Cum blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare, m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici, referitoare la alăptare.
Începând cu luna ianuarie 2011 deschid seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătura cu link aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.
Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi binevenite postările care sunt scrise corect gramatical şi ating subiectul propus lunar.
Sunt bineveniţi şi sponsori, doar aceia care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substitutelor de lapte matern
pentru a aprecia cea mai cea postare.
************************
Dacă ştiţi vreun loc/spaţiu/cafenea/sală în care se pot desfăşura întâlniri între părinţi cu copii, vă rog, daţi un "semn", sunt în căutare.
************************
Pentru noul an ce se anunţă, 2011, vă doresc să alăptaţi, cu drag şi spor! Să vă iubiţi, să vă încurajaţi, să vă sprijiniţi, să vă informaţi! Gânduri bune şi încredere să aveţi!
A mai trecut un an de alăptare!La mulţi ani!
*************************
Ah, am uitat să specific tema lunii ianuarie 2011: "Mami, alăptează-mă!: Link-uri utile ce m-au ajutat să alăptez". Primiţi invitaţia mea şi fiţi binevenite să scrieţi despre alăptare pe 31 ianuarie 2011!
vineri, 31 decembrie 2010
vineri, 24 decembrie 2010
Naşterea pruncului în ieslea din Betleem
În jurul meu aud vorbindu-se despre bradul de Crăciun, despre cadouri, despre meniul de Crăciun, despre forfota din hipermarket-uri, despre serbări, vacanţe şi altele specifice societăţii actuale. Dar nimic despre ....naşterea Domnului! Nu-s eu a cea mai credincioasă, dar am uitat, de fapt, ce sărbătorim. Am ajuns să preţuim mai mult ideologia consumistă şi tradiţiile noastre de secole. Îmi e drag să văd luminiţe pe stradă, să admir miile de globuleţe de pe rafturile hipermarket-urilor, să ascult colinde, să văd bucuria copiilor atunci când se întâlnesc cu Moşu', dar, parcă, anul acesta am simţit mai mult că sunt în detrimentul adevăratului motiv. Crăciunul este o sărbătoare creştină.
D. mă întreba azi cine zice primul: "Hristos a Înviat" şi de ce nu avem ouă roşii. Ha! Deci, cu siguranţă povestea de seară va fi despre un copil născut în staul.......eheee, şi o să am de povestit că mă aştept la "da' ce e o iesle? da' staul ce înseamnă? da' magul face vrăji? etc etc."
Azi, am avut curiozitatea să citesc despre împodobirea bradului, care ar fi semnificaţia acestui fapt. Şi prima lectură scurtă mi-a oferit-o Wikipedia, extrasă dintr-o carte de Romulus Vulcănescu: "Mitologie română".
Citez: "În tradiţia românească de la sat, regăsim acest obicei al împodobirii bradului la nunţi şi la moartea tinerilor, femei şi bărbaţi. Obiceiul există din vremea dacilor şi semnifică o nuntă rituală între persoana decedată şi natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiţia unor comunităţi locale din regiunile Banat şi Oltenia."
Dacă ştiţi o legătură cu naşterea Domnului şi bradul împodobit vă rog, scuzaţi ignoranţa, transmiteţi-mi-o.
Şi tot cu povestea de seară în gând, ca sa fiu bine informată - dacă cere copilul informaţii şi eu îs varză! - caut şi despre Moş Crăciun. Dau tot de Romulus Vulcănescu care prezintă personajul Moş Crăciun în „Dicţionar onomastic românesc”:
„Mitul arhaic al unui cioban-zeu-moş este transfigurat în mitul unui cioban demonic care refuză s-o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul lui. Soţia lui Crăciun (Crăciuna sau Crăciuneasa, în studiul lui Pericle Papahagi) o primeşte într-ascuns şi moşeşte pe Iisus, faptă pentru care Crăciun îi taie mâinile, dar Fecioara Maria i le lipeşte la loc. Minunea îl converteşte pe Crăciun la creştinism (încă nedefinit la acea dată în Istoria Religiilor). De bucurie că nevasta lui a scăpat de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug de cioate de brad în curtea lui şi joacă hora cu toate slugile sale. După joc împarte Fecioarei Maria daruri păstoreşti (lapte, caş, urdă, smântână) pentru ea şi fiul ei”. Etnologul afirmă că Moş Crăciun reprezintă o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Isus la naşterea sa şi că este simbolul tipului creator. Sintagma „moş” din numele său înseamnă „întemeietor”, „ziditor”, „începător”."
Celor ce citesc acest blog le doresc să se bucure de bunătăţi, să fie alături de persoane dragi, să dăruiască şi să primească. Sărbătoare fericită!
D. mă întreba azi cine zice primul: "Hristos a Înviat" şi de ce nu avem ouă roşii. Ha! Deci, cu siguranţă povestea de seară va fi despre un copil născut în staul.......eheee, şi o să am de povestit că mă aştept la "da' ce e o iesle? da' staul ce înseamnă? da' magul face vrăji? etc etc."
Azi, am avut curiozitatea să citesc despre împodobirea bradului, care ar fi semnificaţia acestui fapt. Şi prima lectură scurtă mi-a oferit-o Wikipedia, extrasă dintr-o carte de Romulus Vulcănescu: "Mitologie română".
Citez: "În tradiţia românească de la sat, regăsim acest obicei al împodobirii bradului la nunţi şi la moartea tinerilor, femei şi bărbaţi. Obiceiul există din vremea dacilor şi semnifică o nuntă rituală între persoana decedată şi natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiţia unor comunităţi locale din regiunile Banat şi Oltenia."
Dacă ştiţi o legătură cu naşterea Domnului şi bradul împodobit vă rog, scuzaţi ignoranţa, transmiteţi-mi-o.
Şi tot cu povestea de seară în gând, ca sa fiu bine informată - dacă cere copilul informaţii şi eu îs varză! - caut şi despre Moş Crăciun. Dau tot de Romulus Vulcănescu care prezintă personajul Moş Crăciun în „Dicţionar onomastic românesc”:
„Mitul arhaic al unui cioban-zeu-moş este transfigurat în mitul unui cioban demonic care refuză s-o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul lui. Soţia lui Crăciun (Crăciuna sau Crăciuneasa, în studiul lui Pericle Papahagi) o primeşte într-ascuns şi moşeşte pe Iisus, faptă pentru care Crăciun îi taie mâinile, dar Fecioara Maria i le lipeşte la loc. Minunea îl converteşte pe Crăciun la creştinism (încă nedefinit la acea dată în Istoria Religiilor). De bucurie că nevasta lui a scăpat de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug de cioate de brad în curtea lui şi joacă hora cu toate slugile sale. După joc împarte Fecioarei Maria daruri păstoreşti (lapte, caş, urdă, smântână) pentru ea şi fiul ei”. Etnologul afirmă că Moş Crăciun reprezintă o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Isus la naşterea sa şi că este simbolul tipului creator. Sintagma „moş” din numele său înseamnă „întemeietor”, „ziditor”, „începător”."
Celor ce citesc acest blog le doresc să se bucure de bunătăţi, să fie alături de persoane dragi, să dăruiască şi să primească. Sărbătoare fericită!
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Despre alăptare la "Bebe magia", TVR1
Imagini preluate de la TVR1 din emisiunea "BEBE MAGIA" dedicată alăptării din data de 4 decembrie 2010.
"Bebe magia" (producător Camelia Csiki) este difuzata pe TVR1 in fiecare sâmbătă începând cu ora 9 şi se adresează telespectatorilor care doresc să afle informaţii utile despre tot ce presupune relaţia părinte - copil.
Mii de mulţumiri!
A se reproduce doar cu acordul autorilor.
"Bebe magia" (producător Camelia Csiki) este difuzata pe TVR1 in fiecare sâmbătă începând cu ora 9 şi se adresează telespectatorilor care doresc să afle informaţii utile despre tot ce presupune relaţia părinte - copil.
Mii de mulţumiri!
A se reproduce doar cu acordul autorilor.
miercuri, 8 decembrie 2010
Alăptarea bebeluşului adoptat sau a bebeluşului născut de o mamă surogat
Autor: Jack Newman, MD, FRCPC, 1995-2005©
Revizuit de: Jack Newman MD, FRCPC, IBCLC şi Edith Kernerman IBCLC, 2008, 2009©
Tradus de Roxana Duduş, LLL Ro, 2010
Aţi vrea să alăptaţi un bebeluş adoptat sau unul născut de o mamă surogat? Minunat! Nu numai că este posibil, dar sunt şanse să produceţi o cantitate semnificativă de lapte. Este diferit, însă, faţă de alăptarea unui bebeluş cu care aţi fost însărcinată mai multe luni. Cu determinare şi perseverenţă vă veţi bucura de legătura minunată pe care alăptarea o creează, atât dvs., cât şi bebeluşul veţi beneficia de această experienţă.
Alăptarea şi laptele matern
Există într-adevăr două aspecte în alăptarea bebeluşului cu care nu aţi fost însărcinată. Primul este acceptarea de către bebeluş a sânului. Al doilea este producerea laptelui matern. Este important să se stabilească aşteptările la un nivel rezonabil pentru că doar o mică parte din femei vor fi capabile să producă lapte pentru nevoile bebeluşului. Cu toate acestea, există multe mame fericite să poată să alăpteze fără a se aştepta să producă lapte pentru necesităţile bebeluşului. Alăptarea creează o relaţie specială,o apropiere specială, precum şi un ataşament emoţional pe care multe mame îl caută. Cum spunea o mamă adoptivă "Vreau să alăptez. Dacă bebeluşul primeşte, de asemenea, lapte matern e minunat!”
Acceptarea sânului de către bebeluş
Mulţi oameni nu cred că introducerea timpurie a biberonului poate interfera cu alăptarea, precum şi introducerea timpurie a mameloanelor artificiale. Cu cât mai repede puteţi obţine copilul la sân după ce se naşte, cu atât mai bine. Dacă puteţi evita oferirea biberonului înainte de a începe alăptarea, cu atât mai bine. Cu toate acestea, bebeluşul are nevoie de lichid care să curgă din sâni pentru a-i accepta şi să continue să sugă, mai ales dacă a primit lichid din biberon sau prin altă metodă de hrănire (cană, cu ajutorul degetului samd). Deci, ce puteţi face?
1. Vorbiţi cu personalul de la maternitatea unde copilul va fi născut şi anunţaţi asistenta şefă şi consultanta în alăptare despre faptul că doriţi să alăptaţi bebeluşul. Acestea trebuie să fie dispuse să accepte dorinţa dvs. de a alimenta bebeluşul cu cana sau cu ajutorul degetului, dacă nu puteţi avea bebeluşul imediat dupa naştere.
De fapt, mult mai frecvent, sunt cazuri în care puteţi fi prezentă la naştere şi sunteţi în măsură să luaţi copilul imediat la sân. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Aceasta este o situaţie care ar trebui să fie discutată înainte de naştere cu mama naturală şi dacă există un avocat, vorbiţi şi cu el sau ea, de asemenea.
2. Păstrarea nou-născutului în contact cu pielea dvs., ambii în pielea goală, este foarte importantă în acest moment. Ajută la stabilirea schimbului necesar de informaţii senzoriale între dvs. ş bebeluş şi ajută copilul să stabilizeze multe procese fiziologice şi metabolice: întreţinerea de zaharuri din sânge, ritmul cardiac, rata respiraţiei, tensiunea arterială şi saturaţia în oxigen. În acelaşi timp, contactul strâns între dvs. şi bebeluş ajută la colonizarea germenilor, la fel ca pe pielea dvs. În plus, ajută copilul să se adapteze la acest habitat nou, îl încurajează să fie alăptat, vă ajută să faceţi lapte.
3. Unele mame naturale sunt dispuse să alăpteze copilul pentru primele câteva zile. Odată cu adoptarea, există o oarecare îngrijorare exprimată de către asistenţii sociali cum că acest lucru va duce la faptul că mama biologică se va răzgândi în privinţa adopţiei. Acest lucru este posibil şi nu vă doriţi să vă asumaţi acest risc.
Acest fapt poate naşte în mama surogat anumite sentimente neaşteptate şi remuşcări. Aceasta este o posibilitate teoretică, dar ar fi util ca mama biologică să alăpteze copilul ajutându-l astfel să-l înveţe să alăpteze. Aceasta permite copilului să primească colostrul.
O altă opţiune este de a ruga mama biologică să se mulgă pentru primele câteva săptămâni, astfel încât să aveţi lapte matern în completarea propriul dvs. lapte, folosind un SNS.
4. Ataşarea corectă la sân a bebelusului este chiar mai importantă atunci când mama nu are o ofertă completă de lapte.
O bună ataşare înseamnă, de obicei, o hrănire fără dureri.
O bună ataşare înseamnă că bebeluşul va primi mai mult lapte, chiar dacă cantitatea de lapte produsă este abundentă sau minimă.
5. Dacă bebeluşul are nevoie de completare, atunci ar trebui să fie făcută cu un ajutor de lactaţie în timp ce copilul este la sân şi e alăptat.
Bebeluşii învaţă să fie alăptaţi prin alăptare nu prin hrănirea cu cana, alimentarea cu ajutorul degetului sau cu biberonul. Desigur, puteţi folosi laptele dvs. muls anterior sub formă de completare. Şi dacă-l puteţi gestiona, laptele matern muls este cel mai bun supliment după laptele matern supt direct din sâni. Cu un ajutor de suplimentare a lactaţiei folosit la sân, bebeluşul se consideră alăptat; la urma urmei, nu este alăptarea ceea ce aţi vrut pentru copilul dvs.?
6. Dacă aveţi probleme cu acceptarea sânului de către bebeluş, apelaţi la o consultantă în alăptare, cât mai curând posibil, pentru a vă ajuta. De fapt, ar trebui să fiţi urmărită de o consultantă în lactaţie sau de cineva cu experienţă în a ajuta mamele care alăptează.
Producerea laptelui matern
Nu vă descurajaţi de cantitatea de lapte pe care îl mulgeţi înainte de naşterea bebeluşului pentru că o pompă nu este niciodată la fel de bună la extragerea laptelui de un copil care suge bine şi este ataşat corect la sân. Scopul principal al pompării înainte de a se naşte copilul este de a extrage laptele matern, astfel încât să se producă lapte mai mult, nu numai de a avea o rezervă de lapte, acest lucru este bun dacă puteţi să-l faceţi.
Folosirea medicamentelor discutate mai jos în A. şi B., vă ajută să vă pregătiţi sânii pentru a produce lapte. Medicamentele nu sunt o cerinţă absolută pentru a produce lapte, dar vă pot ajuta să produceţi mai mult lapte.
A. Hormonii - estrogenul şi progesteronul. Dacă cu cel puţin 3 sau 4 luni înainte de alăptare faceţi un tratament cu o combinaţie de estrogen şi progesteron vă vor ajuta la pregătirea sânilor pentru a produce lapte. O modalitate este să utilizaţi plasturi cu estrogen pe piept plus progesteron pe cale orală. Obţineţi informaţii despre acestea de la medicul dvs. Vă încurajăm să luaţi hormoni până la aproximativ 6 săptămâni înainte de naşterea copilului.
B. Domperidon. Doza iniţială este de 30 mg de trei ori pe zi, dar se poate lua o doză mai mare, ca de ex. 40 mg de 4 ori pe zi. Se continuă cu domperidon când hormonii sunt opriţi. De obicei, este necesar să se continue timp de câteva luni după ce începeţi să alăptaţi. Întrebaţi medicul dvs. despre acest tratament.
C. Mulsul laptelui cu pompa de muls. Dacă puteţi suporta chiria unei pompe electrice duble, atunci ar fi necesară. Pomparea ambilor sâni în acelaşi timp reduce la jumătate timpul pierdut, evident, şi, de asemenea, rezultate mai bune în producţia de lapte. Începeţi mulsul cu pompa atunci când opriţi pilula anticoncepţională cu hormoni. Faceţi doar ceea ce este posibil. În cazul în care vă puteţi mulge de două ori pe zi la început, atunci faceţi-o de două ori pe zi. În cazul în care puteţi o dată pe zi în timpul săptămânii, dar puteţi de 6 ori în timpul week-end-ului, e foarte bine.
Dar voi produce lapte cât are nevoie bebeluşul?
Poate da, poate nu. Dacă nu, oricum alăptaţi-vă copilul şi permiteţi-i să se bucure de relaţia specială pe care o creează alăptarea. În orice caz, laptele matern este mai bun decât nimic.
Foarte important: Dacă decideţi să luaţi medicamente (hormoni şi/sau domperidon), medicul de familie trebuie să ştie ceea ce luaţi şi de ce. Este foarte important să faceţi un control fizic şi să vă verificaţi tensiunea arterială înainte de a începe administrarea. Efecte adverse semnificative au fost rare, dar asta nu înseamnă că nu se poate întâmpla. Medicul dvs. trebuie să vă urmărească şi o dată ce copilul este cu dvs., medicul să ştie că îl alăptaţi.
Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=11:breastfeeding-your-adopted-baby-or-baby-born-by-surrogategestational-carrier&catid=5:information&Itemid=17
Revizuit de: Jack Newman MD, FRCPC, IBCLC şi Edith Kernerman IBCLC, 2008, 2009©
Tradus de Roxana Duduş, LLL Ro, 2010
Aţi vrea să alăptaţi un bebeluş adoptat sau unul născut de o mamă surogat? Minunat! Nu numai că este posibil, dar sunt şanse să produceţi o cantitate semnificativă de lapte. Este diferit, însă, faţă de alăptarea unui bebeluş cu care aţi fost însărcinată mai multe luni. Cu determinare şi perseverenţă vă veţi bucura de legătura minunată pe care alăptarea o creează, atât dvs., cât şi bebeluşul veţi beneficia de această experienţă.
Alăptarea şi laptele matern
Există într-adevăr două aspecte în alăptarea bebeluşului cu care nu aţi fost însărcinată. Primul este acceptarea de către bebeluş a sânului. Al doilea este producerea laptelui matern. Este important să se stabilească aşteptările la un nivel rezonabil pentru că doar o mică parte din femei vor fi capabile să producă lapte pentru nevoile bebeluşului. Cu toate acestea, există multe mame fericite să poată să alăpteze fără a se aştepta să producă lapte pentru necesităţile bebeluşului. Alăptarea creează o relaţie specială,o apropiere specială, precum şi un ataşament emoţional pe care multe mame îl caută. Cum spunea o mamă adoptivă "Vreau să alăptez. Dacă bebeluşul primeşte, de asemenea, lapte matern e minunat!”
Acceptarea sânului de către bebeluş
Mulţi oameni nu cred că introducerea timpurie a biberonului poate interfera cu alăptarea, precum şi introducerea timpurie a mameloanelor artificiale. Cu cât mai repede puteţi obţine copilul la sân după ce se naşte, cu atât mai bine. Dacă puteţi evita oferirea biberonului înainte de a începe alăptarea, cu atât mai bine. Cu toate acestea, bebeluşul are nevoie de lichid care să curgă din sâni pentru a-i accepta şi să continue să sugă, mai ales dacă a primit lichid din biberon sau prin altă metodă de hrănire (cană, cu ajutorul degetului samd). Deci, ce puteţi face?
1. Vorbiţi cu personalul de la maternitatea unde copilul va fi născut şi anunţaţi asistenta şefă şi consultanta în alăptare despre faptul că doriţi să alăptaţi bebeluşul. Acestea trebuie să fie dispuse să accepte dorinţa dvs. de a alimenta bebeluşul cu cana sau cu ajutorul degetului, dacă nu puteţi avea bebeluşul imediat dupa naştere.
De fapt, mult mai frecvent, sunt cazuri în care puteţi fi prezentă la naştere şi sunteţi în măsură să luaţi copilul imediat la sân. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Aceasta este o situaţie care ar trebui să fie discutată înainte de naştere cu mama naturală şi dacă există un avocat, vorbiţi şi cu el sau ea, de asemenea.
2. Păstrarea nou-născutului în contact cu pielea dvs., ambii în pielea goală, este foarte importantă în acest moment. Ajută la stabilirea schimbului necesar de informaţii senzoriale între dvs. ş bebeluş şi ajută copilul să stabilizeze multe procese fiziologice şi metabolice: întreţinerea de zaharuri din sânge, ritmul cardiac, rata respiraţiei, tensiunea arterială şi saturaţia în oxigen. În acelaşi timp, contactul strâns între dvs. şi bebeluş ajută la colonizarea germenilor, la fel ca pe pielea dvs. În plus, ajută copilul să se adapteze la acest habitat nou, îl încurajează să fie alăptat, vă ajută să faceţi lapte.
3. Unele mame naturale sunt dispuse să alăpteze copilul pentru primele câteva zile. Odată cu adoptarea, există o oarecare îngrijorare exprimată de către asistenţii sociali cum că acest lucru va duce la faptul că mama biologică se va răzgândi în privinţa adopţiei. Acest lucru este posibil şi nu vă doriţi să vă asumaţi acest risc.
Acest fapt poate naşte în mama surogat anumite sentimente neaşteptate şi remuşcări. Aceasta este o posibilitate teoretică, dar ar fi util ca mama biologică să alăpteze copilul ajutându-l astfel să-l înveţe să alăpteze. Aceasta permite copilului să primească colostrul.
O altă opţiune este de a ruga mama biologică să se mulgă pentru primele câteva săptămâni, astfel încât să aveţi lapte matern în completarea propriul dvs. lapte, folosind un SNS.
4. Ataşarea corectă la sân a bebelusului este chiar mai importantă atunci când mama nu are o ofertă completă de lapte.
O bună ataşare înseamnă, de obicei, o hrănire fără dureri.
O bună ataşare înseamnă că bebeluşul va primi mai mult lapte, chiar dacă cantitatea de lapte produsă este abundentă sau minimă.
5. Dacă bebeluşul are nevoie de completare, atunci ar trebui să fie făcută cu un ajutor de lactaţie în timp ce copilul este la sân şi e alăptat.
Bebeluşii învaţă să fie alăptaţi prin alăptare nu prin hrănirea cu cana, alimentarea cu ajutorul degetului sau cu biberonul. Desigur, puteţi folosi laptele dvs. muls anterior sub formă de completare. Şi dacă-l puteţi gestiona, laptele matern muls este cel mai bun supliment după laptele matern supt direct din sâni. Cu un ajutor de suplimentare a lactaţiei folosit la sân, bebeluşul se consideră alăptat; la urma urmei, nu este alăptarea ceea ce aţi vrut pentru copilul dvs.?
6. Dacă aveţi probleme cu acceptarea sânului de către bebeluş, apelaţi la o consultantă în alăptare, cât mai curând posibil, pentru a vă ajuta. De fapt, ar trebui să fiţi urmărită de o consultantă în lactaţie sau de cineva cu experienţă în a ajuta mamele care alăptează.
Producerea laptelui matern
Nu vă descurajaţi de cantitatea de lapte pe care îl mulgeţi înainte de naşterea bebeluşului pentru că o pompă nu este niciodată la fel de bună la extragerea laptelui de un copil care suge bine şi este ataşat corect la sân. Scopul principal al pompării înainte de a se naşte copilul este de a extrage laptele matern, astfel încât să se producă lapte mai mult, nu numai de a avea o rezervă de lapte, acest lucru este bun dacă puteţi să-l faceţi.
Folosirea medicamentelor discutate mai jos în A. şi B., vă ajută să vă pregătiţi sânii pentru a produce lapte. Medicamentele nu sunt o cerinţă absolută pentru a produce lapte, dar vă pot ajuta să produceţi mai mult lapte.
