Ada si baby-friendly

"Va scriu pentru a va impartasi si eu experienta mea legata de alaptat. Poate fi publicata daca credeti ca e relevanta sau utila.

Am 2 copii. 2 experiente diferite. Numitorul comun: dorinta unei mame de a-si alapta puiutul.

Pe Filip l-am nascut in Praga. Locuiam acolo de 3 ani si mi se parea normal sa nasc acolo, mai ales ca auzisem despre maternitatile din tara, clasicele povesti "horror"care inevitabil circula prin popor.

Am ales maternitatea respectiva in primul rand pentru ca auzisem ca e "baby-friendly" si, in plus, era cea mai apropiata de casa. O prietena care nascuse deja acolo mi-a spus ca bebelusul e pus la sanul mamei imediat ce se naste, lucru care a facut-o si sa suporte mai usor cele ce urmeaza nasterii (expulzia placentei si coaserea perineului). Ori asta era tot ceea ce imi doream: sa imi tin la piept copilasul! Stiam cat de important este sa iti iei copilul in brate imediat pentru formarea atasamentului mama-copil, secretia laptelui, stiam ca imediat dupa nastere bebelusii sunt vioi si dornici sa suga. Eram incantata de faptul ca in maternitatea K. personalul este pro-alaptare, aveam incredere in medic, deci sanse mari ca totul sa mearga bine. S-a intamplat insa ca travaliul sa se declanseze spre sfarsitul saptamanii 35 astfel ca bebelusul a avut nevoie de ingrijiri speciale si nu l-am putut primi in brate imediat. El a fost dus la sectia de prematuri si intubat. Am mers sa il vad spre seara, dar era hranit cu seringa la ore fixe. A doua zi la pranz cand am mers la el, asistenta care il avea in grija mi-a aratat foarte bland cum sa mulg colostrul ca sa il dam bebelusului si m-a informat ca in momentul de fata el este hranit doar cu lapte matern (de la alte mamici, evident) si doar cu seringa pentru a nu refuza sanul ulterior.

Mi s-a mai spus ca ei nu recomanda laptele formula, dar in cazul in care eu as insista foarte mult, atunci i-ar da asa ceva. Evident ca nu imi doream asta, ci preferam laptele altei mame, bogat in anticorpi. Macar atat, imi ziceam, oricum necajita si cu sentimente de vinovatie ca l-am nascut prea repede, cine a patit-o stie cum e. Din 3 in 3 ore cu laptele "la pachet" si il dadeam asistentei care il hranea. Odata am fost chiar fericita ca am putut sa ma uit la el in timp ce primea pretiosul aliment.


Nascusem duminica dimineata si de abia miercuri la pranz am primit bebelusul la san, cu ajutor din partea asistentei. Mi s-a oferit un scaun comfortabil cu spatar, o perna pentru alaptare si am fost ajutata sa pun copilul corect la san. Ganditi-va ca toate lucrurile astea se intamplau intr-o tara straina a carei limba, spre rusinea mea, o vorbeam cu mare dificultate, de fapt, nu o prea vorbeam.

In ciuda somnolentei provocata de icter, puiutul meu parea flamand si a reusit sa manance la san cateva minute.
De joi am fost transferata si eu la sectia de prematuri intr-unul din saloanele mama si copilul special amenajate. In salon doar eu si bebe. Trebuia ca la fiecare 3 ore sa ii schimb scutecul, sa ii iau temperatura, sa il cantaresc inainte si dupa supt, sa notez toate rezultatele (daca a facut si caca sau nu,temperatura, greutate inainte si dupa, plus ora si minutul cand a papat).Parea un pic greu la inceput si mai ales nenatural. Dar stiam ca un copil nascut mai repede are nevoie de ingrijiri speciale. El oricum parea sa fie de acord cu programul. Pana intr-o zi cand a inceput sa urle ca din gura de sarpe. M-am panicat, nu stiam ce sa fac, ce se intamplase, trecusera doar maxim 1 ora si jumatate de cand mancase. In sinea mea imi spuneam ca daca as fi acasa eu acum l-as lua in brate si l-as pune la san. Dar aici in spital, unde regulile mi se pareau asa de stricte, eram confuza... Asa ca am mers si i-am spus unei asistente ca plange, ca eu l-am luat in brate dar nu s-a linistit si ca as incerca sa-i dau sa manance. Asistenta s-a uitat la ceas si a zis ca e devreme, apoi cu o expresie usor ironica: "Incercati dar nu cred ca o sa manance". Mi-am luat copilul in brate, evident l-am si cantarit, si l-am alaptat. Peste 30 de minute inregistram in caiet rezultatul: 65 de ml de lapte! Curand am inceput sa pompez surplusul de lapte astfel incat el sa poata fi oferit altor bebelusi care aveau atata nevoie de el.

Spre finalul sederii in spital s-a renuntat la proba suptului si la intreaga rutina si am inceput sa alaptez la cerere. Dupa 9 zile plecam acasa cu un bebelus care manca bine si crestea. Acum are 2 ani si 1 luna si a fost alaptat pana la 9 luni.




