Produsele chimice utilizate pentru a fabrica teflonul, vasele pentru gătit şi ţesăturile rezistente la pete se răspândesc în întreaga lume şi apar în locuri surprinzătoare, începând cu fauna sălbatică şi terminând cu aprovizionarea cu apă potabilă. O echipă de cercetători, incluzând-o şi pe Kathleen Arcaro de la Universitatea din Massachusetts Amherst, a găsit aceste eşantioane suspectate ca fiind cancerigene în laptele uman de la mamele care alăptează din Massachusetts.
"Compuşii Perfluorinati sau PFC sunt găsiti în sângele nostru, inclusiv în sângele nou-născuţilor, dar acesta este primul studiu din SUA care a arătat apariţia acestora în laptele matern", spune Arcaro, un profesor din cadrul Departamentului de Ştiinţe veterinare şi animale. "Prin alăptare nu se expun copiii la o doză care să depăşească limitele recomandate, dar laptele matern ar trebui să fie considerat ca fiind o sursă suplimentară de PFC atunci când se stabileşte expunerea totală a unui copil."
Laptele matern a fost colectat pentru o parte în curs de desfăşurare a studiului lui Arcaro: examinarea legăturii dintre expunerile la mediu şi riscul de cancer mamar. Analizele chimice au fost efectuate în laboratorul din Kuruntachalam Kannan, New York State Department of Health. Rezultatele sunt programate pentru a fi publicate în “Environmental Science and Technology“. Această cercetare a fost susţinută de “Centers for Disease Control and Prevention and the National Institute of Environmental Health Sciences”.
Mostrele de lapte au fost colectate în anul 2004, de la 45 mame care alăptau, din Massachusetts şi s-au analizat 9 tipuri diferite de PFC. Perfluoroctan-sulfonat (PFOS), utilizat pentru a face ţesăturile rezistente la pete, a fost găsit în cea mai mare concentraţie în laptele matern, urmat de acidul perfluoro-octanoic (PFOA), utilizat pentru vasele de teflon. În medie, fiecare litru de lapte cuprinde 131 miliarde/gram de PFOS şi 44 miliarde/gram de PFOA. Cantitatea de PFC pe care sugarii ar consuma-o în fiecare zi nu depăşeste doza totală zilnică admisă de U.K. Food Standards Agency Committee on Toxicology, care s-a bazat pe o analiză a studiilor curente de toxicologie.
Arcaro avertizează că aportul recomandat de PFC bazat pe valorile zilnice totale ar trebui să fie interpretat cu precauţie, deoarece nu există un consens asupra acestor valori care sunt derivate din studiile pe rozătoare. Mamele trebuie să compare, de asemenea, riscurile alăptării cu beneficiile, care includ o mai bună nutriţie şi o mai bună dezvoltare a sistemului imunitar şi de apărare împotriva infecţiilor a copilului.
Laptele matern a fost pentru prima dată studiat pentru a vedea cum concentraţiile de PFC se schimbă în timp. Concentraţiilor totale de PFC şi concentraţia de PFOS au crescut în primele şase luni de aăptare. "Acest lucru poate fi legat de creşterea ingestiei de alimente de către mamă pentru a răspunde cerinţelor de energie pentru alăptare, precum şi schimbările din dieta mamei care alăptează", spune Arcaro. "Într-un studiu canadian a fost demonstrat că dieta contribuie cu 61% la aportul zilnic total de PFC al unei persoane."
Surse de PFC includ ambalajele rezistente la grăsime, cum ar fi pungile de floricele pentru microunde şi cutiile de pizza, precum şi peştii şi alte animale care conţin aceste substanţe chimice. Expunerea poate veni, de asemenea, de la produse de îngrijire personală, inclusiv aţă dentară şi sampon.
PFC-urile sunt substanţe chimice persistente care pot rezista în mediu şi în corpul uman ani de zile, fără a fi distruse. Mai multe studii au arătat prezenţa lor în sângele nou-născuţilor colectat imediat după naştere şi la copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani, care au avut niveluri sanguine similare cu cele găsite la adulţi.
Aceste studii au condus echipa către o investigatie a alăptării ca o sursă de PFC, informaţii care vor fi necesare pentru a determina sursele şi magnitudinea de expunere la sugari şi copii şi dacă PFC are un efect asupra naşterii.