A. Hormonii - estrogenul şi progesteronul. Dacă cu cel puţin 3 sau 4 luni înainte de alăptare faceţi un tratament cu o combinaţie de estrogen şi progesteron vă vor ajuta la pregătirea sânilor pentru a produce lapte. O modalitate este să utilizaţi plasturi cu estrogen pe piept plus progesteron pe cale orală. Obţineţi informaţii despre acestea de la medicul dvs. Vă încurajăm să luaţi hormoni până la aproximativ 6 săptămâni înainte de naşterea copilului.
B. Domperidon. Doza iniţială este de 30 mg de trei ori pe zi, dar se poate lua o doză mai mare, ca de ex. 40 mg de 4 ori pe zi. Se continuă cu domperidon când hormonii sunt opriţi. De obicei, este necesar să se continue timp de câteva luni după ce începeţi să alăptaţi. Întrebaţi medicul dvs. despre acest tratament.
C. Mulsul laptelui cu pompa de muls. Dacă puteţi suporta chiria unei pompe electrice duble, atunci ar fi necesară. Pomparea ambilor sâni în acelaşi timp reduce la jumătate timpul pierdut, evident, şi, de asemenea, rezultate mai bune în producţia de lapte. Începeţi mulsul cu pompa atunci când opriţi pilula anticoncepţională cu hormoni. Faceţi doar ceea ce este posibil. În cazul în care vă puteţi mulge de două ori pe zi la început, atunci faceţi-o de două ori pe zi. În cazul în care puteţi o dată pe zi în timpul săptămânii, dar puteţi de 6 ori în timpul week-end-ului, e foarte bine.
Dar voi produce lapte cât are nevoie bebeluşul?
Poate da, poate nu. Dacă nu, oricum alăptaţi-vă copilul şi permiteţi-i să se bucure de relaţia specială pe care o creează alăptarea. În orice caz, laptele matern este mai bun decât nimic.
Foarte important: Dacă decideţi să luaţi medicamente (hormoni şi/sau domperidon), medicul de familie trebuie să ştie ceea ce luaţi şi de ce. Este foarte important să faceţi un control fizic şi să vă verificaţi tensiunea arterială înainte de a începe administrarea. Efecte adverse semnificative au fost rare, dar asta nu înseamnă că nu se poate întâmpla. Medicul dvs. trebuie să vă urmărească şi o dată ce copilul este cu dvs., medicul să ştie că îl alăptaţi.
Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=11:breastfeeding-your-adopted-baby-or-baby-born-by-surrogategestational-carrier&catid=5:information&Itemid=17
miercuri, 1 decembrie 2010
Alăptarea bebeluşilor născuţi prematur
Autori: Jack Newman MD, FRCPC, IBCLC and Edith Kernerman, IBCLC, 2009©
Tradus de: Roxana Duduş, LLLRo
Introducere
De prea multe ori mamele au probleme ce pot fi prevenite în alăptare. Rutina din maternităţi face dificilă alăptarea pentru mame şi copii. În cazul în care copilul se naşte prematur, mamele au dificultăţi chiar mai mari în alăptare şi acest lucru este regretabil deoarece copiii născuţi prematur au nevoie de lapte matern chiar mai mult decât copiii sănătoşi născuţi la termen.
Motivul pentru care mamele nu obţin ajutorul de care au nevoie este ca multe dintre "tehnicile" folosite pentru a salva vieţile prematurilor au fost dezvoltate în anii 1960 şi 1970, atunci când laptele matern nu era o prioritate în unităţile de terapie intensivă neonatală (NICU).
Din păcate, în ciuda a ceea ce am învăţat din acel moment cu privire la modul de a ajuta mamele să alăpteze, unităţile de terapie intensivă neonatală par a fi, în general, cu unele excepţii desigur, rezistente la schimbarea modului în care copiii ar trebui să fie hrăniţi. Chiar mai rău, unele tehnici au fost adoptate făcând situaţia şi mai dificilă.
Unele mituri referitoare la prematuri şi alăptare
1. Nou-născuţii prematuri trebuie să fie în incubatoare.
De fapt prematurilor, chiar şi celor foarte mici, de multe ori contactul piele pe piele cu mama (sau tatăl) le este mult mai benefic decât incubatoarele. Există dovezi care arată că bebeluşii prematuri (de altfel şi copiii născuţi la termen) sunt mai stabili metabolic atunci când aceştia sunt în contact cu pielea mamei. Respiraţie lor poate fi mult mai stabilă şi mai uşoară, presiunea sângelui este mai apropiată de normal, păstrează mai bine în sângele lor zaharurile, temperatura corpului este mai stabilă prin metoda „Kangaroo Mother” (contact piele pe piele cu mama în cea mai mare parte a zilei) în comparaţie cu ce fac incubatoarele.
În plus, mamele şi copii care aplică metoda „Kangaroo Mother” probabil vor avea parte de o producere mult mai mare a laptelui, mama va primi copilul la sân mai devreme şi copilul va fi alăptat mult mai bine. Un document de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii discută despre „Kangoroo Mother”, cu multe referinţe (curând va fi tradus şi pe acest blog).
Vă rugăm arătaţi acest document medicului dumneavoastră. Puteţi să-l printaţi gratuit de la această adresă http://www.who.int/reproductive-health/publications/kmc/text.pdf.
2. Nou-născuţii prematuri au nevoie de fortifianţi.
De fapt cei mai mulţi nu au nevoie. În cazul în care mama mulge suficient lapte, copiii care au peste circa 1500 de grame (de obicei, la aproximativ 32 săptămâni de gestaţie copiii cântăresc atât de mult, deşi există şi excepţii), se pot dezvolta foarte bine doar cu lapte matern şi, poate, cu adaos de vitamina D sau fosfor.
Adevărata problemă din spatele acestei "nevoi" de fortifianţi este că aceasta a devenit o evanghelie, sculptată în piatră, pentru politicile unităţilor de terapie intensivă neonatală bebeluşii trebuie să crească în acelaşi ritm ca şi când nu au fost născuţi atât de devreme. Dar nu există nici o dovadă bună pentru aeasta, întrucât există dovezi că bebeluşii care cresc mai repede decât cei născuţi prematur ar avea probleme mai târziu în viaţă cu niveluri mai ridicate de colesterol "rău", cu tensiunea arterială mai mare, rezistenţa la insulină (care poate fi o constatare precoce a diabetului de tip 2) şi cu excesul în greutate. Aceste studii au fost efectuate pe copiii născuţi prematur hrăniţi a) doar cu lapte matern b) laptele matern donat sau c) formulă de lapte pentru prematuri şi lapte matern. Copiii care au primit formulă pentru prematuri au crescut mai repede şi mai mari, dar există un preţ.
Cum poate fi hrănit bebeluşul fără a utiliza fortifianţi? Ei bine, în primul rând, unii bebeluşi vor avea nevoie de fortifianţi: într-adevăr copiii mici şi copiii ale căror mame nu sunt în măsură să mulgă suficient lapte. Cu toate acestea, fortifianţii sunt fabricaţi acum din lapte uman (lapte matern), dar, desigur, ei nu sunt uşor accesibili şi încă sunt foarte scumpi.
Nu există nici un motiv pentru care fortifianţii trebuie să fie făcuţi din lapte de vacă. Cu toate acestea, majoritatea nou-născuţilor prematuri nu au nevoie de fortifianţi, deoarece majoritatea sunt copii născuţi prematur "mari".
Multe unităţi de terapie intensivă neonatală au o regulă: bebeluşii pot primi doar o anumită cantitate de lichid pe zi. Acesta este, de obicei, păstrat la aproximativ 150-180 ml / kg / zi, uneori mai puţin. În cazul în care copilul are, de asemenea, un lichid administrat intravenos, lichidul administrat pe cale orală este micşorat chiar mai mult. Această restricţie de lichid are sens, de exemplu, în cazul în care copilul este pe ventilator pentru a-l ajuta să respire, deoarece o cantitate prea mare poate provoca insuficienţă cardiacă. Deci, restricţia de lichid, plus "copilul trebuie să crească ca şi când el ar fi fost încă în uter" are ca rezultat "nevoia" de fortifiant.
Am învăţat un mod de a evita necesitatea de fortifianţi pentru unii copii născuţi prematur atunci când am lucrat cu copiii născuţi prematur în Africa; acela a fost să le dăm mai mult lapte matern decât era "permis" în unităţile de terapie intensivă neonatală. Adevărat, aceşti copii nu erau ca bebeluşii din unităţile de terapie intensivă neonatală din ţările bogate, ei erau mai mari, nu la fel de bolnavi şi nu era necesar mai mult decât un pic de oxigen pentru a supravieţui.
Dar, ca un credincios la acel moment în "copilul trebuie să crească ca şi când el ar fi fost încă în interiorul mamei", am crescut cantităţile de lapte matern, iar copilul a primit cu mult peste 150-180 ml/kg/zi, uneori până la 300 ml/kg/zi, iar copiii au crescut bine. Astfel, pentru a nu da copilului lapte matern prea mult la un moment dat, laptele a fost picurat în stomacul copilului continuu, câteva picături date treptat.
S-ar putea să fie nevoie de completare de lapte matern, în funcţie de nivelul din sânge. Este posibil să adăugaţi vitamina D, fosfor, calciu, chiar proteine umane (albumină) şi grăsime din lapte uman (de la o bancă de lapte matern) la laptele oferit copilului fără a utiliza fortifianţi.
3. Nou-născuţii prematuri nu pot sta la sân până când nu au 34 de săptămâni de gestaţie.
Acest lucru este pur şi simplu neadevărat. Cei care lucrează în unităţile de terapie intensivă neonatală prietenoase cu alăptarea, în special în Suedia, au demonstrat că bebeluşii pot începe să stea la sân, chiar la 28 de săptămâni de gestaţie şi mulţi sunt capabili să prindă sânul şi să bea lapte matern la 30 de săptămâni de gestaţie. Într-adevăr, unii copii au ajuns să fie alăptaţi la 32 de săptămâni de gestaţie. Alăptare însemnând că nu primesc laptele matern printr-un flacon sau tub în stomac. Cu metoda „Kangaroo Mother” şi cu acces rapid la sân, se poate face.
Desigur, fiecare copil este diferit, iar unii bebeluşi pot avea nevoie de mai mult timp în funcţie de: au fost bolnavi, sunt cu probleme respiratorii sau alte probleme, iar uneori se aşteaptă până când copilul are 34 de săptămâni de gestaţie şi înainte de a încerca copilul la sân se foloseşte biberonul ca model pentru alimentaţia sugarilor.
4. Mamele de prematuri trebuie să utilizeze apărători pentru mamelon pentru a obţine o ataşare corectă la sân şi a obţine laptele bine.
De cele mai multe ori acest lucru nu este adevărat, din experienţa mea în Africa (de fapt, nu am folosit apărători pentru mamelon în Africa) şi din experienţa unităţilor de terapie intensivă neonatală din alte ţări, cum ar fi Suedia.
Al doilea articol scris de Nyqvist arată că a avut copii născuţi la fel de mici, la 26 de săptămâni de gestaţie şi până la 31 de săptămâni de gestaţie, şi doar o mică parte din mame au folosit apărătorile pentru mamelon. Cu toate acestea, spre deosebire de ceea ce se întâmplă, în general, în unităţile de terapie intensivă neonatală din America de Nord, de unde foarte puţini copii părăsesc spitalul alăptaţi fiind (în cel mai bun caz mamele se mulg şi nu pun copilul la sân), aproape toţi copiii care au părăsit spitalul erau alăptaţi.
Cheia constă în faptul că e nevoie de timp pentru a ajuta copilul să fie ataşat corect la sân. Apărătorile pentru mamelon duc la o scădere a ofertei de lapte.
Modalitatea de a ataşa copilul prematur la sân nu este esenţial diferită faţă de copilul care s-a născut la termen.
5. Nou-născuţii prematuri trebuie să înveţe să bea din biberon pentru a învăţa cum să sugă.
Ei bine, nu ştiu ce să spun despre acest lucru. Este doar neadevărat. Nou-născuţii prematuri pot învăţa să sugă, fără a bea din biberon aşa cum se arată, încă o dată, experienţa altor părţi ale lumii. Prea adesea, mamele şi copiii sunt grăbiţi din spital cu "sfaturi" precum copilul va pleca mai devreme în cazul în care acesta începe să bea din biberon. Acesta nu este un mod de a ajuta mama şi copilul. În orice caz, nu e adevărat că copilul are nevoie de un biberon pentru a învăţa să sugă.
Metoda „Kangoroo Mother” şi ataşarea copilul la sân înainte de "magicul" 34 de săptămâni de gestaţie fac mult mai mult pentru evitarea aceastei situaţii. Copilul foloseşte diferiţi muşchi atunci când e hrănit cu biberonul şi alţii când e alăptat; cu biberonul "învaţă" abilităţi slabe de supt şi acestea pot fi uneori extrem de dificil de uitat.
6. Nou-născuţii prematuri ajung să fie obosiţi la sân.
Acest lucru este considerat a fi adevărat, deoarece copiii, nu numai copiii născuţi prematur, au tendinţa de a adormi la sân atunci când fluxul de lapte este lent, în special în primele câteva săptămâni. Copilului îi este dat biberonul şi deoarece fluxul de lapte este rapid, copilul se trezeşte şi suge forţat. Concluzia falsă? Copilul oboseşte la sân deoarece „munceşte” mai greu şi mai uşor la biberon.
Nou-născuţii prematuri de multe ori nu se ataşează corect la sân, în parte pentru că noi îi învăţăm să apuce sânul incorect. Cu o prindere bună a sânului, utilizarea compresiei sânului şi, dacă este necesar, folosind un ajutor pentru a suplimenta la sân, dacă este necesar, copilul va primi laptele cu presiune bună şi nu va adormi la sân. Faceţi ca presiunea laptelui matern să crească şi veţi vedea că alăptarea nu este nici dificilă pentru copil, nici obositoare.
7. Proba suptului (cântărirea copilului înainte şi după o hrănire) este o modalitate bună de a şti cât de mult lapte îşi ia copilul la o hrănire.
Proba suptului presupune că ştim cât trebuie să ia un copil alăptat. Cum putem şti, dacă regula, care spune că un copil cu această greutate şi această vârstă ar trebui să ia x cantitate de lapte, se bazează pe bebeluşii hrăniţi cu biberonul cu formula? Şi cum putem spune cât de mult a luat copilul dacă ar fi fost bine ataşat la sân, mama folosind compresia sânului, în special în cazul în care alăptarea este limitată la un anumit moment sau program, cum ar fi 10 sau 20 de minute (din cauza îngrijorării că copilul va fi obosit)?
Cel mai bun mod de a şti dacă un copil obţine lapte de la sân este să ne uităm la copilul ataşat la sân.
8. Nou-născuţii prematuri au nevoie de a continua să primească fortifianţi şi după ce părăsesc spitalul.
Acesta este un tertip relativ nou în subminarea alăptării copilului prematur. Poate că cineva a prezentat o lucrare la o conferinţă care a arătat că copilul a câştigat în greutate mai bine dacă fortifianţii au continuat să fie oferiţi chiar şi după ieşirea din spital. Dar, din nou, mai mult nu înseamnă neapărat mai bine şi alăptarea este mai importantă decât creşterea în greutate.
Nou-născuţii prematuri şi mamele lor au probleme legate de alăptare mult mai frecvente decât bebeluşii născuţi la termen. Dar acestea pot fi reparate. Apelaţi la mâini bune de ajutor cât mai curând posibil.
Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=70:breastfeeding-the-premature-baby&catid=5:information&Itemid=17
duminică, 28 noiembrie 2010
miercuri, 24 noiembrie 2010
La Leche League România
Am marea plăcere de a vă anunţa că începând de ieri am fost acreditată: consultantă La Leche League România. Am o experienţă de 4 ani în alăptare, oferită de dragul meu copil (şi încă nu am încheiat-o), 1 an şi jumătate de formare La Leche League International şi 2 ani în care am oferit informaţii despre alăptare.
Organizaţia La Leche League International este reprezentată în România de 2 consultante în alăptare: Anna Bruncsak şi Roxana-Mirela Duduş. Alte 2 consultante sunt în curs de acreditare - le urez mult succes!
Organizaţia La Leche League International este reprezentată în România de 2 consultante în alăptare: Anna Bruncsak şi Roxana-Mirela Duduş. Alte 2 consultante sunt în curs de acreditare - le urez mult succes!
luni, 22 noiembrie 2010
Gata cu anonimatul pe acest blog
De azi, în urma numeroaselor comentarii care jignesc şi acuză mămicile care alăptează în cel mai extremist şi urât mod, am hotărât să nu mai permit publicarea comentariilor sub anonimat. Am constatat, încă odată, că marea majoritate a românilor sunt lipsiţi de educaţie în ceea ce priveşte alăptarea, cel mai natural şi normal mod de a hrăni un bebeluş.
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
Sprijin pentru Ana Măiţă, sprijin pentru alăptare!
Mesajul unei mame:
"Nu caut senzationalul si tabloidizarea - daca as
fi cautat-o credeti-ma ca puteam sa ma umplu de bani vanzandu-mi
povestea nasterii pe la tabloide sau emisiuni de scandal. Am incercat
...insa sa o mediatizez intr-un mod civilizat astfel incat sa trag un
semnal de alarma serios asupra lipsei de optiuni la nastere si totodata
sa dau un semnal mamelor si viitoarelor mame ca au dreptul la optiuni
si respect in cadrul nasterii. Am infiintat Asociatia 'Mame pentru
Mame' si m-am dedicat trup si suflet promovarii drepturilor gravidelor
si mamelor.
In acest sens, am fost INVITATA de revista Mami si trustul
Sanoma-Hearst la targul organizat de ei pentru gravide, mame si copii
din acest weekend pentru a sustine o serie de seminarii despre nastere
in schimbul carora ei ne dadeau posibilitatea sa ne promovam fara a
plati stand. In acest cadru, in timpul zilei de Vineri dupa ce imi
desfasurasem timp de 2 ore activitatea promotionala, m-am asezat pe un
scaun intr-un colt ca sa imi alaptez copilul de 11 luni. Il alaptam
decent pe sub bluza iar toate mamele si vizitatorii care ma vedeau imi
zambeau si unii chiar ma felicitau pentru treaba asta. In timp ce
alaptam a venit la mine un INDIVID care, fara sa se prezinte m-a somat
sa nu mai alaptez in acel loc. I-am spus ca am materialele acolo si nu
pot pleca. Discutia se ducea intre un barbat in picioare si o femeie
singura pe un scaun si cu un copil la san. A continuat sa ma agaseze si
sa ma someze sa incetez alaptarea in acel loc si sa ma trimita la un
loc special de alaptare. Nu s-a prezentat cand l-am intrebat cine este
doar mi-a fluturat zemflemitor legitimatia pe care scria ORGANIZATOR in
fata spunandu-mi ca el face legile acolo. I-am repetat ca nu pot pleca
deoarece
1. sunt singura si nu pot lasa materialele nesupravegheate (aveam o plasma, roll-up bannere, etc)
2. Locul de alaptare nu era semnalizat sau anuntat in vreun fel
3. Scopul locului de alaptare este sa protejeze mamele care au reticente
in a alapta in public iar restul mamelor care nu au probleme de acest
gen au dreptul sa alapteze unde doresc.
Repet - aceasta discutie halucinanta avea loc in cadrul Targului
Oraselul Mami !!! targ organizat de revista Mami !!! vizitatorii erau
aproape exclusiv mame cu copii mici si gravide. Era ultimul loc unde ma
asteptam sa fiu hartuita pentru ca imi alaptez copilasul in public. In
concluzie, acest individ m-a amenintat de mai multe ori ca ma da afara
daca nu incetez alaptarea in public iar eu i-am explicat ca nu este
normala o astfel de atitudine in njci o situatie dar cu atat mai putin
in cadrul unui eveniment care se vrea dedicat bunastarii mamelor si
copiilor. Concluzia este ca acest INDIVID m-a dat afara iar astazi cand
l-am anuntat ca astept scuze de la el a continuat sa ma trateze
agresiv. Eu fiind in continuare cu cel mic m-am asezat sa-l alaptez iar
INDIVIDUL a chemat un Security care s-a postat langa mine amenintator
ca sa ma intimideze. Dupa ce am plecat am aflat ca a pus un afis in
locul unde statusem eu pe care indicat locul special de alaptare
(probabil incropit la repezeala intr-unul din standuri)
Voi decideti daca o astfel de atitudine este acceptabila, in general, fata
de o femeie cu un copil la san oriude s-ar afla cu atat mai mult in
cadrul unui eveniment CREAT si DEDICAT pentru bunastarea gravidelor,
mamelor si copiilor lor.
Voi decideti CAT TIMP mai acceptam abuzul asupra mamelor si gravidelor.
Eu una am decis. Maine ma duc acolo pentru un protest pasnic 'nurse-in' chiar daca voi fi SINGURA.
Sper sa nu se intample asa ceva nici uneia dintre voi - daca vi se va
intampla insa sa stiti ca eu si 'Mame pentru Mame' va vom fi alaturi.
Ii multumesc din suflet Irinei de la ANNA si Roxanei de la LLL pentru suport.
cu revolta si sinceritate,
Ana Maita
Presedinte ONG 'Mame pentru Mame'"
Mâine, duminică 21 noiembrie, ora 12, vă aşteptăm la sala Dalles, să o susţineţi pe Ana Măiţă, preşedintele Asociaţiei Mame pt Mame. Ana a fost admonestată pentru că a alăptat în public la un eveniment organizat de revista Mami la sala Dalles. Acum, ne aşteaptă în numar cât mai mare pentru a cere respect pentru drepturile noastre şi ...ale copiilor noştri!
Vă aşteptăm mâine, 21 noiembrie 2010, la ora 12 în faţă la sala Dalles!!
Detalii si aici:
http://mamepentrumame.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=96%3Amame-pentru-mame-si-active-center-va-asteapta-la-oraselul-mami-pentru-a-promova-alaptarea-libera&catid=39%3Aevenimente&Itemid=30
"Nu caut senzationalul si tabloidizarea - daca as
fi cautat-o credeti-ma ca puteam sa ma umplu de bani vanzandu-mi
povestea nasterii pe la tabloide sau emisiuni de scandal. Am incercat
...insa sa o mediatizez intr-un mod civilizat astfel incat sa trag un
semnal de alarma serios asupra lipsei de optiuni la nastere si totodata
sa dau un semnal mamelor si viitoarelor mame ca au dreptul la optiuni
si respect in cadrul nasterii. Am infiintat Asociatia 'Mame pentru
Mame' si m-am dedicat trup si suflet promovarii drepturilor gravidelor
si mamelor.
