Intalnirea La Leche League, aprilie 2015 - Depasirea dificultatilor in alaptare

Intalnirile lunare La Leche League Bucuresti reprezinta o oportunitate unica de a afla mai multe despre acest mod natural de hranire a bebelusului/copilului - alaptarea.

Am auzit experiente neplacute de la unele mame care au depus eforturi mari pentru a reusi sa aiba un start bun in alaptare inca din maternitate. Multe dintre probleme ar fi putut fi evitate sau reduse in prealabil prin detinerea informatiei corecte.

Cum voi fi capabila sa alaptez? Cum voi depasi angorjarea? Cum imi voi vindeca ranile mamelonare? Cum trecem peste greva suptului? De ce nu ia bebelusul in greutate? Ce pozitii de alaptare sa mai incerc? – sunt intrebari frecvente la intalnirea La Leche League.

Va astept cu multe alte intrebari si experiente despre alaptare, sambata, 25 aprilie 2015, intre orele 17.00 si 19.00, prin bunavointa Ramonei Rosu - careia ii multumesc din suflet pentru sustinere! - in sediul Pronatalita pentru a discuta despre alaptare.

Intalnirea La Leche League este perfecta pentru cei interesati de alaptare - gravide, proaspete mame. Daca deja alaptati, va rugam sa participati si sa impartasiti din experienta personala. Nu este nevoie de inscriere prealabila, ci doar de un "Reminder" in calendarul personal, pentru a nu intarzia la intalnire!

Va multumesc!

BreastFeeding Inc.

Cu ceva timp în urmă am început traducerile articolelor dr. Jack Newman - un guru al alăptării în Canada. Articolele sunt extrem de utile și conțin informației actuale despre alăptare. Acestea erau însoțite și de o parte video.
Acum puteți beneficia de filme cu traducere în limba română, vinovată fiind o mămică ce trăiește în Canada și pe care am avut plăcerea de a o cunoaște mai mult virtual. Sper, cât de curând, să apară pe site și traducerile articolelor în limba română preluate de pe acest blog. Deocamdată, mă limitez a gândi și visa mult mai departe!!!E un pas înainte!

Mulțumim!

Puteți viziona filmele referitoare la atașarea corectă la sân a bebelușului, la utilizarea unui SNS, la vasospasm, la hrănirea cu paharul șamd, aici:

http://www.breastfeedinginc.ca/content.php?pagename=videos-romanian

Am lapte suficient pentru bebeluşul meu?

de Dr. Jack Newman, MD, FRCPC, Toronto, Canada


Mamele care alăptează întreabă de multe ori cum să-şi dea seama dacă au lapte matern suficient pentru bebeluşii lor. Sânul nu este biberon şi nu poţi să-l ridici în lumină şi să vezi câţi mililitri de lapte a băut copilul. Iar acesta este un lucru bun! Nu ar trebui să ştim cât de mult lapte bea copilul, ci mai degrabă dacă copilul se satură şi îşi ia suficient lapte. Societatea noastră este obsedată de cifre date de măsurători şi determină unele mame să nu accepte faptul că nu văd cantitatea exactă de lapte pe care o primeşte copilul. Cu toate acestea, există destule modalităţi pentru a şti dacă laptele este suficient pentru copil. Pe termen lung, creşterea în greutate a copilului este cel mai bun indiciu că mama are lapte suficient, dar regulile în ceea ce priveşte luarea în greutate sunt valabile pentru bebeluşii hrăniţi artificial şi există posibilitatea să nu se potrivească bebeluşilor alăptaţi.
Pe termen scurt, există diferite modalităţi de a şti dacă bebeluşul este satisfăcut: urmărind cât de bine se hrăneşte copilul, cum se comportă copilul după masă - este mulţumit, este satisfăcut sau îşi suge mână/pumnii?

