O vârstă a înţărcării naturale

de Katherine Dettwyler, PhD, antropolog, profesor universitar la Universitatea Delaware, în Newark, SUA

"Cercetările mele au avut la bază diferite variabile din cursul vieţii primatelor non – umane (cum ar fi perioada de gestaţie, greutatea la naştere, rata de creştere, vârsta maturităţii sexuale, vârsta erupţiei dentare, durata vieţii etc), după care m-am uitat la modul în care aceste variabile se corelează cu vârsta înţărcării acestor animale. Acestea sunt cele mai apropiate “rude” ale noastre din regnul animal, în special gorilele şi cimpanzeii, mai mult de 98% din genele lor sunt asemănătoare cu ale oamenilor.
Am venit cu o mulţime de previziuni în ceea ce priveşte timpul când oamenii îşi înţarcă “natural” copiii dacă nu ar exista o serie de reguli culturale în ceea ce priveşte înţărcarea. Interesul a derivat dintr-o lectură a literaturii despre culturile lumii, în ceea ce priveşte vârsta înţărcării, din care a rezultat că fiecare cultură în parte are convingeri foarte diferite despre când ar trebui să fie copiii înţărcaţi, de la o vârstă foarte fragedă în SUA până la o vârstă târzie în unele locuri. De multe ori se spune că media de vârstă a înţărcării la nivel mondial este de 4.2 ani, dar această cifră este incorectă şi fără sens. O colecţie de 64 de studii “tradiţionale”, realizată înainte de 1940, arată o durată medie a alăptării de aproximativ 2.8 ani, dar în unele societăţi alăptarea e de scurtă durată, iar în altele de şi mai lungă durată. Din punct de vedere statistic nu are sens să se vorbească despre o medie de vârstă a înţărcării naturale la nivel mondial pentru că mulţi copii nu au fost alăptaţi niciodată sau mamele au renunţat la alăptat din primele zile sau după 6 săptămâni sau când s-au întors la serviciu. Este adevărat că există încă multe societăţi în lume unde copiii sunt alăptaţi până în jurul vârstei de 4 sau 5 ani sau chiar mai mult, chiar şi în SUA. În societăţile în care copiilor li se permite să fie alăptaţi “atat timp cât îşi doresc”, aceştia se vor autoînţărca fără traume emoţionale între 3 şi 4 ani. Acest interes, a derivat de la conştientizarea faptului că unele animale au vârsta de înţărcare “naturală” în jur de 8 săptămâni (pentru câini), 8-12 luni (pentru cai) etc. Probabil, aceste animale nu au convingeri culturale despre înţărcare şi când ar trebui să aibă loc.

Iată câteva dintre rezultate:
1.Într-un grup de 21 de specii de primate non-umane (maimuţe şi familia Hominoidelor) studiat de Holly Smith, s-a constatat că puii au fost înţărcaţi în momentul în care le-a ieşit primul molar permanent. La oameni, acest lucru se întâmplă în jur de 5.5 – 6 ani.

2.Medicii pediatri pretindeau că durata gestaţiei este aproximativ egală cu durata alăptării la multe specii, sugerând o înţărcare la vârsta de 9 luni pentru oameni. Cu toate acestea, relaţia se dovedeşte a fi afectată de mărimea animalelor adulte – cu cât era adultul mai mare cu atât dura alăptarea mai mult comparativ cu gestaţia. Pentru cimpanzei şi gorile, cele două primate foarte apropiate de om ca mărime şi genetică, relaţia este de 6 la 1. Adică, alăptarea dura de 6 ori gestaţia (6.1 pentru cimpanzei şi 6.4 pentru gorile, iar la oameni undeva pe la mijloc, între aceste două valori). La om ar fi 4.5 ani de alăptare, de 6 ori cele 9 luni de sarcină.