In acest sens, am fost INVITATA de revista Mami si trustul
Sanoma-Hearst la targul organizat de ei pentru gravide, mame si copii
din acest weekend pentru a sustine o serie de seminarii despre nastere
in schimbul carora ei ne dadeau posibilitatea sa ne promovam fara a
plati stand. In acest cadru, in timpul zilei de Vineri dupa ce imi
desfasurasem timp de 2 ore activitatea promotionala, m-am asezat pe un
scaun intr-un colt ca sa imi alaptez copilul de 11 luni. Il alaptam
decent pe sub bluza iar toate mamele si vizitatorii care ma vedeau imi
zambeau si unii chiar ma felicitau pentru treaba asta. In timp ce
alaptam a venit la mine un INDIVID care, fara sa se prezinte m-a somat
sa nu mai alaptez in acel loc. I-am spus ca am materialele acolo si nu
pot pleca. Discutia se ducea intre un barbat in picioare si o femeie
singura pe un scaun si cu un copil la san. A continuat sa ma agaseze si
sa ma someze sa incetez alaptarea in acel loc si sa ma trimita la un
loc special de alaptare. Nu s-a prezentat cand l-am intrebat cine este
doar mi-a fluturat zemflemitor legitimatia pe care scria ORGANIZATOR in
fata spunandu-mi ca el face legile acolo. I-am repetat ca nu pot pleca
deoarece
1. sunt singura si nu pot lasa materialele nesupravegheate (aveam o plasma, roll-up bannere, etc)
2. Locul de alaptare nu era semnalizat sau anuntat in vreun fel
3. Scopul locului de alaptare este sa protejeze mamele care au reticente
in a alapta in public iar restul mamelor care nu au probleme de acest
gen au dreptul sa alapteze unde doresc.
Repet - aceasta discutie halucinanta avea loc in cadrul Targului
Oraselul Mami !!! targ organizat de revista Mami !!! vizitatorii erau
aproape exclusiv mame cu copii mici si gravide. Era ultimul loc unde ma
asteptam sa fiu hartuita pentru ca imi alaptez copilasul in public. In
concluzie, acest individ m-a amenintat de mai multe ori ca ma da afara
daca nu incetez alaptarea in public iar eu i-am explicat ca nu este
normala o astfel de atitudine in njci o situatie dar cu atat mai putin
in cadrul unui eveniment care se vrea dedicat bunastarii mamelor si
copiilor. Concluzia este ca acest INDIVID m-a dat afara iar astazi cand
l-am anuntat ca astept scuze de la el a continuat sa ma trateze
agresiv. Eu fiind in continuare cu cel mic m-am asezat sa-l alaptez iar
INDIVIDUL a chemat un Security care s-a postat langa mine amenintator
ca sa ma intimideze. Dupa ce am plecat am aflat ca a pus un afis in
locul unde statusem eu pe care indicat locul special de alaptare
(probabil incropit la repezeala intr-unul din standuri)
Voi decideti daca o astfel de atitudine este acceptabila, in general, fata
de o femeie cu un copil la san oriude s-ar afla cu atat mai mult in
cadrul unui eveniment CREAT si DEDICAT pentru bunastarea gravidelor,
mamelor si copiilor lor.
Voi decideti CAT TIMP mai acceptam abuzul asupra mamelor si gravidelor.
Eu una am decis. Maine ma duc acolo pentru un protest pasnic 'nurse-in' chiar daca voi fi SINGURA.
Sper sa nu se intample asa ceva nici uneia dintre voi - daca vi se va
intampla insa sa stiti ca eu si 'Mame pentru Mame' va vom fi alaturi.
Ii multumesc din suflet Irinei de la ANNA si Roxanei de la LLL pentru suport.
cu revolta si sinceritate,
Ana Maita
Presedinte ONG 'Mame pentru Mame'"
Mâine, duminică 21 noiembrie, ora 12, vă aşteptăm la sala Dalles, să o susţineţi pe Ana Măiţă, preşedintele Asociaţiei Mame pt Mame. Ana a fost admonestată pentru că a alăptat în public la un eveniment organizat de revista Mami la sala Dalles. Acum, ne aşteaptă în numar cât mai mare pentru a cere respect pentru drepturile noastre şi ...ale copiilor noştri!
Vă aşteptăm mâine, 21 noiembrie 2010, la ora 12 în faţă la sala Dalles!!
Detalii si aici:
http://mamepentrumame.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=96%3Amame-pentru-mame-si-active-center-va-asteapta-la-oraselul-mami-pentru-a-promova-alaptarea-libera&catid=39%3Aevenimente&Itemid=30
luni, 1 noiembrie 2010
Consolidarea relaţiei cu bebeluşul
Contactul piele pe piele
Reprezintă o metodă de îngrijire pentru nou-născuţi ce implică punerea copilului pe pieptul mamei. Prin contact cu corpul copilului, mama stimulează căldura şi mediul prenatal. Deşi beneficiile contactului piele pe piele, atât pentru sugarii prematuri, cât şi pentru cei născuţi la termen au fost intens cercetate mai puţină atenţie a fost acordată efectelor asupra mamei şi a relaţiei în curs de dezvoltare, mamă-copil.
O echipă multidisciplinară de cercetători şi practicieni din Nova Scotia, Canada, a efectuat un studiu pentru a analiza impactul contactului mamă-copil, piele pe piele, asupra relaţiei în curs de dezvoltare mamă-copil. DVD-ul, "Consolidarea relaţiei cu bebeluşul: Ghidul părinţilor" şi " Îmbunătăţirea relaţiei cu bebeluşul: rezultatele studiului asupra contactului piele pe piele", a evidenţiat rezultatele acestui studiu împreună cu experienţele mamelor şi taţilor despre îngrijirea copiilor.
DVD-urile şi ghidul de însoţire au fost create pentru părinţi şi proaspeţii părinţi, precum şi pentru specialiştii în îngrijire perinatală care sprijină şi au grijă de ei în această perioadă importantă.
Acest link vă permite să vizionaţi 2 filme, e necesară salvarea lor pe pc-ul personal, despre contactul piele pe piele şi rolul lui în relaţia mamă-copil, precum şi ghidul ce însoţeşte dvd-urile.
Vizionare plăcută!
Reprezintă o metodă de îngrijire pentru nou-născuţi ce implică punerea copilului pe pieptul mamei. Prin contact cu corpul copilului, mama stimulează căldura şi mediul prenatal. Deşi beneficiile contactului piele pe piele, atât pentru sugarii prematuri, cât şi pentru cei născuţi la termen au fost intens cercetate mai puţină atenţie a fost acordată efectelor asupra mamei şi a relaţiei în curs de dezvoltare, mamă-copil.
O echipă multidisciplinară de cercetători şi practicieni din Nova Scotia, Canada, a efectuat un studiu pentru a analiza impactul contactului mamă-copil, piele pe piele, asupra relaţiei în curs de dezvoltare mamă-copil. DVD-ul, "Consolidarea relaţiei cu bebeluşul: Ghidul părinţilor" şi " Îmbunătăţirea relaţiei cu bebeluşul: rezultatele studiului asupra contactului piele pe piele", a evidenţiat rezultatele acestui studiu împreună cu experienţele mamelor şi taţilor despre îngrijirea copiilor.
DVD-urile şi ghidul de însoţire au fost create pentru părinţi şi proaspeţii părinţi, precum şi pentru specialiştii în îngrijire perinatală care sprijină şi au grijă de ei în această perioadă importantă.
Acest link vă permite să vizionaţi 2 filme, e necesară salvarea lor pe pc-ul personal, despre contactul piele pe piele şi rolul lui în relaţia mamă-copil, precum şi ghidul ce însoţeşte dvd-urile.
Vizionare plăcută!
duminică, 31 octombrie 2010
luni, 25 octombrie 2010
Relactaţia (8)
Tradus de Mihaela Ionescu (cu mulţumiri!)
Monitorizarea aportului de hrană
Verificarea creşterii în greutate
Cântărirea regulată reprezintă cel mai bun mod de a determina dacă bebeluşul mănâncă suficient. Este important să vă asiguraţi că bebeluşul ia suficient în greutate pe parcursul unei săptămâni sau chiar mai mult. Unii bebeluşi sunt “fericiţi să flămânzească” şi pot părea mulţumiţi şi fără să ia în greutate.
De obicei, cântărirea o dată pe săptămână este suficientă şi satisfăcătoare. “Proba suptului” - cântărirea înainte şi după alăptare - sau cântărirea mai des de o dată pe săptămână nu sunt necesare pentru bebeluşii născuţi la termen şi în cele mai multe cazuri acest lucru creşte anxietatea mamei. Cu toate acestea, cântărirea frecventă a bebeluşilor cu greutate mică la naştere s-a dovedit a linişti mamele şi a le întări încrederea.
Cântărirea ar trebui să confirme că bebeluşul ia în greutate cel puţin 125 grame pe săptămână sau 500 de grame pe lună după primele 10 zile de la naştere.
Părinţii foarte atenţi pot observa că hainele vin mai bine pe bebeluş sau chiar îi ramân mici, ceea ce este tot un semn de creştere în greutate.
Modificări apărute o dată cu creşterea producţiei lactate
Mamele pot observa modificări ale sânilor, care devin mai plini sau mai fermi, pot apărea scurgeri de lapte sau se obţine lapte prin muls. Cel mai important semn al creşterii producţiei lactate este faptul că bebeluşul consumă tot mai puţin supliment însă continuă să crească în greutate. Dacă mama foloseşte un sistem de suplimentare în timpul alăptării sau întâi alăptează şi apoi oferă supliment, este uşor de văzut cât consumă bebeluşul. Acest lucru, însă, nu este valabil pentru o perioadă scurtă de timp, deoarece cantitatea de supliment poate varia de la o zi la alta. De exemplu, în timpul unui puseu de creştere, un bebeluş poate consuma o cantitate mai mare de supliment pentru câteva zile. Cu toate acestea, pe parcursul unei perioade mai lungi se poate observa o tendinţă clară înspre scăderea cantităţii de supliment.
Scaunele şi urinările
Acestea pot indica zilnic dacă bebeluşul manâncă suficient. Urinarea frecventă (6 scutece ude sau mai multe, cu urină deschisă la culoare, diluată) arată un aport adecvat de lichide. În primele 4 săptămâni, majoritatea bebeluşilor alăptaţi au scaune moi, de culoare galbenă spre maro, de mai multe ori pe zi (5-6). După prima lună, frecvenţa se poate reduce la o dată pe zi sau chiar la 7-10 zile. În acest caz, scaunul va fi în cantitate mai mare. Consistenţa şi culoarea se modifică o dată cu diversificarea, cam la jumătatea primului an de viaţă. Bebeluşii hrăniţi artificial au scaune mai tari. Pe măsură ce creşte producţia de lapte, mama poate observa modificări ale scaunelor bebeluşului, acestea devenind mai moi, asemănătoare cu cele ale bebeluşilor alăptaţi exclusiv.
Activitatea
Nivelul de activitate al bebeluşului poate fi un semn că mănâncă suficient lapte. Un bebeluş care se trezeşte spontan la fiecare 2-3 ore pentru a se hrăni, suge viguros şi îi mai rămâne energie pentru interacţiune socială potrivită vârstei, cel mai probabil mănâncă suficient lapte. Un bebeluş care nu primeşte suficient lapte poate părea foarte liniştit deoarece nu are energia pentru a insista să fie hrănit.
Evaluarea producţiei lactate
O dată ce se declanşează producţia lactată, trebuie stabilit cât din aportul de hrană este format din lapte matern. Un mod util de a stabili cu aproximaţie este prin scădere, după cum urmează:
1. Estimaţi necesarul total de hrană al bebeluşului în funcţie de greutate.
2. Scădeţi cantitatea de supliment.
Diferenţa reprezintă, cu aproximaţie, cantitatea de lapte matern pe care o mănâncă, deci tot atât cât produce mama.
Scăderea cantităţii de supliment
Cantitatea de supliment necesară
Prioritatea principală pentru toţi bebeluşii o reprezintă un aport adecvat de nutrienţi necesari pentru dezvoltarea creierului şi a întregului organism. Pentru mamele care relactează sau induc lactaţia este esenţial să vadă că bebeluşii lor se dezvoltă normal pe măsură ce se stabileşte alăptarea. A continua suplimentarea, în cantităţi mari sau pentru o perioadă mai lungă de timp decât este absolut necesar, este de preferat reducerii lor prea mult sau prea repede.
Iniţial, unui bebeluş trebuie să i se ofere cantitatea maximă de supliment recomandată în funcţie de greutate (150 ml de substituent diluat corect per kilogram-corp, per zi), fie prin intermediul unui sistem de suplimentare a hranei, fie cu o cană sau cu o lingură. Pe măsură ce creşte producţia lactată, suplimentul poate fi redus, de obicei cu 50 ml pe zi la fiecare câteva zile.
Cum să reduceţi suplimentul
În anumite cazuri bebeluşul arată că are nevoie de mai puţin refuzând să ia suplimentul sau să sugă de la al doilea sân. Acest lucru poate fi observat destul de uşor atunci când se foloseşte un sistem de suplimentare a hranei.
În alte cazuri, mama trebuie să încerce să reducă suplimentul. Suplimentul trebuie redus suficient de mult astfel încât să încurajeze bebeluşul să sugă mai viguros şi/sau mai des şi să stea mai mult la sân, dar nu atât de mult încât bebeluşul să devină prea flămând sau pasiv pentru a se hrăni în mod corespunzător.
Un mod potrivit de a reduce suplimentul este următorul:
- Reduceţi cantitatea totală de supliment oferită în 24 de ore cu 50 ml.
- Cei 50 ml pot fi împărţiţi la mai multe mese: de exemplu, reduceţi 5 mese suplimentare cu câte 10 ml fiecare, sau reduceţi două mese cu câte 25 ml fiecare.
- Continuaţi cu această cantitate pe parcursul a câteva zile.
- Dacă bebeluşul arată, prin comportament, că primeşte suficient lapte şi dacă, după o săptămână, a luat în greutate 125 g sau mai mult, reduceţi din nou suplimentul cu aceeaşi cantitate.
- Dacă bebeluşul dă semne de foame sau dacă nu a luat în greutate la sfârşitul săptămânii, nu reduceţi şi mai mult suplimentul - continuaţi cu aceeaşi cantitate pentru încă o săptămână.
- Dacă bebeluşul dă în continuare semne de foame sau nu ia corespunzător în greutate după încă o săptămână, creşteţi cantitatea din nou, la cea dinainte de reducere.
Există mai multe rutine ce pot fi folosite pentru suplimentarea hranei şi mamele trebuie încurajate să o folosească pe cea cu care se simt cel mai confortabil. Multe preferă să suplimenteze doar anumite mese şi să alăpteze exclusiv la altele. Un model des folosit este acela de a alăpta exclusiv dimineaţa şi noaptea, când sânii sunt mai plini, şi de a oferi supliment în timpul zilei. Un alt model este de a suplimenta o masă da, una nu. În anumite cazuri este necesară suplimentarea meselor până la începerea diversificării.
Concluzie
Studiile despre relactare variază ca amploare, metodă şi context cultural. Principalele preocupări ale cercetătorilor au fost rezultatele pe termen scurt şi pe factorii care determină succesul procedurii. Bebeluşii monitorizaţi după relactare au luat normal în greutate. Cu toate acestea, monitorizarea nu a continuat mult după vârsta de 4 luni. Curând după această vârstă este de aşteptat ca bebeluşii să înceapă diversificarea. În orice caz, continuarea alăptării este de o importanţă majoră pentru aceşti bebeluşi, deoarece mulţi dintre ei au avut perioade de boală şi creştere mică în greutate atunci când alăptarea a fost întreruptă.
Pot fi trase câteva concluzii clare şi foarte importante:
- Relactarea este posibilă şi practică pentru aproape orice femeie, atâta timp cât primeşte sprijinul şi motivarea necesare. Vârsta, experienţa anterioară în alăptare precum şi perioada de întrerupere sunt factori mai puţin relevanţi.
- Într-un mare număr de studii, majoritatea mamelor încep să producă lapte în aproximativ o săptămână. În jur de jumătate dintre mame reuşesc să alăpteze exclusiv într-o lună. Un număr mai mare de mame care au dat naştere bebeluşilor alăptează exclusiv, comparat cu numărul mamelor adoptive.
Principalele cerinţe pentru a relacta sunt:
- Mama sau mama adoptivă trebuie să primească motivarea, educaţia şi sprijinul potrivit. Ea poate fi motivată fie de avantajele nutriţionale şi de sănătate pentru bebeluş sau de efectul benefic asupra relaţiei sale cu bebeluşul.
- Alăptarea frecventă, atât ziua cât şi noaptea. Mulţi bebeluşi doresc să sugă de prima dată când sunt puşi la sân. Alţii au nevoie să fie ajutaţi să se ataşeze la sân şi să înceapă să sugă.
- Ajutor specializat pentru mamă, mai ales dacă bebeluşul nu vrea şi are nevoie sa fie ajutat să sugă. Personalul medical ar trebui instruit pentru a oferi ajutorul specializat necesar.
- Sprijin continuu şi încurajare pentru mamă sau mama adoptivă din partea personalului medical, folosind metode de consiliere potrivite pentru a construi şi susţine încrederea în propriile forţe. Acesta este probabil una dintre cele mai importante sarcini ale lor în sprijinirea mamelor care relactează.
- Sprijin din partea familiei şi a prietenilor. Tatăl natural sau cel adoptiv poate juca un rol determinant.
- Medicamentele (galactofore) ar trebui folosite numai dacă lactaţia nu s-a instalat după 2 săptămâni de aplicare a metodelor fiziologice adecvate. Eficienţa medicamentelor nu a fost dovedită şi nu sunt necesare în mod obişnuit. Ele nu ar trebui să înlocuiască tehnicile fiziologice şi sprijinul emoţional neîntrerupt.
Programele de promovare a alăptării ar trebui să se asigure cu prioritate că mamele primesc ajutorul adecvat şi sprijin pe tot parcursul sarcinii şi în perioada post-partum pentru a le da posibilitatea să alăpteze în mod optim încă din momentul naşterii. Cu toate acestea, va exista întotdeauna un număr de mame care, din motive precum boala, naşterea prematură, introducerea timpurie a suplimentelor sau pur şi simplu gestionarea incorectă a alăptării, ajung să întâmpine dificultăţi în alăptare şi au nevoie de ajutor pentru a relacta. Atunci când un bebeluş este adoptat, în situaţii normale sau de urgenţă, relactarea sau inducerea lactaţiei poate fi cea mai bună metodă de hrană pentru bebeluş. Această procedură ar trebui să reprezinte o procedură medicală standard. Reprezentanţii medicali ar trebui identificaţi şi instruiţi ca şi consultanţi în alăptare şi sprijiniţi în implementarea abilităţilor necesare pentru a ajuta mamele să relacteze.
Cum să ajutaţi o femeie să relacteze
- Explicaţi-i de ce este important pentru bebeluş să fie alăptat exclusiv şi ce trebuie să facă pentru a creşte producţia de lapte. Explicaţi-i că este nevoie de multă rabdare şi perseverenţă.
- Insuflaţi-i încrederea că va reuşi. Ajutaţi-o să creadă că va produce suficient de mult lapte pentru bebeluşul ei. Încercaţi să vorbiţi şi să o vizitaţi des - în fiecare zi, dacă este posibil.
- Asiguraţi-vă că se hrăneşte corespunzător şi bea suficiente lichide.
- Încurajaţi-o să se odihnească mai mult şi să încerce să se relaxeze atunci când alăptează.
- Explicaţi-i că ar trebui să ţină bebeluşul aproape, să-i ofere contact piele-pe-piele cât mai mult timp şi să îl îngrijească, pe cât posibil, singură. Bunicii şi alţi membri ai familiei pot ajuta prin a prelua alte responsabilităţi, dar este necesar să nu se implice în îngrijirea bebeluşului în acest moment. Mai târziu o pot face din nou.
- Explicaţi-i că cel mai important lucru este să lase bebeluşul să sugă cât mai mult - de cel puţin 8-10 ori în 24 de ore, chiar şi mai mult dacă doreşte. Câteodată bebeluşul este mai dispus să sugă atunci când este adormit.
* mama poate să-i ofere sânul la fiecare două ore
* este bine să-l lase să sugă ori de câte ori îşi manifestă interesul
* este bine să-l ţină la fiecare sân mai mult timp ca înainte
* este bine să doarmă cu el şi să-l alăpeze şi noaptea
* discutaţi despre cum trebuie hrănit bebeluşul până când se instalează lactaţia şi cum să reducă suplimentele pe măsură ce creşte producţia lactată
- Arătaţi-i cum să hrănească bebeluşul din cană (nu din biberon). Nu este recomandată folosirea suzetei.
- Dacă bebeluşul refuză să sugă la un sân care nu produce foarte mult lapte, ajutaţi mama să găsească un mod de a-i da lapte bebeluşului în timp ce suge (cu un sistem de suplimentare a hranei, un picurător sau o seringă).
- Pentru primele zile, bebeluşului i se va da cantitatea maximă de supliment recomandată pentru greutatea lui (150 ml per kg per zi) sau aceeaşi cantitate pe care o primea şi înainte. Imediat ce se instalează secreţia lactată, se poate începe reducerea cantităţii zilnice de supliment cu 50 ml o dată la câteva zile.
- Verificaţi creşterea în greutate a bebeluşului şi cantitatea de urină, pentru a vă asigura că primeşte suficient lapte.
* dacă nu primeşte suficient, nu mai reduceţi cantitatea de supliment pentru câteva zile
* dacă este necesar, creşteţi cantitatea de supliment pentru o zi sau două.
Dacă alăptarea nu a fost întreruptă complet, în cele mai multe cazuri producţia de lapte creşte în câteva zile. Dacă alăptarea a fost întreruptă, poate dura 1-2 săptămâni sau chiar mai mult până când mama produce suficient lapte.
www.who.org
Monitorizarea aportului de hrană
Verificarea creşterii în greutate
Cântărirea regulată reprezintă cel mai bun mod de a determina dacă bebeluşul mănâncă suficient. Este important să vă asiguraţi că bebeluşul ia suficient în greutate pe parcursul unei săptămâni sau chiar mai mult. Unii bebeluşi sunt “fericiţi să flămânzească” şi pot părea mulţumiţi şi fără să ia în greutate.
De obicei, cântărirea o dată pe săptămână este suficientă şi satisfăcătoare. “Proba suptului” - cântărirea înainte şi după alăptare - sau cântărirea mai des de o dată pe săptămână nu sunt necesare pentru bebeluşii născuţi la termen şi în cele mai multe cazuri acest lucru creşte anxietatea mamei. Cu toate acestea, cântărirea frecventă a bebeluşilor cu greutate mică la naştere s-a dovedit a linişti mamele şi a le întări încrederea.
Cântărirea ar trebui să confirme că bebeluşul ia în greutate cel puţin 125 grame pe săptămână sau 500 de grame pe lună după primele 10 zile de la naştere.
Părinţii foarte atenţi pot observa că hainele vin mai bine pe bebeluş sau chiar îi ramân mici, ceea ce este tot un semn de creştere în greutate.
Modificări apărute o dată cu creşterea producţiei lactate
Mamele pot observa modificări ale sânilor, care devin mai plini sau mai fermi, pot apărea scurgeri de lapte sau se obţine lapte prin muls. Cel mai important semn al creşterii producţiei lactate este faptul că bebeluşul consumă tot mai puţin supliment însă continuă să crească în greutate. Dacă mama foloseşte un sistem de suplimentare în timpul alăptării sau întâi alăptează şi apoi oferă supliment, este uşor de văzut cât consumă bebeluşul. Acest lucru, însă, nu este valabil pentru o perioadă scurtă de timp, deoarece cantitatea de supliment poate varia de la o zi la alta. De exemplu, în timpul unui puseu de creştere, un bebeluş poate consuma o cantitate mai mare de supliment pentru câteva zile. Cu toate acestea, pe parcursul unei perioade mai lungi se poate observa o tendinţă clară înspre scăderea cantităţii de supliment.
