EDUCATION IN LACTATION - 90 hours Training Course (IBCLC)

Asociația Consultanților în Lactație din România reunește consultanții în lactație certificați internațional și are ca scop promovarea alăptării, prin oferirea informațiilor corecte de către persoanelor specializate în acest domeniu.

AGENDA CURSULUI

Sesiunea I

(12-16 februarie): 8:00-18:30

Sesiunea II

28 februarie: 17:00 – 20:00 1-4 martie: 8:00-18:30 5 martie: 8:00 – 15:00

În data de 5 martie 2014, ora 18:30 va avea loc conferința de presă pentru celebrarea Zilei Internaționale a Consultantului în Lactație.

LOCAȚIA EVENIMENTELOR

Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Marie S. Curie” din București (Bd. C-tin. Brâncoveanu nr. 20, sector 4), cu sprijinul Asociaţiei “Inima Copiilor”.

SPEAKERI

Sesiunea I (12 – 16 februarie 2014) va fi susținută de specialiști români din diverse domenii medicale (neonatologie, pediatrie, psihologie, maternologie, etc.)

Sesiunea II (28 februarie – 5 martie 2014) va fi susținută în totalitate de Veronique Darmangeat (Franța), consultant în lactație certificat internațional, IBCLC, din 2005, recertificat în 2010, cu o experiență de peste 10 ani în domeniul alăptării, trainer internațional, cu numeroase apariții la televiziunile franceze.

Câteva evenimente la care a participat Veronique Darmangeat:

Workshop în deschiderea Conferinței ELACTA, aprilie 2014

Atelier-conference pour les Journes de Doulas de France, mai 2013

Conferința “Allaiter et reprendre une activite profesionnelle”, Franța, martie 2013

Conference pour le colloque Lactea, Allaiter et reprendre le travail, septembrie 2012

Conference pour les journees des Doulas de France, sur la theme Allaitement- savoir s(apostrof) ecouter, mai 2012

Webinarii organizate de ILCA, ianuarie 2012

Congresul VELB & ILCA – Basel, 2010

SUBIECTE ABORDATE

Subiectele abordate sunt în conformitate cu Exam Blueprint, ghidul IBLCE (International Board of Lactation Consultants Examiners) referitor la tematica cursului.

Detalii aici: http://iblce.org/wp-content/uploads/2013/08/iblce-exam-blueprint.pdf

TAXA DE PARTICIPARE

350 euro, pentru înscrierea până la 24 ianuarie 2014

400 euro pentru înscrierea după această dată

Grupurile de minim 4 persoane beneficiază de taxa de 350 euro/persoană până la data începerii cursului.

300 euro pentru participarea la curs prin sistemul de Telemedicină existent în Spitalul Marie Curie: Solutie telemedicina spitalul Marie Curie Bucuresti

ÎNSCRIERE ȘI DETALII DE PLATĂ

Înscrierile se fac pe site-ul ACLR – www.aclr.ro și pe site-ul www.zilelemedicale.ro

Înscrierea on-line trebuie să fie urmată în maxim 3 zile de plata a minim 50% din valoarea taxei de participare.

Plata se face în lei la cursul BNR din ziua plății, în contul IBAN RO64BACX0000000586418000, deschis la Unicredit Țiriac Bank, beneficiar SC ELLA TRAVELAND SRL, CUI RO17330445, cu mențiunea “taxa de participare curs lactație 2014”, specificând numele întreg al titularului. Formularul și dovada plații vor fi transmise pe e-mail sau fax la datele de mai jos.

SECRETARIAT ORGANIZATORIC Ella Congress & Events Tel.: 021 315.65.11, tel/fax: 021 315 65 37, e-mail: office@ella.ro. Persoană de contact: Ana Maria Chiriac – 0748100281

Alăptarea este foarte importantă! Deși este un act natural, are nevoie să fie învățat. Astfel, a apărut nevoia specializării în domeniul lactației și dedicării unui specialist misiunea de a informa și ajuta mamele care alăptează.

Consultantul în Lactație Certificat International (IBCLC, International Board Certified Lactation Consultant) este o persoană medicală specializată în managementul clinic al lactației și alăptării. Un IBCLC este certificat de International Board of Lactation Consultant Examiners- IBCLE, aderă la un standard de practici și un cod de etică. Poate lucra în spitale, în secții de neo-natologie, pediatrie, medicină de familie, în clinici private, în cabinete. Dintre ROLURILE unui consultant în lactație IBCLC amintim: -susținerea și promovarea alăptării; -intervenții practice în probleme legate de alăptare; -în colaborare cu familia și echipele medicale, asigură cu profesionalism o susținere multidisciplinară a alăptării.

Toate aceste roluri sunt conforme unui set de standarde, a unui cod etic și a unui scop profesional bine-definit. Un curs academic de 90 de ore de Educație în Lactație este necesar tuturor celor care doresc să se înscrie la programul de certificare al IBLCE (International Board of Lactation Consultants Examiners). Scopul certificării IBLCE este evaluarea cunoștințelor și abilităților cognitive necesare pentru performanța eficientă a unui Consultant în Lactație Certificat International începător.

Pentru a putea susține examenul de certificare IBLCE, candidații trebuie să aibă studii și experiență clinică în următoarele domenii:

1. Studii de știinte medicale (candidatul să fie cadru medical sau să dețină cunoștințe medicale minime demonstrate prin efectuarea anumitor cursuri)

2. Experiență clinică în lactație (minim 1000 de ore);

3. Educatie în lactație (absolvent în ultimii 5 ani a unui curs de lactație de minim 90 de ore)

Deoarece ne dorim să creștem rata de doar 12,6% a alăptării exlcusive din România, începem cu un program de formare a cât mai multor consultanți în lactație. Astfel, aceștia vor putea oferi informații corecte și vor putea ajuta practic cuplul mamă-copil în inițierea și menținerea alăptării. Consultantul în Lactație este un membru important al echipei medicale care intervine în îngrijirea mamei și copilului, este indispensabil în maternitățile și secțiile de nou-născuți care susțin alăptarea, este necesar în clinici și cabinete. De aceea, vă așteptăm să ne fiți alături la cursul EDUCATION IN LACTATION – 90 Hours Training Course.

Avantajele alaptarii,intalnirea La Leche League Bucuresti - august, 2013

Intalnirea lunara La Leche League Bucuresti ofera oportunitatea de a vorbi cu alte mame despre bucuriile si provocarile alaptarii. Se vor aborda preocuparile mamelor si informatii actuale despre alaptare. Intalnirea este deschisa pentru femeile interesate de alaptare, iar copiii sunt intotdeauna bineveniti.
Incurajam viitoarele mame sa participe.
Intalnirea lunii august 2013 are ca subiect Avantajele alaptarii si se va desfasura intre orele 18.30 - 20, vineri, 30 august 2013, in Parcul Izvor (pe partea paralela cu Facultatea de biologie, langa terenul de fotbal si locul de joaca). Detalii la telefon 0722509939 - Roxana Dudus.
Va rugam sa fiti echipate cu cele necesare petrecerii timpului pe iarba (de ex. patura, scaunel, crema de soare, crema anti-insecte, apa samd).