Pe Simon l-am nascut in orasul natal pentru ca ne-am mutat in tara cand am ramas insarcinata. Maternitatea aleasa tot una cu statut "baby-friendly", deci pro-alaptat. Spre sfarsitul sarcinii, l-am intrebat pe medic daca as putea sa primesc bebelusul in brate imediat dupa nastere, asa cum citisem eu ca e cel mai bine sa se intample. "Sigur, mi-a raspuns. El plange un pic imediat dupa nastere si cand il pui in bratele mamei sa vezi ce fain se linisteste atunci ". Pana la momentul linistirii copilului, nu stiti cat de mult m-am linistit eu auzind aceste vorbe. Ii ziceam sotului cu mare bucurie: uite domnule ce defaimate sunt maternitatile din tara! Mi-a zis ca o sa mi-l puna la piept cand se naste. Minunat!


Simon s-a nascut la termen, noaptea pe la 3 si jumatate. L-am vazut in timp ce era examinat si aspirat de catre medicul neo-natolog. Abia asteptam sa aterizeze unde ii era locul. Intreb de scorul Apgar, ma linistesc cand aud ca totul este in regula. Vine o asistenta, il ia si da sa plece cu el. De pe masa eu strig: domnu' doctor, ati zis ca mi-l dati in brate!. Dumnealui raspunde: "Ah, da. Da-i-l te rog!". Asistenta tine copilul de subtiori si il pune cu funduletul pe burta mea. Il tine acolo maxim 30-40 de secunde apoi pleaca cu el asa cum ii era planul initial. Dezamagire totala: asta se intelege prin a pune copilul la sanul mamei?

Dupa cum mi se spusese, protocolul maternitatii prevedea ca bebelusul sa ii fie adus mamei in primele 2 ore de la nastere. Un alt protocol spunea insa ca bebe ii este dus mamei, doar daca ea este deja instalata in salon. Iar un alt protocol (pe toate le-am aflat) prevedea ca nu se fac transferuri in saloane pentru nasterile care au loc noaptea. Cu alte cuvinte, in cazul meu urma sa merg din sala de nasteri din nou in sala de travaliu pana dimineata cand puteam sa imi iau patul in salon. Protocoale, protocoale, protocoale. Dar eu nu aveam nevoie de protocoale, ci de copilul meu, aveam nevoie sa il tin in brate, sa il mangai si sa il alaptez. Exact de asta avea si el nevoie. Dar nu se putea.

Toata noaptea am stat singura in sala de travaliu cu mintea doar la Simon, asteptand sa pot ajunge la el. Pe la ora 7 a inceput viata si vanzoleala pe holurile maternitatii. I-am spus infirmierei ca vreau sa merg la copil sa-l alaptez. Mi-a spus sa mai astept ca urmeaza vizita. La 8 a venit medicul si, considerand ca uterul este inca prea umflat, a cerut sa mi se aplice gheata cu care sa mai stau o vreme. I-am spus ca eu vreau sa merg la copil. Mi-a zis ca stiu asistentele ce sa-i faca, eu sa ma relaxez ca sa-mi revin. La ora 9 n-am mai spus nimanui nimic si am plecat singura. Am intrebat pe cineva unde sunt nou-nascutii si l-am gasit. Dormea si m-a frapat ca pe hainute avea urme de laptic pe care il vomitase. La Filip nu vazusem astfel de pete cand era asa de mic. O asistenta mi-a spus ca i-au dat ele lapte formula dar ca nu a prea mancat. "That's my boy!" Normal ca nu a vrut laptele ala fad. Dormea asa ca am fost sfatuita sa nu il trezim inca. Lucru logic pana la urma. Urma sa il iau in brate cand vom merge in salon.

Ghinionul facea insa ca in ziua respectiva sa nu fie niciun pat liber asa ca urma sa astept pana la ora 13 cand se va externa cineva. Avantajul maternitatii era ca saloanele erau de tip room-in. Am tinut copilul cu mine mereu, exceptie facand momentele cand era luat la vizita sau la baie. Din pacate erau si mamici care noaptea il trimiteau la asistente pentru a se putea odihni.