3.Pediatrilor le-a fost uşor să pretindă că majoritatea mamiferelor înţarcă atunci când puii şi-au triplat greutatea de la naştere, sugerând vârsta de înţărcare la om ca fiind la 1 an de viaţă. Din nou, acest lucru este influenţat de greutatea corporală, mamiferele alăptând până când puii au greutatea de 4 ori mai mare faţă de greutatea de la naştere. La om, în jurul vârstei de 2.5 şi 3.5 ani, de obicei, greutatea de la naştere este de 4 ori mai mare.

4.Un studiu asupra primatelor a arătat că puii au fost înţărcaţi atunci când au ajuns la aproximativ 1/3 din greutate lor la vârsta adultă. Acest lucru se întâmplă omenilor la aproximativ 5-7 ani de viaţă.

5.O comparaţie între vârsta de înţărcare şi maturitatea sexuală a primatelor non-umane, sugerează o vârstă de înţărcare de 6-7 ani pentru om (aproximativ jumătatea drumului până la maturitatea reproducerii).

6.Studiile au arătat că sistemul imunitar al unui copil nu este complet matur până la aproximativ 6 ani şi este bine stabilit faptul că laptele matern ajută la dezvoltarea sistemului imunitar prin anticorpii materni, atât timp cât laptele matern este produs (de la doi ani în sus nu s-au făcut încă studii privind compoziţia laptelui matern).

Vârsta minima prevăzută pentru înţărcarea naturală la om este de 2.5 ani, iar cea maximă de 7 ani.

În ceea ce priveşte beneficiile alăptării extinse, au existat o serie de studii comparative între copiii alăptaţi şi cei hrăniţi cu alt lapte referitoare la frecvenţa diverselor boli şi a coeficientului de inteligenţă. Aceste studii au împărţit copiii hrăniţi la sân în categorii bazate pe durata alăptării, iar copiii hrăniţi la sân cea mai lungă perioadă s-au descurcat mai bine în ceea ce priveşte gravitatea bolilor.
[...]
Important de observat este faptul că nici unul dintre aceste studii nu ia în considerare copii alăptaţi mai mult de 2 ani. Probabil, beneficiile continuă să se acumuleze pentru că organismul dvs. nu are de unde să ştie ziua de naştere a copilului şi brusc nu începe să producă lapte fără valoare nutriţională şi imunologică.
Cu toate acestea, nimeni nu a dovedit, încă, faptul că beneficiile alăptării continuă sau se opresc la vârsta de doi ani, pentru că nu au fost făcute studii corespunzătoare. Primele şase luni de alăptare sunt în mod clar importante în ceea ce priveşte alimentaţia bebeluşului, iar pentru dezvoltarea imunologică sunt necesare mai mult de şase luni şi până la 3.5-4.0 ani.
[...]
În mod evident, copiii născuţi în SUA nu trebuie să se lupte cu toate bolile, paraziţii şi apa contaminată cum fac bebeluşii din ţările lumii a treia. Avem mai multe produse alimentare suplimentare în care putem avea încredere, în general, pentru a fi în siguranţă. Exista varianta vaccinării copiilor şi a antibioticelor pentru infecţii atunci când este necesară. Faptul că "avem" nu înseamnă că alăptarea nu mai are importanţă.
Copiii hrăniţi la sân au "o treaptă" peste copiii hrăniţi cu alt lapte, chiar şi într-un mediu curat cu grijă medicală minunată.
Un alt aspect important pentru copilul alăptat peste 2 ani este că acesta are capacitatea să menţină ataşamentul lui emoţional către o persoană, mai degrabă, decât să fie nevoit să treacă la un obiect neînsufleţit, cum ar fi un ursuleţ de pluş sau pătură. Cred că aceasta stabileşte o viaţă orientată către oameni decât către materialism şi cred că este un lucru bun. Eu, de asemenea, nu-mi pot imagina trecerea prin anii aceştia de copil fără această legătură strânsă, iubitoare cu un copil care trece prin schimbări enorme, dintre care unele foarte frustrante pentru el."

Sursa: http://www.kathydettwyler.org/detwean.html
August 3, 1995