Scaunele şi urinările
Acestea pot indica zilnic dacă bebeluşul manâncă suficient. Urinarea frecventă (6 scutece ude sau mai multe, cu urină deschisă la culoare, diluată) arată un aport adecvat de lichide. În primele 4 săptămâni, majoritatea bebeluşilor alăptaţi au scaune moi, de culoare galbenă spre maro, de mai multe ori pe zi (5-6). După prima lună, frecvenţa se poate reduce la o dată pe zi sau chiar la 7-10 zile. În acest caz, scaunul va fi în cantitate mai mare. Consistenţa şi culoarea se modifică o dată cu diversificarea, cam la jumătatea primului an de viaţă. Bebeluşii hrăniţi artificial au scaune mai tari. Pe măsură ce creşte producţia de lapte, mama poate observa modificări ale scaunelor bebeluşului, acestea devenind mai moi, asemănătoare cu cele ale bebeluşilor alăptaţi exclusiv.
Activitatea
Nivelul de activitate al bebeluşului poate fi un semn că mănâncă suficient lapte. Un bebeluş care se trezeşte spontan la fiecare 2-3 ore pentru a se hrăni, suge viguros şi îi mai rămâne energie pentru interacţiune socială potrivită vârstei, cel mai probabil mănâncă suficient lapte. Un bebeluş care nu primeşte suficient lapte poate părea foarte liniştit deoarece nu are energia pentru a insista să fie hrănit.
Evaluarea producţiei lactate
O dată ce se declanşează producţia lactată, trebuie stabilit cât din aportul de hrană este format din lapte matern. Un mod util de a stabili cu aproximaţie este prin scădere, după cum urmează:
1. Estimaţi necesarul total de hrană al bebeluşului în funcţie de greutate.
2. Scădeţi cantitatea de supliment.
Diferenţa reprezintă, cu aproximaţie, cantitatea de lapte matern pe care o mănâncă, deci tot atât cât produce mama.
Scăderea cantităţii de supliment
Cantitatea de supliment necesară
Prioritatea principală pentru toţi bebeluşii o reprezintă un aport adecvat de nutrienţi necesari pentru dezvoltarea creierului şi a întregului organism. Pentru mamele care relactează sau induc lactaţia este esenţial să vadă că bebeluşii lor se dezvoltă normal pe măsură ce se stabileşte alăptarea. A continua suplimentarea, în cantităţi mari sau pentru o perioadă mai lungă de timp decât este absolut necesar, este de preferat reducerii lor prea mult sau prea repede.
Iniţial, unui bebeluş trebuie să i se ofere cantitatea maximă de supliment recomandată în funcţie de greutate (150 ml de substituent diluat corect per kilogram-corp, per zi), fie prin intermediul unui sistem de suplimentare a hranei, fie cu o cană sau cu o lingură. Pe măsură ce creşte producţia lactată, suplimentul poate fi redus, de obicei cu 50 ml pe zi la fiecare câteva zile.
Cum să reduceţi suplimentul
În anumite cazuri bebeluşul arată că are nevoie de mai puţin refuzând să ia suplimentul sau să sugă de la al doilea sân. Acest lucru poate fi observat destul de uşor atunci când se foloseşte un sistem de suplimentare a hranei.
În alte cazuri, mama trebuie să încerce să reducă suplimentul. Suplimentul trebuie redus suficient de mult astfel încât să încurajeze bebeluşul să sugă mai viguros şi/sau mai des şi să stea mai mult la sân, dar nu atât de mult încât bebeluşul să devină prea flămând sau pasiv pentru a se hrăni în mod corespunzător.
Un mod potrivit de a reduce suplimentul este următorul:
- Reduceţi cantitatea totală de supliment oferită în 24 de ore cu 50 ml.
- Cei 50 ml pot fi împărţiţi la mai multe mese: de exemplu, reduceţi 5 mese suplimentare cu câte 10 ml fiecare, sau reduceţi două mese cu câte 25 ml fiecare.
- Continuaţi cu această cantitate pe parcursul a câteva zile.
- Dacă bebeluşul arată, prin comportament, că primeşte suficient lapte şi dacă, după o săptămână, a luat în greutate 125 g sau mai mult, reduceţi din nou suplimentul cu aceeaşi cantitate.
- Dacă bebeluşul dă semne de foame sau dacă nu a luat în greutate la sfârşitul săptămânii, nu reduceţi şi mai mult suplimentul - continuaţi cu aceeaşi cantitate pentru încă o săptămână.
- Dacă bebeluşul dă în continuare semne de foame sau nu ia corespunzător în greutate după încă o săptămână, creşteţi cantitatea din nou, la cea dinainte de reducere.
Există mai multe rutine ce pot fi folosite pentru suplimentarea hranei şi mamele trebuie încurajate să o folosească pe cea cu care se simt cel mai confortabil. Multe preferă să suplimenteze doar anumite mese şi să alăpteze exclusiv la altele. Un model des folosit este acela de a alăpta exclusiv dimineaţa şi noaptea, când sânii sunt mai plini, şi de a oferi supliment în timpul zilei. Un alt model este de a suplimenta o masă da, una nu. În anumite cazuri este necesară suplimentarea meselor până la începerea diversificării.
Concluzie
Studiile despre relactare variază ca amploare, metodă şi context cultural. Principalele preocupări ale cercetătorilor au fost rezultatele pe termen scurt şi pe factorii care determină succesul procedurii. Bebeluşii monitorizaţi după relactare au luat normal în greutate. Cu toate acestea, monitorizarea nu a continuat mult după vârsta de 4 luni. Curând după această vârstă este de aşteptat ca bebeluşii să înceapă diversificarea. În orice caz, continuarea alăptării este de o importanţă majoră pentru aceşti bebeluşi, deoarece mulţi dintre ei au avut perioade de boală şi creştere mică în greutate atunci când alăptarea a fost întreruptă.
Pot fi trase câteva concluzii clare şi foarte importante:
- Relactarea este posibilă şi practică pentru aproape orice femeie, atâta timp cât primeşte sprijinul şi motivarea necesare. Vârsta, experienţa anterioară în alăptare precum şi perioada de întrerupere sunt factori mai puţin relevanţi.
- Într-un mare număr de studii, majoritatea mamelor încep să producă lapte în aproximativ o săptămână. În jur de jumătate dintre mame reuşesc să alăpteze exclusiv într-o lună. Un număr mai mare de mame care au dat naştere bebeluşilor alăptează exclusiv, comparat cu numărul mamelor adoptive.
Principalele cerinţe pentru a relacta sunt:
- Mama sau mama adoptivă trebuie să primească motivarea, educaţia şi sprijinul potrivit. Ea poate fi motivată fie de avantajele nutriţionale şi de sănătate pentru bebeluş sau de efectul benefic asupra relaţiei sale cu bebeluşul.
- Alăptarea frecventă, atât ziua cât şi noaptea. Mulţi bebeluşi doresc să sugă de prima dată când sunt puşi la sân. Alţii au nevoie să fie ajutaţi să se ataşeze la sân şi să înceapă să sugă.
- Ajutor specializat pentru mamă, mai ales dacă bebeluşul nu vrea şi are nevoie sa fie ajutat să sugă. Personalul medical ar trebui instruit pentru a oferi ajutorul specializat necesar.
- Sprijin continuu şi încurajare pentru mamă sau mama adoptivă din partea personalului medical, folosind metode de consiliere potrivite pentru a construi şi susţine încrederea în propriile forţe. Acesta este probabil una dintre cele mai importante sarcini ale lor în sprijinirea mamelor care relactează.
- Sprijin din partea familiei şi a prietenilor. Tatăl natural sau cel adoptiv poate juca un rol determinant.
- Medicamentele (galactofore) ar trebui folosite numai dacă lactaţia nu s-a instalat după 2 săptămâni de aplicare a metodelor fiziologice adecvate. Eficienţa medicamentelor nu a fost dovedită şi nu sunt necesare în mod obişnuit. Ele nu ar trebui să înlocuiască tehnicile fiziologice şi sprijinul emoţional neîntrerupt.
Programele de promovare a alăptării ar trebui să se asigure cu prioritate că mamele primesc ajutorul adecvat şi sprijin pe tot parcursul sarcinii şi în perioada post-partum pentru a le da posibilitatea să alăpteze în mod optim încă din momentul naşterii. Cu toate acestea, va exista întotdeauna un număr de mame care, din motive precum boala, naşterea prematură, introducerea timpurie a suplimentelor sau pur şi simplu gestionarea incorectă a alăptării, ajung să întâmpine dificultăţi în alăptare şi au nevoie de ajutor pentru a relacta. Atunci când un bebeluş este adoptat, în situaţii normale sau de urgenţă, relactarea sau inducerea lactaţiei poate fi cea mai bună metodă de hrană pentru bebeluş. Această procedură ar trebui să reprezinte o procedură medicală standard. Reprezentanţii medicali ar trebui identificaţi şi instruiţi ca şi consultanţi în alăptare şi sprijiniţi în implementarea abilităţilor necesare pentru a ajuta mamele să relacteze.
Cum să ajutaţi o femeie să relacteze
- Explicaţi-i de ce este important pentru bebeluş să fie alăptat exclusiv şi ce trebuie să facă pentru a creşte producţia de lapte. Explicaţi-i că este nevoie de multă rabdare şi perseverenţă.
- Insuflaţi-i încrederea că va reuşi. Ajutaţi-o să creadă că va produce suficient de mult lapte pentru bebeluşul ei. Încercaţi să vorbiţi şi să o vizitaţi des - în fiecare zi, dacă este posibil.
- Asiguraţi-vă că se hrăneşte corespunzător şi bea suficiente lichide.
- Încurajaţi-o să se odihnească mai mult şi să încerce să se relaxeze atunci când alăptează.
- Explicaţi-i că ar trebui să ţină bebeluşul aproape, să-i ofere contact piele-pe-piele cât mai mult timp şi să îl îngrijească, pe cât posibil, singură. Bunicii şi alţi membri ai familiei pot ajuta prin a prelua alte responsabilităţi, dar este necesar să nu se implice în îngrijirea bebeluşului în acest moment. Mai târziu o pot face din nou.
- Explicaţi-i că cel mai important lucru este să lase bebeluşul să sugă cât mai mult - de cel puţin 8-10 ori în 24 de ore, chiar şi mai mult dacă doreşte. Câteodată bebeluşul este mai dispus să sugă atunci când este adormit.
* mama poate să-i ofere sânul la fiecare două ore
* este bine să-l lase să sugă ori de câte ori îşi manifestă interesul
* este bine să-l ţină la fiecare sân mai mult timp ca înainte
* este bine să doarmă cu el şi să-l alăpeze şi noaptea
* discutaţi despre cum trebuie hrănit bebeluşul până când se instalează lactaţia şi cum să reducă suplimentele pe măsură ce creşte producţia lactată
- Arătaţi-i cum să hrănească bebeluşul din cană (nu din biberon). Nu este recomandată folosirea suzetei.
- Dacă bebeluşul refuză să sugă la un sân care nu produce foarte mult lapte, ajutaţi mama să găsească un mod de a-i da lapte bebeluşului în timp ce suge (cu un sistem de suplimentare a hranei, un picurător sau o seringă).
- Pentru primele zile, bebeluşului i se va da cantitatea maximă de supliment recomandată pentru greutatea lui (150 ml per kg per zi) sau aceeaşi cantitate pe care o primea şi înainte. Imediat ce se instalează secreţia lactată, se poate începe reducerea cantităţii zilnice de supliment cu 50 ml o dată la câteva zile.
- Verificaţi creşterea în greutate a bebeluşului şi cantitatea de urină, pentru a vă asigura că primeşte suficient lapte.
* dacă nu primeşte suficient, nu mai reduceţi cantitatea de supliment pentru câteva zile
* dacă este necesar, creşteţi cantitatea de supliment pentru o zi sau două.
Dacă alăptarea nu a fost întreruptă complet, în cele mai multe cazuri producţia de lapte creşte în câteva zile. Dacă alăptarea a fost întreruptă, poate dura 1-2 săptămâni sau chiar mai mult până când mama produce suficient lapte.
www.who.org
joi, 21 octombrie 2010
Despre nasterea constienta - invitatie la eveniment
"Natura a creat totul perfect iar in ceea ce priveste maternitatea avem inca o dovada. Nasterea copiilor nu trebuie sa fie o experienta dura, insuportabila ci poate fi o experienta deosebit de placuta si extazul sa fie imaginea care ii vine in minte, corp oricarei femei care se gandeste sa nasca.
Din momentul din care nasterea si sarcina au devenit o chestiune pur medicala, femeile par sa fi uitat usor, usor de faptul ca nasterea naturala nu este o boala care trebuie tratata, ci dimpotriva, poate fi o frumoasa sarbatoare in viata unei familii: aceea de a primi cu bratele deschise o noua viata in mijlocul lor.
Femeile nasc de milioane de ani. Felul în care se întâmplă naşterea," instructajul " pe care fiecare din viitoarele mame îl primescare mare legatura si cu aşteptările lor atât de diferite.Unele persoane ii promit viitoarei mamici că n-o să simţa nimic, alţii spun că cel mai bine e să simta Totul,iar asta uneori poate crea multa anxietate fata de necunoscutul experientei.
Nasterea cuprinde dincolo de aspectul sau medical, pur biologic si o dimensiune initiatica, înseamnand trecerea de la o stare la alta, de la un statut la altul. Nasterea pentru o femeie poate fi interpretata ca întâlnirea cu sine.
Graviditatea este o calatorie a carei destinatie e nasterea unei noi fiinte. Prin nastere nici o femeie nu va mai fi niciodata aceeasi: ea primeste identitatea de mama si prin asta absoarbe si emana în acelasi timp toată bogatia lumii, care este curgerea libera a iubirii neconditionate.
"Stanislav Grof a descoperit faptul ca, tindem să ne imaginam procesul nasterii în termenii experientei pe care am avut-o la nastere. Deci, propria experienta a mamei de a se fi nascut da forma expectatiilor de a avea un copil, cu cât mai rea a fost propria nastere cu atât teama de a naste este mai mare. Aceasta idee o regasim si într-un studiu realizat de catre prof. Zichella si colaboratorii sai la o maternitate din Roma care arata că femeile sunt mai predispuse spre nasteri usoare atunci când au învatat mai întâi povestea propriei nasteri.
Cel de-al doilea pas spre o nastere extatica îl reprezinta eliberarea de temeri, rusine, vinovatie prin dezvoltarea sentimentelor intuitiei, vietii interioare, prin atingere, miscare, cântec si vorbire.
Frederick Leboyer, cel care a introdus conceptul de nastere fara violenta a adus urmatoarele inovatii: a redus intensitatea luminii, a creat o atmosfera lipsita de zgomote, linistita, a lasat cordonul ombilical intact atâta timp cât e necesar si a pus bebeluşul pe abdomenul mamei imediat dupa nastere. Apoi a asteptat linistirea bebelusului masându-l usor, pasul urmator fiind o baie calda, la temperatura mediului intrauterin de care beneficiaza atît mama cât si copilul .
Atunci când o femeie naste, ea renaste, ea merge înapoi la propria nastere si chiar dincolo de ea. Micul sine se transforma în Sinele real, în totalitate, în unul si toti. Trecând prin aceasta experientacomplet noua ea ajunge la disparitia egoului. Ea este ea însasi si în acelasi timp totul. Ascultând sunetul pur nu este ca si cum ai asculta muzica, Vivaldi de exemplu, sunetul perfect include în el toate armoniile, el reprezinta toate sunetele asa cum curcubeul include toate culorile.
Pe de alta parte, femeile se pot simti pasive si înstrainate, incapabile sa se concentreze, distrase de mediul nou, întrerupte de personalul medical si chiar de prezenta altor femei în travaliu. O proasta experienta este o proasta introducere la rolul de mama. De asemenea, nasterea nu are nevoie de observatori straini. Exista numai două corpuri în libertate, două corpuri salbatice ascultându-se unul pe celalalt, mama si copilul. În simbioza ele încep nasterea. Mama cunoaste din instinct progresia copilului. Corpul ei cunoaste, stie, cum sa se legene sau sa-i conduca soldurile în pozitia corecta pentru a compensa orice pozitie a copilului sau, pentru a elibera ceea ce este dificil pentru copil. Organismul ei corecteaza poziţia cu fiecare împingere pentru a satisface nevoile copilului de respiratie si miscare.
Beneficiile travaliului în locul special destinat nevoilor cuplului sunt de-o valoare inestimabila: Este unic, nici un loc nu e la fel. Femeia se poate simti total dezinhibata atunci când doreste sa faca zgomote sau daca vrea sa-si îndeparteze hainele, ea poate alege orice loc din casa pe care-l considera potrivit pentru acest eveniment. Lipsa inhibitiilor furnizeaza curgerea liberă a ocitocinei. De fapt atunci când femeia se află acasa împreuna cu sotul ei ea îsi poate exprima pe deplin sexualitatea, nasterea fiind prin esenta o experienta sexuala. Sexul în timpul stadiilor timpurii ale travaliului este benefic deoarece lichidul seminal contine hormonul relaxina la cel mai înalt nivel, care întinde, relaxeaza ligamentele pelviene si înmoaie cervixul.
Mai mult, sarutul profund relaxeaza fata mamei si alte elemente ale anatomiei sale, atingerile tandre, soaptele, sustinerea privirii si mirosurile corpului, toate contribuie la eliberarea ocitocinei, ce conduce la contractii uterine sub forma contractiilor orgasmice sau a contractiilor travaliului.
Pentru un numar crescând de femei nasterea este într-adevar un moment de vârf emotional, fizic si spiritual. În spitale, de multe ori femeilor în travaliu li se spune sa stea jos atunci când si-ar dori sa se plimbe sau sunt supuse diferitelor teste medicale atunci când simt nevoia sa fie singure. Atunci când o femeie se afla acasa împreuna cu sotul ei ea se afla în elementul ei, locul cel mai propice travaliului. Ea este capabila sa-si asculte vocea interioara care-i dicteaza pozitia cea mai adecvata. Nasterea erotica este opusul nasterii medicalizate, mamele care dau nastere liber, neasistate se pot conecta la sursa creatiei.
A da nastere este similar cu originea stelelor. Cu alte cuvinte stiu acum ce a simtit Dumnezeu când a dat nastere universului. Nasterea extatică dizolva iluzia separarii si integrarii dualitatii vietii, femeile care trec printr-o astfel de traire devin pe deplin constiente ca energia sexuala si cea spirituala sunt aceeasi forta a vietii. O femeie ce naste se afla într-o stare de "creatie", ea se naste pe ea însasi, naste copilul, lumea."
Ce este nasterea extatică sau mai bine spus ce este extazul?
Calea spre extaz se contureaza în primul rând când femeia învata cum să "pluteasca" prin experienta nasterii, frica si durerea transformându-se în excitare. Dacă femeia poate sa se identifice cu contractiile în loc de a ramâne prizoniera egoului ce le experimenteaza drept o amenintare coplesitoare atunci nasterea devine o experienta vie, erotica, plină de emotionalitate si spiritualitate atât pentru mama cât si pentru copil.
Antropologul Sheila Kitzinger crede ca daca i se permite femeii să raspunda în mod natural travaliului, respiratia ei va corespunde aceleia care apare în cazul excitarii sexuale şi a orgasmului. Din pacate, exista o suprimare a acestor raspunsuri naturale în travaliu ( din cauza practicilor spitalicesti, a rusinii pierderii controlului si datorita atitudinilor culturale toate acestea conducând la mai multa durere."-
Prep. univ. TEODORA ANGHEL- Asociaţia Română de Psihologie Transpersonală, 2003
Întrebarea „Cum vrei să naşti?“ ar fi ridicat sprâncene nedumerite acum 200 de ani. Astăzi e reală. Cum vrei să naşti?
In filmuletul de alaturi cateva femei impartasesc despre experienta nasterii intr-o maniera cu totul extatica si foarte diferita poate de perceptia generala a ceea ce inseamna si este cunoscut in societatea actuala ca a da nastere.
http://www.youtube.com/watch?v=7yDLJ9PtJw8
Invitatia pentru aceasta intalnire a fost lansata de Asociatia de Terapii Transpersonale si Cartile Elena Francisc, impreuna cu Active Center si Mame pentru Mame, cu sprijinul nepretuit al Casei Satya.
Doresc sa treaca dincolo de limbajul standardizat al clinicilor, dincolo de prejudecati, rusine si teama si sa vorbeasca deschis despre nastere si despre implicatiile pe care aceasta experienta extraordinara le are atat pentru mamica, cat si pentru bebelus.
Nasterea este o experienta a trupului, a inimii si a spiritului, este experienta care ne deschide poarta catre lumea fizica, iar de calitatea acestui prim pas depinde mult capacitatea noastra de a ne asuma ulterior, atat inaltimile spiritului cat si densitatea materiei.
Nasterea este o experienta sacra, care poate deveni cu adevarat mistica si extatica daca alegem sa o traim constient, urmandu-ne ghidul interior si abandonandu-ne cu toata fiinta adevaratei noastre Naturi. Stim ca in momentul nasterii femeia este imbaiata intr-un adevarat coctail de hormoni ai fericirii. Dar putem cu adevarat transforma durerea intr-o imensa placere? Si este realist sa credem ca nasterea este o alegere care ne apartine cu adevarat, mai ales la noi, in Romania? Care ne sunt optiunile?
La aceste intrebari, precum si la alte temeri si framantari legate de nasterea si ingrijirea micutului, va incerca sa raspunda vocea expertilor Active Center, care ofera alternativa concreta la practicile clinice standard si al unor carti extraordinare, care ne invita sa ne deschidem inimile si sa ne asumam deplin statutul de fiinte constiente, complete, superbe, publicate de editura Cartile Elena Francisc.
Iata, de exemplu, legat de experienta nasterii, cartile celebrului medic obstetrician Michel Odent, Cezariana si Functiile Orgasmelor, in care autorul, dupa zeci de ani de practica medicala, ne ofera o viziune revolutionara asupra nasterii: nasterea este privita ca o a doua etapa a extazului uniunii erotice si ambele sunt integrate in contextul acelei energii cosmice pe care o numim iubire.
Intrarea este libera si sunt binevenite atat viitoarele mamici, cat si mamicile care au avut deja parte de experienta nasterii oricare le-a fost alegerea."
preluare de aici: http://www.facebook.com/profile.php?id=1383471477#!/event.php?eid=163359980358692
Din momentul din care nasterea si sarcina au devenit o chestiune pur medicala, femeile par sa fi uitat usor, usor de faptul ca nasterea naturala nu este o boala care trebuie tratata, ci dimpotriva, poate fi o frumoasa sarbatoare in viata unei familii: aceea de a primi cu bratele deschise o noua viata in mijlocul lor.
Femeile nasc de milioane de ani. Felul în care se întâmplă naşterea," instructajul " pe care fiecare din viitoarele mame îl primescare mare legatura si cu aşteptările lor atât de diferite.Unele persoane ii promit viitoarei mamici că n-o să simţa nimic, alţii spun că cel mai bine e să simta Totul,iar asta uneori poate crea multa anxietate fata de necunoscutul experientei.
Nasterea cuprinde dincolo de aspectul sau medical, pur biologic si o dimensiune initiatica, înseamnand trecerea de la o stare la alta, de la un statut la altul. Nasterea pentru o femeie poate fi interpretata ca întâlnirea cu sine.