Odata instalata in salon baietelul mi-a fost adus si am putut sa il iau in brate in sfarsit si sa il pun la san. Ne-a luat 2 zile sa reusim o pozitionare corecta. De fiecare cand o asistenta intra in salon, prima intrebare era : mai ai copii acasa? Cu alte cuvinte, cu tine mai imi pierd timpul sau nu? Cu inca un copil acasa, si el alaptat, nu reuseam sa imi pun copilul corect la san. Uneori se uita ca nu toti copiii sunt la fel, ca in tumultul de emotii si stari contradictorii de dupa nastere, chiar si o mamica cu experienta poate fi debusolata si uita ce sau mai degraba cum sa faca anumite lucruri. Il vedeam ca ia doar mamelonul in gurita, stiam ca asa nu e bine, si tot scotandu-i-l si incercand din nou de nenumarate ori am reusit sa ma aleg cu niste ragade de toata frumusetea. In plus il vedeam si pe el ca e frustrat, fiindca isi dorea sa manance si nu prea reusea. In prima noapte am cedat si am plecat cu el in brate si am rugat o asistenta sa ma ajute. Intr-o dimineata nu apucasem inca sa ii dau sa manance ca imi era mila sa il trezesc si vine o asistenta si mi-l ia pe sus la vizita. Abia asteptam sa se intoarca pentru ca deja aveam lapte si, ca la inceput, aveam nu gluma. Cand l-a adus in salon mi-a spus: sa nu-i dati inca sa manance ca i-am dat o sticla sa stea cuminte la vizita! No comment decat ca asta era o maternitate unde se incuraja alaptatul. Dar il incuraja doar cu niste texte dense scrise coli A4 si lipite pe usile saloanelor. Nu stiu cate mamici le-au citit. Dar pe peretii de pe hol nu s-au gandit ca ar fi putut pune niste postere/poze cu femei care alapteaza. Ar fi mult mai utile. Totusi un indemn pe o pancarta ramasa din comunism (nu sunt ironica, pur si simplu se vedea ca e veche din vremea respectiva) pe care scria: "Femei, ascultati de cadrele medicale" Grozav!
Revenind la copilas: cand a invatat "tehnica", totul a mers struna. Acum Simon are 3 luni si primeste doar laptele magic de la mami, de fiecare data cand il cere, zi sau noapte.


Asta mi-a fost experienta: cu primul copil l-as fi primit imediat in brate dar a avut probleme de sanatate. Al doilea copil, sanatos tun dar administratia a fost mai presus. Sper ca daca voi mai avea un copil sa pot sa il iau la piept imediat. Pana acum am ramas cu frustrarea pe care ti-o creeaza sistemul din maternitati unde vezi ca altii decid pentru copilul tau ca si cand tu nu ai exista. Cred ca ar trebui sa evoluam spre spitale "mother & baby-friendly".


Multumesc,
Ada"

Un start bun în alăptare

de Jack Newman, MD, FRCPC

Alăptarea este cel mai normal şi natural mod de hrănire a bebeluşilor şi copiilor mici, iar laptele uman este făcut special pentru copii. Un început bun al alăptării ajută cu siguranţă în asigurarea unei experienţe plăcute pentru mamă şi copilul ei. Alăptarea trebuie să fie simplă şi fără probleme pentru majoritatea mamelor.
Marea majoritate a mamelor sunt perfect capabile să-şi alăpteze exclusiv copilul pentru primele 6 luni de zile. De fapt, cele mai multe mame ar trebui să fie capabile să producă mai mult decât suficient lapte. Din păcate, politica învechită a multor spitale şi rutina bazată pe hrănirea cu biberonul încă predomină şi fac alăptarea dificilă, uneori chiar imposibilă, atât pentru mamă cât şi pentru copil. Prea des aceste mame se învinovăţesc!
Pentru că alăptarea să se desfăşoare bine şi să se stabilească corect este foarte important ca startul să fie bun, primele zile după naştere contează enorm. Desigur, chiar şi cu un start teribil multe mame şi copii se descurcă în final. Şi, da, multe mame doar îşi pun copiii la sân şi totul merge bine.

Bază alăptării depinde de modul cum bebeluşul apucă sânul. Un bebeluş care apucă sânul bine va primi bine lapte. Un bebeluş care nu prinde sânul bine va avea dificultăţi de obţinere a laptelui, mai ales în cazul în care laptele nu abundă în sânii mamei. Cantitatea de lapte matern nu abundă în primele zile după naştere. Din acest motiv aşa multe mame spun "nu am destul colostru". Dar, mamele întotdeauna au suficient colostru, dar bebeluşul nu ştie să-l ia bine de unde este. Bebeluşii nu au nevoie de foarte mult lapte în primele zile după naştere, dar au nevoie de lapte matern.

În cazul în care producţia de lapte este bogată încercarea de a alăpta un bebeluş care nu ştie să apuce sânul bine, similară cu hrănirea cu un biberon foarte plin cu lapte cu tetină cu gaură foarte mică: bebeluşul nu va lua mult lapte din biberon sau îl va lua foarte încet, va duce la faptul că bebeluşul va suge sânul pentru perioade lungi de timp sau se va întoarce la sân frecvent sau nu va fi foarte fericit la sân, toate acestea convingând mama că nu există suficient lapte, ceea ce de multe ori nu este adevărat.

Un bebeluş care nu apucă sânul bine poate răni mameloanele mamei. Şi,în acelaşi timp, pentru că nu obţine bine laptele matern, el va sta la sân pentru perioade foarte lungi de timp, agravând durerea mamei. Mult prea adesea mama spune că bebeluşul a prins sânul perfect, dar e uşor de spus asta chiar şi când bebeluşul nu o face. Mamele obţin mesaje confuze şi contradictorii din cărţi, reviste, de pe internet, de la membrii familiei sau de la profesioniştii din domeniul sănătăţii. Mulţi profesionişti din domeniul sănătăţii nu au beneficiat de instruire cu privire la modul de prevenire a problemelor de alăptare sau cum pot fi tratate aceste probleme în cazul în care apar.
Iată câteva moduri pentru a face alăptarea mai uşoară:

- Bebeluşul trebuie să ia contact cu pielea mamei şi să aibă acces la sân imediat după naştere. Marea majoritatea a nou-născuţilor nu pot lua contact cu mama lor şi nu pot avea acces la sânul mamei la câteva minute după naştere. Într-adevăr, cercetările au arătat că, dându-le o şansă, mulţi bebeluşi se vor târâ după naştere de pe abdomenul mamei către sânul ei, vor prinde sânul şi vor da singuri startul alăptării. Acest proces, denumirea lui în limbă engleză este de breastcrawl, poate dura câteva minute sau poate dura o oră sau chiar mai mult, dar mamei şi bebeluşului trebuie să li se acorde acest timp împreună pentru a învăţa unul de la altul. Bebeluşii care se ataşează singuri la sân rareori creează probleme de alăptare. Acest proces nu cere nici un efort din partea mamei şi scuza că "mama este obosită după travaliu şi naştere" este, pur şi simplu, fără sens.
- Bebelusul trebuie sa aiba contact cu pielea mamei cat mai mult timp posibil, dupa nastere si, pe cat posibil, in primele saptamani de viata. De altfel, studiile au arătat că contactul piele pe piele între mamă şi bebeluş ţine de cald bebeluşului mai bine ca un incubator.
Este adevărat că unii bebeluşi nu pot apuca bine sânul şi nu pot fi alăptaţi foarte bine în acest timp, dar, în general, aceasta nu este o problemă şi aşteptarea bebeluşului de a începe bine alăptarea nu dăunează. Contactul piele-pe-piele este benefic şi important atât pentru mamă, cât şi pentru bebeluş, chiar şi în cazul în care acesta nu a prins încă bine sânul.
-contactul piele pe piele ajută bebeluşul să se adapteze noului său mediu: respiraţia şi ritmul cardiac sunt normale, oxigenul din sânge este mai mare, temperatura mult mai stabilă şi cantitatea de zahăr din sânge mai mare. În plus, există dovezi solide că bebeluşii ţinuţi în contact cu pielea mamei lor în primele clipe după naştere şi câteva săptămâni după naştere (nu doar în timp ce sunt hrăniţi!) vor avea o dezvoltare a creierului mult mai bună (mai ales în primele 3-8 săptămâni de viaţă).
- o bună prindere a sânului de către copil este crucială pentru succesul alăptării. Este cheia succesului alăptării!Din păcate, prea multe mame sunt "ajutate” de oameni care nu ştiu ce înseamnă o bună prindere a sânului. Dacă vi s-a spus că bebeluşul dvs., în vârstă de numai 2 zile, prinde sânul bine în ciuda rănilor făcute sfârcurilor dvs., fiţi sceptică şi cereţi ajutor altcuiva. Înainte de a părăsi spitalul, trebuie să fiţi convinsă că bebeluşul prinde bine sânul, că primeşte foarte bine lapte matern şi că ştiţi foarte bine cum ştie să primească laptele din sâni.

Notă:mamelor li se spune adesea că alăptarea poate fi dureroasă, că bebeluşul nu prinde sânul corect (de obicei adevărat) şi că ar trebui să ia copilul de la sân şi să-l ataşeze iar, şi iar, şi iar..... Nu este o idee bună. În loc de a pune bebeluşul de mii de ori la sân e mai bine să se încerce găsirea unei poziţii corecte de alăptare. Luând bebeluşul de la sân şi punându-l din nou pentru a prinde sânul de foarte multe ori, va duce la multiplicarea durerii mamei şi poate cauza frustrări atât bebeluşului cât şi mamei.

Mama şi copilul ar trebui să fie alături după naştere, să stea în aceaşi cameră ("rooming-in"). Nu există absolut nici un motiv medical pentru mame şi bebeluşi sănătoşi să fie separaţi la naştere, chiar şi pentru scurte momente, chiar şi după cezariană. Spitalele care au făcut o rutină din separarea mamei de bebeluş după naştere nu fac un bine mamei şi bebeluşului. Studiile arată că bebeluşul lângă mamă ("rooming-in") în primele 24 de ore de la naştere determină o alăptare de succes, bebeluşi mai puţin frustraţi şi mame mai fericite. Prea des sunt găsite scuze irelevante pentru separarea mamei de bebeluş după naştere. Un exemplu de scuză ar fi că bebeluşul a trecut prin meconiu înainte de a se naşte. Dar, bebeluşul care a trecut prin meconiu va fi bine, va fi bine şi după naştere şi nu e necesar să stea într-un incubator, "sub observaţie", pentru mai multe ore.