Marea provocare a alaptarii, 2012

In multe locatii din America de Nord si din jurul lumii, mame care alapteaza se vor reuni în data de 29 septembrie 2012 pentru a-si alapta copiii in acelasi timp. Astfel se sarbatoreste, se promoveaza, se protejeaza alaptarea si se sprijina femeile care alapteaza. Acest eveniment reprezinta o sansa pentru educatie si sprijin reciproc intr-un mediu social. Este o modalitate de a demonstra dreptul mamelor de a-si alapta copiii oriunde, oricand.

                Alaturati-va initiativei de a celebra alaptarea printr-o competitie distractiva unde fiecare copil va fi castigator pentru ca este alaptat! Evenimentul “Quintessence Breastfeeding Challenge” a inceput in anul 2001 cand 856 bebelusi au fost alaptati simultan în 26 locatii din Canada. Anul trecut, numarul celor alaptati simultan a crescut la 5383 în 230 de locatii din Canada, SUA, Brazilia, Filipine, Franta, Italia, Elvetia, Suedia, Ucraina, Rusia, Romania. Anul acesta se asteapta o crestere semnificativa a copiilor alaptati simultan.

In Romania, evenimentul poarta numele de “Marea provocare a alaptarii” si este organizat de La Leche League Bucuresti cu sprijinul Asociatiei pentru Nastere Naturala siAlaptare si Poarta-ma!, anul acesta fiind la a 4 a editie. Evenimentul va aduna mame si copii si in alte orase din tara: Iasi, Cluj, Timisoara, Piatra Neamt.

De ce aceasta provocare? Alaptarea are multe beneficii, bine documentate, inclusiv o mai buna sanatate, atat pentru mame, cat si copii. Potrivit UNICEF, din 136.700.000 copiii nascuti la nivel mondial, doar 32,6% dintre ei sunt alaptati exclusiv in primele sase luni. Recomandarea este ca alaptarea sa fie exclusiva în primele sase luni si sa continue timp de doi ani si mai mult, impreuna cu hranirea complementara adecvata incepand de la varsta de sase luni. Multe femei nu reusesc sa indeplineasca aceste recomandari si renunta la alaptare cu mult inainte de varsta de 6 luni. Doua dintre cele mai mari obstacole pentru mame continua sa fie lipsa de sprijin si  marginalizarea de catre societate.              

                                            

In 2011, 4646 copii din 16 țări au luat parte la “Quintessence Breastfeeding Challenge”. Cand acest eveniment a inceput nimeni nu s-a gandit ca un deceniu mai tarziu alaptarea in public ar prezenta in continuare o provocare majora pentru multe femei. Reprezinta o strategie pentru a ajuta la nivel global la raspandirea faptului ca alaptarea este normala si importanta pentru sanatatea copilului si a mamei. Intr-adevar, drumul spre sanatate pe tot parcursul vietii incepe cu alaptarea.

                                            

Va asteptam sa participati la evenimentul Marea provocare a alaptarii in data de 29 septembrie 2012, ora 11, strada Episcop Chesarie nr.6, Bucuresti, in Piata Unirii din Cluj, in Parcul Expozitiei din Iasi, in Piata Operei din Timisoara.

             

Marea provocare a alăptării (Quintessence Breastfeeding Challenge) şi întâlnirea LLL, septembrie 2012

Alăturaţi-vă nouă pentru a sărbători alăptarea printr-o “competiţie” distractivă unde fiecare copil va “câştiga” deoarece va fi alăptat!

Unde?

Quintessence Foundation din Canada organizează “Quintessence Breastfeeding Challenge 2012”. Acest eveniment este o provocare mondială pentru fiecare zonă (provincie, stat, teritoriu, oraş, judeţ şamd) - care are cei mai mulţi copii alăptaţi  în acelaşi timp la o oră prestabilită.

În Bucureşti, evenimentul va aduna participanţii în sediul Naşte cum simţi şi Poartă-mă! din strada Episcop Chesarie, nr.6. Dacă există doritori să organizeze acest eveniment şi în alte zone ale României sunt liberi să o facă.

Când?

29 septembrie 2012

De ce?

Pentru a sărbători alăptarea şi donarea de lapte matern. Pentru a promova, proteja şi sprijini alăptarea. Este o şansă la educaţie şi sprijin printr-un mod social distractiv.

Locaţia

Orice spital, maternitate, cafenea, mall, casă, parc șamd

Număr de persoane

2+

Ora ataşării copiilor la sân (dacă doresc!)

11 am, ora locală.


Anul acesta pe site-ul evenimentului a treia fotografie din colaj reprezintă Bucureștiul.

După Marea provocare a alăptării (Quintessence Breastfeeding Challenge), vă invit să participaţi la întâlnirea La Leche League București la care putem dezbate orice subiect legat de alăptare.

Intâlnirea La Leche League Bucuresti, august 2012

Chiar dacă ai alăptat 6 zile, 6 săptămâni sau 6 luni vei găsi la întâlnirile La Leche League Bucureşti sprijin şi informaţie. Mamele prezente la aceste întâlniri  informează şi  încurajează  mamele ce doresc să alăpteze.
Proaspetele şi viitoarele mame pot învăţa multe legate de alăptare.

Subiecte de interes vor fi discutate la întâlnirea La Leche League Bucuresti, vineri, 31 august 2012, între orele 18.30 şi 20.00, în Parcul Izvor, pe partea parcului paralelă cu Facultatea de Biologie.

Dacă veniţi la întâlnire, vă  rog, asiguraţi-vă că aveţi cele necesare aşezării pe iarbă.

Pentru mai multe amănunte sunaţi la 0722509939, Rox.

Intâlnirea La Leche League Bucuresti, iulie 2012

Mama care alăptează plănuieşte să se întoarcă la serviciu şi va fi departe de copilul ei o anumită perioadă de timp. Se nasc o serie de întrebări: cum pot face întoarcerea mea la serviciu mult mai uşoară? cât de des e necesar să mulg lapte matern? îmi va scădea producţia lactată? se va înţărca copilul?

Acest subiect de interes, pe langă multe altele, va fi discutat la întâlnirea La Leche League Bucuresti,  vineri, 27 iulie 2012, între orele 18.30 şi 20, în Parcul Izvor, pe partea parcului paralelă cu Facultatea de Biologie.