Cum să ştiţi dacă aveţi lapte suficient

1. Bebeluşul suge în mod caracteristic. Un bebeluş care primeşte o cantitate suficientă de lapte matern suge într-un mod caracteristic. Mişcarea de supt arată astfel: gura larg deschisă–o pauză–gura închisă. Dacă vreţi să încercaţi voi să vedeţi despre ce e vorba, puneţi arătătorul sau alt deget în gură şi sugeţi ca şi cum aţi trage lichid cu paiul. Când sugeţi, bărbia coboară şi rămâne în această poziţie cât timp sugeţi din deget. Când vă opriţi din supt, bărbia revine la poziţia iniţială. Această pauză, pe care o sesizaţi dacă sunteţi atente la bărbia bebeluşului, reprezintă o gură de lapte când bebeluşul stă la sân. Cu cât pauza este mai mare, cu atât mai mult lapte a băut copilul. Odată ce înţelegeţi sensul acestei pauze, puteţi să nu mai daţi atenţie la toate absurdităţile pe care le auziţi despre orarul copilului la sân, este lipsit de sens. De exemplu, este lipsit de sens să vi se sugereze să vă hrăniţi copilul câte douăzeci de minute la fiecare sân. Douăzeci de minute de ce? Supt fără înghiţire? Supt şi înghiţire (cu unele pauze ale bărbiei)? Tipul de supt cu pauză lungă? Un bebeluş care are acest tip de supt (cu pauze) timp de douăzeci minute e posibil să nici nu mai aibă nevoie de al doilea sân. Un bebeluş care molfăie sânul (nu bea) timp de 20 de ore va pleca de la piept tot înfometat. Pe site-ul www.nbci.ca puteţi găsi filmuleţe care prezintă pauza pe care o face bărbia bebeluşului.
În cazul în care copilul suge cu acest gen de pauze lungi şi apoi înghite laptele, atunci copilul, probabil, va indica faptul că îi este suficient. În cazul în care copilul suge fără să înghită şi să bea laptele (prin urmare, puţin sau fără pauză), probabil îi este încă foame. În cazul în care laptele curge bine copilul poate alege fie să-l bea, fie să ia o pauză mică (de fapt copilul nu are nevoie să sugă continuu şi cei mai mulţi copii nu o fac). În cazul în care laptele nu curge bine, atunci copilul va fi "forţat" să sugă fără să bea. În cazul acesta, utilizaţi compresia sânului pentru a ajuta să vină mai mult lapte.

2. Scaunele bebeluşului. În primele zile după naştere, bebeluşul elimină meconiu, o substanţă de culoare verde închis, aproape neagră, care se adună în intestinele bebeluşului pe timpul sarcinii. Se elimină în primele zile după naştere, iar din a treia zi scaunele încep să capete o culoare mai deschisă, normală pe măsură ce copilul primeşte mai mult lapte matern. După a patra zi de la naştere, scaunele încep să aibă, de obicei, aspectul scaunelor normale pentru un copil alăptat. Acestea pot prezenta o consistenţă de la păstoasă la apoasă, au culoarea muştarului şi, de obicei, miros foarte puţin. Cu toate acestea, scaunele pot diferi foarte mult faţă de această descriere. Pot fi de culoare verde sau portocalie, pot conţine cheaguri sau mucus sau pot avea consistenţa spumei de ras (pline de bule de aer). Variaţia de culoare nu înseamnă că bebeluşul are vreo problemă. Atâta vreme cât copilul primeşte doar lapte matern şi începe să aibă scaune mai deschise la culoare după ziua a 3-a de la naştere, înseamnă că îi merge bine.
Fără să devină o obsesie, este bine să monitorizaţi frecvenţa şi cantitatea scaunelor, pentru că este una dintre cele mai bune modalităţi, alături de observarea felului în care suge, de a şti dacă bebeluşul primeşte lapte suficient. După primele trei sau patru zile de la naştere, numărul scaunelor ar trebui să crească, astfel încât până la sfârşitul primei săptămâni, bebeluşul ar trebui să aibă cel puţin două sau trei scaune galbene substanţiale în fiecare zi. În plus, mulţi sugari murdăresc scutecul aproape după fiecare masă. Un bebeluş care continuă să elimine meconiu şi în a patra sau a cincea zi de la naştere trebuie dus de urgenţă la medic. Bebeluşii care au doar scaune maronii probabil că nu primesc lapte suficient, dar nu este un indiciu foarte sigur.
După primele trei sau patru săptămâni de la naştere, unii copii alăptaţi îşi pot schimba brusc ritmul scaunelor, de la mai multe pe zi la un scaun la trei zile sau chiar mai puţin. Sunt bebeluşi care nu au scaun timp de 20 zile sau mai mult. Dacă bebeluşul are o stare generală bună şi scaunul este păstos sau moale şi de culoare galbenă, nu este vorba de constipaţie şi nu trebuie să vă faceţi probleme. Nu este nevoie de nici un tratament, pentru că este un lucru normal, iar normalul nu se tratează.
Orice bebeluş care are vârsta între 5 şi 21 de zile şi nu are cel puţin un scaun substanţial în 24 de ore trebuie văzut imediat de medic. Dacă acelaşi copil udă cel puţin 6 scutece pe zi, atunci înseamnă că nu este nimic îngrijorător şi îşi ia suficient lapte matern. În general, scaunele puţine pot însemna un aport insuficient de lapte în această perioadă. Categoric, există şi excepţii şi copilul poate să fie foarte bine, dar este mai înţelept să vă asiguraţi de acest lucru.