-Separarea mamei de bebeluş pentru ca mama să se odihnească. Nu există dovezi clare că mamele care au fost separate după naştere de bebeluşii lor se odihnesc mai bine. Din contra, mamele sunt mai puţin stresate şi mai bine odihnite atunci când sunt cu copiii lor. Mamele şi bebeluşii învăţa cum să doarmă în acelaşi ritm. Astfel, în cazul în care bebeluşul se trezeşte pentru a fi alăptat, mama va începe să se trezească natural. Acest lucru nu este la fel de obositor ca pentru mamele care se trezesc dintr-un somn adânc, bebeluşul fiind în altă cameră. În cazul în care mama îşi poate hrăni copilul în poziţia culcat atunci ea va fi mai bine odihnită.
- Indicii că bebelușul vrea să fie hrănit . Bebeluşul ştie să arate cu mult înainte de a plânge că este gata să fie hrănit. Respiraţia lui se poate schimba, de exemplu. Sau el poate începe să se arcuiască. Mama fiind alături de bebeluşul ei va avea un somn uşor, se va trezi, laptele ei va începe să curgă, iar bebeluşul calm, că stă la sân, mulţumit.Un bebeluş care a plâns înainte de a fi pus la sân e posibil să refuze să primească sânul chiar fiind lihnit de foame.
Mama şi bebeluşul trebuie încurajaţi să doarmă unul alături de celălalt în spital. Aceasta este şi o modalitate foarte bună pentru ca mamele să se odihnească în timp ce alăptează. Alăptarea trebuie să fie relaxantă, nu obositoare.
-Spălarea bebeluşului după naştere. Nu există nici un motiv pentru care bebeluşul trebuie spălat imediat după naştere, spălarea poate fi amânată pentru mai multe ore. Imediat după naştere, bebeluşul poate fi uscat, dar nu este o idee bună de a spăla sau de a şterge stratul cremos de pe pielea bebeluşului (vernix), care o protejează. Cel mai indicat este să se aștepte cel puţin până când mama şi bebeluşul au avut şansa de a începe alăptarea bine, bebeluşul venind la sân şi fiind poziţionat corect la sân. În plus, nu este indicat punerea unui scutec bebeluşului înainte de a fi hrănit, adeseori bebelușul devenind supărat din cauza lui. Mamele recunosc că, uneori, punerea scutecului le ajută să trezească bebeluşul. Nu este necesar să se trezească bebeluşul pentru a fi hrănit. Dacă bebeluşul este în contact cu mama lui atunci se va trezi când va fi gata şi va caută sânul. Un bebeluş care este hrănit bine va şti să-şi anunțe mama când este gata pentru următoarea masă. Hrănirea după ceas nu are sens.
-Apărătorile de sâni nu ar trebui să fie cunoscute de către bebeluş. Se pare că există unele controverse cu privire la existenţa "confuziei de mamelon". Astfel, în primele zile după naştere, când mama produce doar puţin lapte (de la natură), iar bebeluşul va primi un biberon (tot de la natură?) din care laptele va curge rapid, atunci bebeluşul poate prefera metoda de hrănire în care laptele curge repede: biberonul! Bebeluşilor le place ca laptele să vină repede. Apropo, nu există copil care să fie confuz în această privinţă. Confuzia între mamelon şi tetină are la bază o serie de probleme, incluzând faptul că bebeluşul nu prinde sânul atât de bine pe cât ar vrea şi nu poate beneficia bine de lapte şi/sau mama are mameloane rănite. Doar pentru că bebeluşul le ia pe "ambele" (sânul şi biberonul), asta nu înseamnă că biberonul nu are şi efecte negative. Deoarece acum există alternative disponibile pentru nevoia bebeluşului de a suplimenta (cană specială, seringă, tub ajutător şi degetul mamei) de ce ar fi necesare apărătorile pentru sân sau, chiar, biberonul?
- Nu există restricţii în ceea ce priveşte durata şi frecvenţa alăptării. Un bebeluş hrănit la sân, poziţionat bine la sân şi care bea laptele bine nu va sta cu orele la sân. Astfel, un bebeluş care stă perioade foarte lungi de timp la sân e posibil să nu fie poziţionat corect la sân, să nu fi prins bine sânul şi astfel să nu îşi ia tot laptele matern disponibil. Mama trebuie să ceară ajutor pentru ca bebeluşul să fie poziţionat corect la sân şi să folosească compresia sânului pentru a ajuta bebeluşul să primească lapte. Compresia sânului este foarte utilă în primele zile după naştere pentru a ajuta să curgă colostrul mai bine. Aşa că.....
nu o suzetă, nu un biberon, nu statul bebeluşului departe de mamăvor ajuta! Alăptarea foarte frecventă a bebeluşilor în primele zile de viaţă este normală şi temporară. De fapt, bebeluşii tind să fie hrăniţi foarte frecvent în primele zile după naştere mai ales seara sau pe timpul nopţii. Este normal şi ajută la stabilirea producţiei de lapte şi facilitează revenirea uterului mamei la normal. Poziţionând un bebeluş bine la sân, folosind compresia sânului şi menţinând contactul piele-pe-piele între mamă şi copil vor ajuta ca trecerea peste această perioadă de tranziţie să fie mult mai uşoară, mai lină.
-Suplimentele de apă, zahăr, apă îndulcită sau lapte praf rareori sunt necesare. Cele mai multe suplimente ar putea fi evitate prin poziţionarea corectă a bebeluşului la sân astfel încât să-şi ia tot laptele disponibil.Dacă mamei i se spune să suplimenteze de către cineva care nu a urmărit-o cum alăptează, trebuie să ceară ajutor de la cineva care ştie ce face. Sunt rare indicaţiile pentru suplimentare, dar adesea suplimentele sunt sugerate că fiind "comode" sau ca urmare a proastei politici a spitalului.Dacă suplimentele sunt necesare, acestea ar trebuie să fie date astfel încât să ajute alăptarea. Cel mai bun supliment este propriul colostrul. Prima oară este dificil de muls destul, deoarece chiar dacă se crede că nu este de ajuns pentru bebeluş mulgerea nu este tocmai uşoară când nu există destul lapte, cum e de aşteptat în primele zile.
-Mostrele de lapte praf şi literatura oferite de către companiile producătoare de lapte praf nu sunt daruri. Există un singur scop pentru aceste "daruri": obţinerea folosirii laptelui praf. Oferirea este foarte eficientă şi reprezintă o politică de marketing fără scrupule. Dacă proaspetele mămici primesc aşa ceva de la profesioniştii din sănătate ar trebui să-şi pună întrebări despre cunoştintele acestora despre alăptare şi susţinerea alăptării.
”Dar am nevoie de lapte praf pentru că bebeluşul nu se satură!”. Poate, dar, mai probabil, nu ai primit ajutor bun şi bebeluşul, pur şi simplu, nu primeşte tot laptele matern disponibil. Chiar dacă ai nevoie de lapte praf, nimeni nu ar trebui să-ţi sugereze o anumită marcă sau să-ţi ofere mostre gratuite. Caută ajutorul necesar! Mostrele de lapte praf nu sunt de ajutor!
În anumite circumstanţe, poate fi imposibilă începerea alăptării imediat după naştere. Cu toate acestea, cele mai multe "motive medicale" (medicaţie maternă, de exemplu) nu sunt motive reale pentru oprirea sau întârzierea alăptării, ci doar dezinformare.
Bebeluşii prematuri pot porni alăptarea mult, mult mai devreme de 34 de săptămâni, care pare a fi regulă în multe spitale. Studiile arată destul de clar că alăptarea bebeluşului prematur este mai puţin stresantă decât hrănirea lui cu biberonul. Din păcate, prea mulţi profesionişti din domeniul sănătăţii care se ocupă de bebeluşi prematuri nu par a şti acest lucru.