Dacă veniţi la  întâlnire, vă  rog, asiguraţi-vă că aveţi cele necesare aşezării pe iarbă.

Pentru mai multe amănunte sunaţi la 0722509939, Rox.

Întâlnirea La Leche League Bucuresti, aprilie 2012 - De la mamă la mamă

Sprijinul de la mamă la mamă reprezintă sufletul La Leche League. Nici o carte dedicată alăptării nu poate egala discuțiile dintre mamele cu experiență în alăptare și faptul că bebelușii lor sunt fericiți.

La întâlnirile La Leche League mamele găsesc o sursă continuă de informație, inspirație și sprijin.

Următoarea întâlnire La Leche League - "De la mamă la mamă" se va desfășura în data de 28 aprilie 2012, între orele 16.30 și 18.30, la sediul Asociației pentru naștere naturală și alăptare, strada Muzelor nr.9

Diana Mateescu ne va explica despre Codul international de marketing al substitutelor de lapte matern și despre cum l-a monitorizat, ani la rând, raportând la International Baby Food Action Network, pe scurt IBFAN, unele încălcări ale lui.

Dacă doriți să aduceți ambalaje de lapte formulă, borcane de mâncare pentru copii, ambalaje de la cerealele pentru copii samd pentru a le preda monitorilor Codului ați face un mare serviciu.

Pentru mai multe informații referitoare la întâlnire sau despre locul în care se desfășoară, vă rog să sunați la telefon 0722509939, Rox sau să scrieți la e-mail laptematern@yahoo.com.

Postarea "Mami, alaptează-mă!", luna aprilie 2012 - Sprijin de la mamă la mamă

Blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare, aşa că m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici, referitoare la alăptare.

Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi binevenite postările care sunt scrise corect gramatical şi ating subiectul propus lunar.

Sunt bineveniţi şi sponsori, doar acei care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substituentilor de lapte matern
pentru a aprecia cea mai cea postare.

Subiectul lunii aprilie 2012 este "Sprijin de la mamă la mamă" şi se referă la ajutorul informaţional, emoţional pe care l-aţi acordat unei mame pentru ca alăptarea să decurgă fără probleme.

Aștept postările până în data de 30 aprilie 2012 (aici, pe blog sau pe e-mail laptematern@yahoo.com), când vor fi publicate link-urile către ele. Acestea vor fi votate de către cititorii blogului și câștigătoarea va primi un premiu.

Postarea "Mami, alăptează-mă!", luna ianuarie 2012 - Alăptarea în tandem

Subiectul lunii ianuarie 2012 este "Alăptarea în tandem".

Aștept postările până în data de 31 ianuarie 2012, când vor fi publicate pe blog. Acestea vor fi votate de către cititorii blogului și câștigătoarea va primi un premiu natural, homemade, preparat de specialiștii de la fii-frumoasă.

Fugim de mirosurile și culorile artificiale. De ce le-am căuta când natura a fost excesiv de generoasă cu noi prin toate minunile pe care le-a creat?

A te menține în formă înseamnă a lucra la asta încă din tinerețe. Norocul nu face parte din ecuația aceasta, dar predispoziția genetică și stilul de viață, da! Zâmbetul solicită de 4 ori mai mulți mușchi decât încruntarea… așadar, zâmbiți! Creatoarea produselor cosmetice naturale, bio "Fii frumoasă" s-ar bucura ca oricine are în mână o cremă din magazinul fii-frumoasă, atunci când îi desface capacul, aceasta să îi fie prima reacție… un zâmbet de plăcere!

Postarea "Mami, alăptează-mă!"- luna decembrie, 2011 - "Alăptarea - ce spun ei"

Blogosfera mămicească a postat multe articole interesante despre alăptare și m-am gândit că ar prinde bine multor mămici să citească lunar experienţele, gândurile, ideile altor mămici referitoare la alăptare.

Începând cu luna ianuarie 2011 am deschis seria de postări blogosferice "Mami, alăptează-mă!" (cine cunoaşte "Carnival of breastfeeding" de pe alte plaiuri blogosferice, ştie cam despre ce este vorba). Fiecare lună a anului va beneficia de o temă/un subiect/o idee/un topic despre alăptare, iar în ultima zi a lunii va fi postată pe blogul personal, apoi va avea legătură cu link, aici, pe primul blog dedicat alăptării din România.

Doresc să afle cât mai multe persoane despre adevăratele provocări ale alăptării, despre experienţele proprii, pentru că uneori ştim teoria, dar nu o putem aplica sau este contrazisă de părerile binevoitoare ale celor din jur.
Vor fi acceptate postările scrise corect gramatical şi care ating subiectul propus lunar.

Sunt bineveniţi şi sponsori, doar acei care nu încalcă Codul internaţional de marketing al substituenților de lapte matern pentru a aprecia cea mai cea postare.

Subiectul lunii decembrie 2011 este "Alăptarea - ce spun ei". Acesta se referă la lucrurile amuzante, ciudate, interesante, aberante, încurajante șamd pe care oamenii (inclusiv copiii noștri) le spun despre alăptare.

Vă rog să transmiteți link-ul către postarea lunii decembrie 2011 pe email laptematern@yahoo.com până la data de 31 decembrie 2011 și să postaţi pe blogul personal în aceeași zi.

Cititorii vor vota, iar postarea cu cele mai multe voturi va fi premiată cu o surpriză.

Postarea lunară "Mami, alăptează-mă!"- februarie 2011 - Primul an pe calea lactee - momente de cotitură

În blogosfera mămicească am descoperit postări din care putem lua ce considerăm că ne poate ajuta:
- mamă a 5 copii, Ecaterina ne oferă experiența primului an de alăptare - felicitări!;
- de printre nori aflăm cum se poate trece peste un episod de mastită.
- coborâm pe curcubeul supermamei de supergirl;
- Copii și mame oferă câteva soluții pentru a trece mai ușor peste complicațiile alăptării.

Pentru luna februarie am ales să postez experiența scrisă de Anamaria Toma, o prezență constantă la întâlnirile La Leche League.

Laptele meu, cu dragoste, din dragoste pentru Ilinca

"Sunt Anamaria, mamica de Ilinca-Maria, si scriu despre alaptare ca sa nu uit cat de minunat a fost, scriu pentru mine, pentru toate mamicile si viitoarele mamici, pentru tati si ceilalti membri ai familiei unui nou-nascut, scriu pentru Ilinca, pentru ca nu vreau sa uite cat de fericite eram cand ea sugea la sanul meu, la sanii mei, cand ea era stapana lor. Chiar ii spuneam sotului meu ca abia astept sa mai avem un copil pe care sa-l alaptez. Ilinca a mancat laptic de mama din primele ore ale nasterii ei pana la un an si aproape trei luni. Acum are un an si aproape opt luni si parca ma incearca un sentiment de tristete, nu stiu care dintre noi a fost mai trista cand am luat eu hotararea de a o intarca, pentru ca acum, imi dau seama ca hotararea a fost a mea, in niciun caz a ei. Dar vreau sa o luam pe rand, drumul e lung pana la intarcare.