3. Urina. Dacă bebeluşul are şase scutece pline (nu doar ude)în 24 de ore, după 4 sau 5 zile de la naştere, puteţi fi sigure că bebeluşul primeşte lapte din belşug (în cazul în care îl alăptaţi exclusiv). Din păcate, scutecele super absorbante de astăzi par de multe ori uscate şi când sunt pline de urină; totuşi, dacă sunt pline, sunt şi grele. Evident, indiciul acesta nu este valabil dacă îi daţi copilului supliment de apă (care este oricum inutil pentru copiii alăptaţi, iar dacă i-l daţi cu biberonul, poate afecta alăptarea). Urina bebeluşului trebuie să fie aproape incoloră după primele zile de la naştere, dar dacă se întâmplă să aibă câteodată o culoare mai închisă, nu este motiv de îngrijorare.
În primele două sau trei zile de la naştere, unii bebeluşi au urina de culoare roz sau roşie. Acesta nu este un motiv de îngrijorare şi nu înseamnă că bebeluşul este deshidratat. Nimeni nu ştie semnificaţia exactă a acestui lucru şi nici măcar dacă este anormal. Fără îndoială, are legătură cu un aport redus de lapte matern, în comparaţie cu bebeluşii alimentaţi artificial în această perioadă, dar bebeluşul hrănit artificial nu este standardul după care se judecă alăptarea. Cu toate acestea, culoarea roşiatică a urinei ar trebui să atragă atenţia asupra poziţionării corecte la sân a copilului. Mama trebuie să se asigure că bebeluşul trage lapte din sân. În primele zile de la naştere, bebeluşii ajung la laptele matern doar dacă sunt bine poziţionaţi la sân. În această situaţie, problema nu se rezolvă dacă îi daţi bebeluşului apă cu biberonul sau cu ceaşca sau îl hrăniţi cu degetul(“finger feeding”). Singurul rezultat este că bebeluşul va pleca din spital fără să mai urineze roşiatic. Soluţia adevărată este corectarea poziţiei la sân şi folosirea compresiei sânului. Dacă reaşezarea la sân şi compresia nu cresc aportul de lapte, există modalităţi de a oferi lichide suplimentare fără să folosiţi biberonul (aşa-numitele accesorii de lactaţie). Limitarea duratei sau frecvenţei meselor la sân poate, de asemenea, contribui la scăderea laptelui matern.