Bebeluşul nu prinde sânul/ Mama nu alăptează?
Dacă dintr-un motiv sau altul bebeluşul nu ia sânul după naştere, mama va începe să mulgă manual colostrul (de multe ori e mai eficientă mulgerea manuală decât orice altă pompă din spital) în decurs de 6 ore de la naştere sau de îndată ce bebeluşul arată evident că nu vrea să fie hrănit la sân.

Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=45:breastfeeding-starting-out-right&catid=5:information&Itemid=17

De ce unii bebeluşi refuză sânul?

de dr. Jack Newman şi Edith Kernerman, IBCLC
Există multe motive pentru care un bebeluş poate refuza sânul. De cele mai multe ori există o combinaţie de motive. De exemplu, un bebeluş cu fren lingual foarte strâns poate lua sânul foarte bine dacă nu există şi alţi factori la mijloc; dacă i se introduce biberonul foarte devreme sau mama are sfârcurile şi areolele umflate de lichid de la fluidele pe care le primeşte în timpul travaliului şi naşterii, atunci situaţia se poate schimba de la "destul de buna” la "nu merge deloc”.
1.Unii bebeluşi nu sunt în stare să sugă sau sug puţin, ca urmare a medicamentelor primite de mamă în timpul travaliului. Narcoticele sunt responsabile pentru astfel de situaţii. Meperidine (Demerol) este destul de nociv pentru bebeluş pentru că e reţinut în sânge pentru o perioadă lungă de timp şi afectează modul în care suge bebeluşul pentru mai multe zile. Morfina din anestezia epidurală(Epimorph) poate determina bebeluşul să fie refractar suptului sau prinderii sânului; anestezia epidurala intră în sângele mamei şi, prin urmare, ajunge şi în sângele copilului înainte de naştere. Alte intervenţii în timpul travaliului şi al naşterii (de ex.lichide intravenoase în cantitate mare) pot îngreuna acceptarea sânului de către bebeluş (pentru mai multe amănunte recomandăm cartea “The Latch and other keys to successful breastfeeding”, de Jack Newman & Teresa Pitman, capitolul 4).
2.Anomalii ale gurii bebeluşului " boltă palatină despicată" afectează prinderea sânului şi ataşarea corectă la sân a bebeluşului. Uneori despicătura palatină nu este evidentă afectând doar partea din spate a palatului (moale).
3. Un copil învaţă să sugă la sân doar prin alăptare. Sfârcurile artificiale interferează cu modul în care bebeluşul va lua sânul. Bebeluşii nu sunt proşti. Dacă primesc flux lent de la sân (aşa cum este de aşteptat în primele zile) şi flux puternic de la biberon nu vor face confuzii şi se vor descurca destul de repede preferând fluxul puternic.
4. În cazul în care mama posedă sfârcuri foarte mari sau plate, bebeluşul întâmpină dificultăţi de prindere a sânului, dar, de obicei, nu e imposibil de prins. De obicei, multe femei spun că au sfârcuri plate sau ombilicate. De fapt, sfârcurile plate sunt normale, dar trăim într-o societate în care hrănirea cu biberonul e considerată un lucru normal, iar dacă sfârcurile mamei nu sunt similare unei tetine, atunci i se spune că sfârcurile ei sunt plate.
5. Frenul lingual(aşa zisa aţă a limbii) scurt poate duce la dificultăţi de prindere a sânului de către copil. Aceasta nu este, strict vorbind, considerată o anomalie şi, prin urmare, mulţi experţi consideră că nu poate interfera cu alăptarea; multe studii, în schimb, arată că poate interfera cu alăptarea.

