Era cazul sa adopte Codul si in Romania.
UNICEF, o serie de ONG-uri si unele mame au facut posibil ca proiectul de lege sa ajunga in Camera Deputatilor si Senat.
Se afișează postările cu eticheta lapte praf. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lapte praf. Afișați toate postările
marți, 14 iunie 2011
duminică, 12 iunie 2011
Unicitatea laptelui matern - anticorpii
Sistemul imunitar al nou-născutului crește rapid de la o dimensiune mică la naştere datorită microflorei intestinale obţinută în mod normal de la mamă, la naștere şi după aceea.
În timp ce are loc construirea sistemul său imunitar, nou-născutul este susţinut de anticorpi IgG transplacentari, ce conţin, de asemenea, anticorpi anti-idiotip. Al doilea mod de transfer de imunitate se produce prin intermediul laptelui matern. Sunt prezente numeroase componente majore de protecţie, cum ar fi anticorpi IgA şi lactoferină. Copilul alăptat este mult mai bine protejat împotriva numeroaselor infecţii. Alăptarea, de asemenea, pare să stimuleze în mod activ sistemul imunitar al copilului de anti-idiotipuri, prin absorbţia de limfocite, citokine etc. din lapte.
Laptele matern, în special colostrul, este bogat în factori de rezistenţă, inclusiv imunoglobuline. În principal: IgA; proactivatorii C4, C3, C3 şi lactoferina, proteina de legare a fierului, un compus care conţine azot, care promovează creşterea Lactobacillus bifidus; un acid gras cu proprietăţi antistafiloccocice; interferon, proteina antivirală şi leucocite vii.
Depozitarea laptelui uman, așa cum se face în Europa, reduce sau diminuează rolul unora dintre aceşti factori, în funcţie de metoda de stocare (congelare sau pasteurizare). Cu toate acestea, toate metodele de stocare distrug leucocitele vii, care sunt deosebit de abundente în colostru, iar consecinţele acestei pierderi sunt destule.
Șobolanii nou-născuţi infectați cu Klebsiella au murit, dacă nu au supt lapte. Laptele proaspăt de şobolan are rol de protecţie, dar laptele de şobolan congelat nu are acest rol; prin urmare, protecţia împotriva Klebsiella este aparent cauzată de leucocitele colostrale, deoarece leucocitele restaurau efectele protectoare.
La om efectele leucocitelor colostrale în protecţia glandei mamare materne sau a tractul gastro-intestinal al copilului nu sunt cunoscute, deşi dovezile sugerează că laptele proaspăt uman, de asemenea, conferă rezistenţă. O notă de precauţie sună cam așa: cu toate acestea, alt lapte decât cel de mamă nu poate proteja copilul în acelaşi mod.
Prin urmare, copilul alăptat continuă să fie mai bine protejat împotriva diverselor infecţii pentru mulți ani. Protecţia de lungă durată împotriva anumitor boli imunologice, cum ar fi alergiile şi boala celiacă este de remarcat, de asemenea.
Laptele conţine o multitudine de componente care pot oferi protecţie imunitară sugarilor şi pot promova, de asemenea, dezvoltarea de competenţe imunitare neonatale. În plus, aceşti factori speciali sunt esenţiali pentru protecţia glandei mamare, sursa de hrană a bebelușilor, de la colonizarea patogenă până la eşecul lactaţiei.
Laptele matern facilitează, de asemenea, stabilirea unei flore intestinale care inhibă colonizarea multor agenţi patogeni şi stimulează creşterea de microorganisme benefice. Imunitatea maternă poate fi transferată la copil prin anticorpi, în primul rând de tipul IgA, precum şi prin leucocite, inclusiv efectoare şi limfocite T de memorie. În acest fel, se asigură protecţie împotriva agenţilor patogeni la care mama a fost expusă.
O serie de componente imunostimulatoare din lapte, în special citokinele, pot proteja împotriva proteolizei intestinale. Aceste componente pot contribui la creşterea sistemului imunitar imatur al copilului. În acelaşi timp, factorii anti-inflamatori din laptele matern ajută la modularea răspunsurilor citokinei la infecții, facilitând astfel apărarea și minimalizând, în acelaşi timp, deteriorarea ţesutului, cum ar fi cel care apare la sugarii cu enterocolită necrozantă.
Laptele matern conţine o mare varietate de factori imunologici. Pe lângă factorii nespecifici umorali (lactoferina, lizozima etc) pot fi identificate imunoglobuline diverse (IgA, IgG, IgM). Factorul IgA este rezistent la digestia proteolitică și constituie cea mai mare fracţiune de imunoglobuline. Activitatea specifică a IgA este îndreptată împotriva unui număr mare de organisme patogene entero-şi bronhopulmonare. Formarea de anticorpi anti-idiotipici la sugari este indusă de anticorpii din laptele matern. Printre componentele celulare, macrofagele din laptele matern par să joace un rol de protecţie la nivel local, a intestinului sugarului; funcţia fiziologică a limfocitelor T nu a fost elucidată încă. În ciuda rezultatelor contradictorii, o serie de studii epidemiologice furnizeze dovezi că alăptarea este asociată cu o incidenţă mai redusă a bolilor gastrointestinale şi pulmonare infecţioase la sugari.
IgA conţine toate tipurile de anticorpi; IgG are o mare varietate de anticorpi la viruşi, rickettsiae, protozoare, antigene H de Salmonella şi antitoxine bacteriene şi anticorpi incompleți Rh, fracţiunea IgM conţine anticorpi la antigenele O de Enterobacteriaceae, aglutinine Rh şi sifilis.
Fără îndoială, multe componente care constituie repertoriul de agenţi imunitari şi imunomodulatori din laptele matern interacționează sinergic pentru a proteja, atât glanda mamară, cât și bebelușii, de invazia microorganismelor patogene.
Un alt aspect al laptelui uman ca un inductor de gazdă la rezistenţă este factorul bifidus care promovează dezvoltarea microflorei caracteristice; deoarece Bifidobacteria metabolizează o varietate de zaharuri, care produc cantităţi mari de acizi acetic şi lactic, şi a urmelor de acizi formici şi sucinici, aceste organisme afectează pH-ul şi, prin urmare, anumiţi factori de rezistenţă. Alţi factori prezenţi în lapte includ lizozime, interferon și celule imune, toate acestea promovează laptele ca gazdă rezistentă la infecții.
Anticorpii din laptele matern înfășoară mucoasa sugarilor și au un rol clar de protecție. Acest lucru a fost studiat intensiv pentru bolilor infecţioase, cum ar fi rotavirus, E. coli, poliomielita, şi pentru retrovirusuri. În modelul cu rotavirus, antirotaviralul IgA poate fi detectat în scaunul copilului alăptat, dar nu poate fi găsit la cel hrănit cu lapte praf.
Dintr-o serie mare de femei care alăptau și erau infectate cu HIV-1 în Rwanda, au fost detectați în lapte, mai frecvent, anticorpii anti-HIV ai izotipului IgG, urmați de IgM. Surprinzător, cei anti-HIV-1 IgA au fost mai puţin frecvenți.
Prezenţa IgA, precum şi persistenţa răspunsului IgM-ului în timpul perioadei de alăptare a fost asociată cu un risc mai mic de transmitere HIV de la mamă la copil.
La om, anticorpii din laptele matern joacă un rol important în protejarea copiilor de infecții cu agenţi patogeni care au un portal de intrare în mucoasă.
În ţările sărace şi cu salubritate scăzută, cu rate ridicate de infectare, incidenţa infecţiilor bacteriene este cea mai scăzută la sugarii alăptaţi.
Toate aceste avantaje ale laptelui matern sunt dificil de demonstrat în societăţile cu standarde ridicate de salubritate şi rate scăzute de infecţie. Rata de infectare şi mortalitate la copii, de fapt, a scăzut în ţările dezvoltate ca practică a scăderii ratei alăptării.
Surse:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12727640
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11795053
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12850343
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/8446110
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/4327608
În timp ce are loc construirea sistemul său imunitar, nou-născutul este susţinut de anticorpi IgG transplacentari, ce conţin, de asemenea, anticorpi anti-idiotip. Al doilea mod de transfer de imunitate se produce prin intermediul laptelui matern. Sunt prezente numeroase componente majore de protecţie, cum ar fi anticorpi IgA şi lactoferină. Copilul alăptat este mult mai bine protejat împotriva numeroaselor infecţii. Alăptarea, de asemenea, pare să stimuleze în mod activ sistemul imunitar al copilului de anti-idiotipuri, prin absorbţia de limfocite, citokine etc. din lapte.
Laptele matern, în special colostrul, este bogat în factori de rezistenţă, inclusiv imunoglobuline. În principal: IgA; proactivatorii C4, C3, C3 şi lactoferina, proteina de legare a fierului, un compus care conţine azot, care promovează creşterea Lactobacillus bifidus; un acid gras cu proprietăţi antistafiloccocice; interferon, proteina antivirală şi leucocite vii.
Depozitarea laptelui uman, așa cum se face în Europa, reduce sau diminuează rolul unora dintre aceşti factori, în funcţie de metoda de stocare (congelare sau pasteurizare). Cu toate acestea, toate metodele de stocare distrug leucocitele vii, care sunt deosebit de abundente în colostru, iar consecinţele acestei pierderi sunt destule.
Șobolanii nou-născuţi infectați cu Klebsiella au murit, dacă nu au supt lapte. Laptele proaspăt de şobolan are rol de protecţie, dar laptele de şobolan congelat nu are acest rol; prin urmare, protecţia împotriva Klebsiella este aparent cauzată de leucocitele colostrale, deoarece leucocitele restaurau efectele protectoare.
La om efectele leucocitelor colostrale în protecţia glandei mamare materne sau a tractul gastro-intestinal al copilului nu sunt cunoscute, deşi dovezile sugerează că laptele proaspăt uman, de asemenea, conferă rezistenţă. O notă de precauţie sună cam așa: cu toate acestea, alt lapte decât cel de mamă nu poate proteja copilul în acelaşi mod.
Prin urmare, copilul alăptat continuă să fie mai bine protejat împotriva diverselor infecţii pentru mulți ani. Protecţia de lungă durată împotriva anumitor boli imunologice, cum ar fi alergiile şi boala celiacă este de remarcat, de asemenea.
Laptele conţine o multitudine de componente care pot oferi protecţie imunitară sugarilor şi pot promova, de asemenea, dezvoltarea de competenţe imunitare neonatale. În plus, aceşti factori speciali sunt esenţiali pentru protecţia glandei mamare, sursa de hrană a bebelușilor, de la colonizarea patogenă până la eşecul lactaţiei.
Laptele matern facilitează, de asemenea, stabilirea unei flore intestinale care inhibă colonizarea multor agenţi patogeni şi stimulează creşterea de microorganisme benefice. Imunitatea maternă poate fi transferată la copil prin anticorpi, în primul rând de tipul IgA, precum şi prin leucocite, inclusiv efectoare şi limfocite T de memorie. În acest fel, se asigură protecţie împotriva agenţilor patogeni la care mama a fost expusă.
O serie de componente imunostimulatoare din lapte, în special citokinele, pot proteja împotriva proteolizei intestinale. Aceste componente pot contribui la creşterea sistemului imunitar imatur al copilului. În acelaşi timp, factorii anti-inflamatori din laptele matern ajută la modularea răspunsurilor citokinei la infecții, facilitând astfel apărarea și minimalizând, în acelaşi timp, deteriorarea ţesutului, cum ar fi cel care apare la sugarii cu enterocolită necrozantă.
Laptele matern conţine o mare varietate de factori imunologici. Pe lângă factorii nespecifici umorali (lactoferina, lizozima etc) pot fi identificate imunoglobuline diverse (IgA, IgG, IgM). Factorul IgA este rezistent la digestia proteolitică și constituie cea mai mare fracţiune de imunoglobuline. Activitatea specifică a IgA este îndreptată împotriva unui număr mare de organisme patogene entero-şi bronhopulmonare. Formarea de anticorpi anti-idiotipici la sugari este indusă de anticorpii din laptele matern. Printre componentele celulare, macrofagele din laptele matern par să joace un rol de protecţie la nivel local, a intestinului sugarului; funcţia fiziologică a limfocitelor T nu a fost elucidată încă. În ciuda rezultatelor contradictorii, o serie de studii epidemiologice furnizeze dovezi că alăptarea este asociată cu o incidenţă mai redusă a bolilor gastrointestinale şi pulmonare infecţioase la sugari.
IgA conţine toate tipurile de anticorpi; IgG are o mare varietate de anticorpi la viruşi, rickettsiae, protozoare, antigene H de Salmonella şi antitoxine bacteriene şi anticorpi incompleți Rh, fracţiunea IgM conţine anticorpi la antigenele O de Enterobacteriaceae, aglutinine Rh şi sifilis.
Fără îndoială, multe componente care constituie repertoriul de agenţi imunitari şi imunomodulatori din laptele matern interacționează sinergic pentru a proteja, atât glanda mamară, cât și bebelușii, de invazia microorganismelor patogene.
Un alt aspect al laptelui uman ca un inductor de gazdă la rezistenţă este factorul bifidus care promovează dezvoltarea microflorei caracteristice; deoarece Bifidobacteria metabolizează o varietate de zaharuri, care produc cantităţi mari de acizi acetic şi lactic, şi a urmelor de acizi formici şi sucinici, aceste organisme afectează pH-ul şi, prin urmare, anumiţi factori de rezistenţă. Alţi factori prezenţi în lapte includ lizozime, interferon și celule imune, toate acestea promovează laptele ca gazdă rezistentă la infecții.
Anticorpii din laptele matern înfășoară mucoasa sugarilor și au un rol clar de protecție. Acest lucru a fost studiat intensiv pentru bolilor infecţioase, cum ar fi rotavirus, E. coli, poliomielita, şi pentru retrovirusuri. În modelul cu rotavirus, antirotaviralul IgA poate fi detectat în scaunul copilului alăptat, dar nu poate fi găsit la cel hrănit cu lapte praf.
Dintr-o serie mare de femei care alăptau și erau infectate cu HIV-1 în Rwanda, au fost detectați în lapte, mai frecvent, anticorpii anti-HIV ai izotipului IgG, urmați de IgM. Surprinzător, cei anti-HIV-1 IgA au fost mai puţin frecvenți.
Prezenţa IgA, precum şi persistenţa răspunsului IgM-ului în timpul perioadei de alăptare a fost asociată cu un risc mai mic de transmitere HIV de la mamă la copil.
La om, anticorpii din laptele matern joacă un rol important în protejarea copiilor de infecții cu agenţi patogeni care au un portal de intrare în mucoasă.
În ţările sărace şi cu salubritate scăzută, cu rate ridicate de infectare, incidenţa infecţiilor bacteriene este cea mai scăzută la sugarii alăptaţi.
Toate aceste avantaje ale laptelui matern sunt dificil de demonstrat în societăţile cu standarde ridicate de salubritate şi rate scăzute de infecţie. Rata de infectare şi mortalitate la copii, de fapt, a scăzut în ţările dezvoltate ca practică a scăderii ratei alăptării.
Surse:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12727640
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11795053
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12850343
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/8446110
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/4327608
joi, 13 ianuarie 2011
Didinuska
Vă amintiţi de Didinuska şi Hari? Când le rostesc numele îmi vine în minte un cuvant "greu": relactaţie!
Părea o utopie!Dar s-a concretizat!
Au trecut peste barierele societăţii şi cu o puternică voinţă, cu răbdare, dragoste, determinare şi sprijin au reuşit!
Vă invit să le citiţi povestea emoţionantă, unică, aşa cum a fost scrisă de Didinuska.