Graviditatea este o calatorie a carei destinatie e nasterea unei noi fiinte. Prin nastere nici o femeie nu va mai fi niciodata aceeasi: ea primeste identitatea de mama si prin asta absoarbe si emana în acelasi timp toată bogatia lumii, care este curgerea libera a iubirii neconditionate.
"Stanislav Grof a descoperit faptul ca, tindem să ne imaginam procesul nasterii în termenii experientei pe care am avut-o la nastere. Deci, propria experienta a mamei de a se fi nascut da forma expectatiilor de a avea un copil, cu cât mai rea a fost propria nastere cu atât teama de a naste este mai mare. Aceasta idee o regasim si într-un studiu realizat de catre prof. Zichella si colaboratorii sai la o maternitate din Roma care arata că femeile sunt mai predispuse spre nasteri usoare atunci când au învatat mai întâi povestea propriei nasteri.
Cel de-al doilea pas spre o nastere extatica îl reprezinta eliberarea de temeri, rusine, vinovatie prin dezvoltarea sentimentelor intuitiei, vietii interioare, prin atingere, miscare, cântec si vorbire.
Frederick Leboyer, cel care a introdus conceptul de nastere fara violenta a adus urmatoarele inovatii: a redus intensitatea luminii, a creat o atmosfera lipsita de zgomote, linistita, a lasat cordonul ombilical intact atâta timp cât e necesar si a pus bebeluşul pe abdomenul mamei imediat dupa nastere. Apoi a asteptat linistirea bebelusului masându-l usor, pasul urmator fiind o baie calda, la temperatura mediului intrauterin de care beneficiaza atît mama cât si copilul .
Atunci când o femeie naste, ea renaste, ea merge înapoi la propria nastere si chiar dincolo de ea. Micul sine se transforma în Sinele real, în totalitate, în unul si toti. Trecând prin aceasta experientacomplet noua ea ajunge la disparitia egoului. Ea este ea însasi si în acelasi timp totul. Ascultând sunetul pur nu este ca si cum ai asculta muzica, Vivaldi de exemplu, sunetul perfect include în el toate armoniile, el reprezinta toate sunetele asa cum curcubeul include toate culorile.
Pe de alta parte, femeile se pot simti pasive si înstrainate, incapabile sa se concentreze, distrase de mediul nou, întrerupte de personalul medical si chiar de prezenta altor femei în travaliu. O proasta experienta este o proasta introducere la rolul de mama. De asemenea, nasterea nu are nevoie de observatori straini. Exista numai două corpuri în libertate, două corpuri salbatice ascultându-se unul pe celalalt, mama si copilul. În simbioza ele încep nasterea. Mama cunoaste din instinct progresia copilului. Corpul ei cunoaste, stie, cum sa se legene sau sa-i conduca soldurile în pozitia corecta pentru a compensa orice pozitie a copilului sau, pentru a elibera ceea ce este dificil pentru copil. Organismul ei corecteaza poziţia cu fiecare împingere pentru a satisface nevoile copilului de respiratie si miscare.
Beneficiile travaliului în locul special destinat nevoilor cuplului sunt de-o valoare inestimabila: Este unic, nici un loc nu e la fel. Femeia se poate simti total dezinhibata atunci când doreste sa faca zgomote sau daca vrea sa-si îndeparteze hainele, ea poate alege orice loc din casa pe care-l considera potrivit pentru acest eveniment. Lipsa inhibitiilor furnizeaza curgerea liberă a ocitocinei. De fapt atunci când femeia se află acasa împreuna cu sotul ei ea îsi poate exprima pe deplin sexualitatea, nasterea fiind prin esenta o experienta sexuala. Sexul în timpul stadiilor timpurii ale travaliului este benefic deoarece lichidul seminal contine hormonul relaxina la cel mai înalt nivel, care întinde, relaxeaza ligamentele pelviene si înmoaie cervixul.
Mai mult, sarutul profund relaxeaza fata mamei si alte elemente ale anatomiei sale, atingerile tandre, soaptele, sustinerea privirii si mirosurile corpului, toate contribuie la eliberarea ocitocinei, ce conduce la contractii uterine sub forma contractiilor orgasmice sau a contractiilor travaliului.
Pentru un numar crescând de femei nasterea este într-adevar un moment de vârf emotional, fizic si spiritual. În spitale, de multe ori femeilor în travaliu li se spune sa stea jos atunci când si-ar dori sa se plimbe sau sunt supuse diferitelor teste medicale atunci când simt nevoia sa fie singure. Atunci când o femeie se afla acasa împreuna cu sotul ei ea se afla în elementul ei, locul cel mai propice travaliului. Ea este capabila sa-si asculte vocea interioara care-i dicteaza pozitia cea mai adecvata. Nasterea erotica este opusul nasterii medicalizate, mamele care dau nastere liber, neasistate se pot conecta la sursa creatiei.
A da nastere este similar cu originea stelelor. Cu alte cuvinte stiu acum ce a simtit Dumnezeu când a dat nastere universului. Nasterea extatică dizolva iluzia separarii si integrarii dualitatii vietii, femeile care trec printr-o astfel de traire devin pe deplin constiente ca energia sexuala si cea spirituala sunt aceeasi forta a vietii. O femeie ce naste se afla într-o stare de "creatie", ea se naste pe ea însasi, naste copilul, lumea."
Ce este nasterea extatică sau mai bine spus ce este extazul?
Calea spre extaz se contureaza în primul rând când femeia învata cum să "pluteasca" prin experienta nasterii, frica si durerea transformându-se în excitare. Dacă femeia poate sa se identifice cu contractiile în loc de a ramâne prizoniera egoului ce le experimenteaza drept o amenintare coplesitoare atunci nasterea devine o experienta vie, erotica, plină de emotionalitate si spiritualitate atât pentru mama cât si pentru copil.
Antropologul Sheila Kitzinger crede ca daca i se permite femeii să raspunda în mod natural travaliului, respiratia ei va corespunde aceleia care apare în cazul excitarii sexuale şi a orgasmului. Din pacate, exista o suprimare a acestor raspunsuri naturale în travaliu ( din cauza practicilor spitalicesti, a rusinii pierderii controlului si datorita atitudinilor culturale toate acestea conducând la mai multa durere."-
Prep. univ. TEODORA ANGHEL- Asociaţia Română de Psihologie Transpersonală, 2003
Întrebarea „Cum vrei să naşti?“ ar fi ridicat sprâncene nedumerite acum 200 de ani. Astăzi e reală. Cum vrei să naşti?
In filmuletul de alaturi cateva femei impartasesc despre experienta nasterii intr-o maniera cu totul extatica si foarte diferita poate de perceptia generala a ceea ce inseamna si este cunoscut in societatea actuala ca a da nastere.
http://www.youtube.com/watch?v=7yDLJ9PtJw8
Invitatia pentru aceasta intalnire a fost lansata de Asociatia de Terapii Transpersonale si Cartile Elena Francisc, impreuna cu Active Center si Mame pentru Mame, cu sprijinul nepretuit al Casei Satya.
Doresc sa treaca dincolo de limbajul standardizat al clinicilor, dincolo de prejudecati, rusine si teama si sa vorbeasca deschis despre nastere si despre implicatiile pe care aceasta experienta extraordinara le are atat pentru mamica, cat si pentru bebelus.
Nasterea este o experienta a trupului, a inimii si a spiritului, este experienta care ne deschide poarta catre lumea fizica, iar de calitatea acestui prim pas depinde mult capacitatea noastra de a ne asuma ulterior, atat inaltimile spiritului cat si densitatea materiei.
Nasterea este o experienta sacra, care poate deveni cu adevarat mistica si extatica daca alegem sa o traim constient, urmandu-ne ghidul interior si abandonandu-ne cu toata fiinta adevaratei noastre Naturi. Stim ca in momentul nasterii femeia este imbaiata intr-un adevarat coctail de hormoni ai fericirii. Dar putem cu adevarat transforma durerea intr-o imensa placere? Si este realist sa credem ca nasterea este o alegere care ne apartine cu adevarat, mai ales la noi, in Romania? Care ne sunt optiunile?
La aceste intrebari, precum si la alte temeri si framantari legate de nasterea si ingrijirea micutului, va incerca sa raspunda vocea expertilor Active Center, care ofera alternativa concreta la practicile clinice standard si al unor carti extraordinare, care ne invita sa ne deschidem inimile si sa ne asumam deplin statutul de fiinte constiente, complete, superbe, publicate de editura Cartile Elena Francisc.
Iata, de exemplu, legat de experienta nasterii, cartile celebrului medic obstetrician Michel Odent, Cezariana si Functiile Orgasmelor, in care autorul, dupa zeci de ani de practica medicala, ne ofera o viziune revolutionara asupra nasterii: nasterea este privita ca o a doua etapa a extazului uniunii erotice si ambele sunt integrate in contextul acelei energii cosmice pe care o numim iubire.
Intrarea este libera si sunt binevenite atat viitoarele mamici, cat si mamicile care au avut deja parte de experienta nasterii oricare le-a fost alegerea."
preluare de aici: http://www.facebook.com/profile.php?id=1383471477#!/event.php?eid=163359980358692
sâmbătă, 9 octombrie 2010
Purtaţi, alăptaţi, răsfăţaţi, frumoşi
....cam aşa aş descrie copiii prezenţi la sărbătoarea purtării copiilor! Mămici preocupate, tătici răbdători, bunici simpatice, gazda minunată au făcut schimb de impresii în ale purtatului în sling, wrap, manduca, mei-tai, în braţe.
Cristina Marin, organizatoarea evenimentului, ne-a primit cu drag, iar de emoţie ne-a încurcat simpatic numele celor ce urmau să ţină discursuri. Ra, cea cu scutece refolosibile, avea teribila plăcere de a umple un pahar cu apă şi de a ni-l oferi pentru a fi băut pe loc. Cred că golise un bidon deja, după care "a atentat" la sticla de apa a lui Darie, împreună cu Ada, pruncuţa lui Zoozie - demenţiale!
Ramona Roşu, fizio-kinetoterapeut ne-a vorbit despre corpul bebeluşului, poziţia lui în burtica mamei şi poziţia normală în care stă bebeluşul dupa ce iese din burtică - în nici un caz întins orizontal pe un pat cât mai tare, cum purtarea copiilor poate rezolva displazia de şold.
Claudia Necula, psiholog, ne-a readus în atenţie crearea ataşamentului mamă-copil prin contactul constant dintre ei.
Iar eu am vorbit despre alăptare şi purtare în braţe.
În rest, mămici dragi, copiii ce cresc de la o zi la alta, ieri îi ştiam bebeluşi, azi îi văd mergând, dar cel mai mult îmi plac atunci când îi văd cum se agaţă de sânul mamelor cu mânuţele lor mici şi trag de bluză sau cer insistent sau caută singuri, iar când dau de miraculosul lichid le citeşti pe chip liniştea şi satisfacţia! Inegalabil!
Aniela Petreanu, ca de obicei, alături de noi în susţinerea alăptării, cu adorabilul Carol şi cu soţul ei - mi se pare un tip.......super: poartă o pălărie la mai toate întâlnirile, tatuaje multe - am încercat eu dintr-o privire să le studiez dar nu am reuşit, alpinist şi un tată dornic să ştie cât mai multe despre crescutul copiilor!
Andreea Doinea, o proaspătă mămica simpatică foc şi pe care eu o admir pentru tenacitatea de care dă dovadă în a da piept cu cei apropiaţi şi a încerca să nu pună în aplicare sfaturile învechite, alăptează cu răbdare o prea scumpă fetiţă. Îi urez succes!
Zoozie tunsă şi pieptănată proaspăt (na' ...."invidioşilor" din evz că ştim să mergem şi la coafor!) - îi vine excelent - a venit cu familia, inclusiv cu soacra. Iar soţul ei a făcut un gest de apreciat: s-a reântors acasă pentru a lua laptele matern muls de Zoozie pentru Harry, minunea Didinuskăi.
Didinuska, draga mea, jos pălăria!Mă înclin în faţa ta! Femeia aceasta are o voinţă şi o ambiţie ieşită din comun: vrea să relacteze! Şi îi reuşeste de minune! Şi cu SNS-ul agăţat şi cu Harry tot timpul în braţe şi la sân...numa'- numa'de-ar realiza o producţie lactată care să-i satisfacă copilul conform nevoii lui! Singura ei problemă a rămas că Harry nu doreşte să sugă din sânul afectat (ea a avut o incizie pe sânul stâng!). Dar sunt sigură că vor reuşi! Mulţumesc mamelor ce au ajutat-o hrănindu-i copilul la pieptul lor! Un gest de mare fineţe şi altruism!
Iar marea mea surpriză au fost Mihaela şi Anastasia conduse de tăticul Anastasiei (mulţumesc pentru că aşa am putut să le cunosc şi fizic, nu numai virtual!). Mihaela este o mamă ce s-a oferit voluntar, pe e-mail, să mă ajute în traducerile realizate. Nu ştiu dacă aţi observat, dar am postat câteva traduceri ale ei. Munca intensă o are pentru site-ul La Leche League România, iar eu apreciez gestul ei (şi nu numai eu!). Anastasia e alăptată de peste 10 luni!
Muţumesc, Mihaela!
Codruţa este o viitoare mămică şi cumnata mea. Are o mare dorinţă de a se informa atât despre sarcină, cât şi despre alăptare. Dacă aţi născut în apă şi doriţi să îi împărtăşiţi din experienţa voastră lăsaţi un comentariu, nu strică!
MariaMirabela ne-a povestit despre cum vor începe noua lor viaţă, despre temerile ei şi cum va aborda. Iar Degeţica atunci când a intrat în sală avea pe buze un zâmbet larg ce a stârnit alte zâmbete pe toate chipurile prezente. Draga de ea....e minunată! Şi alăptată!
Au mai fost şi alte mămici drăguţe pe care nu le cunosc, dar le mulţumim pentru prezenţă!
Fotografiile nu pot fi reproduse decât cu acordul autoarei.
Cristina Marin, organizatoarea evenimentului, ne-a primit cu drag, iar de emoţie ne-a încurcat simpatic numele celor ce urmau să ţină discursuri. Ra, cea cu scutece refolosibile, avea teribila plăcere de a umple un pahar cu apă şi de a ni-l oferi pentru a fi băut pe loc. Cred că golise un bidon deja, după care "a atentat" la sticla de apa a lui Darie, împreună cu Ada, pruncuţa lui Zoozie - demenţiale!
Ramona Roşu, fizio-kinetoterapeut ne-a vorbit despre corpul bebeluşului, poziţia lui în burtica mamei şi poziţia normală în care stă bebeluşul dupa ce iese din burtică - în nici un caz întins orizontal pe un pat cât mai tare, cum purtarea copiilor poate rezolva displazia de şold.
Claudia Necula, psiholog, ne-a readus în atenţie crearea ataşamentului mamă-copil prin contactul constant dintre ei.
Iar eu am vorbit despre alăptare şi purtare în braţe.
În rest, mămici dragi, copiii ce cresc de la o zi la alta, ieri îi ştiam bebeluşi, azi îi văd mergând, dar cel mai mult îmi plac atunci când îi văd cum se agaţă de sânul mamelor cu mânuţele lor mici şi trag de bluză sau cer insistent sau caută singuri, iar când dau de miraculosul lichid le citeşti pe chip liniştea şi satisfacţia! Inegalabil!
Aniela Petreanu, ca de obicei, alături de noi în susţinerea alăptării, cu adorabilul Carol şi cu soţul ei - mi se pare un tip.......super: poartă o pălărie la mai toate întâlnirile, tatuaje multe - am încercat eu dintr-o privire să le studiez dar nu am reuşit, alpinist şi un tată dornic să ştie cât mai multe despre crescutul copiilor!
Andreea Doinea, o proaspătă mămica simpatică foc şi pe care eu o admir pentru tenacitatea de care dă dovadă în a da piept cu cei apropiaţi şi a încerca să nu pună în aplicare sfaturile învechite, alăptează cu răbdare o prea scumpă fetiţă. Îi urez succes!
Zoozie tunsă şi pieptănată proaspăt (na' ...."invidioşilor" din evz că ştim să mergem şi la coafor!) - îi vine excelent - a venit cu familia, inclusiv cu soacra. Iar soţul ei a făcut un gest de apreciat: s-a reântors acasă pentru a lua laptele matern muls de Zoozie pentru Harry, minunea Didinuskăi.
Didinuska, draga mea, jos pălăria!Mă înclin în faţa ta! Femeia aceasta are o voinţă şi o ambiţie ieşită din comun: vrea să relacteze! Şi îi reuşeste de minune! Şi cu SNS-ul agăţat şi cu Harry tot timpul în braţe şi la sân...numa'- numa'de-ar realiza o producţie lactată care să-i satisfacă copilul conform nevoii lui! Singura ei problemă a rămas că Harry nu doreşte să sugă din sânul afectat (ea a avut o incizie pe sânul stâng!). Dar sunt sigură că vor reuşi! Mulţumesc mamelor ce au ajutat-o hrănindu-i copilul la pieptul lor! Un gest de mare fineţe şi altruism!
Iar marea mea surpriză au fost Mihaela şi Anastasia conduse de tăticul Anastasiei (mulţumesc pentru că aşa am putut să le cunosc şi fizic, nu numai virtual!). Mihaela este o mamă ce s-a oferit voluntar, pe e-mail, să mă ajute în traducerile realizate. Nu ştiu dacă aţi observat, dar am postat câteva traduceri ale ei. Munca intensă o are pentru site-ul La Leche League România, iar eu apreciez gestul ei (şi nu numai eu!). Anastasia e alăptată de peste 10 luni!
Muţumesc, Mihaela!
Codruţa este o viitoare mămică şi cumnata mea. Are o mare dorinţă de a se informa atât despre sarcină, cât şi despre alăptare. Dacă aţi născut în apă şi doriţi să îi împărtăşiţi din experienţa voastră lăsaţi un comentariu, nu strică!
MariaMirabela ne-a povestit despre cum vor începe noua lor viaţă, despre temerile ei şi cum va aborda. Iar Degeţica atunci când a intrat în sală avea pe buze un zâmbet larg ce a stârnit alte zâmbete pe toate chipurile prezente. Draga de ea....e minunată! Şi alăptată!
Au mai fost şi alte mămici drăguţe pe care nu le cunosc, dar le mulţumim pentru prezenţă!
Fotografiile nu pot fi reproduse decât cu acordul autoarei.
vineri, 8 octombrie 2010
Sărbătorim purtatul în braţe
Mâine, 09.10.2010, ne vom plimba cu copiii în braţe pe blvd. Magheru - blvd. Dacia, începând cu ora 16. Staţia finală este centrul Pronatalita (aproape de P-ţa Spaniei, pe blvd. Dacia 103) unde vom împărtăşi experienţele în alăptare şi purtare.
Amănunte aici.
Dacă vă purtaţi copiii în Timişoara şi doriţi să sărbătoriţi, mergeţi în Parcul Botanic, sâmbătă, 9.10.2010, începând cu ora 10.30.
Informaţii la:
0722756799
0752579295
0743387470
Amănunte aici.
Dacă vă purtaţi copiii în Timişoara şi doriţi să sărbătoriţi, mergeţi în Parcul Botanic, sâmbătă, 9.10.2010, începând cu ora 10.30.
Informaţii la:
0722756799
0752579295
0743387470
joi, 7 octombrie 2010
De ce purtarea copiilor în braţe este controversată
-copilul se răsfaţă - e tipic pentru unii să gândească astfel.
-e necesar ca proaspeţii părinţi să îşi înveţe copiii să fie independenţi - mesajul vine adesea din partea familiei, prietenilor, vecinei, străinilor, colegilor de serviciu samd
-mama va avea dureri de spate, trebuie să se menajeze – mesaj transmis şi de Motrin.
-copilul se va lenevi şi nu va mai dori să umble pe propriile picioare – cum a devenit omenirea „mergătoare” strămoşii noştrii fiind purtaţi în braţe? În estul Asiei copiii sunt purtaţi în sling sau pouch fiind o practică acceptată şi demonstrată de-a lungul timpului. Copiii japonezi oare nu se joacă sau nu merg?
Ţineţi-vă copiii aproape! Înainte de a realiza, ei vor fi deja la şcoală!
Nu pierdeţi prea mult din timpul şi energia voastră pentru a explica punctul de vedere evolutiv, emoţional şi ştiinţific de părinte ataşat faţă de cineva care încă mai crede că poţi strica un copil dacă îl ţii aproape şi răspunzi nevoilor lui.
miercuri, 6 octombrie 2010
Săptămâna internaţională a purtării copiilor, 2010
Să continuăm să ne purtăm (în braţe) copiii, oricând, oriunde. Alăptarea se realizează în societatea actuală numai de către mamă, dar purtatul copiilor se poate realiza de către oricine - fie că alăptează, fie că nu.
Contactul mamă-copil prin purtare ajută activitatea hormonală să funcţioneze bine, "trezeşte" oxitocina care la rândul ei pune în mişcare laptele matern stimulând prolactina să producă mai mult lapte matern. Un deosebit ciclu cerere-ofertă!
Bucuraţi-vă de clipele minunate petrecute cu copilul în braţe. Trăiţi-le intens! Doar o perioadă scurtă de timp vor fi, apoi devin amintiri ....şi mai plăcute. De neuitat!
Contactul mamă-copil prin purtare ajută activitatea hormonală să funcţioneze bine, "trezeşte" oxitocina care la rândul ei pune în mişcare laptele matern stimulând prolactina să producă mai mult lapte matern. Un deosebit ciclu cerere-ofertă!
Bucuraţi-vă de clipele minunate petrecute cu copilul în braţe. Trăiţi-le intens! Doar o perioadă scurtă de timp vor fi, apoi devin amintiri ....şi mai plăcute. De neuitat!
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Copii alăptaţi şi purtaţi la marea provocare a alăptării
Se pare ca vremea a ţinut cu noi, chiar dacă pe la ora 11 fără ceva simţeam cum frigul mă cam strângea şi mă gândeam căte mame sunt disponibile să-şi aducă bebeluşul în parc pe frigul acesta venit brusc. Totuşi toamna se anunţa frumoasă (cum cineva drag spunea într-o conversaţie), călduţă şi cu minunăţia de culori. Şi până la urmă, pe acest fond am stat în parcul Izvor mai mult decât planificasem. De ce? Pentru că participarea a fost numeroasă, aprox. 25 de mămici cu copii şi tătici dornice să discutăm despre alăptare. Subiectele au fost numeroase: alăptarea şi diversificarea, greva suptului, relactaţia, scaunul unui bebeluş alăptat, SNS, sling, rănirea mameloanelor, poziţia la sân a copilului, sarcina şi naşterea, scutece refolosibile, manduca.
Ne-au bucurat cu prezenţa Aniela Pietreanu - mai frumoasă şi mai dornică de a-şi împărtăşi experienţa şi altor mămici, Soranei Mureşan de la Pro-mama (mi-a dezvăluit că acum 2 ani a relactat!), ziariştii de la Evenimentul Zilei (urmăriţi ziarul poate-poate ne vedeţi!,Dahnah, Adelle, Mediocra, 3FamilyGuys, Didinuska, qbebe.ro, Raluca - mami de Ştefan şi Adina, medicul pediatru Ilinca Tranulis, Marillys, Codruţa, Cătălina, Monica, Anca,Daniela, Mihaela, Monica, Laura, Andreea, Ruxandra, Daniela, Ioana, Corina, Rodica şi însoţitorii - sper să nu fi uitat pe nimeni.
