Hormonii implicaţi în naştere

Între 22 şi 24 septembrie 2009, doctorul Michel Odent a susţinut, la Bucureşti, o conferinţă cu tema "Naşterea naturală: un moment de cotitură în istoria omenirii".

"Acţiunile hormonilor naşterii sunt extrem de subtile şi de complexe. Există patru hormoni. Adrenalina, ocitocina, prolactina şi colostrul.

Adrenalina, dacă acţionează la început, are tendinţa de a stopa totul, punând capăt, pentru moment, contracţiilor; în schimb, în a doua parte a travaliului, se pare că aceasta accelerează procesul. Pentru a înţelege această diferenţă, trebuie să ne punem în locul unei femei aflată în natură şi surprinsă de un pericol, un animal sălbatic feroce, un ciclon …! Dacă mai este încă mult până la momentul naşterii, ea trebuie să fugă, iar adrenalina secretată va opri contracţiile. Dacă, din contră, bebeluşul a coborât deja în vagin, ea trebuie să nască cât mai repede, iar adrenalina secretată va duce la creşterea numărului de contracţii.
Cel de-al doilea tip de reacţii ale adrenalinei – asemenea ghiulelei de tun – pare să arate că există un proces global de accelerare a naşterii, pe care doctorul Odent îl numeşte "reflexul de expulzie a fătului" şi care pare să nu figureze în analele de obstetrică.
Femeile care nasc în maşină sau în ambulanţa prinsă într-un ambuteiaj, pe stradă sau în lift, trăiesc probabil acest „reflex de expulzie a fătului”. În cele mai multe cazuri, naşterea este rapidă, fără rupturi vaginale, bebeluşul este puţin traumatizat, placenta se elimină uşor …

Un alt hormon este ocitocina, pe care am vrut să îl numim „hormonul dragostei” sau „al altruismului”! Apare în timpul orgasmului la bărbaţi precum şi la femei, facilitează în mod evident contracţiile precum şi producerea laptelui, mai târziu. De fapt, se pare că aceasta este prezentă în toate momentele vieţii în care poate fi folosit cuvântul dragoste: efuzie, înbrăţişare, mângâiere, supt şi chiar o masă luată împreună!
Dar, acest hormon nu este niciodată atât de prezent precum este în timpul naşterii naturale, mai ales pentru că fătul, care e pe cale să devină bebeluş, secretă şi el ocitocină în ultimele săptămâni de sarcină, şi pentru că, în momentul naşterii, secreţiile lui se adaugă celor ale mamei pentru marea întâlnire de dragoste.

Cel mai uimitor hormon, a cărui secretare este intensificată de naşterea naturală, este prolactina. Lista binefacerilor acesteia este impresionantă. Una dintre funcţiile ei majore este stimularea lactaţiei. Printre altele, ajută la desăvârşirea plămânilor bebeluşului, înainte şi după naştere. Prolactina este, în esenţă, hormonul „instinctului matern”, dacă putem folosi această formulă. În schimb, penuria de prolactină, însoţită de lipsa elanului matern, va favoriza o anumită anxietate şi reflexe mai agresive la copil, conform doctorului Odent.

Ultimul hormon secretat este colostrul. Este vorba despre un lichid semi transparent, care se scurge din sânii mamei imediat după naştere, în orele care precedă producerea laptelui. A fost considerat timp îndelungat un fel de produs de curăţare a canalelor mamare, deci nociv, şi se aştepta urcarea laptelui pentru ca bebeluşul să fie pus la sân!
Această respingere a colostrului era aproape universală!
Ori, pentru doctorul Odent: „Este un veritabil concentrat de anticorpi, aceste substanţe care ne protejează împotriva a tot ce este străin, fie că e vorba de microbi sau de virusuri sau de celule vii care nu ne aparţin. Cei mai numeroşi, numiţi IgA, sunt anticorpi pe care nou-născutul nu poate încă să îi producă şi care nu îi sunt transmişi prin placentă. Sunt zeci de grame pe litru … Colostrul este o adevărată armă capabilă să oprească orice tip de infecţie. … Înainte de naştere, în intestinul fătului nu sunt microbi; la douăzeci şi patru de ore după naştere sunt miliarde de microbi pe gram! Iar microbii nu sunt aceiaşi dacă bebeluşul a fost lăsat nemâncat, dacă i s-a dat apă îndulcită sau un "mic" biberon cu lapte artificial, sau dacă a consumat colostru. Viitorul florei intestinale depinde de natura germenilor care ocupa primii teritoriul …"

Doctorul Odent adaugă două informaţii importante printre alte argumente în favoarea colostrului: faptul că nou-născutul, încă legat de mama lui prin cordonul ombilical, vine imediat să sugă stimulează mamelonul acesteia, accelerând reflexul de eliminare a placentei, care palpită încă în uter. O altă informaţie: bebeluşii hrăniţi din abundenţă cu colostru după venirea pe lume sunt singurii la care nu se înregistrează faimoasa „pierdere fiziologică în greutate” din primele zile.

“Copilul vostru este cel mai frumos mamifer” Michel Odent, Albin Michel, 1990

Alăptarea reduce riscul de poliartrită reumatoidă pentru mame

Femeile pot reduce riscul de a suferi de poliartrită reumatoidă cu 50 % dacă alăptează timp de un an sau mai mult, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Spitalul Universitar Malmo, Suedia şi publicat în "Annals of Rheumatic Diseases."

Oamenii de ştiinţă s-au întrebat dacă alăptarea ar putea afecta riscul de artrită reumatoidă, deoarece stimulează producţia de doi hormoni care pot avea o legătură cu boala. În timp ce ridică nivelul de oxitocina - care a fost legată de faptul că scade tensiunea arterială şi nivelul hormonilor de stres - ridică şi nivelul de prolactină care stimulează sistemul imunitar.

Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună în care sistemul imunitar al organismului produce anticorpi impotriva propriilor tesuturi şi cauzează inflamaţii dureroase. Unii cercetători au sugerat că prin creşterea nivelului de prolactină, alăptarea ar putea creşte riscul de boală.

Dar studiul actual a constatat că, de fapt, alăptarea, reduce riscul de artrită reumatoidă.

Cercetătorii au comparat obiceiurile alăptarii a 136 de femei care suferă de poliartrită reumatoidă cu cele ale altor 544 de femei care nu au avut boala. Ei au descoperit că cele care au alăptat timp de cel puţin 13 luni au avut un risc mai mic cu 50 % , în timp ce femeile care au alăptat pentru cel puţin o lună au avut un risc mai mic cu 25 % în comparaţie cu cele care nu au alăptat. Femeile care au avut copii, dar nu au alăptat, au avut aproximativ acelaşi risc de boală ca femeile care nu au avut copii.

Potrivit “British Infant Feeding Survey”, mai puţin de 1 % dintre femeile din Marea Britanie alăptează exclusiv în primele şase luni din viaţa copiilor. Un procent total de 76 % încep să alăpteze, dar cele mai multe fac trecerea la formula de lapte praf după doar câteva săptămâni. Mai puţin de 50 % din femei mai alăptează după 6 săptămâni şi doar 25 % la 6 luni.

Sursa