Sursa
Se afișează postările cu eticheta alaptarea si chimicalele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta alaptarea si chimicalele. Afișați toate postările
joi, 17 decembrie 2009
marți, 19 mai 2009
Toxinele şi alimentaţia bebeluşilor
Întrebările referitoare la toxinele din laptele matern apar în mass media o dată la câteva luni. Înspăimântă femeile însărcinate astfel încât decizia este de a nu alăpta şi sperie femeile care îşi alăptează pruncii astfel încât hotărăsc să stopeze alăptarea.
Jurnaliştii nu par să ştie cum să se ocupe de această întrebare în sensul bun. E ca şi când cineva ar avea un motiv ulterior(“ copilul meu nu a fost alăptat şi e sănătos!”) şi îşi poartă vina, găsind astfel un mod de a răspunde celor care promovează alăptarea şi justificând astfel “alegerea modului de alimentaţie a bebeluşului. ”
Este neprofesional acest lucru, dar nimic nu îi opreşte. Nu se înţelege faptul că, vorbind despre toxinele din laptele matern şi considerând laptele praf aproape la fel de bun că alternativă, se poartă o luptă împotriva alăptării.
De ce există toate aceste studii cu privire la toxinele din laptele matern? Pentru că există impresia care creează panică în lume, că laptele matern este atât de poluat încât toţi vor să-l studieze. Dar motivul pentru care laptele matern este atât de des studiat este faptul că e uşor accesibil şi se obţine un eşantion foarte uşor. Acesta este motivul real, nu că oamenii de ştiinţă sunt îngrijoraţi în special de laptele matern.
Este laptele praf aproape la fel ca laptele matern?
Nu, nici vorbă de aşa ceva. Doar pentru că producătorii de lapte praf adaugă ceva nou la fiecare câţiva ani nu înseamnă că laptele praf “ nou şi îmbunătăţit” este aproape la fel ca laptele matern. În unele cazuri, laptele praf a fost îmbunătăţit, dar să nu uităm că şi înainte de versiunea “nou şi îmbunătăţit” a fost, de asemenea, “aproape ca şi laptele matern”!
Replica “laptele nostru este la fel ca laptele matern”, urmată de “am adăugat acum X în lapte, astfel încât acesta este chiar mai bun ca laptele matern ” e cunoscută încă din secolul al 19 lea.
Adevărul este că:
- adăugând ceva laptelui praf, chiar dacă e în aceeaşi cantitate ca în laptele matern, nu înseamnă că bebeluşul va primi cantitatea necesară sau ar îndeplini nevoile acest "ceva". De exemplu, fierul ne va ajuta să înţelegem asta. Laptele matern conţine suficient fier (cu provizii ale bebeluşului din timpul sarcinii) pentru a menţine cantitatea suficientă de fier necesară bebeluşului pentru cel puţin 6 luni. Pentru că laptele praf să aibă fier suficient pentru bebeluşi ar trebui să conţină cel puţin de 6 ori mai mult fier decât laptele matern, pentru că fierul nu se absoarbe din intestinul bebeluşului alimentat cu lapte praf la fel ca fierul din laptele matern.
- există încă sute de componente ale laptelui matern care încă nu sunt adăugate laptelui praf.
-laptele matern variază în conţinut de dimineaţă până seara, de la o zi la alta, de la începutul unei mese şi până la sfârşitul ei, de la ziua 1 la ziua 4, la ziua 10, la ziua 100, astfel încât nu putem şti cu adevărat ce conţine. Acest lucru înseamnă că nu există nici o cale de a duplica laptele matern, pentru că nu există lapte matern standard. Fiecare femeie produce lapte matern diferit, iar atunci noţiunea de lapte matern standard devine absurdă. Laptele matern este un fluid dinamic, înseamnă viaţă. Laptele praf este o supă chimică.
Deci, ce înseamnă aceasta?
Aceasta înseamnă că noi trebuie să considerăm laptele praf ca fiind un drog (def. conform Wikipedia - drog = (1) în sens larg desemnează orice substanţă(naturală sau artificială) care prin natura sa chimică determină alterarea funcţionării unui organ). Acesta înlocuieşte un lichid normal - laptele matern. Este doar un lichid superficial care înlocuieşte laptele matern.
Se cunosc efectele secundare ale laptelui praf, pe termen scurt, pe termen lung, unele destul de grave şi ireversibile. Laptele praf poate fi ocazional necesar, dar tot drog rămâne.
Un drog este, aşa cum spunea un profesor de farmacologie din şcoala medicală, o otravă sau o toxină cu efecte secundare.