"despre incizie şi relactare
mi-am dorit întotdeauna un copil. poate nu cu aceeaşi intensitate tot timpul. dorinţa s-a împlinit. mi-am imaginat că totul va fi roz. cum se întâmplă în filmele siropoase de la tv. nu numai că nu am ştiut să “mă pregătesc” în niciun fel, dar am făcut totul de-a-ndoaselea. şi în prezent suport consecinţele. lanţul greşelilor din timpul sarcinii a cumulat zale şi după naştere. am sărbătorit prima lună a omuleţului pe patul spitalului cu sânul bandajat. incizie. ablactare. braţele s-au legănat singure. durerea fizică şi neputinţa de a-i da cezarului ce-i al cezarului m-au transformat în neom. mi-am înghiţit lacrimile şi mi-am spus că se poate şi cu lapte praf. şi da, se poate, dacă vrei să vezi copilul dospindu-se într-o gogoaşă: care-i înghite trăsăturile fireşti, care-i răpeşte până şi mirosul suav de prunc. împinsă de la spate, am aflat despre relactare. tot citind despre, relactarea a devenit o provocare. ce aş fi avut de pierdut? în cel mai rău caz încă o incizie. ce aş fi avut de câştigat? sănătatea copilului. şi nu, nu există punere în balanţă pentru astfel de situaţii. cu toate astea, ultimul cuvânt a întârziat. frica de un nou eşec îmi paraliza gândurile şi simţurile. temeri fondate la o analiză superficială. simple scuze în fapt. aveam să aflu că cine relactează, nu are absolut nimic de pierdut. are numai de câştigat, indiferent de rezultat.
cum am ajuns la incizie / spune-mi cum te numeşti şi-ţi spun cine eşti
dintr-un început am ales greşit spitalul în care urma să nasc. elias. nou-născuţii nu stau în cameră cu mama. sunt ţinuţi în secţia de neonatologie şi hrăniţi cu biberonul cu lapte praf. nici vorbă, nici urmă de seringă sau de alte instrumente substitut pentru biberon. accesul la propriul copil se face fix din 3 în 3 ore, nici mai devreme, nici mai târziu. cadrele medicale de acolo sunt ca nişte fantome. nu vorbesc, nu zâmbesc, nu te învaţă nimic. îţi trântesc copilul în braţe şi te trimit în camera de alăptat, dacă te ţii pe picioare – o cameră aflată într-un alt sector, unde, de obicei, nu se află niciun îndrumător. de cele mai multe ori eram lăsate singure acolo. câteodată apărea câte o figură neprietenoasă să ne anunţe că s-a terminat tura de alăptare, să ducem copiii să aibă timp să le dea să mănânce cum trebuie, că noi oricum nu avem lapte. în caz că nu te ţii pe picioare, acceptă să rămâi acolo. ceea ce înseamnă că trebuie să te bage în seamă. aşa că îşi iau rolul în serios, vin şi te strâng de 2 ori de sân, după care te anunţă victorioase: tu n-ai lapte, tu n-ai sfârcuri, tu ai sânul prea plin şi n-are cum s-apuce. apoi se îndepărtează sfidător, mândre de ele înseşi că au un ochi atât de bine format şi-ţi pot spune din prima ce problema ai. pentru că, în mod cert, ai o problemă. numai că eşti pe cont propriu. nu aştepta să vină cineva să te ajute. nu acolo.
am ieşit din spital înarmată cu mamelon de silicon. conform sfaturilor primite, nu aveam mamelonul format. l-am folosit de câteva ori, apoi l-am abandonat. am văzut că am lapte, aşa că mă mulgeam zilnic cu o pompă manuală. omuleţul nu a putut să sugă direct de la sân, i-am dat lapte cu biberonul. eram fericită că mănâncă lapte de la mine, restul nu mai conta. din când în când îl mai puneam la sân. toate încercările sfârşeau cu plânsete.
într-o dimineaţă m-am trezit cu dureri puternice şi pete roşii la un sân. furia laptelui. a degenerat într-o mastită plimbăreaţă. de la sânul stâng a trecut la dreptul, s-a remutat la stângul, şi-a amintit de dreptul. după tot acest eeny, meeny, miny, moe s-a cuibărit la stângul şi nu s-a mai lăsat dusă decât printr-o incizie.
ce n-am facut / din ce unghi să te holbezi mai bine la drobul de sare
nu am pus copilul la sân. “cea mai eficientă pompă”. de la pompa manuală aveam mameloane bine formate. pe ultima sută de metri, am insistat cu ataşarea la sân şi omuleţul a reuşit să salveze sânul drept. celălalt era deja în picaj continuu, de consistenţa unei pietre.
cea de-a doua mare greşeală a fost că am crezut orbeşte în pompa manuală. oricât ar fi de performantă, fie că este manuală sau electrică, nu cred că există vreo pompă care să scoată şi “ultima picătură de lapte”, cum face copilul. mâna mai reuşeşte lucrul ăsta. mâna simte, degetele ştiu cum să apese eficient şi unde să insiste. mâna nu agresează şi nu traumatizează. în ciuda febrei, a frisoanelor, a somnolenţei, a săgeţilor de durere care străpungeau fără milă sânii, scoteam cantităţi impresionante de lapte cu ajutorul pompei manuale. tardiv, am încercat fără succes să mă mulg manual. durerile erau atât de puternice încât numărul lacrimilor erau mai multe faţă de picăturile de lapte strânse.
în rest, am urmat conştiincios toate sfaturile şi nici până în ziua de azi nu ştiu dacă am accelerat sau încetinit drumul către abcesul mamar: comprese fierbinţi, comprese reci, comprese cu foi de varză, cu tărâţe, gheaţă, unguent cu propolis, cu gălbenele.
incizia/după faptă şi răsplată
am amânat cât am putut de mult incizia. m-am internat cu febră 39,9, 19.000 de leucocite, nodul cât pruna format în interiorul subraţului, dureri puternice extinse de-a lungul întregii mâini stângi. din sânul stâng, tare ca piatra, ieşeau numai picături de puroi. în ziua următoare, când leucocitele au ajuns la 22.000 m-au chemat să mă examineze (cel puţin aşa ştiam eu) şi m-au incizat. odata cu incizia am primit bonus ablactarea.
ce presupune o incizie/inchiziţia timpurilor moderne
xilina, anestezic local, folosit şi în stomatologie se injectează în sân. se alege locul inciziei, se taie şi se scoate puroiul. prin presarea sânului şi, dacă este nevoie, cu ajutorul unui deget introdus in interior. “gaura” rămasă se umple cu o meşă (o bucată lungă de tifon). până la vindecarea sânului, pansamentul se schimba zilnic, meşa veche fiind înlocuită cu una nouă. pe viu. fără anestezic. noroc că nu e diferenţă mare între a fi folosit anestezicul sau nu. odată ce ai simţit un deget plimbându-se circular în interiorul sânului, schimbarea unui pansament ţi se pare “o copilărie”. sânul este unul dintre cele mai sensibile organe ale trupului. doare, dacă din greşeală te loveşti sau dacă se întâmplă să te muşte copilul în timpul suptului. când ai o gaură în sân, durerile sunt atroce. orice ai face, în orice poziţie ai sta. când mănânci, când vorbeşti, când închizi ochii şi vrei să dormi, când respiri.
din culisele spitalizării/na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o
printre medicamentele luate acolo, în plină ablactare, s-a numărat şi metoclopramidul. recent am aflat că această pastilă produce printre altele şi hiperprolactinemie. am încetat să mă mir de ce a fost nevoie să iau 10 pastile de bromcriptina (doză maxim admisă) şi 4 tablete de dostinex (2 maxim admise) pentru întreruperea lactaţiei. un cocktail exploziv de efecte adverse.
cum să ratezi a doua şansă / crezi că mi-e frica? uite cum fug...
înainte să iau ultima doză de dostinex, am întâlnit un medic (cu multă experienţă în alăptare şi creşterea copiilor) care m-a sfătuit să renunţ la pastilă şi să încep să alăptez din nou. mi-a fost frică, teribil de frică. încâ îmi ieşea tifonul din sân şi durerile persistau aproape la fiecare mişcare. am fost în stare numai să amân înghiţirea dostinexului cu o singură zi. zi în care am fost fericită şi nefericită pentru sânii care se umpleau cu lapte. când m-am dus la pansat, medicii m-au ameninţat că vor redeschide incizia. după numai o zi de consumat multe lichide, sânul avea o consistenţă tare, durea îngrozitor şi când mă mulgeam nu ieşeau decât câteva picături. în schimb, pansamentul din interiorul sânului, mustea de lapte. nu am avut tăria să continuu.
din nou acasă/dupa atâta frig şi ceaţă, iar s-arată soarele
din prima zi în care m-am reîntors acasă am început să caut mămici donatoare de lapte. nu numai că am găsit, dar am descoperit şi mame dispuse să-l alăpteze pe omuleţ. prima dată când s-a întâmplat m-am simţit cea mai neputincioasă mamă din lume, dar exaltam în sinea mea pentru fiecare picătură de lapte suptă lacom de copil. pentru asemenea gesturi de dăruire nu există echivalent. adesea m-am întrebat dacă aş fi capabilă să răspund în acelaşi fel. cu toată sinceritatea şi ruşinea, trebuie să recunosc că nu ştiu ce aş face.
am crezut că mă pot revanşa altfel faţă de copil. m-am înşelat. mă minţeam pe mine, îl minţeam pe el de fiecare dată când recurgeam la suzetă, când foloseam biberonul, chiar şi atunci când mă bucuram că poate sta la sânul altcuiva.
nu ştiam nimic despre relactare. auzisem de cazuri în care femei care adoptaseră copii reuşiseră să aibă lapte, dar mintea refuza să facă orice conexiune. am avut norocul să o cunosc pe Roxana care nu numai că ştia multe despre relactare, dar a fost convinsă de la bun început că o pot face. s-a ţinut de capul meu (şi bine a făcut), mi-a trimis linkuri să citesc, a postat pe blogul ei toate informaţiile necesare. şi uite aşa, împinsă de la spate, am început să citesc şi să caut cât mai multe date despre relactare. tot căutând, am dat peste Sorana, mama care a relactat şi a alăptat copilul până la 2 ani. mi-a povestit experienţa ei şi m-a ajutat pas cu pas să relactez.
cum am relactat/odă sns-ului
fiecare relactare porneşte de la un numitor comun: dorinţa de a alăpta copilul. apoi, de la caz la caz, se ramifică pe mai multe trepte: motivele care au condus la ablactare, perioada în care nu s-a alăptat, vârsta copilului, sprijinul celor din jur şi,esenţial, comunicarea dintre mamă şi copil.
înarmată cu un sns, o pompă manuală, multă răbdare mi-am luat inima în dinţi şi-am purces pe lungul drum al relactării. sns-ul (sistem suplimentar de nutriţie) sau cea de-a treia tâţă, cum l-am denumit, este un dispozitiv deştept gândit, care ajută deopotrivă la hrănirea copilului şi la stimularea sânului. este un sistem care se pune la gât, format dintr-un tub în care se pune laptele şi 2 fire. acestea se ataşează pe sâni astfel încât copilul prinde în acelaşi timp şi sânul şi firul prin care curge laptele. poate să sune puţin sf, însă cât timp sugarul îl acceptă, face minuni. surprinzător sau nu, omuleţul s-a împăcat excelent cu el în ciuda faptului că a fost hrănit cu biberonul şi a plescăit ceva timp la suzeta. din clipa în care am început să-l folosesc, biberonul a fost exclus. în privinţa suzetei nu m-am gândit să iau măsuri la fel de drastice. în mod firesc, pe parcursul relactării, în timpul (re)împrietenirii cu sânul, copilul a renunţat de bună voie şi nesilit de nimeni la suzetă. am spus reîmprietenirea cu sânul, nu cu sânii, pentru că omuleţul a acceptat foarte rar să sugă cu ajutorul sns-ului de la sânul incizat. cu timpul, sns-ul şi pompa electrică au devenit prelungirile mele. pe oriunde m-aş fi dus, sns-ul era la îndemână în caz că ar fi fost nevoie. şi a fost şi nu m-am sfiit de nimeni să-l scot şi să-l pun la gât.
în paralel cu sns-ul, am început stimularea sânului prin muls. în teorie, pentru restabilirea lactaţiei, fiecare sân trebuie stimulat de cel puţin 10 ori pe zi, câte 10-15 minute. temperată de Sorana, am avut între 6 şi 10 stimulări pe zi, punând la socoteală şi mesele cu sns-ul. ceea ce pare a fi o bagatelă (ce poate fi atât de complicat să te mulgi?!), cere de fapt multă voinţă şi răbdare, mai ales “când mulgi în gol” şi vezi că oricât de mult te-ai chinui nu iese nici o picătură de lapte. iar eu m-am numărat printre norocoase: încă din prima zi am avut câte o picătură de colostru la fiecare sân (din capitolul ce minuni poate face corpul uman: când relactezi, sânii secretă din nou colostru). abia dupa trei săptămâni am început să strâng câte 10 ml de lapte pe zi. din acel moment, parcă aş fi trecut peste o barieră deoarece laptele a început să vină din ce în ce mai mult.
cea mai delicată parte din perioada relactării a fost acceptarea sânului incizat. de la bun început am ştiut că pornesc cu o bilă neagră şi nicio bilă albă. oricât de mult am încercat să scap de favoritisme şi tratamente preferenţiale vis a vis de sâni, nu am reuşit. am trecut prin toată gama emoţională pentru acest sân: de la furie şi ură, la prietenie şi înţelegere. m-am purtat cu el de parcă ar fi fost un copil bolnav: în loc să-l scot afară în razele soarelui, l-am ţinut în casă cu ferestrele bine închise, acoperite de storuri. d-abia mă atingeam de el, îl puneam cu grijă la pompa electrică, îl compătimeam în oglindă, îl palpam cu tandreţe şi îngrijorare de teamă să nu descopăr vreun punct tare. la un moment dat s-a întâmplat. ce anume şi când exact nu ştiu. cert este că am început să-l mulg fără milă, fără teamă şi să încep să consider că am doi sâni punct nu doi sâni dintre care unul incizat. şi-am încălecat pe-o şa şi am ajuns să scot lapte şi de la sânu’ nebunu’, cu toate că, în prezent, numai un sfert din sân e “funcţional”.
când relactezi,orice eveniment/lucru, fie bun sau rău, capătă proporţii exagerate. ştii de la bun început că trebuie să ai răbdare, atât cu tine, cât şi cu cel mic. rezultatele nu vor întârzia să apară, cât timp ai un ritm şi eşti conştientă că nu ai cum să sari nici din prima, nici din a doua mai multe trepte deodată. lucrurile se fac încet, pas cu pas, nimic spectaculos nu se întâmplă peste noapte. cu toate astea, apar inevitabil şi momentele în care îţi pierzi răbdarea şi te simţi incapabilă că nu poţi face mai mult, mai bine, mai repede, mai altfel.
în prezent, omuleţul are la discreţie sânul drept şi lapte muls majoritar din sânul stâng de unde nu suge. ştiu că părerile sunt împărţite în privinţa mulsului: unii susţin că în timp conduce la scăderea cantităţii de lapte, alţii consideră că prin golire, sânul e stimulat să producă aceeaşi cantitate de lapte. chiar dacă “oficial” am terminat perioada de relactare, am acelaşi program de muls. o dată pe zi, de obicei noaptea, după ce adoarme omuleţul, îmi fac timp să mă mulg manual. în rest folosesc numai o pompă electrică Medela: de minim 3 ori pe zi şi dacă am timp chiar de 4 – 5 ori. de la 110-130 de ml/zi la sfârşit de octombrie, acum scot cam 200-250 de ml/zi. secretul este că sunt mult mai relaxată. nu mai stau să fac calcule cât lapte adun şi cum să-l împart. atât cât reuşesc să scot e binevenit.
contabiliceşte / 1+1=1
pe 19 iulie mi s-a făcut incizia. la 1 august am terminat medicamentaţia pentru ablactare. de pe 5 august nu am mai avut lapte. pe 8 septembrie, prima zi de relactare au reapărut primele picături de colostru. pe 28 septembrie scoteam câte 10 ml de lapte pe zi. pe 12 noiembrie, dupa 64 de zile de relactare, am alăptat exclusiv. dupa 3 zile în care m-am încăpăţânat să-i dau omuleţului numai lapte de la mine, mi-am dat seama că încă nu am suficient lapte, aşa că în funcţie de zile suplimentez cu o masă sau două de lapte praf. poate că am căzut în păcatul mamei care crede că nu are suficient lapte şi dă completare. poate că într-adevăr, sânul nu poate face mai mult decât face deja. poate că repetiţiile de mai sus sunt obositoare. important este că mă simt în rândul lumii de când mă trezesc noaptea de câte trei sau patru ori să-i dau copilului ţâţă. e copleşitor de minunat.
un infinit de mulţumiri/ce bine că sunteţi
partea cea mai grea fără de care poate că ar fi lipsit cele mai importante fragmente din această înşiruire de evenimente. e dificil să pui un mulţumesc în scris. se adună multe cuvinte sau parcă sunt prea puţine. se îmbârligă între ele şi-şi pierd sensul. din vorbă-n vorbă, dintr-un parc într-altul, de la o întâlnire la alta, am ajuns să cunosc familii minunate şi copii alăptaţi uimitor de frumoşi şi de luminoşi. nu există mulţumiri mai speciale, mai duioase, mai drepte sau strâmbe, mai directe sau subtile. toată lumea m-a ajutat şi m-a încurajat. fiecare m-a sprijinit în felul său unic asfel încât lucrurile s-au înlănţuit, au prins coerenţă şi aderenţă şi m-au adus unde sunt. într-un puzzle e suficient să lipsească un singur cartonaş şi totul se dă peste cap. aşa simt şi eu. o vorbă bună, o încurajare, un zâmbet, o sticluţă cu lapte matern, omuleţul pus la sân sunt echivalentele cartonaşelor pentru puzzle. altfel spus, am avut spatele acoperit. vă mulţumesc!