Cu toate acestea, una din cele mai frecvente cauze a faptului că bebeluşii refuză să ia sânul derivă din convingerea că bebeluşii trebuie hrăniţi la sân în primele zile la fiecare 2-3 ore sau la un alt fel de program aberant. Bebeluşii nu sunt meniţi să fie hrăniţi după ceas, mai ales în primele zile. Atunci când există credinţa într-un program şi încercarea de a stabili un orar care poate duce la anxietate, nu ar trebui să surprindă faptul că unii bebeluşi vor dezvolta o aversiune faţă de sân; de ex. când un bebeluş nu e hrănit după 3 ore de la naştere, frecvent e pus forţat la sân, e ţinut cu forţa nefiind pregătit, nefiind interesat de sân, nefiindu-i foame. În cazul în care această abordare proastă duce la panică şi se naşte ideea că "bebeluşul trebuie hrănit” se apelează la alternative de hrănire (dintre care cea mai rea este biberonul!) ducând la agravarea situaţiei şi la un cerc vicios.

Nu există nici o dovadă că un nou-născut sănătos, la termen, trebuie hrănit la fiecare 3 ore (sau 2 ore, în fine!) . Nu există nici o dovadă că bebeluşii vor avea nivel scăzut de zahăr în sânge dacă nu sunt hrăniţi la 3 ore (problema nivelului scăzut de zahăr în sânge a devenit o isterie în masă care, ca toate isteriile, derivă dintr-un sâmbure de adevăr, probabil, dar care cauzează mai multe probleme, incluzând şi probleme ca: mulţi bebeluşi primesc lapte praf când de fapt ei nu au nevoie de el, sunt separaţi de mama lor când de fapt ei nu ar trebui să fie separaţi). Bebeluşii ar trebui să fie împreună cu mama lor, în contact piele pe piele în cea mai mare parte a zilei. Când vor fi pregătiţi ei vor căuta sânul singuri (= breastcrawl). Bebeluşul trebuie să aibă contact cu mama imediat după naştere pentru a permite mamei şi bebeluşului să-şi găsească timp pentru a preveni cele mai multe situaţii în care bebeluşul nu poate apuca sânul. Pielea mamei oferă căldură bebeluşului altfel decât o lampă de încălzire. Mama lângă copil timp de 5 minute nu este o soluţie. Mama şi copilul trebuie să fie împreună până când copilul poate lua sânul în guriţă, fără să fie forţat, fără să aibă o limită de timp("trebuie să cântăresc bebeluşul”, "trebuie să dăm vitamina K bebeluşului” etc sunt proceduri care pot aştepta!). Acest lucru poate dura 1-2 ore sau mai mult.......

Dar totuşi bebeluşul refuză sânul!
Cam cât de mult timp putem aştepta? Nu există nici un răspuns evident pentru această întrebare. Desigur, în cazul în care un bebeluş nu arată interes pentru sân timp de 12-24 ore după naştere ar fi util să se facă ceva, mai ales că politica multor spitale spune că mama e externată după 24 până la 48 ore. Ce se poate face?
1. Mama ar trebui să înceapă să se mulgă şi primul lapte, numit colostru, să fie dat bebeluşului, de preferat a nu se folosi biberonul, ci cana specială sau degetul mamei. Dacă colostrul este greu de obţinut (de multe ori, în primele zile, mulsul manual e mult mai bun faţă de mulsul cu o pompă), atunci apa îndulcită ar fi cea mai nimerită pentru primele zile. Cu ajutorul hrănirii cu degetul mulţi bebeluşi vor încerca apoi să apuce sânul şi vor începe să sugă. În momentul în care bebeluşul începe să sugă bine, hrănirea cu ajutorul degetului va fi oprită şi bebeluşul pus la sân de câte ori doreşte. Hrănirea cu ajutorul degetului este o procedură care poate ajuta bebeluşul să ia sânul şi nu o metodă primară de evitare a biberonului, deşi degetul poate fi utilizat pentru evitarea biberonului, dar o cană specială ar fi o opţiune mult mai bună. Prin urmare hrănirea cu ajutorul degetului se face înainte de a încerca punerea la sân a bebeluşului pentru a fi pregătit să ia sânul.
2. Înainte de a naşte mamei trebuie să i se stabilească un ajutor competent şi pentru următoarele 4 sau 5 zile după naştere. Mulţi bebeluşi nu pot prinde sânul în prima zi de viaţă, ci doar după ce cantitatea de lapte creşte substanţial, cam după 3-4 zile de la naştere. Mama trebuie să primească ajutor astfel încât să se evite asociaţiile negative.
3. Apărătorile pentru sân folosite înainte de venirea abundentă a laptelui (posibil în ziua a 4 a sau a 5 a) este o practică dăunătoare. Utilizate aiurea aceste apărători pot daună cantităţii de lapte, iar bebeluşul poate refuza să ia sânul fără acestea.