Inainte sa raman insarcinata stiam ca voi alapta, imi doream enorm sa alaptez si imi doream la fel de mult sa nasc natural. Cu ajutorul lui Dumnezeu am avut parte de amandoua. Exemplele de alaptare nu erau foarte multe in jurul meu, erau doar cateva, o verisoara o alaptase pe fetita ei, pe Roxanica, destul de mult, trecuse de un an. Un alt exemplu bun, il am de la o prietena, Geanina, care a nascut in Franta, l-a alaptat pana la un an pe Dominique din primele minute de la nastere. Mai am o prietena foarte buna la Cluj, Ioana, care nascuse inaintea mea (prin cezariana) si imi spunea ca de multe ori a vrut sa renunte si de cate ori voi vrea sa renunt sa o sun pe ea ca nu-i chiar asa usor cu alaptarea, pana deprinzi tehnica ca apoi vine de la sine, e ceva natural, imi spunea. Ea alapteaza si acum, iar Cristian se apropie de 2 ani. In timpul sarcinii, am participat cu sotul, la cursuri Lamaze, sustinute de Ramona Rosu, educator prenatal Lamaze. Si la aceste cursuri s-a vorbit foarte mult despre alaptare, despre beneficiile ei, atat pentru mama, cat si pentru copil (eu as adauga pentru intreaga familie, voi dezvolta pe parcurs), s-au prezentat chiar tehnici de alaptare, pozitii. Sprijin aveam, sotul stia ca trebuie sa ma sustina, familia la fel, voiam sa alaptez cu orice pret, trebuia sa reusesc pentru Ilinca.

In tot acest timp, am citit despre alaptare, despre laptele matern, ce contine si cat de bine ii face bebelusului, ma prindeau ore tarzii in noapte cautand tehnici de alaptare, tot felul de filmulete pe youtube, pentru ca sunt destule. Nu-mi scapa niciun articol despre alaptat din revistele pe care le citeam in timpul sarcinii, pentru ca voiam sa fiu pregatita. Imi priveam cateodata sanii in timpul sarcinii, le vedeam modificarile, cresterea in volum, pigmentarea areolei, stiam ca si ei se pregatesc sa o primeasca asa cum se cuvine pe Ilinca, adica plini de laptic bun de care sa nu se mai sature. In ultimele luni de sarcina, am invata la cursurile Lamaze cum sa ne pregatim pielea sanilor pentru micii infometati si insetati. Din luna a opta, mi-am uns sanii cu unguent Garmastan (mai sunt si altele, dar eu asta am folosit). Citisem eu pe internet, invatasem la curs si vazusem si filmulete, ca bebelusilor trebuie sa le bagi in gurita cat mai mult din sanul tau, chiar cat mai mult din areola, pentru ca ei sa nu apuce sa iti „rontaie” mamelonul, si cu cat au mai mult in gurita din sanul tau, cu atat stimuleaza mai bine canalele galactofore si curge mai mult laptic.

Si a venit ziua cea mult asteptata, nasterea Ilincai (nasterea o alta poveste cu peripetii frumoase, zic eu acum, dar cu stituatii neplacute, pana la urma o nastere normala, nu naturala, adica am apelat la anestezia epidurala, o sa scriu si despre ea, la un moment dat).

Pe Ili, am nascut-o la maternitatea Filantropia, pe 23 mai 2009, intr-o sambata dimineata la ora 4.10. Era atat de mica (3kg) si lunguta (52 cm). Si avea plamanii puternici, eu in primele zile i-am zis Trompetica. Experienta nasterii si alaptarii la Filantropia a fost una pozitiva (spun asta pentru disponibilitatea personalului de a raspunde la intrebari), chiar daca nu am avut-o langa mine, adica nu am ramas cu un gust amar.
Nu am alaptat-o imediat, am nascut la 4.10 dimineata si la ora 9 am alaptat-o. Din pacate nu stateam cu bebelusii in camera, ii alaptam din trei in trei ore. Dar atunci, mi se parea ok, acum sunt convinsa ca si ea a papat laptic formula, in maternitate.

Nu va pot descrie in cuvinte momentul in care am fost chemate sa alaptam. Emotiille erau mari, nu traisem nimic asemanator pana atunci. Cand am nascut-o , una dintre moase i-a facut cateva poze cu telefonul meu, din initiativa ei. M-am bucurat mult, ca pana am ajuns la ea m-am uitat continuu la acele poze si ma gandeam la marea intalnire. Drumul de la salonul in carea stateam, pana la salonul nou nascutilor mi s-a parut lung, la fiecare pas ma gandeam cum mai arata, daca s-a schimbat de cand am nascut-o, daca tot frumusica e, daca voi sti sa o alaptez. Cand am ajuns in salon toate mamicile cu copiii la san, iar asistentele de serviciu treceau pe la fiecare si le aratau cum sa-si pozitioneze corect bebelusii. Salonul era dotat chiar si cu scaunele speciale, pentru alaptare, lucru foarte util pentru cele care aveam epiziotomie. Eu am ajuns ultima, am respectat ora, la noua fix am fost acolo, nu am stiut ca pot sa ma duc si cu cateva minute mai devreme. Si ilinca ma striga, tipa de foame saraca, toti erau linistiti ca erau la sanul mamelor, numai ilinca ma astepta. Era ca o trompetica!

Am luat-o din patut cu toata dragostea, am pupat-o si am solicitat asteptand rabdatoare, sa-mi arate si mie cineva tehnica corecta. O analizam, ii priveam ochisorii mici, frumosi si gurita, cautatoare de laptic! Am pus-o singura la piept, dar ma cam „rontaia”. Aveam camasa speciala pentru alaptare, iar regula este sa iti speli inainte sinii si pe maini pentru a-l proteja pe bebelus. Cand a supt prima oara Ili am zis ca fericirea e aici, pe pamant. Ma simteam MAMA, o mama care voia sa alapteze. Era ceva foarte ciudat, pe de o parte, fericirea maxima, de a-ti vedea copilul sanatos la sanul tau, sugand cu putere, pe de alta parte, simteam niste intepaturi mici in san si dureri in abdomen pentru ca se contracta uterul in timp ce ea sugea. Sugea cu putere si incerca sa desfunde singurica, canalele galactofore, ca sa vina laptic. Era o scumpa, o luptatoare, nu se lasa, nici ea, nici eu. Mi-a explicat o asistenta sa-i pun caputul pe bratul meu, corpul ei lipit de mine, burtica la burtica, palma sa o pun intre picioarele ei, iar cu mana libera sa-i bag cat mai mult sanul in gura. Ma uitam la ea, o vedeam cum deschide gurita in cautarea sanului si cand deschidea gurita mai mult, atunci si eu ii bagam cat mai mult in gurita. Nu reuseam mereu, daca nu reauseam sa ii bag mai mult in gurita, scoteam sanul afara, bagandu-i in coltul gurii varful degetului mic si incercam sa o fac sa apuce corect.