Adriana a fost una dintre mămicile care l-au alăptat pe omuleţ. mulţumită întâlnirilor din parc cu ea, Tudor, un băieţel minunat şi Răzvan am reuşit să-mi ordonez programul de dupa incizie şi să încep să-l scot zilnic afară.
Alexandra mi-a spus de o alternativă pentru laptele praf: lapte făcut în casă. mi-a trimis multe linkuri unde am găsit diferite ingrediente şi modalităţi de prepare. nu ştiu cum este pentru că nu am încercat. este bine de ştiut că în loc de formula la cutie există formula homemade.
Amalia Supuran, a aflat de la Sorana prin ce trec şi s-a oferit să-mi trimită de la Baia Mare, o cantitate mare de lapte congelat. după căutări amănunţite şi multe mailuri schimbate în privinţa transportului optim, am primit lăpticul.
Aniela l-a alăptat de nenumărate ori pe omuleţ direct la noi acasă, în parc, la întâlnirile grupului de sprijin. când nu avea timp de alăptat, mă trezeam cu ea în faţa uşii cu lăptic proaspăt muls numai bun de mâncat. ea a fost prima mama care l-a pus pe omuleţ la sân. Aniela şi Adriana, mămicile care l-au alăptat, l-au ajutat să nu uite gustul laptelui direct de la “sursă”, confortul şi căldura pe care le putea găsi într-un singur loc. acel loc. minunata ţâţă. astfel, omuleţul a fost cooperant şi răbdător cu o ţâţă goală şi un sns plin de-a lungul relactării.
Cristina, chiar dacă nu se mai mulsese niciodată, a făcut-o pentru omuleţ. a făcut rost de pompă, a citit despre mulsul manual şi m-a sunat să-şi ceară scuze că nu a reuşit să strângă decât 60 de ml de lăptic – o masă consistentă pentru mâncăcios. cum să nu rămâi înmărmurit faţă de atâta bunătate şi daruire?! de altfel, Cristina chiar a fost în pericolul unei mastite hrăpăreţe, care, nepoftită de nimeni, a apărut cu întreaga-i suită: nodul, febră, frisoane, stare generală de rău. tratată cum trebuie de la bun început, mastita a dispărut. mie mi-a stat inima în loc şi am reuşit cu greu să o conving să nu mai continue cu mulsul pentru omuleţ.
în mai puţin de o oră de la postarea anunţului pe blogul Roxanei pentru lapte donat, Ramona a fost prima mamă care m-a sunat şi a spus că mă ajută. de asemenea, ea a fost prima care s-a oferit să-l pună pe omuleţ la sân. fiind întâia dată cand mi se oferea aşa ceva şi ştiind că A. s-ar putea să fie geloasă şi să facă urât, m-am blocat şi am refuzat. n-am uitat însă şi nici nu voi uita. Ramona s-a ascuns de fetiţă să se poată mulge şi practic a relactat la sânul pe care A. îl refuza. în toată perioada post-inciziei şi a relactării, ea a fost în permanenţă alături de mine şi “de fratele de lapte al A.”: mi-a dat în mod constant lăptic (chiar şi după ce a reînceput serviciul); mi-a respectat deciziile silenţioase sau logoreice, chiar daca nu erau cele mai bune; a avut răbdare să asculte aceleaşi lucruri pe care rămăsesem blocată; m-a sprijinit pe finishul relactării când o asaltam cu mailuri lungi şi tensionate. pe lângă toate astea, nu ştiu cum funcţionează legile sorţii, dar de fiecare dată când am fost în impas, am ajuns pe blogul de suflet (cum îmi place să numesc blogul Ramonei) şi, citindu-l, am găsit forţa să merg mai departe.
pe blogul Roxanei, am cerut ajutorul celorlalte mămici pentru prima data. Roxana a postat în repetate rânduri anunţul pentru donarea de lapte matern; a rugat mămicile de la grupul de sprijin să mă ajute; le-a mulţumit “donatoarelor” în numele meu (când eu eram prea prinsă în alte lucruri); mi-a citit şi mi-a răspus mailurilor melodramatice; mi-a arătat în permanenţă alte puncte de vedere; mi-a spus de relactare în cel mai elegant mod cu putinţă; a lăsat alte lucruri deoparte şi a stat să traducă o serie întreagă de articole pe tema relactării; şi-a dat seama când am nevoie de ajutor, înainte să o cer; mi-a răspuns tuturor întrebărilor pe care le aveam; mi-a calmat angoasele în cuvinte puţine, dar concise, ca un oriental.
altfel te apuci de relactare când cunoşti o mamă care a reuşit să facă lucrul ăsta. când te şi ajută, lucrurile sunt făcute pe jumătate. de la Sorana am luat sns-ul şi o pompă electrica M. care m-a ajutat şi mă ajută în continuare enorm (pompa manuală A.a fost bună, dar nu suficient pentru a face faţă furiei laptelui, pompa electrică Primii paşi nu a făcut decât să-mi rănească sânii). Sorana mi-a arătat cum să folosesc sns-ul şi alături de ea, am văzut primele picături de colostru, în prima zi a relactării; a avut răbdare să citească mailurile încifrate în mililitri, sns-uri, mulsuri şi mese; nu s-a dat niciodată exemplu, ci mi-a reamintit în permanenţă că fiecare relactare este unică; a găsit mămici donatoare (Amalia, Florentina, Lolita şi cumnata ei, al cărei nume îmi scapă acum); m-a tras subtil de mâneca atunci când a fost cazul să pun punct relactării.
iniţial, mai multe mămici s-au oferit să mă ajute cu lapte, dar din diferite motive nu am mai reuşit să ne vedem: Corina, mama Mariei; Raluca, mama Nataliei; Maria Mirabela. de obicei listele cu mulţumiri omit inevitabil pe cineva, aşa cum până şi în erate apar greşeli. îmi doresc să nu o fi făcut. dacă s-a întâmplat, rog iertare."
Părea o utopie!Dar s-a concretizat!
Au trecut peste barierele societăţii şi cu o puternică voinţă, cu răbdare, dragoste, determinare şi sprijin au reuşit!
Vă invit să le citiţi povestea emoţionantă, unică, aşa cum a fost scrisă de Didinuska.
"despre incizie şi relactare
mi-am dorit întotdeauna un copil. poate nu cu aceeaşi intensitate tot timpul. dorinţa s-a împlinit. mi-am imaginat că totul va fi roz. cum se întâmplă în filmele siropoase de la tv. nu numai că nu am ştiut să “mă pregătesc” în niciun fel, dar am făcut totul de-a-ndoaselea. şi în prezent suport consecinţele. lanţul greşelilor din timpul sarcinii a cumulat zale şi după naştere. am sărbătorit prima lună a omuleţului pe patul spitalului cu sânul bandajat. incizie. ablactare. braţele s-au legănat singure. durerea fizică şi neputinţa de a-i da cezarului ce-i al cezarului m-au transformat în neom. mi-am înghiţit lacrimile şi mi-am spus că se poate şi cu lapte praf. şi da, se poate, dacă vrei să vezi copilul dospindu-se într-o gogoaşă: care-i înghite trăsăturile fireşti, care-i răpeşte până şi mirosul suav de prunc. împinsă de la spate, am aflat despre relactare. tot citind despre, relactarea a devenit o provocare. ce aş fi avut de pierdut? în cel mai rău caz încă o incizie. ce aş fi avut de câştigat? sănătatea copilului. şi nu, nu există punere în balanţă pentru astfel de situaţii. cu toate astea, ultimul cuvânt a întârziat. frica de un nou eşec îmi paraliza gândurile şi simţurile. temeri fondate la o analiză superficială. simple scuze în fapt. aveam să aflu că cine relactează, nu are absolut nimic de pierdut. are numai de câştigat, indiferent de rezultat.
cum am ajuns la incizie / spune-mi cum te numeşti şi-ţi spun cine eşti
dintr-un început am ales greşit spitalul în care urma să nasc. elias. nou-născuţii nu stau în cameră cu mama. sunt ţinuţi în secţia de neonatologie şi hrăniţi cu biberonul cu lapte praf. nici vorbă, nici urmă de seringă sau de alte instrumente substitut pentru biberon. accesul la propriul copil se face fix din 3 în 3 ore, nici mai devreme, nici mai târziu. cadrele medicale de acolo sunt ca nişte fantome. nu vorbesc, nu zâmbesc, nu te învaţă nimic. îţi trântesc copilul în braţe şi te trimit în camera de alăptat, dacă te ţii pe picioare – o cameră aflată într-un alt sector, unde, de obicei, nu se află niciun îndrumător. de cele mai multe ori eram lăsate singure acolo. câteodată apărea câte o figură neprietenoasă să ne anunţe că s-a terminat tura de alăptare, să ducem copiii să aibă timp să le dea să mănânce cum trebuie, că noi oricum nu avem lapte. în caz că nu te ţii pe picioare, acceptă să rămâi acolo. ceea ce înseamnă că trebuie să te bage în seamă. aşa că îşi iau rolul în serios, vin şi te strâng de 2 ori de sân, după care te anunţă victorioase: tu n-ai lapte, tu n-ai sfârcuri, tu ai sânul prea plin şi n-are cum s-apuce. apoi se îndepărtează sfidător, mândre de ele înseşi că au un ochi atât de bine format şi-ţi pot spune din prima ce problema ai. pentru că, în mod cert, ai o problemă. numai că eşti pe cont propriu. nu aştepta să vină cineva să te ajute. nu acolo.
am ieşit din spital înarmată cu mamelon de silicon. conform sfaturilor primite, nu aveam mamelonul format. l-am folosit de câteva ori, apoi l-am abandonat. am văzut că am lapte, aşa că mă mulgeam zilnic cu o pompă manuală. omuleţul nu a putut să sugă direct de la sân, i-am dat lapte cu biberonul. eram fericită că mănâncă lapte de la mine, restul nu mai conta. din când în când îl mai puneam la sân. toate încercările sfârşeau cu plânsete.
într-o dimineaţă m-am trezit cu dureri puternice şi pete roşii la un sân. furia laptelui. a degenerat într-o mastită plimbăreaţă. de la sânul stâng a trecut la dreptul, s-a remutat la stângul, şi-a amintit de dreptul. după tot acest eeny, meeny, miny, moe s-a cuibărit la stângul şi nu s-a mai lăsat dusă decât printr-o incizie.
ce n-am facut / din ce unghi să te holbezi mai bine la drobul de sare
nu am pus copilul la sân. “cea mai eficientă pompă”. de la pompa manuală aveam mameloane bine formate. pe ultima sută de metri, am insistat cu ataşarea la sân şi omuleţul a reuşit să salveze sânul drept. celălalt era deja în picaj continuu, de consistenţa unei pietre.
cea de-a doua mare greşeală a fost că am crezut orbeşte în pompa manuală. oricât ar fi de performantă, fie că este manuală sau electrică, nu cred că există vreo pompă care să scoată şi “ultima picătură de lapte”, cum face copilul. mâna mai reuşeşte lucrul ăsta. mâna simte, degetele ştiu cum să apese eficient şi unde să insiste. mâna nu agresează şi nu traumatizează. în ciuda febrei, a frisoanelor, a somnolenţei, a săgeţilor de durere care străpungeau fără milă sânii, scoteam cantităţi impresionante de lapte cu ajutorul pompei manuale. tardiv, am încercat fără succes să mă mulg manual. durerile erau atât de puternice încât numărul lacrimilor erau mai multe faţă de picăturile de lapte strânse.
în rest, am urmat conştiincios toate sfaturile şi nici până în ziua de azi nu ştiu dacă am accelerat sau încetinit drumul către abcesul mamar: comprese fierbinţi, comprese reci, comprese cu foi de varză, cu tărâţe, gheaţă, unguent cu propolis, cu gălbenele.
incizia/după faptă şi răsplată
am amânat cât am putut de mult incizia. m-am internat cu febră 39,9, 19.000 de leucocite, nodul cât pruna format în interiorul subraţului, dureri puternice extinse de-a lungul întregii mâini stângi. din sânul stâng, tare ca piatra, ieşeau numai picături de puroi. în ziua următoare, când leucocitele au ajuns la 22.000 m-au chemat să mă examineze (cel puţin aşa ştiam eu) şi m-au incizat. odata cu incizia am primit bonus ablactarea.
ce presupune o incizie/inchiziţia timpurilor moderne
xilina, anestezic local, folosit şi în stomatologie se injectează în sân. se alege locul inciziei, se taie şi se scoate puroiul. prin presarea sânului şi, dacă este nevoie, cu ajutorul unui deget introdus in interior. “gaura” rămasă se umple cu o meşă (o bucată lungă de tifon). până la vindecarea sânului, pansamentul se schimba zilnic, meşa veche fiind înlocuită cu una nouă. pe viu. fără anestezic. noroc că nu e diferenţă mare între a fi folosit anestezicul sau nu. odată ce ai simţit un deget plimbându-se circular în interiorul sânului, schimbarea unui pansament ţi se pare “o copilărie”. sânul este unul dintre cele mai sensibile organe ale trupului. doare, dacă din greşeală te loveşti sau dacă se întâmplă să te muşte copilul în timpul suptului. când ai o gaură în sân, durerile sunt atroce. orice ai face, în orice poziţie ai sta. când mănânci, când vorbeşti, când închizi ochii şi vrei să dormi, când respiri.
din culisele spitalizării/na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o
printre medicamentele luate acolo, în plină ablactare, s-a numărat şi metoclopramidul. recent am aflat că această pastilă produce printre altele şi hiperprolactinemie. am încetat să mă mir de ce a fost nevoie să iau 10 pastile de bromcriptina (doză maxim admisă) şi 4 tablete de dostinex (2 maxim admise) pentru întreruperea lactaţiei. un cocktail exploziv de efecte adverse.
cum să ratezi a doua şansă / crezi că mi-e frica? uite cum fug...
înainte să iau ultima doză de dostinex, am întâlnit un medic (cu multă experienţă în alăptare şi creşterea copiilor) care m-a sfătuit să renunţ la pastilă şi să încep să alăptez din nou. mi-a fost frică, teribil de frică. încâ îmi ieşea tifonul din sân şi durerile persistau aproape la fiecare mişcare. am fost în stare numai să amân înghiţirea dostinexului cu o singură zi. zi în care am fost fericită şi nefericită pentru sânii care se umpleau cu lapte. când m-am dus la pansat, medicii m-au ameninţat că vor redeschide incizia. după numai o zi de consumat multe lichide, sânul avea o consistenţă tare, durea îngrozitor şi când mă mulgeam nu ieşeau decât câteva picături. în schimb, pansamentul din interiorul sânului, mustea de lapte. nu am avut tăria să continuu.
din nou acasă/dupa atâta frig şi ceaţă, iar s-arată soarele
din prima zi în care m-am reîntors acasă am început să caut mămici donatoare de lapte. nu numai că am găsit, dar am descoperit şi mame dispuse să-l alăpteze pe omuleţ. prima dată când s-a întâmplat m-am simţit cea mai neputincioasă mamă din lume, dar exaltam în sinea mea pentru fiecare picătură de lapte suptă lacom de copil. pentru asemenea gesturi de dăruire nu există echivalent. adesea m-am întrebat dacă aş fi capabilă să răspund în acelaşi fel. cu toată sinceritatea şi ruşinea, trebuie să recunosc că nu ştiu ce aş face.
am crezut că mă pot revanşa altfel faţă de copil. m-am înşelat. mă minţeam pe mine, îl minţeam pe el de fiecare dată când recurgeam la suzetă, când foloseam biberonul, chiar şi atunci când mă bucuram că poate sta la sânul altcuiva.
nu ştiam nimic despre relactare. auzisem de cazuri în care femei care adoptaseră copii reuşiseră să aibă lapte, dar mintea refuza să facă orice conexiune. am avut norocul să o cunosc pe Roxana care nu numai că ştia multe despre relactare, dar a fost convinsă de la bun început că o pot face. s-a ţinut de capul meu (şi bine a făcut), mi-a trimis linkuri să citesc, a postat pe blogul ei toate informaţiile necesare. şi uite aşa, împinsă de la spate, am început să citesc şi să caut cât mai multe date despre relactare. tot căutând, am dat peste Sorana, mama care a relactat şi a alăptat copilul până la 2 ani. mi-a povestit experienţa ei şi m-a ajutat pas cu pas să relactez.
cum am relactat/odă sns-ului
fiecare relactare porneşte de la un numitor comun: dorinţa de a alăpta copilul. apoi, de la caz la caz, se ramifică pe mai multe trepte: motivele care au condus la ablactare, perioada în care nu s-a alăptat, vârsta copilului, sprijinul celor din jur şi,esenţial, comunicarea dintre mamă şi copil.