Următoarele indicii nu sunt relevante

• Nu vă simţiţi sânii plini. Este normal să nu simţiţi că aveţi sânii plini după primele zile sau săptămâni de la naştere. Corpul vostru se adaptează cerinţelor bebeluşului. Schimbarea aceasta poate apărea destul de brusc. Sunt însă mame care alăptează perfect, dar care nu-şi simt niciodată sânii plini sau tari.
• Bebeluşul doarme toată noaptea. Nu e neapărat adevărat. Un bebeluş care doarme toată noaptea la 10 zile de la naştere, de exemplu, s-ar putea, de fapt, să nu primească lapte suficient. Un bebeluş care este prea somnoros şi trebuie trezit pentru a fi hrănit sau care este “prea cuminte” s-ar putea să nu primească lapte suficient. Există multe excepţii, dar e bine să cereţi rapid sfatul unui specialist în astfel de cazuri.
• Bebeluşul plânge după ce mănâncă. Deşi copilul poate plânge de foame după ce mănâncă, există şi alte motive care să-l facă să plângă, de exemplu colicile. Nu limitaţi numărul de mese. Aveţi grijă ca bebeluşul să termine mai întâi de supt la un sân înainte să îl puneţi şi la al doilea.
• Bebeluşul mănâncă des şi/sau stă mult timp la sân. Pentru unele mame, un interval de trei ore între mese poate fi puţin, pentru altele poate fi mult. Pentru unele, o masă care durează 30 de minute poate fi lungă, pentru altele poate fi scurtă. Nu există reguli care să spună cât de des trebuie să sugă un bebeluş sau cât de mult să stea la sân. Nu este adevărat ca 90% din masa respectivă este “consumată” în primele 10 minute. Lăsaţi copilul să-şi facă propriul program de masă şi lucrurile se vor rezolva de obicei de la sine, dacă bebeluşul este poziţionat bine la sân şi ajunge să bea laptele matern şi dacă are cel puţin două sau trei scaune substanţiale galbene în fiecare zi. Nu uitaţi, sugarul poate sta la sân şi două ore, dar dacă în toată această perioadă nu se hrăneşte cu adevărat(deschide gura mare – pauză – închide gura) decât două minute, îi va fi foame în continuare. Dacă sugarul adoarme repede la sân, puteţi apăsa sânul pentru ca laptele să continue să curgă. Luaţi legătura cu medicul specialist, dar nu vă grăbiţi să introduceţi suplimente. Dacă însă este nevoie cu adevărat de suplimente, există modalităţi de a face acest lucru fără să folosiţi tetine.
“Dacă mă mulg, nu obţin mai mult de 50 de ml de lapte”. Asta nu înseamnă nimic şi nu trebuie să vă lăsaţi influenţată de astfel de măsurători. Prin urmare, nu recurgeţi la pompa pentru sân doar “ca să ştiu cât lapte am”. Cele mai multe mame au lapte din belşug. Problema este că bebeluşul nu primeşte tot laptele mamei, fie pentru că nu stă bine la sân, fie pentru că nu suge eficient, fie din ambele cauze. De obicei, astfel de probleme se rezolvă.
• Bebeluşul nu refuză biberonul după ce suge la sân. Nu înseamnă neapărat că îi este foame. Nu este un test bun, mai ales că biberoanele pot afecta alăptarea.
• Bebeluşul de cinci zile se îndepărtează brusc de sân, dar tot îi mai este foame. Nu înseamnă că “s-a terminat” laptele sau că este mai puţin. Chiar dacă nu s-au săturat, bebeluşii adorm de multe ori la sân în primele săptămâni de la naştere atunci când fluxul de lapte încetineşte. Când se fac mai mari (4-6 săptămâni), nu se mai mulţumesc să adoarmă, ci încep mai degrabă să se îndepărteze de la sân sau să plângă. Nu s-a schimbat cantitatea de lapte a mamei, ci modul de a reacţiona al bebeluşului. Folosiţi compresia sânului pentru a creşte fluxul de lapte.