Atunci cand sugea corect ma bucuram foarte mult pentru ca vedeam cum inghite, dar trebuia sa ma uit atent ca era atat de micuta, se vedea la gatul ei miscarea de inghitire. Nu stiu cat a apucat sa manance ca eu mai mult am exersat alaptarea. Asa a fost prima oara, numai ca, tocmai cand incepuse sa-mi placa si ea deprinsese oarecum tehnica atunci expirase timpul (20 min, uneori mai stateam si peste acest interval), trebuia sa plec si sa ma intorc peste trei ore. Imi parea rau ca trebuie sa plec, dar ma bucuram ca ma pot odihni. O pupam, ii faceam semnul crucii, ma rugam ca Dumnezeu sa aiba grija de ea si sa imi vina lapticul. Acum gandesc ca ma puteam odihni si langa ea, daca ar fi fost langa mine, poate chiar mai bine, se satura si ea sugand, adormea, iar eu adormeam privind-o sau o puneam in patut si ii mai dadeam laptic cand voia ea. Asa probabil s-ar fi desfundat canalele mai repede. Totusi nu intelegeam de ce nu-i cu mine, de ce trebuia sa-mi fie atat de dor de ea, pana venea ora alaptarii. Era copilul meu si il voiam alaturi! Sper sa se schimbe ceva in acest sens, la Filantropia! Asistentele, o data pe zi, ne verificau sanii (pentru a preveni complicatiile gen mastite, ragade), ne intrebau cum stam cu lapticul, ce mancam si ne puneau sa bem multa apa, lichide.

Vedeam in spital cum altor fete le curgea efectiv lapte din sani, isi udau camasile de lapte si la mine iesea laptic numai daca mulgeam putin. Una dintre asistente, la verificarea sanilor mi-a spus sa beau mai multe lichide, sa mananc cum trebuie si sa nu fiu nelinistita, ca lapticul o sa vina. Am continuat sa alaptez, am inceput sa beau si ceai de chimen cu anason, apa multa si am mancat normal, cu unele retineri, fara prajeli, fara ceapa, usturoi sau afumaturi, fructe, nu am consumat bauturi carbogazoase. Cam asta ar fi experienta din spital.

Distractia a fost cand am ajuns acasa! Am inceput sa o alaptez in continuare, dar tot nu vedeam eu lapticul care stiam ca trebuie sa vina! Si eu sunt una dintre mamicile care i-am dat lapte formula (ii dadeam cam 15 ml completarea). Cu aceasta practica am plecat din spital, un minus mare aici maternitatii - mi s-a "recomandat”, pana vine laptele, sa-i dau si completare. Primul sprijin in alaptare l-am avut de la sora mea (medic pediatru sustinator al alaptarii), care nu avea o experienta personala, dar stia beneficiile aduse de alaptare, atat mamei cat si nou-nascutului! Mi-a aratat cum sa pozitionez copillul corect, mi-a aratat cum sa ma mulg atat manual, cat si cu pompa si m-a incurajat ca o sa vina lapticul. Si a avut dreptate..... in a patra zi de la nastere m-am trezit cu sani tari, durerosi, gata sa explodeze, cu un bebelus care nu avea putere sa suga prea mult. Ma cam speriasem, nu voiam sa fac vreo mastita, nu voiam sa ajung la doctor in niciun caz. Bineinteles, primul ajutor mi l-a dat Ilinca, punand-o la san! Mi-am amintit ce am invatat la curs si am citit din ce aveam prin casa. Imi lasase sora mea un curs de puericultura in care descria exact situatia mea. Mi-am pus comprese cu apa calda si am inceput sa ma mulg usor cu mana, sanii se mai inmuiasera, durerea incepea sa treaca, am folosit si pompa la ambii sani si am pus-o pe Ilinca la san cat a vrut ea.

Inca ceva ce-mi amintesc, apropos de suplimentul de lapte formula - dupa ce manca puiul drag la san si ii mai dadeam si surplusul, dadea afara tot! Concluzia - fata se satura cu ce primea si asa nu am mai apelat deloc la acel supliment! Eram la dispozitia ei de cate ori voia! La inceput se invatase cu programul de alaptare din spital, sugea si apoi dormea fix trei ore. Nu pot sa zic ca nu mi s-a parut greu la inceput, dar era si frumos, abia asteptam sa se trezeasca sa ii dau sa suga. Era linistea deplina in ochisorii ei cand sugea. Imi placea apoi sa o privesc cum, dupa ce nu mai sugea continua sa abia gestul acela cu gurita, ca si cum ar suge in continuare! Am citit undeva pe internet intr-un articol, ceva ce mi-a placut foarte mult: o mamica spunea ca lapticul matern este primul vaccin al bebelusului. Ma gandeam cand alaptam la depresia post partum a unora dintre proaspetele mamici si ma intrebam cum poti fi deprimata daca alaptezi.Eram atat de linistita cand alaptam, incat uitam de toate problemele vietii cotidiene.De asta sustin ca, si la noi in tara, mamicile ar trebui sa beneficieze de sprijin atat fizic, cat si psihic in aceasta perioada de acomodare cu copilul, de “deprindere” a alaptarii, cel mai firesc si natural lucru din inceputurile relatiei mama si copil.

Sa va scriu si despre pozitiile de alaptare aplicate de mine (nu stiu daca sunt ca la carte, dar eu m-am simtit foarte bine cu ele)! Acum, va pot spune din proprie experienta ca se poate alapta in orice pozitie confortabila, tie si copilului tau. La inceput, cand bebelusii sunt mici, e important sa le sustinem gatul.