Toate cuvintele de apreciere către cei prezenţi, mii de mulţumiri. Ştiu că fără prezenţa mămicilor munca mea nu ar avea valoare! Iar fără susţinerea băieţilor mei dragi nu aş fi făcut faţă!
MULŢUMESC!
Şi nu contează ce loc vom ocupa în ierarhia mondială, contează că am mai făcut un mic pas în promovarea laptelui matern. Cel mai bun lapte pentru a da startul în viaţă!
Fotografiile pot fi reproduse doar cu acordul autorului.
LE: Iată că a apărut şi articolul din Evenimentul zilei (imi displace "alăptatul la sân", eu folosesc alăptarea, in fine): http://www.evz.ro/detalii/stiri/mamicile-din-capitala-au-militat-pentru-alaptatul-la-san-907802.html
Ne-au bucurat cu prezenţa Aniela Pietreanu - mai frumoasă şi mai dornică de a-şi împărtăşi experienţa şi altor mămici, Soranei Mureşan de la Pro-mama (mi-a dezvăluit că acum 2 ani a relactat!), ziariştii de la Evenimentul Zilei (urmăriţi ziarul poate-poate ne vedeţi!,Dahnah, Adelle, Mediocra, 3FamilyGuys, Didinuska, qbebe.ro, Raluca - mami de Ştefan şi Adina, medicul pediatru Ilinca Tranulis, Marillys, Codruţa, Cătălina, Monica, Anca,Daniela, Mihaela, Monica, Laura, Andreea, Ruxandra, Daniela, Ioana, Corina, Rodica şi însoţitorii - sper să nu fi uitat pe nimeni.
Toate cuvintele de apreciere către cei prezenţi, mii de mulţumiri. Ştiu că fără prezenţa mămicilor munca mea nu ar avea valoare! Iar fără susţinerea băieţilor mei dragi nu aş fi făcut faţă!
MULŢUMESC!
Şi nu contează ce loc vom ocupa în ierarhia mondială, contează că am mai făcut un mic pas în promovarea laptelui matern. Cel mai bun lapte pentru a da startul în viaţă!
Fotografiile pot fi reproduse doar cu acordul autorului.
LE: Iată că a apărut şi articolul din Evenimentul zilei (imi displace "alăptatul la sân", eu folosesc alăptarea, in fine): http://www.evz.ro/detalii/stiri/mamicile-din-capitala-au-militat-pentru-alaptatul-la-san-907802.html
sâmbătă, 25 septembrie 2010
Marea provocare (mondială) a alăptării
De astăzi într-o săptămână (pe 2 octombrie 2010) vă aştept la "Marea provocare a alăptării", eveniment organizat la nivel mondial, în Parcul Izvor, începând cu ora 10.30, pentru că e necesară şi o înregistrare a participanţilor. Copiii doritori vor fi ataşaţi la sân începând cu ora 11.00.
Vremea se anunţă însorită, cu ceva nori pe cer, o temperatură de 21 grade Celsius.
Dacă doriţi să organizaţi evenimentul şi în alte zone din ţară este necesar să aveţi cont şi să înregistraţi locaţia pe site-ul pentru a se aduna numărul de participanţi la sfârşitul acţiunii.
Astăzi, am înregistrat Bucureştiul cu o singură locaţie.
LE: Întâlnirea va avea loc în parcul Izvor, pe partea paralelă cu Facultatea de Biologie, lângă locul de joacă cu nisip, leagăne şi terenul de fotbal/baschet special amenajat (nu pe partea cu acel castel minunat dăruit de primăria sectorului!).
Dacă nu vă descurcaţi sunaţi la Rox 0722 50 99 39.
Vă aşteptăm indiferent dacă alăptaţi sau nu. Avem nevoie şi de ......suporteri!
joi, 23 septembrie 2010
miercuri, 22 septembrie 2010
Relactaţia (7)
Îngrijire pentru mama sau mama vitregă
Alimentaţia
O nutriţie bună este adesea considerată necesară pentru ca femeia să poată alăpta adecvat. De altfel, studiile nu au demonstrat că mărirea cantităţii de mâncare va afecta cantitatea de lapte, dar se crede că o poate face la femeile malnutrite. O dietă adecvată este recomandată de personalul medical şi de femeile care au relactat sau au indus lactaţia. Poate avea o importanţă particulară pentru mamele adoptive care nu au depozite de grăsime asociate de obicei sarcinii.
Femeile care sunt subnutrite vor primi sprijin nutriţional atât pentru sănătatea lor, cât şi pentru lactaţie. Snacks-urile nutriţionale şi băuturile vor avea beneficii nutriţionale şi psihologice şi vor creşte energia femeii ce o poate ajuta să alăpteze şi să aibă grijă de copilul ei. Este important să nu se creeze ipoteze pentru un tip special de dietă pentru relactaţie. Pentru femeile ce au primit suplimente alimentare se recomandă extra calorii, aprox. 500 kcal pe zi, în timpul lactaţiei.
Lichidele
O creştere a cantităţii de lichide era recomandată pentru a creşte producţia lactată, dar nu există dovezi că băutul în plus de cum dictează setea naturală ar avea vreun efect, să înlocuiască ceea ce secretă în laptele matern. Auerbach şi Avery au raportat că femeile variază în cantitatea de lichid pe care o beau în timp ce alăptează, dar nu au găsit nici o asociaţie între cantitatea de lichid băută şi producţia lactată.
Odihna
Se recomandă deseori pentru a creşte producţia lactată. Sunt puţine dovezi ale efectului specific, deşi prolactina se secretă ca răspuns al suptului în cantitate mai mare pe timpul nopţii. Principalul beneficiu al odihnei este probabil de a face mama capabilă să răspundă copilului şi să alăpteze frecvent. Ar fi de ajutor să se explice familiei şi prietenilor mamei, că are nevoie de încurajare, de ajutor practic şi de eliberarea de la alte îndatoriri astfel încât să-şi poată alăpta copilul cât mai des posibil. Ei trebuie să înţeleagă că mama nu începe să fie leneşă.
Serviciul
Femeile care lucrează riscă să aibă o scădere a producţiei lactate dacă nu pot alăpta atât de des cât e necesar. Uneori copiii lor se îmbolnăvesc ca rezultat al hrănirii artificiale sau vor refuza sânul. Aceste femei pot avea dificultatea particulară de a răspunde copiilor cât este necesar pentru a relacta.
Dacă este posibil, ar fi necesar să aibă concediu medical 1-2 săptămâni pentru a restabili cantitatea de lapte.Dacă nu este posibil, ar putea să încerce intensiv tehnicile descrise, pe timpul week-end-ului şi pe timpul nopţilor săptămânal. Copilul va fi hrănit cu cana când mama nu este acasă şi ea va mulge sânii cât de des posibil pentru a stimula producţia lactată.
Protecţie împotriva violenţei
Femeile expuse riscului de violenţă au nevoie de protecţie astfel încât să poată avea grijă adecvat de copii. În situaţii de urgenţă, dacă femeile sunt încurajate să relacteze pentru binele lor şi a copilului adoptat, este necesar să i se oferi spaţiu special pentru a alăpta alături de alte femei care alăptează pentru a se sprijini şi ajuta reciproc.
Tradus de Roxana Duduş
Sursa: www.who.int
Toate drepturile pentru acest articol sunt rezervate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Articolul poate fi reprodus, revizuit, tradus total sau parţial, dar nu poate fi utilizat în scopuri comerciale
Alimentaţia
O nutriţie bună este adesea considerată necesară pentru ca femeia să poată alăpta adecvat. De altfel, studiile nu au demonstrat că mărirea cantităţii de mâncare va afecta cantitatea de lapte, dar se crede că o poate face la femeile malnutrite. O dietă adecvată este recomandată de personalul medical şi de femeile care au relactat sau au indus lactaţia. Poate avea o importanţă particulară pentru mamele adoptive care nu au depozite de grăsime asociate de obicei sarcinii.
Femeile care sunt subnutrite vor primi sprijin nutriţional atât pentru sănătatea lor, cât şi pentru lactaţie. Snacks-urile nutriţionale şi băuturile vor avea beneficii nutriţionale şi psihologice şi vor creşte energia femeii ce o poate ajuta să alăpteze şi să aibă grijă de copilul ei. Este important să nu se creeze ipoteze pentru un tip special de dietă pentru relactaţie. Pentru femeile ce au primit suplimente alimentare se recomandă extra calorii, aprox. 500 kcal pe zi, în timpul lactaţiei.
Lichidele
O creştere a cantităţii de lichide era recomandată pentru a creşte producţia lactată, dar nu există dovezi că băutul în plus de cum dictează setea naturală ar avea vreun efect, să înlocuiască ceea ce secretă în laptele matern. Auerbach şi Avery au raportat că femeile variază în cantitatea de lichid pe care o beau în timp ce alăptează, dar nu au găsit nici o asociaţie între cantitatea de lichid băută şi producţia lactată.
Odihna
Se recomandă deseori pentru a creşte producţia lactată. Sunt puţine dovezi ale efectului specific, deşi prolactina se secretă ca răspuns al suptului în cantitate mai mare pe timpul nopţii. Principalul beneficiu al odihnei este probabil de a face mama capabilă să răspundă copilului şi să alăpteze frecvent. Ar fi de ajutor să se explice familiei şi prietenilor mamei, că are nevoie de încurajare, de ajutor practic şi de eliberarea de la alte îndatoriri astfel încât să-şi poată alăpta copilul cât mai des posibil. Ei trebuie să înţeleagă că mama nu începe să fie leneşă.
Serviciul
Femeile care lucrează riscă să aibă o scădere a producţiei lactate dacă nu pot alăpta atât de des cât e necesar. Uneori copiii lor se îmbolnăvesc ca rezultat al hrănirii artificiale sau vor refuza sânul. Aceste femei pot avea dificultatea particulară de a răspunde copiilor cât este necesar pentru a relacta.
Dacă este posibil, ar fi necesar să aibă concediu medical 1-2 săptămâni pentru a restabili cantitatea de lapte.Dacă nu este posibil, ar putea să încerce intensiv tehnicile descrise, pe timpul week-end-ului şi pe timpul nopţilor săptămânal. Copilul va fi hrănit cu cana când mama nu este acasă şi ea va mulge sânii cât de des posibil pentru a stimula producţia lactată.
Protecţie împotriva violenţei
Femeile expuse riscului de violenţă au nevoie de protecţie astfel încât să poată avea grijă adecvat de copii. În situaţii de urgenţă, dacă femeile sunt încurajate să relacteze pentru binele lor şi a copilului adoptat, este necesar să i se oferi spaţiu special pentru a alăpta alături de alte femei care alăptează pentru a se sprijini şi ajuta reciproc.
Tradus de Roxana Duduş
Sursa: www.who.int
Toate drepturile pentru acest articol sunt rezervate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Articolul poate fi reprodus, revizuit, tradus total sau parţial, dar nu poate fi utilizat în scopuri comerciale
Qbebe
In ochii copilului nu exista 7 minuni ale lumii, exista 7 milioane. In ochii mamei exista o singura minune: copilul ei. Qbebe deschide o lume uriasa de miracole micute si dragalase, un blog scris de mamici pentru mamici, unde fiecare minune descoperita de fiecare copilas este impartasita, fiecare intamplare deosebita devine experienta comuna, fiecare gangurit, fiecare pas, fiecare jucarie, toate la un loc modeleaza cea mai corecta, practica si bogata sursa de informatii pentru mamici.
Qbebe deschide oficial in aceasta saptamana Blogul Mamicilor, locul unde experienta fiecarei mame vine in ajutorul altor mame, pentru ca cel mai bun sfat provine de la cel care a trecut prin aceeasi situatie.
Astfel, dragi mamici, va invitam cu drag sa va delectati cu cele mai noi intamplari si patanii de mamici, sa profitati de experienta lor si sa impartasiti la randul vostru experienta voastra. Orice mama care doreste sa destainuie intamplari, sa comunice sfaturi, sa transmita experienta, este invitata cu mare drag sa ne trimita un email cu gandurile ei la adresa: blogulmamicilor@qbebe.ro.
Va asteptam in comunitatea mamicilor Qbebe!
Gabriela Paladi
Redactor-Sef Qbebe
marți, 21 septembrie 2010
Relactaţia (6)
Măsuri farmaceutice
Dacă metodele descrise pâna acum nu au fost eficiente şi laptele nu a apărut sau dacă copilul nu a luat în greutate, pot fi luate în consideraţie metodele farmaceutice. Medicamentele ce pot duce la secreţie lactată sunt numite lactofore sau galactofore. Termenul lactofor est eutilizat şi pentru produsele naturiste considerate a mări producţia lactată chiar dacă efectul lor a fost sau nu demonstrat. Este important de recunoscut că deşi anumite medicamente pot intensifica efectul stimulării sânilor, ele nu sunt eficiente doar singure. Astfel, dacă sunt utilizate este necesară stimularea totală a sânilor.
Medicamentele ce pot fi utilizate sunt:
-preparatele hormonale pentru a simula sarcina şi a ajuta la inducerea lactaţiei;
acelea care duc la creşterea prolactinei,
-clorpromazina,
-metoclopramidul.
Alte substanţe descrise în alte publicaţii sunt:
-sulpiride, un medicament înrudit cu metoclopramidul, utilizat în unele ţări dar nerecomandat în altele. O cantitate semnificativă se secretă în laptele matern cu posibile efecte adverse asupra copilului.
-hormonul eliberat de tiroida – s-a demonstrat că duce la creşterea prolactinei şi a fost utilizat în unele studii din spitale ca un test pentru răspunsul prolactinei, dar nu este pentru uzul de rutină.
-oxitocina din spray-urile nazale au fost utilizată în trecut pentru a creşte producţia lactată, dar nu se mai utilizează deloc. Într-un singur studiu, după oxitocina dată înainte de mulsul manual a rezultat un volum de 3 până la 5 ori mai mare de lapte muls de către 4 mame de copii prematuri în comparaţie cu 4 utilizatori placebo. Efectul aşteptat al oxitocinei este de a facilitată pornirea laptelui, nu secretarea lui. Este posibil ca mulsul laptelui să fi contribuit direct la creşterea cantităţii cănd ceva lapte era deja secretat, dar ar fi fost puţin probabil să ajute să iniţieze sau să restabilească producţia de lapte.
Preparatele hormonale
Preparatele cu estrogen, progesteron sau contraceptive hormonale, orale sau injectabile, sun tuneori oferite, în majoritate pentru a induce lactaţia unei mame adoptive care nu a fost gravidă niciodată. Aceasta pentru a mima schimbările hormonale din sarcină şi pentru a stimula dezvoltarea sânilor şi creşterea alveolelor secretoare.
Producţia de lapte se aşteptă să înceapă în câteva zile dupa ce hormonii au fost întrerupţi fiind sincronizat când cu sosirea copilului adoptat. Nu au fost identificate studii controlate şi nu este posibil în acest moment să se recomande aceste metode.
Tratamentul hormonal est euneori oferit în combinaţie cu stimularea prolactinei.
Preparatele hormonale sunt date înainte ca suptul să înceapă, urmat de retragerea hormonului şi a stimulării mecanice a sânului imdiat dupa ce copilul a fost adoptat. Clorpromazinul şi metoclopramidul sunt date după ce suptul a început. Într-un singur studiu, lactaţia adecvată a fost obţinută după 5-13 zile la 11 din 12 mame care nu au alăptat înainte. Nu există studii de control raportate.
Clorpromazina
Galactoreea (secreţia spontană a laptelui matern) este un efect advers recunoscut datorită utilizării de doze mari de clorpromazină (1000 mg sau mai mult zilnic) pentru tratamentul pacienţii de la psihiatrie.
Jelliffe a utilizat doze moderate de clorpromazină (50 mg de 3 ori pe zi timp de 7 zile), adiţională suptului, în relactaţie într-o clinică din Uganda.
Brown în anii 1970 a utilizat clorpromazina, adiţională suptului pentru a induce lactaţia femeilor ce hrăneau orfanii din taberele de refugiaţi din India şi Vietnam. El a oferit 25-100 mg de 3 ori pe zi timp de 7-10 zile pentru a ajuta la iniţierea lactaţiei induse pentru femeile car eaveau de hrănit unul sau mai mulţi copii.
În Papua Noua Guinee, clorpromazina a fost utilizată în doze de 25 mg d e4 ori pe zi pentru a ajuta femeile să aibă lactaţie pentru copiii lor adoptaţi sau vitregi. Aceste studii nu au fost controlate şi rezultatele sunt variabiole. În cele mai multe cazuri ceva lapte matern a fost produs în 5-10 zile, iar la mai mult de jumătate din femei s-a stabilit lactaţia deplină.
Metoclopramidul
A fost utilizat pentru a trata greţurile adulţilor şi refluxul gastro-esofagian la copii. S-a arătat că poate creşte secreţia de prolactină şi în 1975 s-a raportat că a crescut secreţia de lapte matern. Cantităţi mici se secretă în laptele matern, dar este sub limita dozei oferite pentru tratamentul copiilor cu reflux gastro-esofagian. Nu s-a observat nici un efect secundar la copiii alăptaţi de mame tratate cu metoclopramid în doză recomandată (10 mg de 3 ori pe zi timp de 7-14 zile) deci se consideră a fi sigur.
3 studii controlate au fost identificate despre utilizarea metoclopramidului pentru creşterea producţiei de lapte matern.
Kauppila şi alţii au studiat 13-110 zile post-partum, 37 de femei cu lapte matern insuficient într-un studiu placebo controlat. Oferind 30-45 mg de metoclopramid pe zi producţia lactată a femeilor a crescut cu 200-300 ml zilnic. O doză mică de 5 mg de 3 ori pe zi nu a avut efect.
Lewis şi alţii în 1980 au tratat 10, din 20 de femei, care au născut prin cezariană, 7 zile şi nu au găsit diferenţe între cele două grupuri. Relactaţia la ambele grupuri a depins mai mult de ajutorul dat şi în managementul alăptării.
Mai recent, în 1991, Ertl şi alţii au comparat 11 femei ce au primit metoclopramid 10 mg de 3 ori pe zi imediat după naştere cu 11 femei ce nu au primit – grupul de control. În ziua a 5 a, producţia de lapte matern a fost semnificativ mai mare la cele tratate în comparaţie cu grupul placebo.
Există alte rapoarte despre creşterea producţiei lactate în urma tratării cu metoclopramid, dar studiile nu au fost controlate şi mamele au primit ajutor în alăptare.
Gupta şi Gupta în 1985 au găsit că 28 din 32 de femei cu lapte matern insuficient au răspuns la tratament în 2-5 zile.
Ehrenkranz şi Ackerman în 1986 au observat o creştere după 7 zile în volumul d elapte muls de 23 de mame de copii prematuri a căror producţiei lactată scăzuse.
Budd şi alţii în 1993 au raportat un caz al unui copil care nu a reuşit să sugă. După urmarea tratamentului cu metoclopramid, prolactina serică a mamei şi producţia de lapte au crescut, iar copilul a încpeut să ia în greutate şi a revenit la alăptarea exclusivă.
Metoclopramidul a fost, de asemenea, utilizat pentru relactaţie şi lactaţia indusă. Dar nu neapărat să asigure succesul.
Banapurmath a oferit către 10 mame adoptive care au mai alăptat, 10 mg de 3 ori pe zi timp de 10-15 zile, dar doar 5 dintre ele au reuşit să producă lapte matern. În alt studiu al aceloraşi autori, 15 mame (13 biologice şi 2 adoptive) au avut succes în alăptare utilizând doar metode psihologice şi făra tratament cu medicamente.
Abejide şi alţii au realizat relactaţia a 6 mame fără să utilizeze medicamentaţie.
Seema şi alţii într-un studiu randomizat au studiat 25 din 50 de mame care au relactat şi au primit 10 mg de 3 ori pe zi timp de 10 zile. Toate cele 50 de mame au primit sprijin, au avut motivaţie şi ajutor calificat pentru a se asigura că suptul este adecvat şi eficient. Toate cele 50 de mame au relactat şi nu au fost diferenţe semnificative între cele două grupuri. Seema şi alţii au concluzionat că avănd ajutor adecvat în alăptare o mamă poate relacta şi fără a fi nevoie de galactofore.
În concluzie, se pare că metoclopramidul şi alte preparate pot ajuta la creşterea producţiei de lapte matern diminuată, dar nu este sigur cât ajută când alăptarea a fost stopată. Dacă există sprijin specializat, preparatele farmaceutice probabil nu sunt necesare pentru relactaţie. Utilizarea lor nu se recomandă ca rutină din aceste motive:
-eficienţa lor nu s-a stabilit suficient prin studii controlate placebo sau comparate cu tehnici psihologice bune.
-pot avea efecte adverse asupra mamei, ca de ex. simptome gastro-intestinale şi neurologice.
-mamele şi profesioniştii din domeniu pot deveni dependenţi de ele şi pot crede că nu se poate relacta fără ele.
-mai puţină atenţie din partea consilierilor în alăptare şi sprijin pentru mame.
-întreruperea preparatelor, dacă mama nu a primit sprijin adecvat, face ca producţia lactată să scadă.
Utilizarea acestor preparate să fie luate în considerare după ce metodele psihologice adecvate au fost încercate cel puţin 2 săptămâni şi relactaţia nu s-a produs. Metoclopramidul 10 mg de 3 ori pe zi pentru o săptămână sau două este o alegere atunci când este indicată medicamentaţia. Trebuie întrerupt dupa maxim 2 săptămâni sau mai devreme dacă producţia lactată a fost stabilită. Continuarea cu un management bun şi cu sprijin în alăptare vor susţine producţia lactată.
Galactogene naturale
O varietate de galactogene, incluzând şi drojdia de bere, ceaiurile, băuturile de cereale călduţe, au fost utilizate pentru relactaţie. Unele sunt albe, preparatele din lapte. Există numeroase anectode despre eficienţa lor, dar câteva au fost evaluate ştiinţific. Dacă o femeie sau familia ei au o puternică credinţă în eficienţa băuturilor tradiţionale, o poate ajuta psihic.
Alcoolul, berea, în special, se recomandă uneori pentru creşterea producţiei lactate. De altfel, un recent studiu controlat a arătat că consumul alcoolului reduce aportul de lapte matern către copil la următoarea hrănire. Berea creşte nivelul de prolactină, dar se pare că alte substanţe conţinute de ea în afara alcoolului ar fi responsabile. Usturoiul, de asemenea, este recomandat uneori. S-a demonstrat că ingestia de capsule cu usturoi de către mamă creşte durata de timp în care copilul a stat la sân în timpul hrănirii, în comparaţie cu placebo. De altfel, dacă mama a consumat repetat usturoi, capsulele cu usturoi nu au făcut nici o diferenţă.
Tradus de Roxana Duduş
Sursa: www.who.int
Toate drepturile pentru acest articol sunt rezervate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Articolul poate fi reprodus, revizuit, tradus total sau parţial, dar nu poate fi utilizat în scopuri comerciale.
Materialul prezentat are în exclusivitate scop informativ şi educativ. Acesta nu pot înlocui consultul direct al unui medic.