înarmată cu un sns, o pompă manuală, multă răbdare mi-am luat inima în dinţi şi-am purces pe lungul drum al relactării. sns-ul (sistem suplimentar de nutriţie) sau cea de-a treia tâţă, cum l-am denumit, este un dispozitiv deştept gândit, care ajută deopotrivă la hrănirea copilului şi la stimularea sânului. este un sistem care se pune la gât, format dintr-un tub în care se pune laptele şi 2 fire. acestea se ataşează pe sâni astfel încât copilul prinde în acelaşi timp şi sânul şi firul prin care curge laptele. poate să sune puţin sf, însă cât timp sugarul îl acceptă, face minuni. surprinzător sau nu, omuleţul s-a împăcat excelent cu el în ciuda faptului că a fost hrănit cu biberonul şi a plescăit ceva timp la suzeta. din clipa în care am început să-l folosesc, biberonul a fost exclus. în privinţa suzetei nu m-am gândit să iau măsuri la fel de drastice. în mod firesc, pe parcursul relactării, în timpul (re)împrietenirii cu sânul, copilul a renunţat de bună voie şi nesilit de nimeni la suzetă. am spus reîmprietenirea cu sânul, nu cu sânii, pentru că omuleţul a acceptat foarte rar să sugă cu ajutorul sns-ului de la sânul incizat. cu timpul, sns-ul şi pompa electrică au devenit prelungirile mele. pe oriunde m-aş fi dus, sns-ul era la îndemână în caz că ar fi fost nevoie. şi a fost şi nu m-am sfiit de nimeni să-l scot şi să-l pun la gât.
în paralel cu sns-ul, am început stimularea sânului prin muls. în teorie, pentru restabilirea lactaţiei, fiecare sân trebuie stimulat de cel puţin 10 ori pe zi, câte 10-15 minute. temperată de Sorana, am avut între 6 şi 10 stimulări pe zi, punând la socoteală şi mesele cu sns-ul. ceea ce pare a fi o bagatelă (ce poate fi atât de complicat să te mulgi?!), cere de fapt multă voinţă şi răbdare, mai ales “când mulgi în gol” şi vezi că oricât de mult te-ai chinui nu iese nici o picătură de lapte. iar eu m-am numărat printre norocoase: încă din prima zi am avut câte o picătură de colostru la fiecare sân (din capitolul ce minuni poate face corpul uman: când relactezi, sânii secretă din nou colostru). abia dupa trei săptămâni am început să strâng câte 10 ml de lapte pe zi. din acel moment, parcă aş fi trecut peste o barieră deoarece laptele a început să vină din ce în ce mai mult.
cea mai delicată parte din perioada relactării a fost acceptarea sânului incizat. de la bun început am ştiut că pornesc cu o bilă neagră şi nicio bilă albă. oricât de mult am încercat să scap de favoritisme şi tratamente preferenţiale vis a vis de sâni, nu am reuşit. am trecut prin toată gama emoţională pentru acest sân: de la furie şi ură, la prietenie şi înţelegere. m-am purtat cu el de parcă ar fi fost un copil bolnav: în loc să-l scot afară în razele soarelui, l-am ţinut în casă cu ferestrele bine închise, acoperite de storuri. d-abia mă atingeam de el, îl puneam cu grijă la pompa electrică, îl compătimeam în oglindă, îl palpam cu tandreţe şi îngrijorare de teamă să nu descopăr vreun punct tare. la un moment dat s-a întâmplat. ce anume şi când exact nu ştiu. cert este că am început să-l mulg fără milă, fără teamă şi să încep să consider că am doi sâni punct nu doi sâni dintre care unul incizat. şi-am încălecat pe-o şa şi am ajuns să scot lapte şi de la sânu’ nebunu’, cu toate că, în prezent, numai un sfert din sân e “funcţional”.
când relactezi,orice eveniment/lucru, fie bun sau rău, capătă proporţii exagerate. ştii de la bun început că trebuie să ai răbdare, atât cu tine, cât şi cu cel mic. rezultatele nu vor întârzia să apară, cât timp ai un ritm şi eşti conştientă că nu ai cum să sari nici din prima, nici din a doua mai multe trepte deodată. lucrurile se fac încet, pas cu pas, nimic spectaculos nu se întâmplă peste noapte. cu toate astea, apar inevitabil şi momentele în care îţi pierzi răbdarea şi te simţi incapabilă că nu poţi face mai mult, mai bine, mai repede, mai altfel.
în prezent, omuleţul are la discreţie sânul drept şi lapte muls majoritar din sânul stâng de unde nu suge. ştiu că părerile sunt împărţite în privinţa mulsului: unii susţin că în timp conduce la scăderea cantităţii de lapte, alţii consideră că prin golire, sânul e stimulat să producă aceeaşi cantitate de lapte. chiar dacă “oficial” am terminat perioada de relactare, am acelaşi program de muls. o dată pe zi, de obicei noaptea, după ce adoarme omuleţul, îmi fac timp să mă mulg manual. în rest folosesc numai o pompă electrică Medela: de minim 3 ori pe zi şi dacă am timp chiar de 4 – 5 ori. de la 110-130 de ml/zi la sfârşit de octombrie, acum scot cam 200-250 de ml/zi. secretul este că sunt mult mai relaxată. nu mai stau să fac calcule cât lapte adun şi cum să-l împart. atât cât reuşesc să scot e binevenit.
contabiliceşte / 1+1=1
pe 19 iulie mi s-a făcut incizia. la 1 august am terminat medicamentaţia pentru ablactare. de pe 5 august nu am mai avut lapte. pe 8 septembrie, prima zi de relactare au reapărut primele picături de colostru. pe 28 septembrie scoteam câte 10 ml de lapte pe zi. pe 12 noiembrie, dupa 64 de zile de relactare, am alăptat exclusiv. dupa 3 zile în care m-am încăpăţânat să-i dau omuleţului numai lapte de la mine, mi-am dat seama că încă nu am suficient lapte, aşa că în funcţie de zile suplimentez cu o masă sau două de lapte praf. poate că am căzut în păcatul mamei care crede că nu are suficient lapte şi dă completare. poate că într-adevăr, sânul nu poate face mai mult decât face deja. poate că repetiţiile de mai sus sunt obositoare. important este că mă simt în rândul lumii de când mă trezesc noaptea de câte trei sau patru ori să-i dau copilului ţâţă. e copleşitor de minunat.
un infinit de mulţumiri/ce bine că sunteţi
partea cea mai grea fără de care poate că ar fi lipsit cele mai importante fragmente din această înşiruire de evenimente. e dificil să pui un mulţumesc în scris. se adună multe cuvinte sau parcă sunt prea puţine. se îmbârligă între ele şi-şi pierd sensul. din vorbă-n vorbă, dintr-un parc într-altul, de la o întâlnire la alta, am ajuns să cunosc familii minunate şi copii alăptaţi uimitor de frumoşi şi de luminoşi. nu există mulţumiri mai speciale, mai duioase, mai drepte sau strâmbe, mai directe sau subtile. toată lumea m-a ajutat şi m-a încurajat. fiecare m-a sprijinit în felul său unic asfel încât lucrurile s-au înlănţuit, au prins coerenţă şi aderenţă şi m-au adus unde sunt. într-un puzzle e suficient să lipsească un singur cartonaş şi totul se dă peste cap. aşa simt şi eu. o vorbă bună, o încurajare, un zâmbet, o sticluţă cu lapte matern, omuleţul pus la sân sunt echivalentele cartonaşelor pentru puzzle. altfel spus, am avut spatele acoperit. vă mulţumesc!
Adriana a fost una dintre mămicile care l-au alăptat pe omuleţ. mulţumită întâlnirilor din parc cu ea, Tudor, un băieţel minunat şi Răzvan am reuşit să-mi ordonez programul de dupa incizie şi să încep să-l scot zilnic afară.
Alexandra mi-a spus de o alternativă pentru laptele praf: lapte făcut în casă. mi-a trimis multe linkuri unde am găsit diferite ingrediente şi modalităţi de prepare. nu ştiu cum este pentru că nu am încercat. este bine de ştiut că în loc de formula la cutie există formula homemade.
Amalia Supuran, a aflat de la Sorana prin ce trec şi s-a oferit să-mi trimită de la Baia Mare, o cantitate mare de lapte congelat. după căutări amănunţite şi multe mailuri schimbate în privinţa transportului optim, am primit lăpticul.
Aniela l-a alăptat de nenumărate ori pe omuleţ direct la noi acasă, în parc, la întâlnirile grupului de sprijin. când nu avea timp de alăptat, mă trezeam cu ea în faţa uşii cu lăptic proaspăt muls numai bun de mâncat. ea a fost prima mama care l-a pus pe omuleţ la sân. Aniela şi Adriana, mămicile care l-au alăptat, l-au ajutat să nu uite gustul laptelui direct de la “sursă”, confortul şi căldura pe care le putea găsi într-un singur loc. acel loc. minunata ţâţă. astfel, omuleţul a fost cooperant şi răbdător cu o ţâţă goală şi un sns plin de-a lungul relactării.
Cristina, chiar dacă nu se mai mulsese niciodată, a făcut-o pentru omuleţ. a făcut rost de pompă, a citit despre mulsul manual şi m-a sunat să-şi ceară scuze că nu a reuşit să strângă decât 60 de ml de lăptic – o masă consistentă pentru mâncăcios. cum să nu rămâi înmărmurit faţă de atâta bunătate şi daruire?! de altfel, Cristina chiar a fost în pericolul unei mastite hrăpăreţe, care, nepoftită de nimeni, a apărut cu întreaga-i suită: nodul, febră, frisoane, stare generală de rău. tratată cum trebuie de la bun început, mastita a dispărut. mie mi-a stat inima în loc şi am reuşit cu greu să o conving să nu mai continue cu mulsul pentru omuleţ.
în mai puţin de o oră de la postarea anunţului pe blogul Roxanei pentru lapte donat, Ramona a fost prima mamă care m-a sunat şi a spus că mă ajută. de asemenea, ea a fost prima care s-a oferit să-l pună pe omuleţ la sân. fiind întâia dată cand mi se oferea aşa ceva şi ştiind că A. s-ar putea să fie geloasă şi să facă urât, m-am blocat şi am refuzat. n-am uitat însă şi nici nu voi uita. Ramona s-a ascuns de fetiţă să se poată mulge şi practic a relactat la sânul pe care A. îl refuza. în toată perioada post-inciziei şi a relactării, ea a fost în permanenţă alături de mine şi “de fratele de lapte al A.”: mi-a dat în mod constant lăptic (chiar şi după ce a reînceput serviciul); mi-a respectat deciziile silenţioase sau logoreice, chiar daca nu erau cele mai bune; a avut răbdare să asculte aceleaşi lucruri pe care rămăsesem blocată; m-a sprijinit pe finishul relactării când o asaltam cu mailuri lungi şi tensionate. pe lângă toate astea, nu ştiu cum funcţionează legile sorţii, dar de fiecare dată când am fost în impas, am ajuns pe blogul de suflet (cum îmi place să numesc blogul Ramonei) şi, citindu-l, am găsit forţa să merg mai departe.
pe blogul Roxanei, am cerut ajutorul celorlalte mămici pentru prima data. Roxana a postat în repetate rânduri anunţul pentru donarea de lapte matern; a rugat mămicile de la grupul de sprijin să mă ajute; le-a mulţumit “donatoarelor” în numele meu (când eu eram prea prinsă în alte lucruri); mi-a citit şi mi-a răspus mailurilor melodramatice; mi-a arătat în permanenţă alte puncte de vedere; mi-a spus de relactare în cel mai elegant mod cu putinţă; a lăsat alte lucruri deoparte şi a stat să traducă o serie întreagă de articole pe tema relactării; şi-a dat seama când am nevoie de ajutor, înainte să o cer; mi-a răspuns tuturor întrebărilor pe care le aveam; mi-a calmat angoasele în cuvinte puţine, dar concise, ca un oriental.
altfel te apuci de relactare când cunoşti o mamă care a reuşit să facă lucrul ăsta. când te şi ajută, lucrurile sunt făcute pe jumătate. de la Sorana am luat sns-ul şi o pompă electrica M. care m-a ajutat şi mă ajută în continuare enorm (pompa manuală A.a fost bună, dar nu suficient pentru a face faţă furiei laptelui, pompa electrică Primii paşi nu a făcut decât să-mi rănească sânii). Sorana mi-a arătat cum să folosesc sns-ul şi alături de ea, am văzut primele picături de colostru, în prima zi a relactării; a avut răbdare să citească mailurile încifrate în mililitri, sns-uri, mulsuri şi mese; nu s-a dat niciodată exemplu, ci mi-a reamintit în permanenţă că fiecare relactare este unică; a găsit mămici donatoare (Amalia, Florentina, Lolita şi cumnata ei, al cărei nume îmi scapă acum); m-a tras subtil de mâneca atunci când a fost cazul să pun punct relactării.
iniţial, mai multe mămici s-au oferit să mă ajute cu lapte, dar din diferite motive nu am mai reuşit să ne vedem: Corina, mama Mariei; Raluca, mama Nataliei; Maria Mirabela. de obicei listele cu mulţumiri omit inevitabil pe cineva, aşa cum până şi în erate apar greşeli. îmi doresc să nu o fi făcut. dacă s-a întâmplat, rog iertare."
marți, 3 august 2010
Hrănirea artificială nu are nimic de-a face cu alăptarea
Autoare: Yvette O’Dowd, Consilier în cadrul Australian Breastfeeding Association
Tradus de Anamaria Costache
Alăptarea nu implică o alegere.
Ca şi procesul natural de procreare, ca şi sarcina, naşterea sau alte procese în care este implicat organismul uman, alăptarea este regula atunci când vorbim despre hrănirea oricăror pui de mamifere, inclusiv oameni.
Totuşi, niciunul dintre aceste procese naturale nu prezintă garanţii împotriva unor posibile erori, iar societatea a găsit alternative pentru cazurile când planurile naturii nu merg tocmai bine.
FIV-ul şi restul programelor de fertilizare, mama surogat şi terapia intensivă pentru prematuri, operaţiile de cezariană….şi hrănirea artificială…fiecare dintre acestea devin utile atunci când natura dă greş.
Şi atunci de ce există o atât de pregnantă dezbinare între femeile care alăptează şi cele care fac apel la laptele formulă pentru copii? De ce decizia clară de a alege una dintre variante poate fi considerată o critică la adresa celor care aleg diferit? Un conflict asemănător poate apărea şi între susţinătorii naşterii naturale versus naşterea asistată medical, dar vă puteţi imagina o astfel de dezbatere personală între cei care concep natural şi cei care apelează la FIV? Imaginaţi-vă că mamele la termen în rezervele de lăuzie ar pune sub semnul întrebării acţiunile mamelor cu copii prematuri din secţia de neonatologie-terapie intensivă ! Imaginaţi-vă că femeile cu probleme de fertilitate s-ar plânge de promovarea măsurilor de contracepţie şi planificare familială!
Deci ce anume a dus la această dezbinare?
Răspunsul poate fi găsit dacă ne întoarcem în urmă cu câteva pagini în cărţile noastre de istorie. La origine, hrănirea artificială se dorea a fi doar ultima opţiune pentru copiii care nu aveau acces la laptele uman. Pentru cei abandonaţi la naştere de mamele lor, copii părăsiţi care nu puteau fi încredinţaţi unor doici care să-i poată alăpta, orfani care nu aveau nicio rudă de sex feminin cu lactaţie instalată şi care să-i ia spre creştere. Marketingul insidios promovat de cei care aveau interese de ordin comercial a făcut ca hrănirea artificială să se transforme dintr-o ultima soluţie într-o prima opţiune şi a fost nevoie de o mare parte a secolului trecut pentru a îndrepta răul acestor acţiuni. Însă această „reparaţie” e departe de a fi completă.
Situaţia ar fi destul de rea şi dacă laptele praf pentru copii ar fi fost comercializat doar ca o alternativă la laptele matern, însă prejudiciul a fost cu mult mai mare. Reclama agresivă care se adresează familiilor şi comunităţilor medicale i-a făcut pe mulţi să creadă că formulele de lapte praf sunt superioare laptelui matern. Generaţie după generaţie de mame s-au văzut private de posibilitatea de a alege în vreme ce profesionişti din domeniul medical supuşi „spălării de creier” transmiteau mai departe informaţiile înşelătoare care le fuseseră servite de cei al căror interes real era să facă bani. Mulţi bani.
Poate că cea mai sfâşietoare consecinţă nu este pierderea încrederii în alăptare în interiorul comunităţii, ci mai degrabă eşecul societăţii în a înţelege riscurile hrănirii copiilor într-un alt mod decât cel lăsat de natură. Există efecte reale imediate şi pe termen lung, extrem de dăunătoare pentru sănătate atunci când scoatem laptele matern din dietă şi îl înlocuim cu substituţi artificiali. Tot aşa cum există riscuri implicate în cazul tratamentelor de fertilizare, al naşterii premature sau asistată chirurgical, există riscuri şi atunci când laptele praf artificial înlocuieşte laptele matern, indiferent că acest lucru se întâmplă la naştere sau în orice moment al perioadei în care natura a intenţionat ca oamenii să fie integral sau parţial alăptaţi.