Notă despre cântare şi măsurarea greutăţii

1. Cântarele sunt diferite. În experienţa noastră, am descoperit diferenţe semnificative de la un cântar la altul. Greutatea copilului se notează de multe ori greşit. Un scutec plin poate cântări 250 de grame sau mai mult, aşadar bebeluşii ar trebui cântăriţi dezbrăcaţi sau cu un scutec nou-nouţ.
2. Multe reguli legate de luarea în greutate provin din observaţiile făcute asupra bebeluşilor hrăniţi artificial. Aceste reguli nu se aplică neapărat bebeluşilor alăptaţi. O greutate iniţială mică poate fi compensată mai târziu prin corectarea alăptării. Graficele de creştere sunt doar ghiduri generale.


Sursa

Tehnici de alăptare pentru prevenirea şi tratarea mastitei

Importanţa unei bune ataşări la sân pentru o alăptare eficientă
O cauză probabilă a mastitei este eşecul de a elimina laptele din sân în mod eficient; prin urmare, este important să se înţeleagă modul prin care un copil scoate laptele.
Pentru a scoate laptele eficient şi eficace, un copil trebuie să fie ataşat corect la sân şi sa i se permită să sugă fără nici o restricţie de timp. Scoaterea laptelui ar trebui să fie reglementată de nevoia copilului de a se hrăni. În cazul în care copilul este incorect ataşat la sân sau în cazul în care timpul său la sân este cu acces restricţionat, el nu va putea elimina laptele din sâni în mod efectiv sau eficient. Producţia de lapte este un proces continuu deci, dacă laptele nu este eliminat pentru a se forma din nou, volumul de lapte din sâni poate depăşi capacitatea alveolelor de a stoca confortabil. Dacă această situaţie nu se rezolvă poate provoca angorjarea sânilor şi mastită, pe termen scurt, şi poate afecta producţia de lapte, pe termen lung.

Producţia de lapte
În timpul sarcinii sânii sunt "pregătiţi"pentru producţia de lapte prin creşterea treptată a nivelului prolactinei serice în fluxul sanguin matern. Acţiunea prolactinei este inhibată de prezenţa unor niveluri ridicate ale hormonilor steroizi placentari, estrogenul şi progesteronul, iar producţia de lapte nu poate începe până când nivelurile acestor hormoni nu au scăzut în mod suficient, după expulzarea placentei.
Sub acţiunea fără inhibiţii a prolactinei, secreţia de lapte începe de la baza celulelor alveolare, unde se formează mici picături care migrează spre membrana celulelor apicale şi sunt extrudate în canalele alveolare pentru a fi stocate.
Iniţial, producţia de lapte este menţinută de nivelul ridicat al prolactinei. Cu toate acestea, nivelurile de prolactină scad treptat şi după câteva săptămâni, eliminarea laptelui devine principiul de conducere: "trage" mai degrabă decât sa “apeşi “. Este o schimbare: de la controlul hormonal al prolactinei în sange, la un control local autocrin. Acestă constă în eliminarea continuă a unei peptide supresoare cunoscută ca inhibitor de feedback al alăptării care permite cantităţii de lapte produsă să fie egală cu cantitatea de lapte scoasă din sân.
Când sinteza de lapte începe, o mamă experimentează modificări cardiovasculare considerabile, inclusiv un flux crescut de sânge în sân, care poate începe să se simta încălzit şi "umplut", chiar dacă volumul de lapte produs nu este încă foarte mare. Intervalul de timp dintre livrarea placentei şi producţia abundentă de lapte variază, dar pare a fi, în medie, de 48-96 de ore sau de 2-4 zile după naştere.

Să învăţăm să alăptăm
Pentru fiecare mamă, cu fiecare copil pe care îl are, alăptarea este o abilitate care se învaţă, numai dacă producţia de lapte este "naturală". Femeile care dau naştere în culturi în care privirea unui copil la sân este un lucru banal, pot fi mai bine dotate din punct de vedere al expertizei disponibile în comunitate şi al aşteptările lor, dar chiar şi pentru ele alăptarea este o abilitate care trebuie să fie achiziţionată prin practică.
În timpul primelor câteva zile până când lapte abundent este produs, sânii sunt moi, şi atât mama cât şi copilul au timp să înceapă să înveţe cum să alăpteze. Atunci când sânii devin mai plini, temporar este mult mai dificil să se ataşeze bebeluşul bine la sân de la început dacă mama nu a practicat deloc alăptarea.