Dacă metodele descrise pâna acum nu au fost eficiente şi laptele nu a apărut sau dacă copilul nu a luat în greutate, pot fi luate în consideraţie metodele farmaceutice. Medicamentele ce pot duce la secreţie lactată sunt numite lactofore sau galactofore. Termenul lactofor est eutilizat şi pentru produsele naturiste considerate a mări producţia lactată chiar dacă efectul lor a fost sau nu demonstrat. Este important de recunoscut că deşi anumite medicamente pot intensifica efectul stimulării sânilor, ele nu sunt eficiente doar singure. Astfel, dacă sunt utilizate este necesară stimularea totală a sânilor.
Medicamentele ce pot fi utilizate sunt:
-preparatele hormonale pentru a simula sarcina şi a ajuta la inducerea lactaţiei;
acelea care duc la creşterea prolactinei,
-clorpromazina,
-metoclopramidul.
Alte substanţe descrise în alte publicaţii sunt:
-sulpiride, un medicament înrudit cu metoclopramidul, utilizat în unele ţări dar nerecomandat în altele. O cantitate semnificativă se secretă în laptele matern cu posibile efecte adverse asupra copilului.
-hormonul eliberat de tiroida – s-a demonstrat că duce la creşterea prolactinei şi a fost utilizat în unele studii din spitale ca un test pentru răspunsul prolactinei, dar nu este pentru uzul de rutină.
-oxitocina din spray-urile nazale au fost utilizată în trecut pentru a creşte producţia lactată, dar nu se mai utilizează deloc. Într-un singur studiu, după oxitocina dată înainte de mulsul manual a rezultat un volum de 3 până la 5 ori mai mare de lapte muls de către 4 mame de copii prematuri în comparaţie cu 4 utilizatori placebo. Efectul aşteptat al oxitocinei este de a facilitată pornirea laptelui, nu secretarea lui. Este posibil ca mulsul laptelui să fi contribuit direct la creşterea cantităţii cănd ceva lapte era deja secretat, dar ar fi fost puţin probabil să ajute să iniţieze sau să restabilească producţia de lapte.
Preparatele hormonale
Preparatele cu estrogen, progesteron sau contraceptive hormonale, orale sau injectabile, sun tuneori oferite, în majoritate pentru a induce lactaţia unei mame adoptive care nu a fost gravidă niciodată. Aceasta pentru a mima schimbările hormonale din sarcină şi pentru a stimula dezvoltarea sânilor şi creşterea alveolelor secretoare.
Producţia de lapte se aşteptă să înceapă în câteva zile dupa ce hormonii au fost întrerupţi fiind sincronizat când cu sosirea copilului adoptat. Nu au fost identificate studii controlate şi nu este posibil în acest moment să se recomande aceste metode.
Tratamentul hormonal est euneori oferit în combinaţie cu stimularea prolactinei.
Preparatele hormonale sunt date înainte ca suptul să înceapă, urmat de retragerea hormonului şi a stimulării mecanice a sânului imdiat dupa ce copilul a fost adoptat. Clorpromazinul şi metoclopramidul sunt date după ce suptul a început. Într-un singur studiu, lactaţia adecvată a fost obţinută după 5-13 zile la 11 din 12 mame care nu au alăptat înainte. Nu există studii de control raportate.
Clorpromazina
Galactoreea (secreţia spontană a laptelui matern) este un efect advers recunoscut datorită utilizării de doze mari de clorpromazină (1000 mg sau mai mult zilnic) pentru tratamentul pacienţii de la psihiatrie.
Jelliffe a utilizat doze moderate de clorpromazină (50 mg de 3 ori pe zi timp de 7 zile), adiţională suptului, în relactaţie într-o clinică din Uganda.
Brown în anii 1970 a utilizat clorpromazina, adiţională suptului pentru a induce lactaţia femeilor ce hrăneau orfanii din taberele de refugiaţi din India şi Vietnam. El a oferit 25-100 mg de 3 ori pe zi timp de 7-10 zile pentru a ajuta la iniţierea lactaţiei induse pentru femeile car eaveau de hrănit unul sau mai mulţi copii.
În Papua Noua Guinee, clorpromazina a fost utilizată în doze de 25 mg d e4 ori pe zi pentru a ajuta femeile să aibă lactaţie pentru copiii lor adoptaţi sau vitregi. Aceste studii nu au fost controlate şi rezultatele sunt variabiole. În cele mai multe cazuri ceva lapte matern a fost produs în 5-10 zile, iar la mai mult de jumătate din femei s-a stabilit lactaţia deplină.
Metoclopramidul
A fost utilizat pentru a trata greţurile adulţilor şi refluxul gastro-esofagian la copii. S-a arătat că poate creşte secreţia de prolactină şi în 1975 s-a raportat că a crescut secreţia de lapte matern. Cantităţi mici se secretă în laptele matern, dar este sub limita dozei oferite pentru tratamentul copiilor cu reflux gastro-esofagian. Nu s-a observat nici un efect secundar la copiii alăptaţi de mame tratate cu metoclopramid în doză recomandată (10 mg de 3 ori pe zi timp de 7-14 zile) deci se consideră a fi sigur.
3 studii controlate au fost identificate despre utilizarea metoclopramidului pentru creşterea producţiei de lapte matern.
Kauppila şi alţii au studiat 13-110 zile post-partum, 37 de femei cu lapte matern insuficient într-un studiu placebo controlat. Oferind 30-45 mg de metoclopramid pe zi producţia lactată a femeilor a crescut cu 200-300 ml zilnic. O doză mică de 5 mg de 3 ori pe zi nu a avut efect.
Lewis şi alţii în 1980 au tratat 10, din 20 de femei, care au născut prin cezariană, 7 zile şi nu au găsit diferenţe între cele două grupuri. Relactaţia la ambele grupuri a depins mai mult de ajutorul dat şi în managementul alăptării.
Mai recent, în 1991, Ertl şi alţii au comparat 11 femei ce au primit metoclopramid 10 mg de 3 ori pe zi imediat după naştere cu 11 femei ce nu au primit – grupul de control. În ziua a 5 a, producţia de lapte matern a fost semnificativ mai mare la cele tratate în comparaţie cu grupul placebo.
Există alte rapoarte despre creşterea producţiei lactate în urma tratării cu metoclopramid, dar studiile nu au fost controlate şi mamele au primit ajutor în alăptare.
Gupta şi Gupta în 1985 au găsit că 28 din 32 de femei cu lapte matern insuficient au răspuns la tratament în 2-5 zile.
Ehrenkranz şi Ackerman în 1986 au observat o creştere după 7 zile în volumul d elapte muls de 23 de mame de copii prematuri a căror producţiei lactată scăzuse.
Budd şi alţii în 1993 au raportat un caz al unui copil care nu a reuşit să sugă. După urmarea tratamentului cu metoclopramid, prolactina serică a mamei şi producţia de lapte au crescut, iar copilul a încpeut să ia în greutate şi a revenit la alăptarea exclusivă.
Metoclopramidul a fost, de asemenea, utilizat pentru relactaţie şi lactaţia indusă. Dar nu neapărat să asigure succesul.
Banapurmath a oferit către 10 mame adoptive care au mai alăptat, 10 mg de 3 ori pe zi timp de 10-15 zile, dar doar 5 dintre ele au reuşit să producă lapte matern. În alt studiu al aceloraşi autori, 15 mame (13 biologice şi 2 adoptive) au avut succes în alăptare utilizând doar metode psihologice şi făra tratament cu medicamente.
Abejide şi alţii au realizat relactaţia a 6 mame fără să utilizeze medicamentaţie.
Seema şi alţii într-un studiu randomizat au studiat 25 din 50 de mame care au relactat şi au primit 10 mg de 3 ori pe zi timp de 10 zile. Toate cele 50 de mame au primit sprijin, au avut motivaţie şi ajutor calificat pentru a se asigura că suptul este adecvat şi eficient. Toate cele 50 de mame au relactat şi nu au fost diferenţe semnificative între cele două grupuri. Seema şi alţii au concluzionat că avănd ajutor adecvat în alăptare o mamă poate relacta şi fără a fi nevoie de galactofore.
În concluzie, se pare că metoclopramidul şi alte preparate pot ajuta la creşterea producţiei de lapte matern diminuată, dar nu este sigur cât ajută când alăptarea a fost stopată. Dacă există sprijin specializat, preparatele farmaceutice probabil nu sunt necesare pentru relactaţie. Utilizarea lor nu se recomandă ca rutină din aceste motive:
-eficienţa lor nu s-a stabilit suficient prin studii controlate placebo sau comparate cu tehnici psihologice bune.
-pot avea efecte adverse asupra mamei, ca de ex. simptome gastro-intestinale şi neurologice.
-mamele şi profesioniştii din domeniu pot deveni dependenţi de ele şi pot crede că nu se poate relacta fără ele.
-mai puţină atenţie din partea consilierilor în alăptare şi sprijin pentru mame.
-întreruperea preparatelor, dacă mama nu a primit sprijin adecvat, face ca producţia lactată să scadă.
Utilizarea acestor preparate să fie luate în considerare după ce metodele psihologice adecvate au fost încercate cel puţin 2 săptămâni şi relactaţia nu s-a produs. Metoclopramidul 10 mg de 3 ori pe zi pentru o săptămână sau două este o alegere atunci când este indicată medicamentaţia. Trebuie întrerupt dupa maxim 2 săptămâni sau mai devreme dacă producţia lactată a fost stabilită. Continuarea cu un management bun şi cu sprijin în alăptare vor susţine producţia lactată.
Galactogene naturale
O varietate de galactogene, incluzând şi drojdia de bere, ceaiurile, băuturile de cereale călduţe, au fost utilizate pentru relactaţie. Unele sunt albe, preparatele din lapte. Există numeroase anectode despre eficienţa lor, dar câteva au fost evaluate ştiinţific. Dacă o femeie sau familia ei au o puternică credinţă în eficienţa băuturilor tradiţionale, o poate ajuta psihic.
Alcoolul, berea, în special, se recomandă uneori pentru creşterea producţiei lactate. De altfel, un recent studiu controlat a arătat că consumul alcoolului reduce aportul de lapte matern către copil la următoarea hrănire. Berea creşte nivelul de prolactină, dar se pare că alte substanţe conţinute de ea în afara alcoolului ar fi responsabile. Usturoiul, de asemenea, este recomandat uneori. S-a demonstrat că ingestia de capsule cu usturoi de către mamă creşte durata de timp în care copilul a stat la sân în timpul hrănirii, în comparaţie cu placebo. De altfel, dacă mama a consumat repetat usturoi, capsulele cu usturoi nu au făcut nici o diferenţă.
Tradus de Roxana Duduş
Sursa: www.who.int
Toate drepturile pentru acest articol sunt rezervate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Articolul poate fi reprodus, revizuit, tradus total sau parţial, dar nu poate fi utilizat în scopuri comerciale.
Materialul prezentat are în exclusivitate scop informativ şi educativ. Acesta nu pot înlocui consultul direct al unui medic.
duminică, 19 septembrie 2010
Relactaţia (5)
Cum să hrăneşti un copil cu cana
-Ţineţi copilul în poala dvs. stând în poziţie verticală sau semi-verticală.
-Ţineţi o cană mică plină cu lapte aproape de buzele copilului. Cana stă uşor pe buza inferioară şi marginea ei atinge partea exterioară a buzei superioare a copilului.
-Ţineţi cana astfel încât laptele să ajungă la buzele copilului.
-Copilul va deveni atent şi va deschide gura şi ochii.
-Un copil cu greutate mică la naştere va începe să ia lapte în gură cu limba.
-Un copil la termen sau un copil mai mare va suge laptele şi poate vărsa din cană.
-Nu turnaţi laptele în gura copilului! Doar ţineţi cana la buze şi lăsaţi-l pe el să-şi ia laptele.
-Când copilul şi-a luat destul lapte va închide gura şi nu va mai lua lapte. Dacă nu şi-a luat cantitatea dorită, va lua mai mult la următoare hrănire sau va avea nevoie să fie hrănit mai des.
-Măsuraţi cantitatea de lapte băută în 24 de ore – nu doar la fiecare hrănire.
Cum să fie ajutată o mamă pentru a putea utiliza un sistem de suplimentare cu lapte
Arătaţi mamei cum să:
- utilizeze un tub nazogastric sau alt tub de plastic şi o cană cu lapte.
- facă o gaură mică pe o parte a tubului, lângă capătul care ajunge în gura copilului (adiţionala găurii tubului). Aceasta ajută la presiunea laptelui.
- prepare o cană cu lapte (matern sau artificial) cu cantitatea necesară pentru nevoia copilului la o masă.
- să pună capătul tubului de-a lungul mamelonului astfel încât copilul să sugă din sân şi din tub în acelaşi timp. Se lipeşte tubul de piept cu o banda adezivă.
- să pună celălalt capăt al tubului în cana cu lapte.
- să facă un nod tubului dacă este larg sau să-l prindă cu o clamă pentru hârtie. Acestea controlează curgerea laptelui prin tub astfel încât copilul nu va termina laptele prea repede.
- să controleze curgerea laptelui astfel încât copilul să sugă în jur de 30 de minute la fiecare masă dacă este posibil. (Ridicând cana laptele va curge mai repede, lăsând-o jos laptele va curge mai lent).
- să lase copilul să sugă cât timp doreşte – nu doar când se foloseşte suplimentarea.
- să spele şi să sterilizeze tubul şi cana după fiecare utilizare.
Tehnica „picură şi curge”
Laptele este picurat dintr-un picurător sau dintr-o cană direct pe sân în timp ce copilul suge. Această tehnică poate fi utilizată pentru a atrage un copil ce refuza sânul. Este mai puţin satisfăcătoare când copilul este bine ataşat la sân deoarece laptele nu ajunge în gura copilului aşa uşor. Deoarece această tehnică este uşor de realizat cu 3 mâini este dificil de folosit pentru o mamă ce nu dispune şi de o altă persoană ca ajutor.
Seema şi alţii au descris cum au convins copiii să înceapă să sugă prin utilizarea acestei metode şi apoi au continuat cu ajutorul unui sistem de suplimentare cu lapte.
Mulgerea manuală a laptelui
Tehnica este similară dacă o femeie mulge laptele pentru a stimula lactaţia înainte de relactaţie sau pentru a menţine producţia lactată dacă îşi hrăneşte şi copilul.
Nu mulgeţi în locul mamei. Atingeţi-o încet doar pentru a-i arăta ce să facă. Fiţi blând(ă). Învăţaţi-o să:
-se spele pe mâini înainte de muls.
-stea confortabil şi dacă laptele a început să se producă să ţină un recipient curat aproape de sânii ei.
-pună degetul ei arătător şi degetul mare de o parte şi de alta a areolei, la limita cu mamelonul.
-apese acele degete spre interior, uşor, spre peretele toracic.
-comprime şi să elibereze sânul dintre degete.
-continue să apese şi să elibereze în jurul sânului pentru a fi sigură că toate părţile lui sunt stimulate.
-evite rularea sau alunecarea degetelor pe piele şi storcirea mamelonului. Acestea duc la rănirea mamelonului.
-continue să mulgă laptele pentru cel puţin 4 minute şi apoi să mulgă din sânul celălalt.
-repete procedura de câteva ori, continuând pentru cel puţin 20-30 de minute.
-repete de câteva ori pe zi, de cel puţin 8 ori în 24 de ore, chiar dacă are impresia că laptele nu vine pentru câteva zile.
Utilizând această tehnică laptele va veni după o săptămână, dar uneori poate dura şi mai mult.
Tradus de Roxana Duduş
Sursa: www.who.int
Toate drepturile pentru acest articol sunt rezervate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Articolul poate fi reprodus, revizuit, tradus total sau parţial, dar nu poate fi utilizat în scopuri comerciale.
-Ţineţi copilul în poala dvs. stând în poziţie verticală sau semi-verticală.
-Ţineţi o cană mică plină cu lapte aproape de buzele copilului. Cana stă uşor pe buza inferioară şi marginea ei atinge partea exterioară a buzei superioare a copilului.
-Ţineţi cana astfel încât laptele să ajungă la buzele copilului.
-Copilul va deveni atent şi va deschide gura şi ochii.
-Un copil cu greutate mică la naştere va începe să ia lapte în gură cu limba.
-Un copil la termen sau un copil mai mare va suge laptele şi poate vărsa din cană.
-Nu turnaţi laptele în gura copilului! Doar ţineţi cana la buze şi lăsaţi-l pe el să-şi ia laptele.
-Când copilul şi-a luat destul lapte va închide gura şi nu va mai lua lapte. Dacă nu şi-a luat cantitatea dorită, va lua mai mult la următoare hrănire sau va avea nevoie să fie hrănit mai des.
-Măsuraţi cantitatea de lapte băută în 24 de ore – nu doar la fiecare hrănire.
Cum să fie ajutată o mamă pentru a putea utiliza un sistem de suplimentare cu lapte
Arătaţi mamei cum să:
- utilizeze un tub nazogastric sau alt tub de plastic şi o cană cu lapte.
- facă o gaură mică pe o parte a tubului, lângă capătul care ajunge în gura copilului (adiţionala găurii tubului). Aceasta ajută la presiunea laptelui.
- prepare o cană cu lapte (matern sau artificial) cu cantitatea necesară pentru nevoia copilului la o masă.
- să pună capătul tubului de-a lungul mamelonului astfel încât copilul să sugă din sân şi din tub în acelaşi timp. Se lipeşte tubul de piept cu o banda adezivă.
- să pună celălalt capăt al tubului în cana cu lapte.
- să facă un nod tubului dacă este larg sau să-l prindă cu o clamă pentru hârtie. Acestea controlează curgerea laptelui prin tub astfel încât copilul nu va termina laptele prea repede.
- să controleze curgerea laptelui astfel încât copilul să sugă în jur de 30 de minute la fiecare masă dacă este posibil. (Ridicând cana laptele va curge mai repede, lăsând-o jos laptele va curge mai lent).
- să lase copilul să sugă cât timp doreşte – nu doar când se foloseşte suplimentarea.
- să spele şi să sterilizeze tubul şi cana după fiecare utilizare.
Tehnica „picură şi curge”
Laptele este picurat dintr-un picurător sau dintr-o cană direct pe sân în timp ce copilul suge. Această tehnică poate fi utilizată pentru a atrage un copil ce refuza sânul. Este mai puţin satisfăcătoare când copilul este bine ataşat la sân deoarece laptele nu ajunge în gura copilului aşa uşor. Deoarece această tehnică este uşor de realizat cu 3 mâini este dificil de folosit pentru o mamă ce nu dispune şi de o altă persoană ca ajutor.
Seema şi alţii au descris cum au convins copiii să înceapă să sugă prin utilizarea acestei metode şi apoi au continuat cu ajutorul unui sistem de suplimentare cu lapte.
Mulgerea manuală a laptelui
Tehnica este similară dacă o femeie mulge laptele pentru a stimula lactaţia înainte de relactaţie sau pentru a menţine producţia lactată dacă îşi hrăneşte şi copilul.
Nu mulgeţi în locul mamei. Atingeţi-o încet doar pentru a-i arăta ce să facă. Fiţi blând(ă). Învăţaţi-o să:
-se spele pe mâini înainte de muls.
-stea confortabil şi dacă laptele a început să se producă să ţină un recipient curat aproape de sânii ei.
-pună degetul ei arătător şi degetul mare de o parte şi de alta a areolei, la limita cu mamelonul.
-apese acele degete spre interior, uşor, spre peretele toracic.
-comprime şi să elibereze sânul dintre degete.
-continue să apese şi să elibereze în jurul sânului pentru a fi sigură că toate părţile lui sunt stimulate.
-evite rularea sau alunecarea degetelor pe piele şi storcirea mamelonului. Acestea duc la rănirea mamelonului.
-continue să mulgă laptele pentru cel puţin 4 minute şi apoi să mulgă din sânul celălalt.
-repete procedura de câteva ori, continuând pentru cel puţin 20-30 de minute.
-repete de câteva ori pe zi, de cel puţin 8 ori în 24 de ore, chiar dacă are impresia că laptele nu vine pentru câteva zile.
Utilizând această tehnică laptele va veni după o săptămână, dar uneori poate dura şi mai mult.
Tradus de Roxana Duduş
Sursa: www.who.int
Toate drepturile pentru acest articol sunt rezervate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Articolul poate fi reprodus, revizuit, tradus total sau parţial, dar nu poate fi utilizat în scopuri comerciale.
miercuri, 15 septembrie 2010
Relactaţia (4)
Recomandări practice pentru relactaţie
Informaţia practică despre cum să relactezi sau să induci lactaţia se bazează pe experienţele mamelor, a consilierilor în lactaţie şi a grupurilor de alăptare, precum şi a experienţelor clinice a profesioniştilor din sănătate înregistrate în studii de cercetare.
Identificarea mamelor şi copiilor care au nevoie de relactaţie
Sistemul de sănătate şi serviciile comunităţii ce oferă îngrijire mamelor şi copiilor trebuie să adopte o rutină în procedurile alăptării. E necesar să cunoască cum să ajute mama cu dificultăţi obişnuite şi unde să îndrepte mamele ce au nevoie de ajutor specializat. Astfel, nevoia de relactaţie va fi redusă, în timp ce mamele rămase să aibă nevoie de relactaţie vor primi ajutor mult mai repede.
Dacă o femeie este bolnavă sau malnutrită sever, tratamentul imediat e necesar să fie aplicat, iar relactaţia să înceapă doar atunci când starea ei se îmbunătăţeşte suficient.
Dacă un copil are greutate mică la naştere sau este prematur, eforturile vor fi pentru a se stabili şi menţine lactaţia începând din prima zi după naştere. Pentru copiii care sunt bolnavi şi nu pot suge, mamele ar trebui să mulgă laptele matern manual pentru a fi capabile să-l ofere cât mai curând posibil, odată ce hrănirea poate fi posibilă. Dacă o mamă începe mulsul laptelui în prima zi şi continuă să o facă frecvent (de cel puţin 8 ori în 24 de ore), va fi mult mai uşor să iniţieze lactaţia şi să ofere o cantitate adecvată de lapte matern pentru necesităţile de creştere ale copilului. De altfel, dacă o mamă, din orice motiv, nu a primit ajutor să iniţieze lactaţia imediat după naştere, ea va avea nevoie de ajutor pentru a relacta.
Recomandări principale
Măsuri esenţiale
Consiliere pentru mamă sau mama vitregă:
-evaluarea problemei;
-oferirea de informaţie pentru mamă şi alţi membrii ai familiei;
-motivarea mamei;
-înlăturarea factorilor care pot reduce suptul sau producţia lactată;
-sprijin oferit continuu;
Stimularea mameloanelor şi a sânilor prin:
-suptul copilului;
-mulgere manuală sau mecanică;
-contact piele-pe-piele;
Provizii temporare de lapte matern, fără a fi oferite cu biberonul
-pentru a oferi hrană;
-pentru a încuraja suptul la sân;
Alte măsuri:
-galactogene, dacă sunt indicate;
-alimentaţie sănătoasă, lichide şi odihnă.
Măsuri esenţiale detaliate
Consiliere pentru mamă sau mama vitregă
Consiliera poate face parte din personalul de sănătate specializat în alăptare sau poate fi o consultantă în alăptare a comunităţii.
Aceasta va petrece timp considerabil cu mama sau mama vitregă. Ea ascultă activ şi înţelege sentimentele mamei. Consiliera nu va fi critică si nu va impune. Ea va întări încrederea mamei că relactaţia e posibilă.