Deci, o mamă care decide să-şi hrănească copilul artificial în loc să alăpteze, nu va evita problema toxinelor care ajung în corpul bebeluşului. De fapt, este uimitor cât de indulgenţi suntem în ziua de azi cu laptele praf. În nici unul din articolele sau programele de televiziune care aduc ştiri despre toxinele din laptele matern sau în orice am citit şi auzit, nu se pomeneşte despre toxinele din laptele praf. Există toxine în laptele praf. De ce tot ce există pe pământ ar fi poluat, chiar şi Polul Nord, dar laptele praf, nu?
Laptele praf e plin de metale grele, inclusiv plumb, de ex., în cantităţi mai mari decât în laptele matern. Şi de ce pesticidele nu ar trebui să fie prezente în laptele praf? Până la urmă, vacile cresc la ţară pe câmpuri pulverizate cu substanţe chimice. Şi soia tot pe acele câmpuri creşte. Interesant, niciodată nu am citit despre asta în ziare.
Dar toxinele sunt bune?
Nu, nu sunt, dar alăptarea ajută la reducerea lor şi diminuează efectul lor.
Iată câteva fapte:
- toxinele duc la creşterea riscului de a dezvolta anumite tipuri de cancer. Adevărat, dar dovezile arată că alăptarea copiilor duce la un risc mai mic de a face unele de cancer decât copii alimentaţi cu lapte praf.
-toxinele pot interfera cu funcţiile neurologice şi cu abilităţile de învăţare. Adevărat, dar dovezile arată că copiii alăptaţi au rezultate mai bune la testele neurologice şi de inteligenţă faţă de copiii alimentaţi cu lapte praf.
-toxinele pot interfera cu imunitatea. Adevărat, dar dovezile arată că nou-născuţii alăptaţi au o imunitate mai bună faţă de cei alimentaţi cu lapte praf şi că această imunitate se desfaşoară mai bine şi mult mai mult dacă copilul este alăptat o perioadă lungă de timp.
Ce trebuie să facem?
Dacă alăptezi copilul atunci faci bine pentru copilul tău, şi pentru lume, şi contează. Alăptarea este un lucru ecologic. Laptele praf poluează mediul înconjurător.
Ar trebui să fim îngrijoraţi de ceea ce facem planetei noastre, iar asta nu presupune încurajarea mamelor de a îşi hrăni copiii cu lapte praf.
Sursa:
Scris şi revizuit de dr.Jack Newman - "Toxins and Infant Feeding"
http://www.nbcionline.org/index.php?option=com_content&view=article&id=51:toxins-and-infant-feeding&catid=5:information&Itemid=17
Jurnaliştii nu par să ştie cum să se ocupe de această întrebare în sensul bun. E ca şi când cineva ar avea un motiv ulterior(“ copilul meu nu a fost alăptat şi e sănătos!”) şi îşi poartă vina, găsind astfel un mod de a răspunde celor care promovează alăptarea şi justificând astfel “alegerea modului de alimentaţie a bebeluşului. ”
Este neprofesional acest lucru, dar nimic nu îi opreşte. Nu se înţelege faptul că, vorbind despre toxinele din laptele matern şi considerând laptele praf aproape la fel de bun că alternativă, se poartă o luptă împotriva alăptării.
De ce există toate aceste studii cu privire la toxinele din laptele matern? Pentru că există impresia care creează panică în lume, că laptele matern este atât de poluat încât toţi vor să-l studieze. Dar motivul pentru care laptele matern este atât de des studiat este faptul că e uşor accesibil şi se obţine un eşantion foarte uşor. Acesta este motivul real, nu că oamenii de ştiinţă sunt îngrijoraţi în special de laptele matern.
Este laptele praf aproape la fel ca laptele matern?
Nu, nici vorbă de aşa ceva. Doar pentru că producătorii de lapte praf adaugă ceva nou la fiecare câţiva ani nu înseamnă că laptele praf “ nou şi îmbunătăţit” este aproape la fel ca laptele matern. În unele cazuri, laptele praf a fost îmbunătăţit, dar să nu uităm că şi înainte de versiunea “nou şi îmbunătăţit” a fost, de asemenea, “aproape ca şi laptele matern”!
Replica “laptele nostru este la fel ca laptele matern”, urmată de “am adăugat acum X în lapte, astfel încât acesta este chiar mai bun ca laptele matern ” e cunoscută încă din secolul al 19 lea.