Cum suge un copil
În scopul de a se hrăni bine, un copil are nevoie de a-şi crea o tetină din sân, care constă în aproximativ o treime din mamelon şi două treimi de ţesut mamar. Acest lucru garantează că limba copilului este în imediata apropiere a sinusurilor galactofore, care colectează laptele de la toţi lobii din sân şi converg sub areolă. Sugari pot extrage apoi laptele din sinusurile galactofore folosind o mişcare a limbii ca un val împotriva ţesutului mamar. Acest proces este ajutat de reflexul oxitocinei care stimulează sugarul sa
înceapa să se hrăneasca şi ajută laptele să curgă prin canalele alveolare.

Un copil incorect ataşat la sân cauzează dureri mamei. Durerea în contextul
alăptarii, la fel ca în toate aspectele experienţei umane, fiind o indicaţie că prejudiciul este în curs sau a fost făcut. Răspunsul de supravieţuire este de a evita sau de a remedia cauza. În cazul în care mama se confruntă cu dureri ale mamelonului, cauza frecventa ar fi că sfârcul este în curs de comprimare între limba copilului şi a palatului tare şi că încearcă să elimine laptele din sinusurile galactofore. În cazul în care aceasta va continua, va rezulta o rană în mamelon, care se poate infecta.
În cazul în care ataşarea proastă nu cauzează dureri mamei sau mamelonului, apoi alimentarea sub-optimă continuă până la apariţia simptomelor. Aceste simptome se pot vedea asupra copilului, cum ar fi: nu creşte în greutate, pierde în greutate, se hrăneşte foarte frecvent, hrănirea durează mult timp, are dureri abdominale cu “vânturi”, are scaune explozive, are vărsături dupa alăptare sau asupra mamei, cum ar fi angorjarea sânilor, mastită sau efecte asupra producţiei de lapte.

Răspunsul adecvat este sa i se permite sugarului să ia o "gură plină" din sân, astfel încât mamelonul sa fie luat adânc în gura lui, până la intersecţia palatului tare cu cel moale. Limba sugarului va fi apoi în contact cu areola şi cu ţesutul care stă la baza sânului şi nu numai cu mamelonul. Atunci când acest lucru este realizat, sugarul încetează de a mai provoca dureri mamei lui si este capabil de a scoate eficient mai mult lapte.

Semne ale unei bune ataşări la sân
Un copil care este bine ataşat la sân, se hrăneşte cu o gura largă şi o limbă activă şi acest lucru este evident prin ritmul hrănirii. În primă faza bebeluşii sug de cateva ori rapid, se stimulează reflexul oxitocinei şi se eliberează lapte. Apoi, el modifica suptul, îl încetineşte, suptul e mai lent cand laptele începe să curgă şi, de obicei, sugarul poate fi văzut sau auzit ca înghite. Uneori bebeluşul face pauză de supt, aceste pauze devenind mai frecvente pe parcursul hrănirii, iar debitul laptelui încetineşte. Organismul sugarului este relaxat cand se hrăneste şi nu are dificultăţi de respiraţie. Bebeluşul rămâne ataşat la sân pe durata alăptării, până când el este gata să se opreasca, iar atunci când a golit spontan sânul devine somnoros sau calm. Un copil care lasă sânul cu suferinţă sau nelinişte e posibil să nu fi fost bine ataşat şi are nevoie de ajutor pentru a lua sânul mai mult în gura. Excepţie de la acest lucru este cazul în care copilul are nevoie să se oprească după un minut sau două de hrănire atunci când fluxul de lapte este la apogeu, în scopul de a scoate aerul. Copilul apoi revine la acelaşi sân până când va termina de supt. El indică faptul că a terminat prin eliberarea sânului. Mama poate oferi sânul celalalt, pe care copilul îl va accepta sau nu, în funcţie de pofta de mâncare.