Orice referire la aceste riscuri este redusă la tăcere de multe persoane pe motiv că este injustă faţă de mamele care au făcut apel la hrănirea artificială. Timp de mulţi ani aceste riscuri au fost deghizate într-un limbaj mai blând şi prezentate ca beneficii ale alăptării. E ca şi cum s-ar spune că există avantaje în a respira aer nepoluat de fumul de ţigară! Beneficii în evitarea expunerii la un nivel toxic al radiaţiilor! Sau poate motive pentru care ai putea decide să nu sari în faţa unui vehicul în mişcare! Nu există beneficii asociate alăptării – alăptarea nu reprezintă cea mai bună alegere, este normalitate!
Decizia de a introduce laptele praf artificial – care să înlocuiască integral sau parţial laptele matern în dieta unui copil – ar trebui să fie întotdeauna precedată de o analiză completă a riscurilor. Hrănirea artificială nu este echivalentul alegerii de a alăpta sau nu. Atunci când adăugăm sau înlocuim un proces natural cu altceva, acest lucru trebuie făcut în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la raportul riscuri – beneficii. Ca şi grefele de organe sau dializa renală, hrănirea artificială ar trebui luată în considerare atunci când toate celelalte soluţii dau greş.
Conflictul emoţional
Orice program de informare cu privire la sănătate este gândit cu scopul de a modifica comportamentul oamenilor, de a le schimba obiceiurile şi de a-i încuraja pe aceştia să-şi pună întrebări cu privire la stilul de viaţă. Renunţaţi la fumat! Consumaţi mai multe legume! Faceţi sport! Consumaţi mai puţin alcool! Evitaţi expunerea la soare. Reduceţi consumul de grăsimi. Faceţi un test papanicolau. Consumaţi mai multe fibre. Şi multe, multe altele asemenea! … Luaţi o revistă, uitaţi-vă la TV, mergeţi la doctor sau treceţi pe lângă un afiş stradal. Mesajul e simplu: există moduri în care vă puteţi îmbunătăţi starea de sănătate, cu efecte atât pe termen scurt, cât şi pentru viitor. Ignorându-le vă negaţi propria capacitate de a acţiona.
Şi totuşi…
Afişaţi un poster care promovează alăptarea şi imediat oamenii se vor plânge că scopul este să-i faci pe cei care aleg hrănirea artificială să se simtă vinovaţi! De ce? Cum e posibil ca un simplu mesaj ca multe altele, referitor la sănătate, să pară personalizat şi ameninţător? Răspunsul s-ar putea să vă surprindă –cu siguranţă emoţiile joacă un rol, dar nu e vorba de vinovăţie. Te simţi vinovat atunci când comiţi o faptă greşită; remuşcarea provocată de faptul că te simţi responsabil pentru o greşeală. Este un sentiment care se generează în interiorul nostru şi care poate apărea dacă persoana în cauză recunoaşte că a greşit.
Suntem siguri că această descriere se aplică doar unui număr infim de mame care nu au alăptat?
Ceea ce simt în mod real majoritatea femeilor care înţarcă prematur e un sentiment de regret: tristeţea care apare odată cu pierderea sau absenţa a ceva valoros sau la care ţin. Pe scurt, când aceste femei se confruntă cu promovarea alăptării, acest lucru le reaminteşte de o perioadă când au fost încercate de tristeţe. Asta poate duce la sentimente de furie, ţinând cont de faptul că emoţii nerezolvate ies la suprafaţă. Şi atunci au nevoie de suport şi înţelegere vizavi de durerea lor, de o recunoaştere a regretului lor. În schimb, din nefericire, de obicei primesc reasigurări cu privire la decizia lor de a înţărca şi cu privire la sănătatea şi bunăstarea copilului lor în ciuda faptului că acesta e hrănit artificial. Acest eşec în a recunoaşte adevăratele lor sentimente le prelungeşte perioada de recuperare emoţională. Aduceţi în discuţie problema alăptării într-un grup de femei aflate în orice etapă a vieţii lor - aceste emoţii vor ieşi la iveală la fel de intense într-o comunitate de pensionare sau într-un grup de tinere mame.
Dacă acţiunile care reamintesc valoarea laptelui matern vă supără, atunci direcţionaţi aceste emoţii nu către cei care încearcă să aducă problema în atenţia întregii comunităţi, ci mai degrabă înspre cei care v-au dezamăgit. Mamele nu eşuează în încercarea de a alăpta: mai degrabă, societatea noastră nu reuşeşte să le ajute să alăpteze: adevăraţii vinovaţi sunt:
•Sistemele de sănătate care în mod ipocrit susţin beneficiile alăptării şi totuşi externează mamele din spital înainte ca acestea să fi căpătat informaţiile de bază cu privire la această deprindere care presupune un proces de învăţare;
•Comunităţile care consideră că alăptarea e un act intim care trebuie să se desfăşoare doar în spatele uşilor închise, promovând astfel doar rolul sexual al sânilor şi negând scopul lor practic;
•Societatea care se aşteaptă ca femeile să-şi reia activitatea plătită după un scurt concediu de maternitate fără plată, în vreme ce le neagă acestora accesul la servicii de îngrijire a copilului la locul de muncă şi alte forme de susţinere în vederea îmbinării muncii cu alăptarea;
•Un sistem medical care până anul acesta a pus în grafice creşterea copiilor alăptaţi la sân raportându-se la curbele de creştere nenaturale ale copiilor hrăniţi artificial în generaţiile trecute, ceea ce implica un eşec al mamelor ai căror copii nu atingeau aceste valori;
•Practicile asociate naşterii care nu sunt necesare şi care interferează cu trecerea naturală din pântece la sân şi regimurile stricte pentru copii care neagă accesul acestora la laptele matern, de obicei suficient pentru o nutriţie adecvată;
•societate care distruge imaginea cu privire la propriul nostru corp prin prezentarea formelor femeii pubere ca fiind cele ale unei femei mature şi expunerea celebrităţilor malnutrite ca modele pentru adolescente şi femei la vârsta fertilă.
E timpul să dărâmăm barierele dintre mame şi să dăm mâna. Nu există „noi” şi "ele", mame bune versus mame rele. Fiecare femeie are dreptul de a primi susţinerea şi informaţiile de care are nevoie pentru a naşte şi a-şi alăpta copilul în modul gândit de natură, fără presiunea venită din partea tehnicilor de marketing ale companiilor multinaţionale producătoare de medicamente şi substituţi pentru alăptare care influenţează specialiştii ce ghidează paşii femeilor pe drumul maternităţii.
Articol original: http://www.bellybelly.com.au/articles/baby/artificial-feeding-and-breastfeeding, tradus cu acordul autoarei.
Multumesc, Ana Maria!
Tradus de Anamaria Costache
Alăptarea nu implică o alegere.
Ca şi procesul natural de procreare, ca şi sarcina, naşterea sau alte procese în care este implicat organismul uman, alăptarea este regula atunci când vorbim despre hrănirea oricăror pui de mamifere, inclusiv oameni.
Totuşi, niciunul dintre aceste procese naturale nu prezintă garanţii împotriva unor posibile erori, iar societatea a găsit alternative pentru cazurile când planurile naturii nu merg tocmai bine.
FIV-ul şi restul programelor de fertilizare, mama surogat şi terapia intensivă pentru prematuri, operaţiile de cezariană….şi hrănirea artificială…fiecare dintre acestea devin utile atunci când natura dă greş.
Şi atunci de ce există o atât de pregnantă dezbinare între femeile care alăptează şi cele care fac apel la laptele formulă pentru copii? De ce decizia clară de a alege una dintre variante poate fi considerată o critică la adresa celor care aleg diferit? Un conflict asemănător poate apărea şi între susţinătorii naşterii naturale versus naşterea asistată medical, dar vă puteţi imagina o astfel de dezbatere personală între cei care concep natural şi cei care apelează la FIV? Imaginaţi-vă că mamele la termen în rezervele de lăuzie ar pune sub semnul întrebării acţiunile mamelor cu copii prematuri din secţia de neonatologie-terapie intensivă ! Imaginaţi-vă că femeile cu probleme de fertilitate s-ar plânge de promovarea măsurilor de contracepţie şi planificare familială!
Deci ce anume a dus la această dezbinare?
Răspunsul poate fi găsit dacă ne întoarcem în urmă cu câteva pagini în cărţile noastre de istorie. La origine, hrănirea artificială se dorea a fi doar ultima opţiune pentru copiii care nu aveau acces la laptele uman. Pentru cei abandonaţi la naştere de mamele lor, copii părăsiţi care nu puteau fi încredinţaţi unor doici care să-i poată alăpta, orfani care nu aveau nicio rudă de sex feminin cu lactaţie instalată şi care să-i ia spre creştere. Marketingul insidios promovat de cei care aveau interese de ordin comercial a făcut ca hrănirea artificială să se transforme dintr-o ultima soluţie într-o prima opţiune şi a fost nevoie de o mare parte a secolului trecut pentru a îndrepta răul acestor acţiuni. Însă această „reparaţie” e departe de a fi completă.
Situaţia ar fi destul de rea şi dacă laptele praf pentru copii ar fi fost comercializat doar ca o alternativă la laptele matern, însă prejudiciul a fost cu mult mai mare. Reclama agresivă care se adresează familiilor şi comunităţilor medicale i-a făcut pe mulţi să creadă că formulele de lapte praf sunt superioare laptelui matern. Generaţie după generaţie de mame s-au văzut private de posibilitatea de a alege în vreme ce profesionişti din domeniul medical supuşi „spălării de creier” transmiteau mai departe informaţiile înşelătoare care le fuseseră servite de cei al căror interes real era să facă bani. Mulţi bani.
Poate că cea mai sfâşietoare consecinţă nu este pierderea încrederii în alăptare în interiorul comunităţii, ci mai degrabă eşecul societăţii în a înţelege riscurile hrănirii copiilor într-un alt mod decât cel lăsat de natură. Există efecte reale imediate şi pe termen lung, extrem de dăunătoare pentru sănătate atunci când scoatem laptele matern din dietă şi îl înlocuim cu substituţi artificiali. Tot aşa cum există riscuri implicate în cazul tratamentelor de fertilizare, al naşterii premature sau asistată chirurgical, există riscuri şi atunci când laptele praf artificial înlocuieşte laptele matern, indiferent că acest lucru se întâmplă la naştere sau în orice moment al perioadei în care natura a intenţionat ca oamenii să fie integral sau parţial alăptaţi.
Orice referire la aceste riscuri este redusă la tăcere de multe persoane pe motiv că este injustă faţă de mamele care au făcut apel la hrănirea artificială. Timp de mulţi ani aceste riscuri au fost deghizate într-un limbaj mai blând şi prezentate ca beneficii ale alăptării. E ca şi cum s-ar spune că există avantaje în a respira aer nepoluat de fumul de ţigară! Beneficii în evitarea expunerii la un nivel toxic al radiaţiilor! Sau poate motive pentru care ai putea decide să nu sari în faţa unui vehicul în mişcare! Nu există beneficii asociate alăptării – alăptarea nu reprezintă cea mai bună alegere, este normalitate!
Decizia de a introduce laptele praf artificial – care să înlocuiască integral sau parţial laptele matern în dieta unui copil – ar trebui să fie întotdeauna precedată de o analiză completă a riscurilor. Hrănirea artificială nu este echivalentul alegerii de a alăpta sau nu. Atunci când adăugăm sau înlocuim un proces natural cu altceva, acest lucru trebuie făcut în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la raportul riscuri – beneficii. Ca şi grefele de organe sau dializa renală, hrănirea artificială ar trebui luată în considerare atunci când toate celelalte soluţii dau greş.
Conflictul emoţional
Orice program de informare cu privire la sănătate este gândit cu scopul de a modifica comportamentul oamenilor, de a le schimba obiceiurile şi de a-i încuraja pe aceştia să-şi pună întrebări cu privire la stilul de viaţă. Renunţaţi la fumat! Consumaţi mai multe legume! Faceţi sport! Consumaţi mai puţin alcool! Evitaţi expunerea la soare. Reduceţi consumul de grăsimi. Faceţi un test papanicolau. Consumaţi mai multe fibre. Şi multe, multe altele asemenea! … Luaţi o revistă, uitaţi-vă la TV, mergeţi la doctor sau treceţi pe lângă un afiş stradal. Mesajul e simplu: există moduri în care vă puteţi îmbunătăţi starea de sănătate, cu efecte atât pe termen scurt, cât şi pentru viitor. Ignorându-le vă negaţi propria capacitate de a acţiona.
Şi totuşi…
Afişaţi un poster care promovează alăptarea şi imediat oamenii se vor plânge că scopul este să-i faci pe cei care aleg hrănirea artificială să se simtă vinovaţi! De ce? Cum e posibil ca un simplu mesaj ca multe altele, referitor la sănătate, să pară personalizat şi ameninţător? Răspunsul s-ar putea să vă surprindă –cu siguranţă emoţiile joacă un rol, dar nu e vorba de vinovăţie. Te simţi vinovat atunci când comiţi o faptă greşită; remuşcarea provocată de faptul că te simţi responsabil pentru o greşeală. Este un sentiment care se generează în interiorul nostru şi care poate apărea dacă persoana în cauză recunoaşte că a greşit.
Suntem siguri că această descriere se aplică doar unui număr infim de mame care nu au alăptat?
Ceea ce simt în mod real majoritatea femeilor care înţarcă prematur e un sentiment de regret: tristeţea care apare odată cu pierderea sau absenţa a ceva valoros sau la care ţin. Pe scurt, când aceste femei se confruntă cu promovarea alăptării, acest lucru le reaminteşte de o perioadă când au fost încercate de tristeţe. Asta poate duce la sentimente de furie, ţinând cont de faptul că emoţii nerezolvate ies la suprafaţă. Şi atunci au nevoie de suport şi înţelegere vizavi de durerea lor, de o recunoaştere a regretului lor. În schimb, din nefericire, de obicei primesc reasigurări cu privire la decizia lor de a înţărca şi cu privire la sănătatea şi bunăstarea copilului lor în ciuda faptului că acesta e hrănit artificial. Acest eşec în a recunoaşte adevăratele lor sentimente le prelungeşte perioada de recuperare emoţională. Aduceţi în discuţie problema alăptării într-un grup de femei aflate în orice etapă a vieţii lor - aceste emoţii vor ieşi la iveală la fel de intense într-o comunitate de pensionare sau într-un grup de tinere mame.
Dacă acţiunile care reamintesc valoarea laptelui matern vă supără, atunci direcţionaţi aceste emoţii nu către cei care încearcă să aducă problema în atenţia întregii comunităţi, ci mai degrabă înspre cei care v-au dezamăgit. Mamele nu eşuează în încercarea de a alăpta: mai degrabă, societatea noastră nu reuşeşte să le ajute să alăpteze: adevăraţii vinovaţi sunt:
•Sistemele de sănătate care în mod ipocrit susţin beneficiile alăptării şi totuşi externează mamele din spital înainte ca acestea să fi căpătat informaţiile de bază cu privire la această deprindere care presupune un proces de învăţare;
•Comunităţile care consideră că alăptarea e un act intim care trebuie să se desfăşoare doar în spatele uşilor închise, promovând astfel doar rolul sexual al sânilor şi negând scopul lor practic;
•Societatea care se aşteaptă ca femeile să-şi reia activitatea plătită după un scurt concediu de maternitate fără plată, în vreme ce le neagă acestora accesul la servicii de îngrijire a copilului la locul de muncă şi alte forme de susţinere în vederea îmbinării muncii cu alăptarea;
•Un sistem medical care până anul acesta a pus în grafice creşterea copiilor alăptaţi la sân raportându-se la curbele de creştere nenaturale ale copiilor hrăniţi artificial în generaţiile trecute, ceea ce implica un eşec al mamelor ai căror copii nu atingeau aceste valori;
•Practicile asociate naşterii care nu sunt necesare şi care interferează cu trecerea naturală din pântece la sân şi regimurile stricte pentru copii care neagă accesul acestora la laptele matern, de obicei suficient pentru o nutriţie adecvată;
•societate care distruge imaginea cu privire la propriul nostru corp prin prezentarea formelor femeii pubere ca fiind cele ale unei femei mature şi expunerea celebrităţilor malnutrite ca modele pentru adolescente şi femei la vârsta fertilă.
E timpul să dărâmăm barierele dintre mame şi să dăm mâna. Nu există „noi” şi "ele", mame bune versus mame rele. Fiecare femeie are dreptul de a primi susţinerea şi informaţiile de care are nevoie pentru a naşte şi a-şi alăpta copilul în modul gândit de natură, fără presiunea venită din partea tehnicilor de marketing ale companiilor multinaţionale producătoare de medicamente şi substituţi pentru alăptare care influenţează specialiştii ce ghidează paşii femeilor pe drumul maternităţii.
