10 zile, iar la mai mult de jumătate din femei s-a stabilit lactaţia deplină.

Metoclopramidul

A fost utilizat pentru a trata greţurile adulţilor şi refluxul gastro-esofagian la copii. S-a arătat că poate creşte secreţia de prolactină şi în 1975 s-a raportat că a crescut secreţia de lapte matern. Cantităţi mici se secretă în laptele matern, dar este sub limita dozei oferite pentru tratamentul copiilor cu reflux gastro-esofagian. Nu s-a observat nici un efect secundar la copiii alăptaţi de mame tratate cu metoclopramid în doză recomandată (10 mg de 3 ori pe zi timp de 7-14 zile) deci se consideră a fi sigur.

3 studii controlate au fost identificate despre utilizarea metoclopramidului pentru creşterea producţiei de lapte matern.

Kauppila şi alţii au studiat 13-110 zile post-partum, 37 de femei cu lapte matern insuficient într-un studiu placebo controlat. Oferind 30-45 mg de metoclopramid pe zi producţia lactată a femeilor a crescut cu 200-300 ml zilnic. O doză mică de 5 mg de 3 ori pe zi nu a avut efect.

Lewis şi alţii în 1980 au tratat 10, din 20 de femei, care au născut prin cezariană, 7 zile şi nu au găsit diferenţe între cele două grupuri. Relactaţia la ambele grupuri a depins mai mult de ajutorul dat şi în managementul alăptării.

Mai recent, în 1991, Ertl şi alţii au comparat 11 femei ce au primit metoclopramid 10 mg de 3 ori pe zi imediat după naştere cu 11 femei ce nu au primit – grupul de control. În ziua a 5 a, producţia de lapte matern a fost semnificativ mai mare la cele tratate în comparaţie cu grupul placebo.

Există alte rapoarte despre creşterea producţiei lactate în urma tratării cu metoclopramid, dar studiile nu au fost controlate şi mamele au primit ajutor în alăptare.

Gupta şi Gupta în 1985 au găsit că 28 din 32 de femei cu lapte matern insuficient au răspuns la tratament în 2-5 zile.

Ehrenkranz şi Ackerman în 1986 au observat o creştere după 7 zile în volumul d elapte muls de 23 de mame de copii prematuri a căror producţiei lactată scăzuse.

Budd şi alţii în 1993 au raportat un caz al unui copil care nu a reuşit să sugă. După urmarea tratamentului cu metoclopramid, prolactina serică a mamei şi producţia de lapte au crescut, iar copilul a încpeut să ia în greutate şi a revenit la alăptarea exclusivă.

Metoclopramidul a fost, de asemenea, utilizat pentru relactaţie şi lactaţia indusă. Dar nu neapărat să asigure succesul.

Banapurmath a oferit către 10 mame adoptive care au mai alăptat, 10 mg de 3 ori pe zi timp de 10-15 zile, dar doar 5 dintre ele au reuşit să producă lapte matern. În alt studiu al aceloraşi autori, 15 mame (13 biologice şi 2 adoptive) au avut succes în alăptare utilizând doar metode psihologice şi făra tratament cu medicamente.

Abejide şi alţii au realizat relactaţia a 6 mame fără să utilizeze medicamentaţie.

Seema şi alţii într-un studiu randomizat au studiat 25 din 50 de mame care au relactat şi au primit 10 mg de 3 ori pe zi timp de 10 zile. Toate cele 50 de mame au primit sprijin, au avut motivaţie şi ajutor calificat pentru a se asigura că suptul este adecvat şi eficient. Toate cele 50 de mame au relactat şi nu au fost diferenţe semnificative între cele două grupuri. Seema şi alţii au concluzionat că avănd ajutor adecvat în alăptare o mamă poate relacta şi fără a fi nevoie de galactofore.

În concluzie, se pare că metoclopramidul şi alte preparate pot ajuta la creşterea producţiei de lapte matern diminuată, dar nu este sigur cât ajută când alăptarea a fost stopată. Dacă există sprijin specializat, preparatele farmaceutice probabil nu sunt necesare pentru relactaţie. Utilizarea lor nu se recomandă ca rutină din aceste motive:

-eficienţa lor nu s-a stabilit suficient prin studii controlate placebo sau comparate cu tehnici psihologice bune.
-pot avea efecte adverse asupra mamei, ca de ex. simptome gastro-intestinale şi neurologice.
-mamele şi profesioniştii din domeniu pot deveni dependenţi de ele şi pot crede că nu se poate relacta fără ele.
-mai puţină atenţie din partea consilierilor în alăptare şi sprijin pentru mame.
-întreruperea preparatelor, dacă mama nu a primit sprijin adecvat, face ca producţia lactată să scadă.

Utilizarea acestor preparate să fie luate în considerare după ce metodele psihologice adecvate au fost încercate cel puţin 2 săptămâni şi relactaţia nu s-a produs. Metoclopramidul 10 mg de 3 ori pe zi pentru o săptămână sau două este o alegere atunci când este indicată medicamentaţia. Trebuie întrerupt dupa maxim 2 săptămâni sau mai devreme dacă producţia lactată a fost stabilită. Continuarea cu un management bun şi cu sprijin în alăptare vor susţine producţia lactată.

Galactogene naturale

O varietate de galactogene, incluzând şi drojdia de bere, ceaiurile, băuturile de cereale călduţe, au fost utilizate pentru relactaţie. Unele sunt albe, preparatele din lapte. Există numeroase anectode despre eficienţa lor, dar câteva au fost evaluate ştiinţific. Dacă o femeie sau familia ei au o puternică credinţă în eficienţa băuturilor tradiţionale, o poate ajuta psihic.

Alcoolul, berea, în special, se recomandă uneori pentru creşterea producţiei lactate. De altfel, un recent studiu controlat a arătat că consumul alcoolului reduce aportul de lapte matern către copil la următoarea hrănire. Berea creşte nivelul de prolactină, dar se pare că alte substanţe conţinute de ea în afara alcoolului ar fi responsabile. Usturoiul, de asemenea, este recomandat uneori. S-a demonstrat că ingestia de capsule cu usturoi de către mamă creşte durata de timp în care copilul a stat la sân în timpul hrănirii, în comparaţie cu placebo. De altfel, dacă mama a consumat repetat usturoi, capsulele cu usturoi nu au făcut nici o diferenţă.

Tradus de Roxana Duduş
Sursa: www.who.int

Toate drepturile pentru acest articol sunt rezervate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Articolul poate fi reprodus, revizuit, tradus total sau parţial, dar nu poate fi utilizat în scopuri comerciale.

Materialul prezentat are în exclusivitate scop informativ şi educativ. Acesta nu pot înlocui consultul direct al unui medic.