Adevărul este că:
- adăugând ceva laptelui praf, chiar dacă e în aceeaşi cantitate ca în laptele matern, nu înseamnă că bebeluşul va primi cantitatea necesară sau ar îndeplini nevoile acest "ceva". De exemplu, fierul ne va ajuta să înţelegem asta. Laptele matern conţine suficient fier (cu provizii ale bebeluşului din timpul sarcinii) pentru a menţine cantitatea suficientă de fier necesară bebeluşului pentru cel puţin 6 luni. Pentru că laptele praf să aibă fier suficient pentru bebeluşi ar trebui să conţină cel puţin de 6 ori mai mult fier decât laptele matern, pentru că fierul nu se absoarbe din intestinul bebeluşului alimentat cu lapte praf la fel ca fierul din laptele matern.
- există încă sute de componente ale laptelui matern care încă nu sunt adăugate laptelui praf.
-laptele matern variază în conţinut de dimineaţă până seara, de la o zi la alta, de la începutul unei mese şi până la sfârşitul ei, de la ziua 1 la ziua 4, la ziua 10, la ziua 100, astfel încât nu putem şti cu adevărat ce conţine. Acest lucru înseamnă că nu există nici o cale de a duplica laptele matern, pentru că nu există lapte matern standard. Fiecare femeie produce lapte matern diferit, iar atunci noţiunea de lapte matern standard devine absurdă. Laptele matern este un fluid dinamic, înseamnă viaţă. Laptele praf este o supă chimică.
Deci, ce înseamnă aceasta?
Aceasta înseamnă că noi trebuie să considerăm laptele praf ca fiind un drog (def. conform Wikipedia - drog = (1) în sens larg desemnează orice substanţă(naturală sau artificială) care prin natura sa chimică determină alterarea funcţionării unui organ). Acesta înlocuieşte un lichid normal - laptele matern. Este doar un lichid superficial care înlocuieşte laptele matern.
Se cunosc efectele secundare ale laptelui praf, pe termen scurt, pe termen lung, unele destul de grave şi ireversibile. Laptele praf poate fi ocazional necesar, dar tot drog rămâne.
Un drog este, aşa cum spunea un profesor de farmacologie din şcoala medicală, o otravă sau o toxină cu efecte secundare.
Deci, o mamă care decide să-şi hrănească copilul artificial în loc să alăpteze, nu va evita problema toxinelor care ajung în corpul bebeluşului. De fapt, este uimitor cât de indulgenţi suntem în ziua de azi cu laptele praf. În nici unul din articolele sau programele de televiziune care aduc ştiri despre toxinele din laptele matern sau în orice am citit şi auzit, nu se pomeneşte despre toxinele din laptele praf. Există toxine în laptele praf. De ce tot ce există pe pământ ar fi poluat, chiar şi Polul Nord, dar laptele praf, nu?
Laptele praf e plin de metale grele, inclusiv plumb, de ex., în cantităţi mai mari decât în laptele matern. Şi de ce pesticidele nu ar trebui să fie prezente în laptele praf? Până la urmă, vacile cresc la ţară pe câmpuri pulverizate cu substanţe chimice. Şi soia tot pe acele câmpuri creşte. Interesant, niciodată nu am citit despre asta în ziare.
Dar toxinele sunt bune?
Nu, nu sunt, dar alăptarea ajută la reducerea lor şi diminuează efectul lor.
Iată câteva fapte:
- toxinele duc la creşterea riscului de a dezvolta anumite tipuri de cancer. Adevărat, dar dovezile arată că alăptarea copiilor duce la un risc mai mic de a face unele de cancer decât copii alimentaţi cu lapte praf.
-toxinele pot interfera cu funcţiile neurologice şi cu abilităţile de învăţare. Adevărat, dar dovezile arată că copiii alăptaţi au rezultate mai bune la testele neurologice şi de inteligenţă faţă de copiii alimentaţi cu lapte praf.
-toxinele pot interfera cu imunitatea. Adevărat, dar dovezile arată că nou-născuţii alăptaţi au o imunitate mai bună faţă de cei alimentaţi cu lapte praf şi că această imunitate se desfaşoară mai bine şi mult mai mult dacă copilul este alăptat o perioadă lungă de timp.
Ce trebuie să facem?
Dacă alăptezi copilul atunci faci bine pentru copilul tău, şi pentru lume, şi contează. Alăptarea este un lucru ecologic. Laptele praf poluează mediul înconjurător.
Ar trebui să fim îngrijoraţi de ceea ce facem planetei noastre, iar asta nu presupune încurajarea mamelor de a îşi hrăni copiii cu lapte praf.
Sursa:
Scris şi revizuit de dr.Jack Newman - "Toxins and Infant Feeding"
http://www.nbcionline.org/index.php?option=com_content&view=article&id=51:toxins-and-infant-feeding&catid=5:information&Itemid=17
Abonați-vă la:
Postări (Atom)