O mamă nu ar trebui să întrerupă alăptarea sau să încerce să grăbească prin agitarea copilul la sân. Ea trebuie să lase copilul să continue până când el este gata să se oprească. Unui copil mic ii poate lua un timp mai îndelungat pentru hrană în primele câteva zile şi poate face pauze frecvente în timpul ei.

Femeile au diferite dimensiuni ale areolei; în cazul în care un copil este bine ataşat se poate ca areola să nu fie vizibilă. În cazul în care areola este suficient de lată pentru a se vedea şi în cazul în care copilul este bine ataşat, atunci o mare parte din areolă va fi mai vizibilă deasupra buzei superioare a bebelusului decât sub buza inferioara. În cazul în care corpul copilului este aproape orizontal, mama şi specialistul în alăptare pot vedea areola deasupra buzei superioare. Dar dacă copilul este în poziţie aproape verticală, este dificil pentru mamă să vadă aceasta. Specialistul în alăptare şi mama pot vedea sau simţi că bărbia sugarului atinge sânul, dar numai specialistul în alăptare poate vedea dacă buza inferioară a copilului este întoarsă şi departe de baza mamelonului. Nu există nici un motiv pentru a încuraja mama să se uite la buza inferioara a sugarului; în cazul în bărbia sugarului este cât mai aproape de cum ar trebui să fie este dificil pentru mamă să vadă buza inferioară şi există mai multe semne de încredere de care ea se poate folosi.
Ambele pot vedea că obrajii copilului sunt rotunjiţi şi nu scobiţi sau supţi şi că ritmul de acţiune al maxilarului se extinde până la urechi.
Hrănirea ar trebui să fie liniştită, cu sugar liniştit. Hrănirile însoţite de zgomot, cu înghiţiri zgomotoase sugerează faptul că sugarul nu este optim ataşat.

Ajutorarea mamei pentru a obţine o ataşare corectă la sân
Mama ar trebui să stea confortabil. În cazul în care ea stă aşezată, spatele ei ar trebui să fie drept şi genunchii uşori ridicaţi. Capul copilului ar trebui să fie pe antebraţul mamei, nu în scobitura cotului, care este prea departe de sân şi de mamelon. Copil trebuie să fie întors spre mama şi totuşi să fie capabil să vină până la sân de jos, astfel încât ochii copilului să ia contact cu mama. O pernă, unele din haine pliate, sau alte mijloace de susţinere a greutăţii copilului, pot fi utile pentru a ajuta la realizarea acestui lucru. Mama să se asigure că braţul copilului nu este între organismul său şi sân. Alternativ, braţul copilului poate fi ascuns în jurul corpului mamei.

În cazul în care sânul este suficient de mare să aibă nevoie de un sprijin, mama poate susţine sânul cu mana ei. Degetul ei mare se odihneste uşor pe partea de sus a sânului.
Ridicarea uşoară a sânului va face ţesutul mamar mai ferm. Dacă un sân este foarte mare, mama işi poate folosi degetele pentru a sprijini partea inferioară a sânului, de asemenea.

Corpul copilului şi umerii ar trebui să fie susţinuti în aşa fel încât capul sa fie liber, să se extindă uşor pentru a fi adus la sân. Bebeluşul ar trebui să fie poziţionat astfel încât gura lui sa atingă mamelonul, cu scopul de a-l stimula pentru a deschide gura larg şi întinde limba. Bebeluşul poate fi pus la sân imediat astfel încât bărbia şi maxilarul inferior să ajungă primele la sân, în timp ce gura lui este încă larg deschisă. Scopul este acela de a obţine ca buza de jos şi maxilarul să fie cât mai departe posibil de baza mamelonului. Acest lucru îi permite să ia din sân cât mai mult posibil şi să se hrănească într-o manieră eficientă pentru eliminarea laptelui şi fără durere pentru mamă. Bebeluşul ar trebui adus la sân - este important să nu se împingă sânul către bebeluş.

Sursa