Consiliera va discuta cu femeia, ideal ar fi de mai multe ori, înainte ca relactaţia să înceapă pentru a fi sigură că femeia este motivată adecvat; apoi, va asigura sprijinul regulat în acest proces. Acest proces intensiv de sprijinire, zilnic, poate fi acordat şi de către personalul din sănătate, grupurile de sprijin în alăptare sau de însoţitorii de la naştere. Este esenţial pentru profesioniştii din sănătate să aibă o atitudine pozitivă şi să fie disponibili cu resurse când este necesar.
Înainte de a începe relactaţia
Consiliera în alăptare va vorbi cu mama sau cu mama vitregă şi va identifica motivele pentru care alăptarea a fost întreruptă sau despre de ce vrea să relacteze. Îi va vorbi despre factori care pot reduce producţia lactată (de ex. contraceptivele ce conţin estrogen, diureticele tiazide sau nicotina) sau suptul (de ex. biberonul, suzeta sau perioadele de separare de copil).
Dacă motivul pentru care copilul a întrerupt alăptarea este identificat, atunci este nevoie de management pentru ca relactaţia să fie eficientă. În cazul în care este necesar tratament medical, de ex. pentru palat despicat şi reflux gastro-esofagian, vor fi necesare sfaturi specializate.
Dacă un factor reduce laptele matern sau suptul, se vor face eforturi de a-l reduce (de ex. utilizarea suzetei sau nicotina) sau de a găsi alternative (de ex. o alternativă de contracepţie) sau se găsesc moduri de a reduce perioada de separaţie.
Consiliera în alăptare:
1.Se va asigura că mama sau mama vitregă este informată despre:
- benficiile laptelui matern pentru sănătatea şi nutriţia copilului şi a relaţiei mamă-copil; motivele pentru care mama ia în consideraţie relactaţia.
-cum se desfăşoară relactaţia, cât timp poate dura, răbdarea şi perseverenţa de care are nevoie mama.
-detalii practice despre cum să relacteze.
-ce dificultăţi particulare pot să apară şi ce tratament special ar fi necesar.
-nevoia de a se opri sau de a schimba orice factor care reduce suptul sau producţia lactată.
2.Se va asigura că mama sau mama vitregă este motivată adecvat
Consiliera în alăptare va oferi informaţii relevante, încurajare şi va încerca să întărească încrederea mamei, dar nu va exercita presiune asupra ei pentru a relacta dacă ea nu doreşte. Ar fi de ajutor să-i facă cunoştinţă cu o altă mamă care a relactat şi cu care poate vorbi despre experienţa lor.
3.Se va asigura că femeie are sprijin acasă
Dacă este posibil, consiliera în alăptare va explica importanţa procesului de relactaţie altor membri ai familiei şi o va argumenta. Va discuta despre nevoia femeii de sprijin continuu şi ce ar putea familia să facă pentru ca ea să se poată odihni şi substitui de la alte treburi în timp ce restabileşte producţia lactată.
După ce relactaţia a fost pornită
Consiliera în alăptare va urmări mama sau mama vitregă regulat şi va oferi sprijin şi încurajare continuă. Acestea sunt importante dacă mama va continua alăptarea după primele câteva săptămâni. La început, urmărirea va fi zilnică dacă este posibil.
Stimularea mameloanelor şi a sânilor
Consiliera în alăptare va ajuta mama sau mama vitregă să stimuleze la maxim sânii.
Dacă copilul are interes pentru supt:
Încurajează mama să:
-pună copilul la sân frecvent, de câte ori el sau ea doresc. Aceasta se poate întâmpla la fiecare 1-2 ore dacâ este posibil sau cel puţin de 8-12 ori în 24 de ore.
-doarma cu copilul pe timpul nopţii pentru a-i permite să aibă acces uşor la sâni şi pentru a minimaliza înreruperile de somn ale mamei. Alăptarea pe timpul nopţii creşte producerea prolactinei şi contactul prelungit poate creste interesul copilului pentru supt.
-lase copilul să sugă din ambii sâni şi cât mai mult posibil. Mama poate oferi fiecare sân de mai multe ori dacă copilul binevoieşte să continue să sugă.
-se asigure că copilul este bine ataşat la sân pentru a preveni rănirea mameloanelor şi pentru a scoate eficient laptele produs.
-evite utilizarea suzetei şi a biberonului cu tetină deoarece reduc stimularea. mameloanelor şi fac să scadă interesul copilului pentru suptul sânului.
-încurajeze copilul să sugă din nou prin utilizarea unui supliment de alăptare sau prin metoda “picură şi curge”.
-stimuleze sânii prin muls manual sau mecanic.
-evite folosirea biberonului şi a suzetei, iar dacă este necesar să hrănească cu cana specială.
Suplimentarea alăptării
Sistemele de suplimentare sunt concepute pentru a oferi copilului hrană suplimentară cu curgere lentă în timp ce suge şi stimulează sânul. Sunt utile când sânul nu produce destul lapte. Ajută la păstrarea copilului la sân pentru o perioadă mai lungă de timp şi a suptului.
Un sistem de alimentare suplimentar conţine o pungă, un biberon sau o cană cu lapte conectat(ă) la un tub foarte fin prin care trece laptele şi ataşat la gura copilului, pe lângă mamelonul mamei. Presiunea laptelui trebuie reglată astfel încât sânul să primească destulă stimulare înainte ca foamea şi setea copilului să fie satisfăcute.
Tubul fin de plastic este dificil de curăţat. Este nevoie să fie foarte bine clătit cu apă fierbinte şi săpun imediat după folosire. Aceasta poate fi făcută cu ajutorul unei seringi sau prin suptul tubului ca pe un pai. Apoi se sterilizează şi se clăteşte imediat cu apă curată. Tubul se înlocuieşte o dată la câteva zile.
Contactul piele pe piele
Consiliera în alăptare va explica cât de important este ca mama să-şi ţină copilul aproape de ea, să doarmă cu el, să aibă mult contact piele pe piele, cât mai des posibil.
Contactul piele pe piele a fost raportat ca fiind util de către grupurile de sprijin în alăptare de la mamă la mamă pentru o serie de probleme în alăptare şi poate creşte producţia lactată. Copiii care nu au fost alăptaţi sau care au refuzat des alăptarea încep adesea alăptarea, din nou, spontan, dacă au contact piele pe piele cu mama lor fără a fi îndemnaţi să ia sânul.
Alte forme de contact între mamă şi copil, ca de ex. făcutul băii împreună, plimbarea, legănarea în timp ce se oferă sânul au fost raportate ca fiind eficiente. Unele mame au găsit utilă purtarea copilului într-un sling.
Contactul piele pe piele imediat după naştere ajută nou-născutul să găsească sânul şi să sugă spontan. Aceasta datorită mirosului, important pentru localizarea mamelonului. Atingerea mamelonului poate influenţa comportamentul mamei şi răspunsul neuro-endocrin, precum şi secreţia prolactinei. Când bebeluşii cu greutate scăzută la naştere au contact piele pe piele cu mamele lor, producţia de lapte matern creşte şi ei continuă să fie alăptaţi o perioadă lungă de timp.
Suplimentarea hrănirii copilului
În timp ce producţia de lapte a mamei începe să se stabilizeze este esenţial să se asigure că, copilul primeşte hrană adecvată. Dacă mulsul laptelui există atunci este cea mai bună alternativă. Dacă este necesar un substitut al laptelui matern atunci acesta să fie adecvat nutriţional, de ex., o formulă de lapte praf sau o formulă de lapte preparată acasă din lapte animal proaspăt şi procesat. Să fie preparat igienic, la concentraţia corectă şi dat în cantitate adecvată. Formula comercială trebuie să fie preparată în acord cu instrucţiunile de pe etichetă. Dacă se utilizează lapte de vacă, se adaugă 50 ml apă şi o linguriţă de zahăr (5g) la 100 ml de lapte. Lichidele gen apa, suc, ceai sau cereale diluate nu sunt adecvate.
Dacă un copil nu vrea să sugă dintr-un sân neproductiv, suplimentul poate fi oferit cu un sistem de suplimentare. Dacă un copil vrea să sugă dintr-un sân neproductiv, suplimentul poate fi oferit separat. Hrănirea cu cana se preferă. Este practică pentru bebeluşii cu greutate mică la naştere dar şi penru cei mai grăsuni. Hrănirea cu linguriţa este o alternativă dacă mama o preferă. Hrănirea cu biberonul şi cu ajutorul suzetei vor fi evitate, sânul fiind oferit când bebeluşul dă semne de interes să sugă din orice motiv.
Iniţial cantitatea de supliment dată va fi în acord cu greutatea bebeluşului, normal - 150 ml per kg pe zi, divizat în 8 sau mai multe mese. Pe măsura ce producţia lactată creşte, cantitatea de supliment consumată va fi redusă. Greutatea copilului va fi monitorizată regulat pentru a se asigura că nutriţia şi creşterea sunt adecvate.
Sumarizarea măsurilor esenţiale pentru managementul alăptării pentru relactaţie
Bzat pe experienţa practică a profesioniştilor în domeniu şi a grupurilor de sprijin în alăptare, următorul management este recomandat:
- consilierea mamei: evaluarea situaţiei, informarea, motivarea, sprijinul continuu;
- discuţia cu familia mamei şi cu prietenii pentru a observa cum o ajută;
- ajutor pentru dificultăţile care stau la baza relaţiei mamă-copil (tratarea bolilor, ajutor pentru dificultăţile anatomice);
-ajutorul pentru a opri sau schimba factorii care reduc producţia lactată sau suptul;
-încurajarea contactului apropiat, incluzând contactul piele pe piele între mamă şi copil;
- asigurarea că sânii şi mameloanele sunt stimulate adecvat;
- ajutorul oferit copilului pentru a suge frecvent, zi şi noapte, din ambii sâni;
- pentru copiii care prezintă interes să sugă utilizarea metodei “picură şi curge” şi/sau a unui sistem de suplimentare pentru a-l atrage sau încerca;
- stimularea sânilor prin muls manual sau mecanic până ce copilul poate suge;
- suplimentarea hranei cu ajutorul unei căni speciale, evitarea utilizării biberonului şi a suzetei;
-monitorizarea greutăţii copilului.
Tradus de Roxana Duduş
Sursa: www.who.int
Toate drepturile pentru acest articol sunt rezervate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Articolul poate fi reprodus, revizuit, tradus total sau parţial, dar nu poate fi utilizat în scopuri comerciale.
Informaţia practică despre cum să relactezi sau să induci lactaţia se bazează pe experienţele mamelor, a consilierilor în lactaţie şi a grupurilor de alăptare, precum şi a experienţelor clinice a profesioniştilor din sănătate înregistrate în studii de cercetare.
Identificarea mamelor şi copiilor care au nevoie de relactaţie
Sistemul de sănătate şi serviciile comunităţii ce oferă îngrijire mamelor şi copiilor trebuie să adopte o rutină în procedurile alăptării. E necesar să cunoască cum să ajute mama cu dificultăţi obişnuite şi unde să îndrepte mamele ce au nevoie de ajutor specializat. Astfel, nevoia de relactaţie va fi redusă, în timp ce mamele rămase să aibă nevoie de relactaţie vor primi ajutor mult mai repede.
Dacă o femeie este bolnavă sau malnutrită sever, tratamentul imediat e necesar să fie aplicat, iar relactaţia să înceapă doar atunci când starea ei se îmbunătăţeşte suficient.
Dacă un copil are greutate mică la naştere sau este prematur, eforturile vor fi pentru a se stabili şi menţine lactaţia începând din prima zi după naştere. Pentru copiii care sunt bolnavi şi nu pot suge, mamele ar trebui să mulgă laptele matern manual pentru a fi capabile să-l ofere cât mai curând posibil, odată ce hrănirea poate fi posibilă. Dacă o mamă începe mulsul laptelui în prima zi şi continuă să o facă frecvent (de cel puţin 8 ori în 24 de ore), va fi mult mai uşor să iniţieze lactaţia şi să ofere o cantitate adecvată de lapte matern pentru necesităţile de creştere ale copilului. De altfel, dacă o mamă, din orice motiv, nu a primit ajutor să iniţieze lactaţia imediat după naştere, ea va avea nevoie de ajutor pentru a relacta.
Recomandări principale
Măsuri esenţiale
Consiliere pentru mamă sau mama vitregă:
-evaluarea problemei;
-oferirea de informaţie pentru mamă şi alţi membrii ai familiei;
-motivarea mamei;
-înlăturarea factorilor care pot reduce suptul sau producţia lactată;
-sprijin oferit continuu;
Stimularea mameloanelor şi a sânilor prin:
-suptul copilului;
-mulgere manuală sau mecanică;
-contact piele-pe-piele;
Provizii temporare de lapte matern, fără a fi oferite cu biberonul
-pentru a oferi hrană;
-pentru a încuraja suptul la sân;
Alte măsuri:
-galactogene, dacă sunt indicate;
-alimentaţie sănătoasă, lichide şi odihnă.
Măsuri esenţiale detaliate
Consiliere pentru mamă sau mama vitregă
Consiliera poate face parte din personalul de sănătate specializat în alăptare sau poate fi o consultantă în alăptare a comunităţii.
Aceasta va petrece timp considerabil cu mama sau mama vitregă. Ea ascultă activ şi înţelege sentimentele mamei. Consiliera nu va fi critică si nu va impune. Ea va întări încrederea mamei că relactaţia e posibilă.
Consiliera va discuta cu femeia, ideal ar fi de mai multe ori, înainte ca relactaţia să înceapă pentru a fi sigură că femeia este motivată adecvat; apoi, va asigura sprijinul regulat în acest proces. Acest proces intensiv de sprijinire, zilnic, poate fi acordat şi de către personalul din sănătate, grupurile de sprijin în alăptare sau de însoţitorii de la naştere. Este esenţial pentru profesioniştii din sănătate să aibă o atitudine pozitivă şi să fie disponibili cu resurse când este necesar.
Înainte de a începe relactaţia
Consiliera în alăptare va vorbi cu mama sau cu mama vitregă şi va identifica motivele pentru care alăptarea a fost întreruptă sau despre de ce vrea să relacteze. Îi va vorbi despre factori care pot reduce producţia lactată (de ex. contraceptivele ce conţin estrogen, diureticele tiazide sau nicotina) sau suptul (de ex. biberonul, suzeta sau perioadele de separare de copil).
Dacă motivul pentru care copilul a întrerupt alăptarea este identificat, atunci este nevoie de management pentru ca relactaţia să fie eficientă. În cazul în care este necesar tratament medical, de ex. pentru palat despicat şi reflux gastro-esofagian, vor fi necesare sfaturi specializate.
Dacă un factor reduce laptele matern sau suptul, se vor face eforturi de a-l reduce (de ex. utilizarea suzetei sau nicotina) sau de a găsi alternative (de ex. o alternativă de contracepţie) sau se găsesc moduri de a reduce perioada de separaţie.
Consiliera în alăptare:
1.Se va asigura că mama sau mama vitregă este informată despre:
- benficiile laptelui matern pentru sănătatea şi nutriţia copilului şi a relaţiei mamă-copil; motivele pentru care mama ia în consideraţie relactaţia.
-cum se desfăşoară relactaţia, cât timp poate dura, răbdarea şi perseverenţa de care are nevoie mama.
-detalii practice despre cum să relacteze.
-ce dificultăţi particulare pot să apară şi ce tratament special ar fi necesar.
-nevoia de a se opri sau de a schimba orice factor care reduce suptul sau producţia lactată.
2.Se va asigura că mama sau mama vitregă este motivată adecvat
Consiliera în alăptare va oferi informaţii relevante, încurajare şi va încerca să întărească încrederea mamei, dar nu va exercita presiune asupra ei pentru a relacta dacă ea nu doreşte. Ar fi de ajutor să-i facă cunoştinţă cu o altă mamă care a relactat şi cu care poate vorbi despre experienţa lor.
3.Se va asigura că femeie are sprijin acasă
Dacă este posibil, consiliera în alăptare va explica importanţa procesului de relactaţie altor membri ai familiei şi o va argumenta. Va discuta despre nevoia femeii de sprijin continuu şi ce ar putea familia să facă pentru ca ea să se poată odihni şi substitui de la alte treburi în timp ce restabileşte producţia lactată.
După ce relactaţia a fost pornită
Consiliera în alăptare va urmări mama sau mama vitregă regulat şi va oferi sprijin şi încurajare continuă. Acestea sunt importante dacă mama va continua alăptarea după primele câteva săptămâni. La început, urmărirea va fi zilnică dacă este posibil.
Stimularea mameloanelor şi a sânilor
Consiliera în alăptare va ajuta mama sau mama vitregă să stimuleze la maxim sânii.
Dacă copilul are interes pentru supt:
Încurajează mama să:
-pună copilul la sân frecvent, de câte ori el sau ea doresc. Aceasta se poate întâmpla la fiecare 1-2 ore dacâ este posibil sau cel puţin de 8-12 ori în 24 de ore.
-doarma cu copilul pe timpul nopţii pentru a-i permite să aibă acces uşor la sâni şi pentru a minimaliza înreruperile de somn ale mamei. Alăptarea pe timpul nopţii creşte producerea prolactinei şi contactul prelungit poate creste interesul copilului pentru supt.
-lase copilul să sugă din ambii sâni şi cât mai mult posibil. Mama poate oferi fiecare sân de mai multe ori dacă copilul binevoieşte să continue să sugă.
-se asigure că copilul este bine ataşat la sân pentru a preveni rănirea mameloanelor şi pentru a scoate eficient laptele produs.
-evite utilizarea suzetei şi a biberonului cu tetină deoarece reduc stimularea. mameloanelor şi fac să scadă interesul copilului pentru suptul sânului.
-încurajeze copilul să sugă din nou prin utilizarea unui supliment de alăptare sau prin metoda “picură şi curge”.
-stimuleze sânii prin muls manual sau mecanic.
-evite folosirea biberonului şi a suzetei, iar dacă este necesar să hrănească cu cana specială.
Suplimentarea alăptării
Sistemele de suplimentare sunt concepute pentru a oferi copilului hrană suplimentară cu curgere lentă în timp ce suge şi stimulează sânul. Sunt utile când sânul nu produce destul lapte. Ajută la păstrarea copilului la sân pentru o perioadă mai lungă de timp şi a suptului.
Un sistem de alimentare suplimentar conţine o pungă, un biberon sau o cană cu lapte conectat(ă) la un tub foarte fin prin care trece laptele şi ataşat la gura copilului, pe lângă mamelonul mamei. Presiunea laptelui trebuie reglată astfel încât sânul să primească destulă stimulare înainte ca foamea şi setea copilului să fie satisfăcute.
Tubul fin de plastic este dificil de curăţat. Este nevoie să fie foarte bine clătit cu apă fierbinte şi săpun imediat după folosire. Aceasta poate fi făcută cu ajutorul unei seringi sau prin suptul tubului ca pe un pai. Apoi se sterilizează şi se clăteşte imediat cu apă curată. Tubul se înlocuieşte o dată la câteva zile.
Contactul piele pe piele
Consiliera în alăptare va explica cât de important este ca mama să-şi ţină copilul aproape de ea, să doarmă cu el, să aibă mult contact piele pe piele, cât mai des posibil.
Contactul piele pe piele a fost raportat ca fiind util de către grupurile de sprijin în alăptare de la mamă la mamă pentru o serie de probleme în alăptare şi poate creşte producţia lactată. Copiii care nu au fost alăptaţi sau care au refuzat des alăptarea încep adesea alăptarea, din nou, spontan, dacă au contact piele pe piele cu mama lor fără a fi îndemnaţi să ia sânul.
Alte forme de contact între mamă şi copil, ca de ex. făcutul băii împreună, plimbarea, legănarea în timp ce se oferă sânul au fost raportate ca fiind eficiente. Unele mame au găsit utilă purtarea copilului într-un sling.
Contactul piele pe piele imediat după naştere ajută nou-născutul să găsească sânul şi să sugă spontan. Aceasta datorită mirosului, important pentru localizarea mamelonului. Atingerea mamelonului poate influenţa comportamentul mamei şi răspunsul neuro-endocrin, precum şi secreţia prolactinei. Când bebeluşii cu greutate scăzută la naştere au contact piele pe piele cu mamele lor, producţia de lapte matern creşte şi ei continuă să fie alăptaţi o perioadă lungă de timp.
Suplimentarea hrănirii copilului
În timp ce producţia de lapte a mamei începe să se stabilizeze este esenţial să se asigure că, copilul primeşte hrană adecvată. Dacă mulsul laptelui există atunci este cea mai bună alternativă. Dacă este necesar un substitut al laptelui matern atunci acesta să fie adecvat nutriţional, de ex., o formulă de lapte praf sau o formulă de lapte preparată acasă din lapte animal proaspăt şi procesat. Să fie preparat igienic, la concentraţia corectă şi dat în cantitate adecvată. Formula comercială trebuie să fie preparată în acord cu instrucţiunile de pe etichetă. Dacă se utilizează lapte de vacă, se adaugă 50 ml apă şi o linguriţă de zahăr (5g) la 100 ml de lapte. Lichidele gen apa, suc, ceai sau cereale diluate nu sunt adecvate.
Dacă un copil nu vrea să sugă dintr-un sân neproductiv, suplimentul poate fi oferit cu un sistem de suplimentare. Dacă un copil vrea să sugă dintr-un sân neproductiv, suplimentul poate fi oferit separat. Hrănirea cu cana se preferă. Este practică pentru bebeluşii cu greutate mică la naştere dar şi penru cei mai grăsuni. Hrănirea cu linguriţa este o alternativă dacă mama o preferă. Hrănirea cu biberonul şi cu ajutorul suzetei vor fi evitate, sânul fiind oferit când bebeluşul dă semne de interes să sugă din orice motiv.
Iniţial cantitatea de supliment dată va fi în acord cu greutatea bebeluşului, normal - 150 ml per kg pe zi, divizat în 8 sau mai multe mese. Pe măsura ce producţia lactată creşte, cantitatea de supliment consumată va fi redusă. Greutatea copilului va fi monitorizată regulat pentru a se asigura că nutriţia şi creşterea sunt adecvate.
Sumarizarea măsurilor esenţiale pentru managementul alăptării pentru relactaţie
Bzat pe experienţa practică a profesioniştilor în domeniu şi a grupurilor de sprijin în alăptare, următorul management este recomandat:
- consilierea mamei: evaluarea situaţiei, informarea, motivarea, sprijinul continuu;
- discuţia cu familia mamei şi cu prietenii pentru a observa cum o ajută;
- ajutor pentru dificultăţile care stau la baza relaţiei mamă-copil (tratarea bolilor, ajutor pentru dificultăţile anatomice);
-ajutorul pentru a opri sau schimba factorii care reduc producţia lactată sau suptul;
-încurajarea contactului apropiat, incluzând contactul piele pe piele între mamă şi copil;
- asigurarea că sânii şi mameloanele sunt stimulate adecvat;
- ajutorul oferit copilului pentru a suge frecvent, zi şi noapte, din ambii sâni;
- pentru copiii care prezintă interes să sugă utilizarea metodei “picură şi curge” şi/sau a unui sistem de suplimentare pentru a-l atrage sau încerca;
- stimularea sânilor prin muls manual sau mecanic până ce copilul poate suge;
- suplimentarea hranei cu ajutorul unei căni speciale, evitarea utilizării biberonului şi a suzetei;
-monitorizarea greutăţii copilului.
Tradus de Roxana Duduş
Sursa: www.who.int
Toate drepturile pentru acest articol sunt rezervate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Articolul poate fi reprodus, revizuit, tradus total sau parţial, dar nu poate fi utilizat în scopuri comerciale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)