Articol original: http://www.bellybelly.com.au/articles/baby/artificial-feeding-and-breastfeeding, tradus cu acordul autoarei.
Multumesc, Ana Maria!
duminică, 30 mai 2010
Prezentarea alimentaţia sugarilor: biberonul cu lapte praf şi alăptarea în mass-media britanică
Autori: Lesley Henderson, Jenny Kitzinger, Josephine Green
Tradus de: Roxana Duduş
Alăptarea e des reprezentată în mass-media ca fiind neobişnuită, jenantă, dificilă sau amuzantă. Prin contrast, biberonul este prezentat ca mod normal şi social acceptabil pentru a hrăni un copil.
S-au analizat timp de o lună producţiile de televiziune prezentate pe un singur program tv. Cercetătorii au descoperit 1 scenă în care o mamă alăpta pe Channel 4 în soap-opera “Brookside” şi alte 9 scene în care au apărut pompe de sân (nu în timp ce erau utilizate). În schimb, au fost 170 de scene cu biberonul (inclusiv formula de lapte praf în preparare), în toate tipurile de programe. Probleme cu biberonul au fost propuse doar o singură dată într-un eşantion tv în timp ce au fost prezente 27 de referiri la probleme de alăptare, inclusiv nopţi nedormite, sâni curgători, mameloane rănite şi nedezlipirea de lângă copil. Constatări similare s-au repetat în analiza de raportare din ziar.
Concluzia: mass-media rar prezintă aspecte pozitive sau doar reprezentări de rutină a celor ce alăptează şi acest lucru poate avea implicaţii profunde asupra modului în care femeile decid să-şi hrănească bebeluşii şi, astfel, pentru sănătatea generaţiei următoare.
Obiectiv: examinarea modului în care alăptarea şi hrana cu biberonul sunt prezentate de către presa britanică.
Design: analiza de conţinut.
Subiecte: programe de televiziune şi articole din ziare care au făcut referire la alimentaţia sugarilor în cursul lunii martie 1999.
Inspiraţia: mass-media din Marea Britanie.
Principalele măsuri: referinţe vizuale şi verbale asupra alăptării sau asupra hrănirii cu biberonul în ziare şi programe de televiziune.
Rezultate: În total: 235 de trimiteri la alimentaţia sugarilor au fost identificate în televiziune şi 38 în ziare. Hrănirea cu biberonul a fost pomenită mai des decât alăptarea şi a fost prezentată ca fiind mai puţin problematică. Biberonul a fost asociat cu "obişnuitul", în timp ce alăptarea a fost asociată cu clasa de mijloc sau cu femeile celebre. Riscurile hrănirii cu lapte praf şi beneficiile alăptării au fost rareori menţionate.
Concluzii: mass-media rar prezintă informaţii pozitive despre alăptare, chiar dacă această practică de hrănire este asociată cu cele mai multe beneficii pentru sănătate. Profesioniştii din domeniul sănătăţii şi factorii de decizie politică ar trebui să fie conştienţi de rolul şi influenţa mass-mediei asupra femeilor în luarea deciziilor cu privire la alimentaţia sugarilor.
Sursa
Tradus de: Roxana Duduş
Alăptarea e des reprezentată în mass-media ca fiind neobişnuită, jenantă, dificilă sau amuzantă. Prin contrast, biberonul este prezentat ca mod normal şi social acceptabil pentru a hrăni un copil.
S-au analizat timp de o lună producţiile de televiziune prezentate pe un singur program tv. Cercetătorii au descoperit 1 scenă în care o mamă alăpta pe Channel 4 în soap-opera “Brookside” şi alte 9 scene în care au apărut pompe de sân (nu în timp ce erau utilizate). În schimb, au fost 170 de scene cu biberonul (inclusiv formula de lapte praf în preparare), în toate tipurile de programe. Probleme cu biberonul au fost propuse doar o singură dată într-un eşantion tv în timp ce au fost prezente 27 de referiri la probleme de alăptare, inclusiv nopţi nedormite, sâni curgători, mameloane rănite şi nedezlipirea de lângă copil. Constatări similare s-au repetat în analiza de raportare din ziar.
Concluzia: mass-media rar prezintă aspecte pozitive sau doar reprezentări de rutină a celor ce alăptează şi acest lucru poate avea implicaţii profunde asupra modului în care femeile decid să-şi hrănească bebeluşii şi, astfel, pentru sănătatea generaţiei următoare.
Obiectiv: examinarea modului în care alăptarea şi hrana cu biberonul sunt prezentate de către presa britanică.
Design: analiza de conţinut.
Subiecte: programe de televiziune şi articole din ziare care au făcut referire la alimentaţia sugarilor în cursul lunii martie 1999.
Inspiraţia: mass-media din Marea Britanie.
Principalele măsuri: referinţe vizuale şi verbale asupra alăptării sau asupra hrănirii cu biberonul în ziare şi programe de televiziune.
Rezultate: În total: 235 de trimiteri la alimentaţia sugarilor au fost identificate în televiziune şi 38 în ziare. Hrănirea cu biberonul a fost pomenită mai des decât alăptarea şi a fost prezentată ca fiind mai puţin problematică. Biberonul a fost asociat cu "obişnuitul", în timp ce alăptarea a fost asociată cu clasa de mijloc sau cu femeile celebre. Riscurile hrănirii cu lapte praf şi beneficiile alăptării au fost rareori menţionate.
Concluzii: mass-media rar prezintă informaţii pozitive despre alăptare, chiar dacă această practică de hrănire este asociată cu cele mai multe beneficii pentru sănătate. Profesioniştii din domeniul sănătăţii şi factorii de decizie politică ar trebui să fie conştienţi de rolul şi influenţa mass-mediei asupra femeilor în luarea deciziilor cu privire la alimentaţia sugarilor.
Sursa
joi, 1 aprilie 2010
Colici
autor dr.Jack Newman, MD
Colicile reprezintă unul dintre misterele naturii. Nimeni nu ştie ce înseamnă cu adevărat, dar fiecare are o opinie. În situaţia tipică, copilul începe să plângă, aproximativ două-trei săptămâni după naştere. Plânsul apare, în principal, seara şi în final, se opreşte atunci când copilul are aproximativ trei luni (uneori şi la vârste mai mari). Atunci când bebeluşul plânge el este de multe ori de neconsolat, chiar dacă a fost plimbat, legănat sau scos la plimbare la aer, temporar se poate linişti. Este necesar pentru un copil care are colici să câştige bine în greutate şi să fie sănătos. Cu toate acestea, chiar dacă bebeluşul ia bine în greutate, uneori, plânge pentru că lui îi este încă foame. A se vedea mai jos.
Noţiunea de colici a fost extinsă pentru a include aproape orice stare de nervozitate sau plânset a copilului, iar acest lucru nu este surprinzător, deoarece nu ştim cu adevărat ce sunt colicile. Nu există nici un tratament pentru colici, deşi multe medicamente şi strategii de comportament au fost încercate, fără nici un beneficiu dovedit. Desigur, toată lumea ştie pe cineva al cărui copil a fost "vindecat" de colici de un tratament special. De asemenea, aproape fiecare tratament pare să funcţioneze, cel puţin pentru o perioadă scurtă de timp.
Alăptarea şi colicile
În afară de colici, pe care orice copil le poate avea, există trei situaţii cunoscute care pot conduce bebeluşul alăptat la o stare de nervozitate sau la colici. Încă o dată, se presupune că bebeluşul câştigă în mod adecvat în greutate şi că este sănătos.
Hrăniţi bebeluşul la ambii sâni sau numai la unul dintre sâni la fiecare masă
Laptele matern îşi schimbă compoziţia în timpul unei mese. Unul dintre modurile în care se schimbă este că, în general, creşte cantitatea de grăsime pe măsură ce copilul suge mai mult lapte din sân. În cazul în care mama copilului îl mută automat de la un sân la altul în timpul alăptării înainte ca copilul să fi "terminat", copilul poate primi o cantitate relativ scăzută de grăsime în timpul suptului. Aceasta poate duce la obţinerea de mai puţine calorii şi, astfel, copilul trebuie hrănit mai frecvent. Dacă bebeluşul e hrănit des pentru a-şi lua cantitatea de lapte (pentru a compensa concentraţia redusă de calorii), el poate regurgita. Datorită conţinutului de grăsime relativ scăzut din lapte, goleşte rapid stomacul şi o cantitate mare de zahăr din lapte (lactoza) ajunge deodată în intestin. Enzima care ajută la digestia zahărului (lactaza) nu poate fi în măsură să se ocupe de atât de mult zahăr din lapte la un moment dat, iar copilul va avea simptome de intoleranţă la lactoză: gaze-plânset, scaune explozive, apoase, verzi. Aceasta se poate întâmpla chiar şi în timpul hrănirii. Aceşti copii nu au intoleranţă la lactoză. Ei au probleme cu lactoza din cauza felului mamelor care alăptează de a obţine informaţii. Acesta nu este un motiv pentru a trece la formula fără lactoză.
De asemenea, este foarte important să vă daţi seama că un copil nu bea laptele din sâni doar pentru că face mişcările de supt. El poate molfăi, nu bea laptele din sâni şi, prin urmare, copilul nu primeşte lapte cu grăsime mare doar pentru că el este la piept şi suge.
1. Nu alăptaţi după orar. Mamele din întreaga lume au alăptat cu succes copiii fără a putea să spună ora. Problemele de alăptare sunt mai mari în societăţile în care toată lumea are un ceas şi mai puţine în cazul în care nimeni nu are un ceas.
2. Mama ar trebui să hrănească copilul la un sân, atâta timp cât copilul îşi ia efectiv tot laptele disponibil în sân, până când copilul se retrage singur de la sân sau adoarme. Utilizarea compresiei sânului pentru a ajuta copilul să şi înghită laptele şi nu doar să sugă. Vă rugăm să reţineţi că un copil poate sta la sân timp de două ore, dar consumă lapte doar câteva minute. În acest caz, laptele luat de către copil poate fi relativ scăzut în grăsimi. Acesta este un motiv pentru utilizarea compresiei sânului. Dacă, după terminarea laptelui din sân copilul încă mai vrea să se hrănească, oferiţi-i celălalt sân. Nu împiedicaţi copilul să ia celălalt sân dacă îi este încă foame.
3. Aceasta nu este o sugestie pentru a alimenta dintr-un singur sân la o hrănire. S-ar putea să fiţi în măsură să o faceţi şi e bine, dar nu toate mamele pot gestiona. S-ar putea să fie posibil dimineaţa, când aveţi mai mult lapte (că cele mai multe mame aşa au), dar nu seara, când aveţi mai puţin lapte (aşa cum cele mai multe mame au). Dacă insistaţi să hrăniţi copilul doar la un singur sân la o masă, se poate ca copilul să aibă "colici", seara, când lui îi este, de fapt, foame.
4. La următoarea masă, începeţi cu celălalt sân şi apoi procedaţi în acelaşi mod.
5. Corpul dvs. se va adapta rapid la noua metodă şi nu veţi avea sânii angorjaţi. Dar amintiţi-vă acest lucru: hrănirea dintr-un singur sân la o masă, dacă puteţi să gestionaţi aşa, va reduce producţia de lapte. Prin urmare, nu ţineţi copilul la un sân la o singură masă, ci lăsaţi-l să termine tot laptele disponibil în sân şi în cazul în care copilul vrea mai mult, oferiţi-i şi celălalt sân.
6. Nu este o idee bună să hrăniţi copilul doar la un sân la o singură masă, doar pentru a urma o regulă. Da, asigurându-vă că copilul termină de supt dintr-un sân înainte de a i-l oferi şi pe al doilea, ajută la luarea în greutate mai mult sau la colici, dar regulile şi alăptarea nu merg bine împreună. Dacă bebeluşul nu înghite laptele, de fapt nu obţine laptele, nu păstraţi copilul la sân fără să înghită laptele pe perioade extrem de îndelungate. Trebuie să "termine" dintr-un sân şi în cazul în care copilul vrea mai mult, oferiţi-i celălalt sân.
Cum stiţi că a terminat de supt dintr-un sân? Copilul nu mai înghite laptele, chiar şi cu compresia sânului. Aceasta nu înseamnă că trebuie să luaţi copilul de la piept, cât mai curând, dacă nu înghite laptele pentru un minut sau două (s-ar putea obţine o altă ejecţie a laptelui, deci mai daţi-i un pic de timp), dar dacă este evident că nu mai înghite laptele, luaţi-l de la piept şi dacă vrea mai mult, oferiţi-i celălalt sân.
Dacă bebeluşul dă drumul la sân din proprie iniţiativă, înseamnă că a terminat? Nu neapărat. Bebeluşii de multe ori dau drumul la sân atunci când fluxul de lapte încetineşte sau, uneori, atunci când mama primeşte un reflex de ejecţie al laptelui şi copilul, surprins de fluxul rapid brusc, se smulge de la piept. Încercaţi-l din nou pe această parte, dacă vrea mai mult, dar în cazul în care copilul evident nu bea, chiar şi cu compresia sânului, atunci schimbaţi-l la sânul celălalt.
7. În unele cazuri, pentru a hrăni copilul pot fi utile două sau mai multe alăptări dintr-un sân, înainte de a trece la celălat. Punerea copilului din nou la un sân care a fost "golit", poate provoca copilului agitaţie sau va trage de sân sau va adormi, dar nu va fi sătul.
8. Această problemă se înrăutăţeşte în cazul în care copilul nu este bine ataşat la sân. O bună apucare a sânului este cheia unei alăptări uşoare.
Reflexul de ejecţie hiperactiv
Un bebeluş căruia îi vine prea mult lapte foarte repede, poate deveni foarte agitat şi iritabil la sân şi se consideră că are colici. De obicei, copilul câştigă foarte bine în greutate. În mod normal, copilul începe alăptarea şi după câteva secunde sau minute, începe să se înnece, să se sufoce sau se "lupta" la sân. El se poate desprinde şi, de multe ori, laptele mamei va ţâşni ca dintr-un spray. După aceasta, copilul se întoarce frecvent la sân, dar poate fi agitat şi se repetă acţiunile descrise mai sus. El poate fi nemulţumit de debitul rapid şi nerăbdător atunci când fluxul încetineşte. Acest lucru poate fi un moment de încercare pentru toată lumea. În cazuri rare, un copil poate începe chiar să refuze sânul, după mai multe săptămâni, de obicei în jurul a trei luni de viaţă. Ce puteţi face?
1.Încercati să obţineţi cea mai bună poziţie la sân. Problema se agravează în cazul în care copilul nu este bine ataşat la sân. O prindere bună a sânului de către copil este cheia pentru o alăptare uşoară. Indiferent de ceea ce se spune despre cât de bine arată ataşat la sân, încercaţi să îmbunătăţiţi prinderea sânului. Gândiţi-vă astfel: în cazul în care bărbia este în piept în timp ce încercaţi să beţi ceva, aţi deveni copleşită foarte uşor de curgerea rapidă. Dacă doriţi să beţi repede vă veţi arunca capul pe spate, bărbia în aer şi veţi fi capabilă să faceţi faţă curgerii rapide. Acesta este poziţia capului copilului în timp ce îl alatati: bărbia lui în sânul dvs., cu capul într-o uşoară poziţie pe spate, nasul departe de sân şi bărbia lui departe de pieptul lui. Această poziţie îl va ajuta să facă faţă curgerii mai rapide.Dacă nu aţi făcut deja acest lucru, încercaţi să hrăniţi copilul doar la un sân la fiecare masă. În unele situaţii, chiar şi două sau trei hrăniri la sân înainte de a schimba cu celălalt sân poate fi de ajutor. În cazul în care aveti sânul nefolosit angorjat mulgeţi doar o mică cantitate de lapte din el pentru a vă simţi confortabil. Amintiţi-vă, în cazul în care copilul doreşte sânul al doilea, mama ar trebui să i-l ofere.
2.Hrăniţi copilul înainte de a fi lihnit de foame. Nu amânaţi hrănirea prin oferirea de apă (un copil alăptat nu are nevoie de apă, chiar şi când vremea este foarte caldă) sau a suzetei. Un copil lihnit de foame va "ataca" sânul matern şi poate cauza reflex de ejecţie foarte activ. Hrăniţi copilul cât de repede când el arată semne de foame. Dacă este încă pe jumătate adormit, atunci când îl puneţi la piept, cu atât mai bine.
3.Hrăniţi copilul într-un atmosferă calmă, relaxată, dacă este posibil. Muzica tare, luminile strălucitoare nu sunt favorabile pentru o hrănire bună. Bebeluşii mai mari tind să devină distraşi dacă fluxul încetineşte. Folosiţi compresia sânului, uşor la început şi apoi mai ferm, dacă este necesar pentru a menţine viteza de curgere, iar de multe ori copilul va fi interesat de a sta la piept mai mult timp, pentru că el bea bine laptele matern.