Odată ajunşi acasă bebeluşul tot refuză sânul. Ce să facă mama acum?

Singurul şi cel mai important factor care influenţează bebeluşul să ia sânul este producţia de lapte dată de sânii mamei. Dacă laptele este abundent bebeluşul va lua sânul în 4 până la 8 săptămâni de la naştere în aproape toate cazurile. Personalul specializat în alăptare din spital trebuie să ajute bebeluşul să prindă sânul imediat după naştere, alături de mamă, astfel încât să nu se aştepte atât de mult timp. Deci, importantă este menţinerea producţiei de lapte şi evitarea biberonului. Biberonul interferează şi este mai bine să se folosească alte metode de hrănire (cu o cană specială), dacă se poate, dar dacă mama consideră că nu are de ales atunci să facă aşa cum simte.
1. Mama să înveţe cele mai bune poziţii de alăptare şi de prindere a sânului de către copil de la un consultant în lactaţie. Sânul se comprimă pentru ca bebeluşul să primească un jet mai mare de lapte. Mama să încerce să pună bebeluşul la sânul pe care el îl preferă sau la sânul care produce mai mult lapte sau mama să stea pe partea pe care se simte confortabil dacă ce am enumerat mai devreme nu se aplică.
2. Dacă bebeluşul prinde sânul bine atunci se va auzi cum suge şi cum înghite laptele.
3. Dacă bebeluşul nu ia sânul mama nu trebuie să încerce să-l forţeze să stea la sân; nu va merge. Bebeluşul poate deveni isteric. Bebeluşul dacă nu doreşte sânul se mişcă de lângă sân şi se încearcă punerea lui mai târziu. Este bine ca bebeluşul să fie plimbat, apoi se încearcă iar să fie pus la sân.
4. În cazul în care bebeluşul prinde sânul şi suge o dată sau de două ori apoi lasă sânul nu înseamnă că suge bine; înseamnă că nu poate prinde sânul deloc.
5. Dacă bebeluşul refuză sânul, mama nu trebuie să ţină sânul aproape de el până devine nervos. Mama poate încerca hrănirea cu degetul pentru câteva secunde până la 1-2 minute şi apoi să încerce din nou să-i ofere sânul. Hrănirea cu degetul este folosită în principal pentru a pregăti copilul să apuce sânul.
6. În cazul în care bebeluşul nu ştie să apuce sânul, se continuă hrănirea cu cea mai uşoară metodă pentru mamă. Dar, metoda hrănirii cu cana specială funcţionează mai bine şi este mult mai indicată decât hrănirea cu biberonul.
7. Folosirea unui tub fin
special, ataşat sânului poate fi utilă, dar necesită ajutor. Bebeluşul va fi încântat să prindă sânul dacă fluxul este rapid, iar acel tub ajută în alăptare prin creşterea fluxului.
8. La aproximativ două săptămâni de la naştere, o schimbare în ceea ce mama a făcut de multe ori pare a trimite un mesaj bebeluşului că "există mai mult de un singur mod pentru a face acest lucru”. Dacă mama a folosit doar metoda hrănirii cu degetul, schimbarea ei cu o cană specială, uneori, ar fi binevenită. Dacă mama a hrănit doar cu biberonul atunci schimbarea lui cu degetul poate merge (poate doar dacă înainte de a încerca punerea bebeluşului la sân se încearcă modul de hrănire cu degetul şi bebeluşului i se va părea fluxul prea lent atunci se continuă hrănirea cu cana specială sau biberonul).

Cum se mentine si se creste productia de lapte matern

1. Mama să mulgă laptele des, de cel puţin 8 ori pe zi, folosind o pompă bună, de preferat dublă, pentru a scoate lapte din ambii sâni în acelaşi timp. Cel mai bine este să se mulgă după ce bebeluşul este hrănit.Unele mame găsesc mulsul manual mai uşor şi la fel de productiv ca pompa de muls. Comprimând sânul în timpul mulgerii creşte eficienţa pompei şi creşte şi producţia de lapte.
2. În cazul în care copilul nu a luat sânul în ziua a 4 a sau a 5 a, mama poate începe să ia tablete naturale din ierburi, de ex. fenicul, anason, pentru a creşte fluxul de lapte.
3. Dacă mama trebuie să folosească apărători pentru sâni(şi nu o sfătuim să o facă!), să nu le folosească până ce nu se stabilizează producţia de lapte (cel puţin 2 săptămâni după naştere).

Mamele nu trebuie să se descurajeze. Important este să ceară şi ajutor specializat, să nu încerce să treacă singură prin aceste momente.

Sursa:
http://www.nbcionline.org/index.php?option=com_content&view=article&id=54:when-baby-does-not-yet-latch&catid=5:information&Itemid=17