O aduceam pe Ilinca la sanul meu, nu ma aplecam eu catre ea. Imi placea sa o simt piele pe piele. Cand o alaptam in pozitia culcat, foloseam urmatoarele pozitii - ori intinsa pe o parte, cu bratul meu sub capul ei, tin minte ca imi puneam si o perna in spate, sa ma sprijin cumva, sa-mi tin spatele drept, iar picioarele nu le aveam in aceeasi linie cu trunchiul (mi se parea confortabil). Cateodata imi puneam sub bratul pe care statea ea o pernuta pentru a nu obosi. Cand alaptam culcata pe spate ma foloseam de perna pentru alaptare(dar se poate folosi orice perna, zic eu, pe care sa o pozitionezi cum simiti tu). Stateam culcata pe spate, pe Ilinca tot asa o puneam pe un brat de-al meu, iar sub brat imi puneam perna. Trebuie sa iti creezi un confort pentru a alapta, pentru ca nu-i poti spune copilului tau: „hai mama ca am obosit, mananci mai tarziu!”. Cateodata, chiar radea sotul meu si zicea ca nu mai avem loc de atatea perne, iar eu ziceam ca pentru Ilinca am creat Regatul Pernelor. M-am folosit mult de ele, la alaptarea in pat!
Am alaptat si in sezut, fara sustinere a spatelui si a bratelor, pentru mine era mult mai obositor. Am ajuns la concluzia ca, atunci cand copilul este mic chiar ai nevoie de sustinerea bratelor si a spatelui. Am alaptat stand pe un fotoliu cu doua brate - confort maxim, pentru spate si brat, iar pe Ilinca o puteam muta de la un san la altul, fara nicio problema.

Ca si tehnica, cred ca am invatat amandoua. E mai greu la inceput, pana copilul reuseste, ajutat, sa introduca cat mai mult din mamelon. Astfel se evita ranile. Mi s-a intamplat si mie sa ma rontaie si am stat cu laptic pe sani, cu sanii dezgoliti cateva minute. Merge garantat! Dupa ce Ilinca a invata sa suga totul a fost perfect! Sugea la cerere, iar lactatia mea crestea! Dupa ce termina de supt, ma mulgeam si puneam surplusul de lapte la congelator, etichetat cu data de colectare si expirare. M-am muls cam pana pe la 4 luni jumatate cand am crezut ca nu mai am asa mult laptic, pentru ca nu mai extrageam cu pompa atat cat eram obisnuita. M-a linistit medicul care o urmarea pe Ilinca, spunandu-mi ca atat timp cat ea ia in greutate si se dezvolta normal sa nu-mi fac griji, se echilibrase cumva cererea cu oferta de lapte. Dupa ce sugea Iilinca, eu mai scoteam cam 120-150 ml!

Acum am citit (pe blogul “mami alapteaza-ma”) ca as fi putut sa donez acest laptic pruncilor care aveau nevoie de lapte matern! Chiar sunt convinsa ca as fi putut alapta si alt copil, al altei mamici! Nu stiu cati din jurul nostru vad cu ochi buni acet lucru,dar mie mi se pare minunat! Si le felicit pe mamicile care au facut-o! Alaptarea pentru mine inseamna a oferi dragoste, sa alaptezi un pui de om care nu-i al tau si care poate are nevoie mare de lapte matern, ce dovada mai mare de dragoste poate fi!

Alaptand-o pe Ilinca, ca sa zic altfel, avand toate mesele ei la purtator, am plecat cu Ilinca in calatorii prin tara. Prima oara a fost la munte - la o luna si jumatate. La trei luni, am alaptat-o pe sezlong la mare. La trei luni jumate am facut turul tarii! Asa ca am alpatat-o la munte, pe plaja, in drumetii,pe munte, in masina. Imi placea cand eu stateam in pozitie sezut, iar ea sugea din picioare, asta se intampla, cam pe la 9 luni cand a inceput sa mearga singura. Sugea de foame, de sete, de alint, de drag, ea stia motivul.

In public nu am alaptat decat in prezenta personelor de sex feminin sau de fata cu prieteni apropiati. Acum nu cred ca as mai avea vreo retinere fata de nimeni! In parc am alaptat in locuri mai retrase. Pacat ca la noi sunt privite suspicios mamicile care alapteaza, si ele, la fel ca mamicile care dau biberonul cu lapte copilului lor, nu vor decat acelasi lucru, sa-l poata hrani de cate ori ii este foame!

Apoi, cand Ilinca a crescut, isi alegea pozitiile de alaptare - venea la mine in brate si ridica bluza, sugea culcat, in picioare, cum simtea! Ea a fost alimentata exlusiv cu lapte matern, timp de sase luni. Pe cel muls i-l dadeam cu biberonul! Foarte greu a acceptat biberonul, iar suzeta era o jucarie pentru ea!
Am fost o raritate in cercul de prieteni pentru ca am nascut mormal si am alaptat! Am avut doar vreo doua-trei exemple de acest gen, in jurul meu, de mamici care au alaptat.

Pacat ca mamicile fug de alaptare, pacat ca aud spunandu-se „eu nu am alaptat si sunt o fericita”. Pacat ca mamicilor nu li se arata cum se alapteaza si atunci apare teama - nu stiu daca bebelusul mananca destul, nu stiu cum sa-l pozitioneze, nu li se explica beneficiile alaptarii pentru ca, poate, unele dintre ele, nu au acces la surse de informatii in ceea ce priveste alaptarea. Una dintre surorile mele, a nascut acum doi ani si sapte luni, doi baietei. Nu i-a alaptat decat o luna si jumatate. Acum imi pare foarte rau ca nu am stiut cum sa o ajut, nu aveam informatii si nici experienta proprie a alaptarii.


Mamicile au nevoie de sprijin, au nevoie sa vorbeasca despre experienta alaptarii, au nevoie sa li se spuna ca e bine ce fac, nu au nevoie de comentarii de genul: are sase luni, gata, cat ii mai dai sa suga, pana la scoala? (eu am auzit asta) sau nu manca la masa destul (asta dupa ce incepe diversificarea) pentru ca il alaptezi sau – normal ca plange dupa tine cand pleci, v-ati prins, din acelasi motiv, ca alaptezi si multe altele.

Am auzit si ca e dependent de mine ca alaptez, dar mie chiar imi placea ca Ilinca sa-mi arate ca are nevoie de mine, asa cum si eu ii aratam ca am nevoie de toata dragostea ei, nu voiam sa fie independenta de la sase luni. Si acum dupa ce nu am mai alaptat-o, tot dupa mine se tine. Cred ca, acesti copii stau dupa noi pentru ca noi le acordam toata atentia necesara, pentru ca vad ca ne pasa de ei, pentru ca vad ca ne jucam cu ei, ca ii hranim, ca ii schimbam, ca iesim impreuna la plimbari, ca le acordam cat mai mult din timpul nostru, cum sa nu ne iubeasca, cum sa nu fie dupa noi..........! Si sunt convinsa ca si copilasii care nu au fost alaptati stau dupa mamicile lor din acelasi motiv, simt ca li se ofera dragoste si atentie. Nu alaptarea da dependenta de mama, ci relatia de iubire cultivata zilnic de cei doi.
Alaptarea m-a ajutat sa o alin atunci cand a venit momentul primilor dintisori (sapte luni) si oricand a simtit nevoia.

