Evenimentul "Mami, alăptează-mă", din data de 3 octombrie 2009, a avut parte şi de o sponsorizare de la Chicco ce a constat în tampoane pentru sâni, dar ploaia măruntă şi rece a fost un motiv întemeiat al participării reduse a cuplurilor mama-copil, şi am hotărat să le ofer în urma unui concurs.
Aşa că....aştept mamele să povestească cum alăptează în public şi cum fac faţă criticii din jur (dacă au avut parte de aşa ceva).
Premiul 1 - 25 buc. tampoane pentru sâni Chicco
Premiul 2 - 20 buc. tampoane pentru sâni Chicco
Premiul 3 - 10 buc. tampoane pentru sâni Chicco
Succes!
sunt cativa ani buni de cand nu mai alaptez, adica fetita a crescut; eu am hranit-o numai asa pana la 4 luni, apoi am inceput sa adaug alimentele corespunzatoare, fiecare la timpul sau, dar am continuat sa o alaptez pana la un an si jumatate aproape;
RăspundețiȘtergeresigur ca a avut cine sa comenteze; dar am avut multa incredere in medicul meu care m-a incurajat sa nu intrerup atat vreme cat si eu si copilul ne simtim bine; am preferat mereu ca acest moment al mesei sa aiba loc intr-un loc linistit, intim, dar nu am ezitat sa o hranesc chiar si intr-o aglomeratie, daca a fost necesar;
despre critica sunt convinsa ca cei/cele care o fac fie ca nu au trecut niciodata pe aici, fie au uitat cum e;
cred ca fiecare mama simte sau ar tebui sa simta ce este mai bine si mai bun pentru copilul ei si poate depasi cu bine orice presiune venita din afara
ps.m-am bucurat sa-mi pot exprima opinia si nu m-a motivat ideea de concurs(nu mai am bebelus!), multumesc pentru ocazie.
@Elena, poate ai o cunostinta gravidutza sau o mama care e la inceputul alaptarii si le poti oferi tampoanele daca castigi.
RăspundețiȘtergereSincera sa fiu, la noi lucrurile decurg mai bine decat ma asteptam. Nu intalnesc critici, ci zambete duioase. Am auzit chiar cate un "uite, dragul de el!" susotit. Ceea ce e foarte bine.
RăspundețiȘtergereS-ar putea sa intampin ceva priviri contrariate cand David va mai creste (pana pe la 1 an si ceva lumea de aici considera normala alaptarea) dar ne descurcam atunci cu ele.
Asa ca, momentan sunt un caz fericit. David papa laptic oriunde: in parc, pe strada, in curtea bisericii...unde vrea.
eu alaptez fara probleme "in public" inca de la bun inceput, adica de cand am nascut.. si pana sa aud -de la madi (parca) acum multe luni in urma - ca la ea "in zona" alaptatul in public e chiar un "act de curaj", eu nici nu mi-am pus problema ca alaptatul in public ar putea constitui o problema...
RăspundețiȘtergeretotusi, de curand, de f curand, eram in parculetz si zic intr-o doara -mai mult pt mine- ca asta mica a mea, ioana, vrea san! cautam din ochi o banca libera prin apropiere unde sa ne putem aseza confortabil pt alaptare.. o femeie care mi-a surprins privirea si gestul, crezand probabil ca-s cumva pusa in incurcatura de dorinta "inoportuna" ale ioanei, imi zice ; "uite, ia geaca sotului sa te acoperi si poti s-o alaptezi in voie"..
am zambit, ii spun ca n-am genul asta de pudoare si-i multumesc pt "pont".
rox, mie alaptatul asta in public mi-e atat de natural - am alaptat si la targuri, in fata standului cu obiectele mele decorative, cu un brat imi tineam pruncutza, cu cealalta mana dadeam restul. :)
si, nu, n-am facut-o niciun moment ostentativ- ar fi chiar culmea!
asta, "alaptatul in public"- a devenit o sintaxa care n-ar trebui sa existe realmente. pt mine e ca si cum ai spune ca respiri aer, ca te piepteni cu pieptanele sau ca te speli pe maini cu apa de la chiuveta.
ps. nu-i musai pt mine sa particip la concurs, am vrut doar sa-ti povestesc si eu.
poop!
Eu n-am avut exeperiente pozitive cu alaptatul in parc. Nu stiu daca din cauza incordarii mele sau din cauza copilului mult prea contemplativ si prea putin mancacios :)) Adica am incercat, da' domnisoara mea dupa 2 inghitituri lasa sanul si se uita dupa frunze, pasari, sau altele asemenea... :) Ceea ce ma facea sa raman cu tzitzi "in aer" in asteptare cum s-ar zice :)) Si nu-mi placea deloc sentimentul (pe vremea aia habar n-aveam ca e normal si firesc sa alaptezi in public; simteam si am incercat, da' probabil ideile preconcepute din subconstient mi-au subminat incercarea :))
RăspundețiȘtergereAlta faza oarecum comica a fost cand m-a vizitat o prietena gravida, iar eu am scos sanul sa o alaptez pe Ilana, de fata cu ea. Prietena mea si-a ferit efectiv privirea, jenata...Peste cateva luni faceam cursuri de "cum sa te mulgi efcicient" cu ea si abia atunci am reusit sa radem impreuna de momentul respectiv. Pana nu traiesti pe pielea ta, nu ai cum sa intelegi. Parerea mea.
eu pot sa spun ca am fost instruita cu alaptatul in public...am fost la niste cursuri la First Bebe, si dr Pop Began ne-a pus un filmulet in care un bebe era alaptat in toaleta, si intrebarea era "Tie ţi-ar placea sa mananci intr-un wc?"...de atunci mi-am pus în cap ca o sa alaptez oriunde!