4.Uneori, funcţionează foarte bine dacă alăptaţi în poziţie culcată. Dacă nu ajută, încercaţi poziţia în şezut, un pic pe spate cu copilul situat în partea de sus sau încercaţi să staţi pe un scaun. Gravitatea ajută la scăderea debitului. Amintiţi-vă, copilul poate fi frustrat de curgerea inconsecventă, aşa că poate fi necesar să vă întindeţi, la început, atunci când este rapidă şi să staţi în şezut atunci când curgerea laptelui încetineşte. Bebeluşilor le place poziţia culcat; ei nu au tendinţa de a se agita atunci când curgerea este mai lentă, dar au tendinţa de a dormi.
5.Copilului îi poate displace curgerea rapidă a laptelui, dar, de asemenea, poate deveni agitat atunci când fluxul încetineşte prea mult. Dacă credeţi că este agitat deoarece debitul este prea lent, vă ajută dacă folosiţi compresia sânului pentru a ţine pasul cu debitul.
6.Ocazional, dând lactază comercială copilului (enzima care metabolizează lactoza), 2-4 picături după fiecare hrănire, ameliorează simptomele. Aceasta este disponibilă fără prescripţie medicală, dar este destul de scumpă şi funcţionează doar ocazional. Este greu de înţeles de ce un ar funcţiona, deoarece enzima este defalcată în stomacul copilului, dar uneori pare să nu funcţioneze.
7.O apărătoare de mamelon poate ajuta, dar utilizaţi-o numai dacă nimic altceva nu a ajutat şi numai dacă aţi avut acces la ajutor bun dar fără să se vadă modificări. Apărătoarea este a două ultima instanţă. Vă rugăm să reţineţi că o apărătoare pentru mamelon este foarte rar un răspunsul la o problemă în alăptare şi în cele mai multe situaţii acest lucru face ca situaţia să se înrăutăţească, aşa că mai bine nu.
8.Ca o ultimă soluţie, mai degrabă decât trecerea la formulă, oferiţi copilului lapte matern muls, cu o cănuţă specială. Adăugarea de lactază la laptele matern muls poate ajuta, de asemenea.
Proteine străine în laptele matern
Uneori, proteinele prezente în dieta mamei pot apărea în laptele ei şi afecta copilul. Cea mai frecventă dintre acestea este proteina din lapte de vacă. Alte proteine, de asemenea, s-au dovedit a fi excretate în laptele matern. Faptul că aceste proteine şi alte substanţe apar în laptele mamei, de obicei, nu este un lucru rău. Într-adevăr, acestea ajută la desensibilizarea copilului dvs. la aceste proteine.
Astfel, în tratamentul copilului alăptat cu colici un pas ar fi ca mama să înceteze să mai mănânce produse lactate sau alte produse alimentare, dar numai un singur tip de alimente, pe rând se elimină. Produsele lactate includ lapte, brânză, iaurt, îngheţată şi orice altceva ce ar putea conţine lapte, cum ar fi sosurile pentru salate cu proteine din zer sau cazeină. Verificaţi etichetele de pe produsele alimentare pregătite pentru a vedea dacă acestea includ lapte. În cazul în care proteina din lapte a fost schimbată (denaturată), gătită de exemplu, nu ar trebui să existe nici o problemă.
Dacă eliminarea anumitor produse alimentare din dieta mamei nu funcţionează, mama poate lua enzime pancreatice (Cotazyme, Pancrease 4, de exemplu), începând cu 1 capsulă la fiecare masă, pentru a descompune proteinele în intestinele ei, astfel încât e mai puţin probabil să fie absorbit în corpul ei. Desigur, şansele de a nu fi capabilă să produceţi suficiente enzime proprii din pancreas sunt foarte mici (dacă nu aveţi fibroză chistică, de exemplu), dar a fost demonstrat că proteina întregă se absoarbe în corpul mamei care alăptează şi în laptele ei, adăugarea de enzime poate scădea cantităţile de proteine care intră în întregul corp şi ajunge în lapte.
Vă rugăm să reţineţi: intoleranţa la proteina din lapte nu are nimic de-a face cu intoleranţa la lactoză, sunt chestiuni complet diferite. De asemenea, o mamă care are intoleranţă la lactoză îşi alăptează în continuare copilul.
- Eliminaţi toate produselor lactate în 7-10 zile.
- Dacă nu a existat nici o schimbare în bine la copil, mama poate reintroduce produsele lactate.
- Dacă a existat o schimbare în bine, aveţi posibilitatea să încetaţi să mai mâncaţi lactate, apoi să încercaţi să le reintroduceţi în dietă, dacă acestea sunt în mod normal o parte din dieta dvs. (nu este nevoie să se bea lapte pentru a face lapte, de exemplu, deci, dacă nu beţi lapte în mod normal, nu e necesar să beţi în timp ce alăptaţi). Unii bebeluşi nu vor tolera absolut nici un produs lactat din dieta mamei. Cei mai mulţi vor tolera unele produse. Veţi învăţa ce cantitate de produse lactate puteţi mânca zilnic fără ca bebeluşul să fie afectat şi să reactioneze.
- Dacă sunteţi preocupată de aportul dvs.de calciu, atunci să ştiţi că poate fi obţinut fără a mânca produse lactate. Vorbiţi cu medicul dumneavoastră sau cu un nutriţionist. Dar, 7-10 zile fără produse lactate nu vor cauza probleme nutriţionale. De fapt, dovezile sugerează că alăptarea poate proteja femeia de dezvoltarea osteoporozei, chiar dacă ea nu ia calciu suplimentar. Copilul va primi tot ce are nevoie.
- Aveţi grijă cu privire la eliminarea prea multor alimente din dietă. Dietele noastre sunt prea complexe pentru a fi siguri cu exactitate de ceea ce afectează copilul.
Unor bebeluşi le e foame, chiar dacă au câştigat bine în greutate. Aceasta se poate întâmpla din mai multe motive, unele menţionate mai devreme. Un mod prin care bebeluşului îi este foame, dar a crescut bine în greutate, este limitarea meselor, de exemplu, copilul este hrănit 10 sau 20 de minute la fiecare sân. Dacă aveţi lapte mult, copilul poate creştere în greutate bine şi încă îi mai poate fi foame. Deci, nu se limitează alăptările.
Aveţi răbdare, de obicei, problema are soluţii. Formula de lapte praf nu este răspunsul, dar, din cauza curgerii ei mai regulate, unii copii fac progrese. Dar formula de lapte praf nu este lapte matern şi alăptarea înseamnă mult mai mult decât lapte matern. Chiar dacă nimic nu merge, timpul, de obicei, ajută. Zilele şi nopţile pot părea veşnice, dar săptămâna va zbura!
Colicile reprezintă unul dintre misterele naturii. Nimeni nu ştie ce înseamnă cu adevărat, dar fiecare are o opinie. În situaţia tipică, copilul începe să plângă, aproximativ două-trei săptămâni după naştere. Plânsul apare, în principal, seara şi în final, se opreşte atunci când copilul are aproximativ trei luni (uneori şi la vârste mai mari). Atunci când bebeluşul plânge el este de multe ori de neconsolat, chiar dacă a fost plimbat, legănat sau scos la plimbare la aer, temporar se poate linişti. Este necesar pentru un copil care are colici să câştige bine în greutate şi să fie sănătos. Cu toate acestea, chiar dacă bebeluşul ia bine în greutate, uneori, plânge pentru că lui îi este încă foame. A se vedea mai jos.
Noţiunea de colici a fost extinsă pentru a include aproape orice stare de nervozitate sau plânset a copilului, iar acest lucru nu este surprinzător, deoarece nu ştim cu adevărat ce sunt colicile. Nu există nici un tratament pentru colici, deşi multe medicamente şi strategii de comportament au fost încercate, fără nici un beneficiu dovedit. Desigur, toată lumea ştie pe cineva al cărui copil a fost "vindecat" de colici de un tratament special. De asemenea, aproape fiecare tratament pare să funcţioneze, cel puţin pentru o perioadă scurtă de timp.
Alăptarea şi colicile
În afară de colici, pe care orice copil le poate avea, există trei situaţii cunoscute care pot conduce bebeluşul alăptat la o stare de nervozitate sau la colici. Încă o dată, se presupune că bebeluşul câştigă în mod adecvat în greutate şi că este sănătos.
Hrăniţi bebeluşul la ambii sâni sau numai la unul dintre sâni la fiecare masă
Laptele matern îşi schimbă compoziţia în timpul unei mese. Unul dintre modurile în care se schimbă este că, în general, creşte cantitatea de grăsime pe măsură ce copilul suge mai mult lapte din sân. În cazul în care mama copilului îl mută automat de la un sân la altul în timpul alăptării înainte ca copilul să fi "terminat", copilul poate primi o cantitate relativ scăzută de grăsime în timpul suptului. Aceasta poate duce la obţinerea de mai puţine calorii şi, astfel, copilul trebuie hrănit mai frecvent. Dacă bebeluşul e hrănit des pentru a-şi lua cantitatea de lapte (pentru a compensa concentraţia redusă de calorii), el poate regurgita. Datorită conţinutului de grăsime relativ scăzut din lapte, goleşte rapid stomacul şi o cantitate mare de zahăr din lapte (lactoza) ajunge deodată în intestin. Enzima care ajută la digestia zahărului (lactaza) nu poate fi în măsură să se ocupe de atât de mult zahăr din lapte la un moment dat, iar copilul va avea simptome de intoleranţă la lactoză: gaze-plânset, scaune explozive, apoase, verzi. Aceasta se poate întâmpla chiar şi în timpul hrănirii. Aceşti copii nu au intoleranţă la lactoză. Ei au probleme cu lactoza din cauza felului mamelor care alăptează de a obţine informaţii. Acesta nu este un motiv pentru a trece la formula fără lactoză.
De asemenea, este foarte important să vă daţi seama că un copil nu bea laptele din sâni doar pentru că face mişcările de supt. El poate molfăi, nu bea laptele din sâni şi, prin urmare, copilul nu primeşte lapte cu grăsime mare doar pentru că el este la piept şi suge.
1. Nu alăptaţi după orar. Mamele din întreaga lume au alăptat cu succes copiii fără a putea să spună ora. Problemele de alăptare sunt mai mari în societăţile în care toată lumea are un ceas şi mai puţine în cazul în care nimeni nu are un ceas.
2. Mama ar trebui să hrănească copilul la un sân, atâta timp cât copilul îşi ia efectiv tot laptele disponibil în sân, până când copilul se retrage singur de la sân sau adoarme. Utilizarea compresiei sânului pentru a ajuta copilul să şi înghită laptele şi nu doar să sugă. Vă rugăm să reţineţi că un copil poate sta la sân timp de două ore, dar consumă lapte doar câteva minute. În acest caz, laptele luat de către copil poate fi relativ scăzut în grăsimi. Acesta este un motiv pentru utilizarea compresiei sânului. Dacă, după terminarea laptelui din sân copilul încă mai vrea să se hrănească, oferiţi-i celălalt sân. Nu împiedicaţi copilul să ia celălalt sân dacă îi este încă foame.
3. Aceasta nu este o sugestie pentru a alimenta dintr-un singur sân la o hrănire. S-ar putea să fiţi în măsură să o faceţi şi e bine, dar nu toate mamele pot gestiona. S-ar putea să fie posibil dimineaţa, când aveţi mai mult lapte (că cele mai multe mame aşa au), dar nu seara, când aveţi mai puţin lapte (aşa cum cele mai multe mame au). Dacă insistaţi să hrăniţi copilul doar la un singur sân la o masă, se poate ca copilul să aibă "colici", seara, când lui îi este, de fapt, foame.
4. La următoarea masă, începeţi cu celălalt sân şi apoi procedaţi în acelaşi mod.
5. Corpul dvs. se va adapta rapid la noua metodă şi nu veţi avea sânii angorjaţi. Dar amintiţi-vă acest lucru: hrănirea dintr-un singur sân la o masă, dacă puteţi să gestionaţi aşa, va reduce producţia de lapte. Prin urmare, nu ţineţi copilul la un sân la o singură masă, ci lăsaţi-l să termine tot laptele disponibil în sân şi în cazul în care copilul vrea mai mult, oferiţi-i şi celălalt sân.
6. Nu este o idee bună să hrăniţi copilul doar la un sân la o singură masă, doar pentru a urma o regulă. Da, asigurându-vă că copilul termină de supt dintr-un sân înainte de a i-l oferi şi pe al doilea, ajută la luarea în greutate mai mult sau la colici, dar regulile şi alăptarea nu merg bine împreună. Dacă bebeluşul nu înghite laptele, de fapt nu obţine laptele, nu păstraţi copilul la sân fără să înghită laptele pe perioade extrem de îndelungate. Trebuie să "termine" dintr-un sân şi în cazul în care copilul vrea mai mult, oferiţi-i celălalt sân.
Cum stiţi că a terminat de supt dintr-un sân? Copilul nu mai înghite laptele, chiar şi cu compresia sânului. Aceasta nu înseamnă că trebuie să luaţi copilul de la piept, cât mai curând, dacă nu înghite laptele pentru un minut sau două (s-ar putea obţine o altă ejecţie a laptelui, deci mai daţi-i un pic de timp), dar dacă este evident că nu mai înghite laptele, luaţi-l de la piept şi dacă vrea mai mult, oferiţi-i celălalt sân.
Dacă bebeluşul dă drumul la sân din proprie iniţiativă, înseamnă că a terminat? Nu neapărat. Bebeluşii de multe ori dau drumul la sân atunci când fluxul de lapte încetineşte sau, uneori, atunci când mama primeşte un reflex de ejecţie al laptelui şi copilul, surprins de fluxul rapid brusc, se smulge de la piept. Încercaţi-l din nou pe această parte, dacă vrea mai mult, dar în cazul în care copilul evident nu bea, chiar şi cu compresia sânului, atunci schimbaţi-l la sânul celălalt.
7. În unele cazuri, pentru a hrăni copilul pot fi utile două sau mai multe alăptări dintr-un sân, înainte de a trece la celălat. Punerea copilului din nou la un sân care a fost "golit", poate provoca copilului agitaţie sau va trage de sân sau va adormi, dar nu va fi sătul.
8. Această problemă se înrăutăţeşte în cazul în care copilul nu este bine ataşat la sân. O bună apucare a sânului este cheia unei alăptări uşoare.
Reflexul de ejecţie hiperactiv
Un bebeluş căruia îi vine prea mult lapte foarte repede, poate deveni foarte agitat şi iritabil la sân şi se consideră că are colici. De obicei, copilul câştigă foarte bine în greutate. În mod normal, copilul începe alăptarea şi după câteva secunde sau minute, începe să se înnece, să se sufoce sau se "lupta" la sân. El se poate desprinde şi, de multe ori, laptele mamei va ţâşni ca dintr-un spray. După aceasta, copilul se întoarce frecvent la sân, dar poate fi agitat şi se repetă acţiunile descrise mai sus. El poate fi nemulţumit de debitul rapid şi nerăbdător atunci când fluxul încetineşte. Acest lucru poate fi un moment de încercare pentru toată lumea. În cazuri rare, un copil poate începe chiar să refuze sânul, după mai multe săptămâni, de obicei în jurul a trei luni de viaţă. Ce puteţi face?
1.Încercati să obţineţi cea mai bună poziţie la sân. Problema se agravează în cazul în care copilul nu este bine ataşat la sân. O prindere bună a sânului de către copil este cheia pentru o alăptare uşoară. Indiferent de ceea ce se spune despre cât de bine arată ataşat la sân, încercaţi să îmbunătăţiţi prinderea sânului. Gândiţi-vă astfel: în cazul în care bărbia este în piept în timp ce încercaţi să beţi ceva, aţi deveni copleşită foarte uşor de curgerea rapidă. Dacă doriţi să beţi repede vă veţi arunca capul pe spate, bărbia în aer şi veţi fi capabilă să faceţi faţă curgerii rapide. Acesta este poziţia capului copilului în timp ce îl alatati: bărbia lui în sânul dvs., cu capul într-o uşoară poziţie pe spate, nasul departe de sân şi bărbia lui departe de pieptul lui. Această poziţie îl va ajuta să facă faţă curgerii mai rapide.Dacă nu aţi făcut deja acest lucru, încercaţi să hrăniţi copilul doar la un sân la fiecare masă. În unele situaţii, chiar şi două sau trei hrăniri la sân înainte de a schimba cu celălalt sân poate fi de ajutor. În cazul în care aveti sânul nefolosit angorjat mulgeţi doar o mică cantitate de lapte din el pentru a vă simţi confortabil. Amintiţi-vă, în cazul în care copilul doreşte sânul al doilea, mama ar trebui să i-l ofere.