Au existat momente cand si ea ma alina pe mine, ma descarcam de orice traire negativa, alaptand-o. Cand era micuta nu prea accepta sa suga daca simtea vreo neliniste de-a mea, asa ca trebuia sa ma linistesc si apoi sa o alaptez, iar cand a mai crescut m-a acceptat oricare ar fi fost starea mea, pentru ca se invatase cu mine, incepuse sa ma cunoasca, accepta sa o hranesc fara sa-i afisez de fiecare data un zambet larg.


Despre alaptare cred ca as putea sa povestesc zile intregi, dar nu pot spune acelasi lucru despre experienta intarcarii.
Acum, dupa ce am intarcat-o pe Ili, va recomand sa fiti mult mai atente la cerintele copilului, ascultati-l, el stie cel mai bine ce vrea! Eu am crezut ca Ilinca nu mai e asa atasata de san, sugea numai la somnic si dimineata cand se trezea, pe timpul zilei nu mai solicita sanul! Alaptarea a fost cea mai frumoasa perioada de inceput a relatiei noastre de mama si fiica si, acum, realizez ca ne-ar fi placut sa dureze mai mult! Eu imi ziceam ca nu mai vrea san (fals) si "incurajata" de cei din jur ca am dreptate am zis ca vreau sa vad cum se comporta daca nu ii mai dau - si dimineata cand se trezea o imbracam si ieseam afara (in jur de 8 dimineata-era vara), ne zbenguiam amandoua prin parc, isi manca fructele si apoi mergeam acasa. In sufletul meu, inconstient, dar acum vad ce nu voiam sa vad atunci-imi ziceam ca e ok, dar niciodata nu am vazut-o ca pe o victorie, faptul ca nu a cerut sanul. La pranz dupa ce manca, sugea de cateva ori si adormea imediat. Noaptea la fel, dupa masa de seara, sugea si adormea foarte repede; pe timpul noptii sugea cam de doua ori! Nu ma deranja, cum am auzit alte mamici spunand „nu mai support, noaptea vreau sa dorm!”. Dormeam chiar foarte bine; cand voia laptic se ridica din patut si ma chema. O luam in pat, sugea si adormea imediat. Nu stiu cat mai era alimentatie, dar daca asta isi dorea copilul meu ii dadeam. Eu vad alaptarea ca pe daruirea dragostei. O dragoste neconditionata. A fost foarte dur pentru amandoua cand nu i-am mai dat la masa de pranz. Am plans si eu si ea! Nu vreau sa treceti prin asta! Am incercat tot felul de activitati cu ea, ca sa cada "lata" la somnic. Am reusit sa o adorm in brate cantandu-i diferite cantecele si ma puneam apoi langa ea sa ma simta totusi alaturi! Ii spuneam ca mai pastram laptic si pentru un viitor fratior sau o surioara. Chiar nu stiam ce sa-i spun ca sa nu sufere! Si ea se uita in ochii mei si zicea da! Nu stiu ce intelegea ea! In cateva nopti a adormit-o soacra mea! Tot asa.. cu cantecele!

Mamicilor, ma intreb acum, de ce nu am avut rabdarea necesara cu ea? De ce am inceput sa acord un mai mare interes alaptarii, dupa ce nu i-am mai oferit lapte puiului meu! Nu am fost sustinuta in continuarea alaptarii de nimeni, pentru ca nu prea vorbeam de alaptare, dar nici nu am cerut ajutorul, acum vad ca avem cui! Sora mea, pediatrul, imi spuneau sa am rabdare, ca se va intarca singura, dar parca n-am avut urechi, ce as fi vrut, sa-mi repete in fiecare zi? In cercul de prieteni, cu copii mici, unii bebelusi erau nealaptati, altii destul de putin! Acum, dupa aproape cinci luni de cand Ilinca nu a mai supt, consider ca numai copiii nostri ar trebui sa hotarasca cat vor sa suga si noi sa-i tratam cu interes maxim. Sunt convinsa ca exista situatii si le-as pune pe seama societatii in care traim si a dezinteresului fata de mama si copil cand mamicile sunt nevoite (unele) sa renunte la alaptare in favoarea intoarcerii la serviciu.

Am sustinut alaptarea in cercul de prieteni, chiar am aratat mamicilor cu nou-nascuti cum se foloseste o pompa, am aratat prin exemplul propriu pozitii de alaptare comode pentru a nu li se mai parea o corvoada! Am fost la dispozitia lor si la telefon, unele alapteaza si acum, iar altele au renuntat mult prea usor! Nu-i mai ascultati pe cei din jur, informati-va, cereti ajutorul, luati o decizie in deplina cunostinta de cauza si asupra consecintelor emotionale si fizice produse de intarcare! Cu sanii nu am avut nicio problema, nu am luat medicamente de oprire a lactatie, lactatia continuand cam doua luni dupa ce nu am mai alaptat.

Acum suntem bine, toata lumea s-a impacat cu ideea, dar sunt bucuroasa ca Ilinca nu a uitat de unde a papat laptic. Stie de unde, inca mai vine la sanul meu si e foarte bucuroasa cand e la pieptul care i-a dat laptic cu dragoste! Copiii nu uita! Tebuie sa ne ajutam intre noi! Am mai auzit cazuri de intarcare a unor bebelusi pe motiv ca tinerele mamici voiau la munte sau la mare.

Mamicilor, se poate merge si la munte si la mare si unde vreti voi cu copilul atasat la san. Cu Ilinca am plecat din Bucuresti de la o luna jum., iar la trei luni am fost cu ea la mare, am alaptat-o pe sezlong, sub umbreluta, iar la 3 luni jumatate am facut un tur al tarii in trei! Nu aveam nicio frica ca mi se imbolnaveste, atat timp cat o alaptam, si preferam amandoi, sa o stim langa noi!

Va pup si pe voi si pe bebelusii vostri, daca aveti! Si va spun de pe acum ca abia astept sa mai alaptez! Bucurati-va de aceste trairi si voi, si copilasul vostru!

Laptele matern - primul aliment pentru campioni

Javier Zanetti fotbalist la Inter Milano şi soţia lui, Paula Zanetti, promovează alăptarea.



"Bebeluşul hrănit cu lapte matern creşte sănătos şi puternic, ca un campion!"

Sursa: http://www.waba.org.my/

www.laptematern.ro

Din 5 februarie 2010 am lansat propriul site www.laptematern.ro care transmite acelasi mesaj "Mami, alapteaza-ma!".
Areşi secţiune de Forum, aşa că, vă aştept şi acolo să dezbatem.