RăspundețiȘtergereAsa ca am intalnit si cazuri in care mi s-a spus FELICITARI (cand alaptam pe banca in parc la Sinaia), dar si cazuri in care mi s+a spus ca exista si lapte praf, si ceaiuri, ca vad copiii (cand stateam la coada la Ortopedie, la spitalul Grigore Alexandrescu)...dar am raspuns si eu pe masura!
Alaptez, m-am luptat sa alaptez din tot sufletul, si sper sa alaptez cat mai mult! Alaptez oricunde, oricand! Iau la mine si ceai, ca daca nu am unde alapta, sa fiu pregatita, dar incerc din rasputeri sa nu il folosesc.
Sara nu suge decat daca este relaxata, indiferent cat de foame ii este...eu incerc sa incurajey toate mamele sa alapteze, sa faca tot posibilul, fiindca nu exista ceva mai frumos, si din cate am observat eu si mai sanatos....studiind ceilalti copii de varsta Sarei care papa praf.
Din pacate am vayut ca foarte multi oameni au pareri preconcepute, dar eu le raspund cu: "si dumneavoastra ati mancat la fel! sunt mandra ca imi alaptez fiica, si indiferent ce parere aveti nu prea imi pasa!"
buna
RăspundețiȘtergeremie mi s-a parut dintotdeauna f normal sa alaptez oriunde si oricand daca copilul vrea.
Pe vremea cand am nascut-o pe Adina stateam intr-o garsoniera si cum aveam f multi prieteni care ne vizitau adesea dupa nastere m-am trezit cu casa plina de oameni si cu un bebe mic si flamand tare. ce era sa fac... f normal am scos sanul si am alaptat-o.
prima data cand am alaptat-o in parc era o zi frumoasa cu mult soare de februarie. adina era intr-o salopeta de casa pusa in paturica din carut. in parc i s-a facut foame si eu m-am asezat pe o banca. mabsorbita de ea si de vremea frumoasa nu am fost f atenta la piciorusele ei. toata lumea cand trecea se uita cam uimita la noi dar eu am pus-o pe seama alaptatului pana cand s-a apropiat o babuta sa imi spuna ca e putin cam rece totusi pt picioare goale si macar patura sa i-o pun pe ea. adina mea atat daduse din picioruse de si-a dat jos sosetele dar si patura era desfacuta... m-a pufnit rasul si am acoperit-o. am alaptat-o si in varf de munte pe transfagarasan si in mall si pe malul marii si in parc si intr-un pat in Ikea - nu in camerele de alaptat ci intr-un pat de acela supraetajat din magazin - si nu eram nici singura ci cu inca 2 mamici - Diana si Dana.
am alaptat-o peste tot pe Adina si la fel fac acum cu Stefan. copiii din parcul unde mergem in cartier deja stiu toti ce e cu alaptatul de cand cu Stefan. unele mamici ii mai trimit la joaca cand ii vad ca se aduna pe langa mine, altele ii lasa. oricum Adina face pe ghidul cu ei si le explica ca asa cresc bebelusii ca asa au crescut toti - papand titi de la mami ca si ea a mancat si a crescut mare si va creste si stefan mare, mare...
spor la alaptat si pupici de la Raluca, mami fericita de Adina si Stefan
eu cred ca sunt putin malefica in sensul ca ma asez sa alaptez in fata mamicilor cu biberoane atarnate de carut :D asta e rautate nu? hahaha
RăspundețiȘtergereserios acum, imi face placere sa alaptez oriunde si oricand. inca dinainte sa raman insarcinata visam ca alaptez si mi se parea asa ceva unic si absolut minunat. am avut noroc de un copil care a iubit sanul din prima clipa si nu am avut niciodata vreun disconfort. fetita mea are acum patru luni deci ma astepta inca niste sute de zile minunate "pe post de" biberon SI suzeta :)
am alaptat pe banca, pe strada (chiar si din mers), la terasa, pe canapea in librarie, pe bordura, in cabina de proba a unui magazin (si am cumparat o rochita drept recunostinta). nu am avut parte decat de zambete din fericire. nu stiu daca si peste un an o sa am parte de aceeasi "intelegere" dar sunt pregatita sa apar dreptul copilului meu de a fi sanatos si fericit. si, in my book, asta include alaptarea la cerere... pana cand nu mai cere :)
Rox,in semn de apreciere pentru tot ceea ce faci,te invit pe blogul meu sa ridici un premiu oferit cu mare placere :)
RăspundețiȘtergere