Site-ul era în ideile mele de ceva timp, habar nu aveam ce mă aştepta, cunoştintele de programare îmi lipsesc cu desăvârşire şi pe de altă parte le şi înţeleg destul de greu. Aşa că m-am aruncat "cu capul înainte" şi la un moment dat am crezut că nu mai fac faţă.
Numai că cineva mi-a scos-o în cale pe Christa (cine frecventează attachmentparenting.ro şi părinţi.com o ştie cu siguranţă). Asaaaa.......şi "nemţoaică asta"........practic m-a împins de la spate şi a insistat cu grijă să termin mai repede site-ul. Încă nu este în formă finală, are mici scăpări pe care în timp sunt sigură că le vom rezolva.
Aşa că, dragă Christa, mii de plecăciuni şi milioane de mulţumiri că ai făcut posibil "să prindă viaţă" laptematern.ro.

Educaţie pentru alăptare

Incepând de azi am aprobare pentru a traduce informaţiile, gândurile, ideile scrise de o mama pe un blog drag mie www.hobomama.com.

Lauren Wayne este scriitoare şi mamă, in Seattle, Washington, SUA. Călătoreşte pe şine alături de soţul ei, Crackerdog Sam, copilul lor, Mikko Lint Picker, şi pisicuţa, d-na Pim. Încearcă în fiecare zi să fie mamă în mod intenţionat şi cu har.


"Am citit nenumărate cărţi şi site-uri pentru a mă pregăti să alăptez. Nu am avut luxul de a vedea mai mult de un cuplu mamă-copil alăptând, aşa că am vizionat clipuri video şi desene creionate cu săgeţi şi însemnări. Am incercat să-mi imaginez cum ar fi şi să vizualizez cum să-mi ţin copilul la piept. Am imitat poziţionarea capului copilului pentru a prinde mamelonul bine şi mi-am înghiontit soţul pentru a-i arăta ce am învăţat. Am învăţat toate etapele împreună cu soţul meu, ca şi când l-aş fi pregătit să alăpteze, dar, în realitate, doar pentru a-mi consolida ceea ce am citit şi în speranţa că el va putea să-mi amintească dacă voi greşi ceva.

Moaşa avea o păpuşă maronie în birou pe care o trata cu acelaşi respect pe care l-ar acorda unui bebeluş, înfăşurând-o cu atenţie în păturica ei după ce termina demonstraţia.
Mi-a arătat cum se ţine papuşă în poziţia burtică-pe-burtică, nu în poziţia de hrănire cu biberonul(“tummy-to-sky”). Am ţinut corpul mic de plastic pe pieptul meu pentru a vedea dacă am înţeles.
M-am simţit aiurea, dar nu atunci cand le-am văzut pe moaşe cu câtă dragoste schimbau păpuşa de scutec. Moaşele cred în importanţa repetiţiei acestui lucru şi eu la fel.

Când aveam 8 ani, mama mea a rămas insarcinată în mod neaşteptat şi, desigur, am fost curioasă să ştiu despre toate lucrurile nerostite şi ascunse. A fost momentul în care părinţii mei au luat cărţi despre “corpul nostru în schimbare” şi despre cum vin copiii. Nu îmi amintesc să fi evitat discuţia cu voce tare despre aceste subiecte sau să fi creat jenă.
M-am simţit oarecum indecentă citind aceste cărţi cu fotografii arătând oameni goi, chiar în sufragerie, împreună cu parinţii mei ------dar, hei, ei mi le-au dat!
Când fratele meu s-a născut, tatăl meu, roşu la faţa, a simţit nevoia de a explica circumcizia fratelui meu, în timp ce eu ma uitam lung la fratele meu nou-născut, aflat în incubator după operaţia sa ----de parcă l-aş fi întrebat!
(Adaug, băiatul meu este intact, fiind o decizie personală!)

Cu toate aceste lucruri noi, învăţate şi explorate, am găsit alăptarea, privind-o pe mama mea, ca fiind fascinantă şi un pic........ei bine, nu mă pot gândi la un cuvânt potrivit. Ruşinos? Deranjant? Am vrut să ma holbez, dar am considerat acest lucru ca fiind privat şi eu chiar nu ar trebui să mă uit. Am început să-mi hrănesc păpuşa proprie, o băgam sub tricou, dar numai în privat pentru a nu părea cuiva că aş fi vulgară.

Cum învăţam să alăptam? Cum sunt educate mamele să o facă? Multe din ele învaţă la cursuri sau din cărţi, ajutate de profesionişti: consultanţi în lactaţie, moaşe sau asistente medicale, iar apoi trecând prin proba de foc în care sunt aruncate: de a-şi hrăni proprii copii. Toate pregătirile sunt terminate şi apare un nou-născut flămând, aşteptând să fie hrănit, iar şi iar -------- noi am invăţat, dar ni se pare totul atât de străin.
Prima dată, când am aşteptat să mi se aducă bebeluşul la sân, m-am îngrijorat de faptul că asistentele medicale care planau asupra bebeluşului să nu gândeasca că aş fi fost o perversă.

Alăptarea se învaţă exact ca şi cum înveţi să te speli pe mâini sau să mănânci sau să te îmbraci ----nu există nici o educaţie cu semnificaţie clinică.
Evenimentele doar se întâmplă, deseori atât de natural, nimeni nu poate ajuta, doar văzând şi acţionând.

Şi aşa, mi-am găsit locul în educaţia alăptării, cu toate că nu sunt instruită profesional, nici măcar nu încerc sa fac ceva, nu fac altceva decât să-mi hrănesc copilul.
Aşa că, de fiecare dată cand îmi desprind sutienul şi îmi pun copilul la sân în restaurant, în casă, în autobuz, în parc, la concert, pe vapor, mă simt ca fiind un educator pentru alăptare! Arăt cum se face!"

Scris de Lauren Wayne, publicat pe site-ul www.hobo.mama

Tricouri albe ca laptele

În aceste tricouri ne veţi vedea începând de luni, 10 august 2009, în parcul Titan(fostul IOR) oferind pliante şi detalii despre alăptare. Nu ne ocoliţi! Încurajaţi-ne!

Ghid pentru alăptare

În căutările mele pe internet, am dat de un ghid în limba română cu informaţii despre alăptare. E tradus din limba spaniolă (nu ştiu de către cine!), probabil pentru comunitatea de români din Rioja (Spania), aşa că sunt prezente unele greşeli gramaticale, dar nu-i bai, oricum ajută în alăptare!
Vă invit să-l parcurgeţi ori de câte ori aveţi nevoie:
Lactatia materna

www.riojasalud.es/ficheros/lactancia-rumano.pdf