2.Hrăniţi copilul înainte de a fi lihnit de foame. Nu amânaţi hrănirea prin oferirea de apă (un copil alăptat nu are nevoie de apă, chiar şi când vremea este foarte caldă) sau a suzetei. Un copil lihnit de foame va "ataca" sânul matern şi poate cauza reflex de ejecţie foarte activ. Hrăniţi copilul cât de repede când el arată semne de foame. Dacă este încă pe jumătate adormit, atunci când îl puneţi la piept, cu atât mai bine.
3.Hrăniţi copilul într-un atmosferă calmă, relaxată, dacă este posibil. Muzica tare, luminile strălucitoare nu sunt favorabile pentru o hrănire bună. Bebeluşii mai mari tind să devină distraşi dacă fluxul încetineşte. Folosiţi compresia sânului, uşor la început şi apoi mai ferm, dacă este necesar pentru a menţine viteza de curgere, iar de multe ori copilul va fi interesat de a sta la piept mai mult timp, pentru că el bea bine laptele matern.
4.Uneori, funcţionează foarte bine dacă alăptaţi în poziţie culcată. Dacă nu ajută, încercaţi poziţia în şezut, un pic pe spate cu copilul situat în partea de sus sau încercaţi să staţi pe un scaun. Gravitatea ajută la scăderea debitului. Amintiţi-vă, copilul poate fi frustrat de curgerea inconsecventă, aşa că poate fi necesar să vă întindeţi, la început, atunci când este rapidă şi să staţi în şezut atunci când curgerea laptelui încetineşte. Bebeluşilor le place poziţia culcat; ei nu au tendinţa de a se agita atunci când curgerea este mai lentă, dar au tendinţa de a dormi.
5.Copilului îi poate displace curgerea rapidă a laptelui, dar, de asemenea, poate deveni agitat atunci când fluxul încetineşte prea mult. Dacă credeţi că este agitat deoarece debitul este prea lent, vă ajută dacă folosiţi compresia sânului pentru a ţine pasul cu debitul.
6.Ocazional, dând lactază comercială copilului (enzima care metabolizează lactoza), 2-4 picături după fiecare hrănire, ameliorează simptomele. Aceasta este disponibilă fără prescripţie medicală, dar este destul de scumpă şi funcţionează doar ocazional. Este greu de înţeles de ce un ar funcţiona, deoarece enzima este defalcată în stomacul copilului, dar uneori pare să nu funcţioneze.
7.O apărătoare de mamelon poate ajuta, dar utilizaţi-o numai dacă nimic altceva nu a ajutat şi numai dacă aţi avut acces la ajutor bun dar fără să se vadă modificări. Apărătoarea este a două ultima instanţă. Vă rugăm să reţineţi că o apărătoare pentru mamelon este foarte rar un răspunsul la o problemă în alăptare şi în cele mai multe situaţii acest lucru face ca situaţia să se înrăutăţească, aşa că mai bine nu.
8.Ca o ultimă soluţie, mai degrabă decât trecerea la formulă, oferiţi copilului lapte matern muls, cu o cănuţă specială. Adăugarea de lactază la laptele matern muls poate ajuta, de asemenea.
Proteine străine în laptele matern
Uneori, proteinele prezente în dieta mamei pot apărea în laptele ei şi afecta copilul. Cea mai frecventă dintre acestea este proteina din lapte de vacă. Alte proteine, de asemenea, s-au dovedit a fi excretate în laptele matern. Faptul că aceste proteine şi alte substanţe apar în laptele mamei, de obicei, nu este un lucru rău. Într-adevăr, acestea ajută la desensibilizarea copilului dvs. la aceste proteine.
Astfel, în tratamentul copilului alăptat cu colici un pas ar fi ca mama să înceteze să mai mănânce produse lactate sau alte produse alimentare, dar numai un singur tip de alimente, pe rând se elimină. Produsele lactate includ lapte, brânză, iaurt, îngheţată şi orice altceva ce ar putea conţine lapte, cum ar fi sosurile pentru salate cu proteine din zer sau cazeină. Verificaţi etichetele de pe produsele alimentare pregătite pentru a vedea dacă acestea includ lapte. În cazul în care proteina din lapte a fost schimbată (denaturată), gătită de exemplu, nu ar trebui să existe nici o problemă.
Dacă eliminarea anumitor produse alimentare din dieta mamei nu funcţionează, mama poate lua enzime pancreatice (Cotazyme, Pancrease 4, de exemplu), începând cu 1 capsulă la fiecare masă, pentru a descompune proteinele în intestinele ei, astfel încât e mai puţin probabil să fie absorbit în corpul ei. Desigur, şansele de a nu fi capabilă să produceţi suficiente enzime proprii din pancreas sunt foarte mici (dacă nu aveţi fibroză chistică, de exemplu), dar a fost demonstrat că proteina întregă se absoarbe în corpul mamei care alăptează şi în laptele ei, adăugarea de enzime poate scădea cantităţile de proteine care intră în întregul corp şi ajunge în lapte.
Vă rugăm să reţineţi: intoleranţa la proteina din lapte nu are nimic de-a face cu intoleranţa la lactoză, sunt chestiuni complet diferite. De asemenea, o mamă care are intoleranţă la lactoză îşi alăptează în continuare copilul.
- Eliminaţi toate produselor lactate în 7-10 zile.
- Dacă nu a existat nici o schimbare în bine la copil, mama poate reintroduce produsele lactate.
- Dacă a existat o schimbare în bine, aveţi posibilitatea să încetaţi să mai mâncaţi lactate, apoi să încercaţi să le reintroduceţi în dietă, dacă acestea sunt în mod normal o parte din dieta dvs. (nu este nevoie să se bea lapte pentru a face lapte, de exemplu, deci, dacă nu beţi lapte în mod normal, nu e necesar să beţi în timp ce alăptaţi). Unii bebeluşi nu vor tolera absolut nici un produs lactat din dieta mamei. Cei mai mulţi vor tolera unele produse. Veţi învăţa ce cantitate de produse lactate puteţi mânca zilnic fără ca bebeluşul să fie afectat şi să reactioneze.
- Dacă sunteţi preocupată de aportul dvs.de calciu, atunci să ştiţi că poate fi obţinut fără a mânca produse lactate. Vorbiţi cu medicul dumneavoastră sau cu un nutriţionist. Dar, 7-10 zile fără produse lactate nu vor cauza probleme nutriţionale. De fapt, dovezile sugerează că alăptarea poate proteja femeia de dezvoltarea osteoporozei, chiar dacă ea nu ia calciu suplimentar. Copilul va primi tot ce are nevoie.
- Aveţi grijă cu privire la eliminarea prea multor alimente din dietă. Dietele noastre sunt prea complexe pentru a fi siguri cu exactitate de ceea ce afectează copilul.
Unor bebeluşi le e foame, chiar dacă au câştigat bine în greutate. Aceasta se poate întâmpla din mai multe motive, unele menţionate mai devreme. Un mod prin care bebeluşului îi este foame, dar a crescut bine în greutate, este limitarea meselor, de exemplu, copilul este hrănit 10 sau 20 de minute la fiecare sân. Dacă aveţi lapte mult, copilul poate creştere în greutate bine şi încă îi mai poate fi foame. Deci, nu se limitează alăptările.
Aveţi răbdare, de obicei, problema are soluţii. Formula de lapte praf nu este răspunsul, dar, din cauza curgerii ei mai regulate, unii copii fac progrese. Dar formula de lapte praf nu este lapte matern şi alăptarea înseamnă mult mai mult decât lapte matern. Chiar dacă nimic nu merge, timpul, de obicei, ajută. Zilele şi nopţile pot părea veşnice, dar săptămâna va zbura!
luni, 15 martie 2010
Motive medicale acceptabile pentru a utiliza substituenţi ai laptelui matern
Copilul nu trebuie să primească lapte matern sau orice alt tip de lapte cu excepţia laptelui praf special dacă:
-are galactosemie clasică – e nevoie de o formulă de lapte praf fără glucoză;
-suferă de boala urinei cu miros de sirop de arţar – e nevoie de o formulă de lapte praf fără leucină, isoleucină şi valină;
-are fenilchetonurie – e nevoie de o formulă de lapte praf fără fenilalanină (uneori alăptarea este posibilă, dar cu monitorizare atentă).
Copilul pentru care alăptarea rămâne opţiunea cea mai bună de a fi hrănit, dar care are nevoie şi de alt supliment:
-cu greutate foarte mică la naştere (mai puţin de 1500 g);
-născut foarte prematur (mai mic decât vârsta gestaţională de 32 de săptămâni);
-născut cu risc de hipoglicemie datorat neadaptării metabolice sau creşterii cererii de glucoză (cel născut prematur, mic ca vârstă gestaţională sau cel care a experimentat stress semnificativ intrapartum hipoxic/ischemic, cel bolnav şi cel al cărui mamă are diabet dacă zahărul din sângele lui creşte ca răspuns al alăptării).
Mamele trebuie să evite alăptarea dacă:
-sunt infectate cu HIV(opţiunea cea mai apropiată pentru o mamă infectată cu HIV depinde de circumstanţele individuale incluzând statutul sănătăţii, dar luând în considerare serviciile de sănătate disponibile şi consilierea şi sprijinul pe care mama doreşte să le primească): dacă înlocuirea hrănirii cu lapte matern este acceptabilă, realizabilă, accesibilă, durabilă şi sigură. Hrănirea mixtă în primele 6 luni de viaţă (în paralel cu alăptarea copilul să primească şi alte fluide, formule de lapte praf sau alimente) trebuie evitată de către mamele infectate cu HIV.
Mamele trebuie să evite temporar alăptarea dacă:
-suferă de o boală severă care le determină să nu poată avea grijă de bebeluşul lor, de ex. sepsis;
-au virusul herpes simplex tipul 1: contactul direct al gurii bebeluşului cu leziunile mameloanelor mamei trebuie evitat până când leziunile active se vindecă;
-iau medicaţie:
-medicamente pshioterapeutice sedative, medicamente anti-epilepsie, opioide şi combinaţiile lor pot cauza efecte negative, ca de exemplu: somnolenţă şi probleme respiratorii, fiind mult mai bine dacă se evită folosirea lor şi pot fi înlocuite cu alternative mult mai sigure;
-a primit iod radioactiv 131 - este bine dacă se evită şi se poate înlocui cu alternative mult mai sigure – se întrerupe alăptarea 2 luni după primirea substanţei;
-a utilizat în mod excesiv iodina topică şi iodofore (povidone-iodină), în special pe răni deschise, poate duce la suprimarea tiroidei sau pot rezulta anomalii electrolitice la copilul alăptat şi trebuie evitate.
-e necesară chemoterapie citotoxică dacă mama a oprit alăptarea pe timpul terapiei.
Mamele pot continua alăptarea, dar au unele probleme de sănătate care sunt îngrijorătoare, ca de exemplu:
-abcesul mamar – alăptarea se continuă de la sânul neafectat; alăptarea la sânul afectat se reia odată ce tratamentul a început;
-hepatita B – copilul trebuie sa primească vaccinul pentru hepatită B în primele 48 de ore de la naştere sau cât mai curând posibil;
-hepatita C;
-mastita – dacă alăptarea devine foarte dureroasă, laptele trebuie muls pentru a preveni progresia;
-tuberculoza – mama şi copilul trebuie să ţină cont de ghidul naţional pentru tuberculoză;
-utilizarea de substanţe (mama care alege să nu renunţe la utilizarea acestor substanţe sau nu este în stare să renunţe ar trebui să caute sfaturi individuale despre riscuri şi beneficii ale alăptării depinzând de circumstanţele lor individuale) ca nicotina, alcoolul, ecstasy, amfetamine, cocaina şi stimulante înrudite – s-a demonstrat că au efecte negative asupra copiilor alăptaţi;
-alcoolul, opioidele, benzodiazepinele şi canabisul pot cauza sedarea mamei şi a bebeluşului.
Mamele trebuie încurajate să nu folosească aceste substanţe şi să primească oportunitatea şi suportul pentru a se abţine.
Sursa: OMS şi UNICEF
-are galactosemie clasică – e nevoie de o formulă de lapte praf fără glucoză;
-suferă de boala urinei cu miros de sirop de arţar – e nevoie de o formulă de lapte praf fără leucină, isoleucină şi valină;
-are fenilchetonurie – e nevoie de o formulă de lapte praf fără fenilalanină (uneori alăptarea este posibilă, dar cu monitorizare atentă).
Copilul pentru care alăptarea rămâne opţiunea cea mai bună de a fi hrănit, dar care are nevoie şi de alt supliment:
-cu greutate foarte mică la naştere (mai puţin de 1500 g);
-născut foarte prematur (mai mic decât vârsta gestaţională de 32 de săptămâni);
-născut cu risc de hipoglicemie datorat neadaptării metabolice sau creşterii cererii de glucoză (cel născut prematur, mic ca vârstă gestaţională sau cel care a experimentat stress semnificativ intrapartum hipoxic/ischemic, cel bolnav şi cel al cărui mamă are diabet dacă zahărul din sângele lui creşte ca răspuns al alăptării).
Mamele trebuie să evite alăptarea dacă:
-sunt infectate cu HIV(opţiunea cea mai apropiată pentru o mamă infectată cu HIV depinde de circumstanţele individuale incluzând statutul sănătăţii, dar luând în considerare serviciile de sănătate disponibile şi consilierea şi sprijinul pe care mama doreşte să le primească): dacă înlocuirea hrănirii cu lapte matern este acceptabilă, realizabilă, accesibilă, durabilă şi sigură. Hrănirea mixtă în primele 6 luni de viaţă (în paralel cu alăptarea copilul să primească şi alte fluide, formule de lapte praf sau alimente) trebuie evitată de către mamele infectate cu HIV.
Mamele trebuie să evite temporar alăptarea dacă:
-suferă de o boală severă care le determină să nu poată avea grijă de bebeluşul lor, de ex. sepsis;
-au virusul herpes simplex tipul 1: contactul direct al gurii bebeluşului cu leziunile mameloanelor mamei trebuie evitat până când leziunile active se vindecă;
-iau medicaţie:
-medicamente pshioterapeutice sedative, medicamente anti-epilepsie, opioide şi combinaţiile lor pot cauza efecte negative, ca de exemplu: somnolenţă şi probleme respiratorii, fiind mult mai bine dacă se evită folosirea lor şi pot fi înlocuite cu alternative mult mai sigure;
-a primit iod radioactiv 131 - este bine dacă se evită şi se poate înlocui cu alternative mult mai sigure – se întrerupe alăptarea 2 luni după primirea substanţei;
-a utilizat în mod excesiv iodina topică şi iodofore (povidone-iodină), în special pe răni deschise, poate duce la suprimarea tiroidei sau pot rezulta anomalii electrolitice la copilul alăptat şi trebuie evitate.
-e necesară chemoterapie citotoxică dacă mama a oprit alăptarea pe timpul terapiei.
Mamele pot continua alăptarea, dar au unele probleme de sănătate care sunt îngrijorătoare, ca de exemplu:
-abcesul mamar – alăptarea se continuă de la sânul neafectat; alăptarea la sânul afectat se reia odată ce tratamentul a început;
-hepatita B – copilul trebuie sa primească vaccinul pentru hepatită B în primele 48 de ore de la naştere sau cât mai curând posibil;
-hepatita C;
-mastita – dacă alăptarea devine foarte dureroasă, laptele trebuie muls pentru a preveni progresia;
-tuberculoza – mama şi copilul trebuie să ţină cont de ghidul naţional pentru tuberculoză;
-utilizarea de substanţe (mama care alege să nu renunţe la utilizarea acestor substanţe sau nu este în stare să renunţe ar trebui să caute sfaturi individuale despre riscuri şi beneficii ale alăptării depinzând de circumstanţele lor individuale) ca nicotina, alcoolul, ecstasy, amfetamine, cocaina şi stimulante înrudite – s-a demonstrat că au efecte negative asupra copiilor alăptaţi;
-alcoolul, opioidele, benzodiazepinele şi canabisul pot cauza sedarea mamei şi a bebeluşului.
Mamele trebuie încurajate să nu folosească aceste substanţe şi să primească oportunitatea şi suportul pentru a se abţine.
Sursa: OMS şi UNICEF
marți, 9 martie 2010
Tehnici de hrănire cu supliment a unui bebeluş alăptat
"Dacă aştepţi să-ţi alăptezi bebeluşul, dar trebuie să şi suplimentezi, dintr-un motiv anume, cu lapte matern muls sau formulă de lapte praf, să ştii că există câteva moduri pentru a face asta, dar, în acelaşi timp poţi încuraja o viitoare alăptare să aibă succes.
Dacă suplimentezi cu ajutorul biberonului, mai ales nou-născutul, rişti să provoci o preferinţă pentru tetină sau pentru curgerea rapidă a laptelui, punând în pericol posibilitatea de a mai hrăni parţial sau exclusiv la sân.
Când Mikko s-a născut, o asistentă plină de zel i-a oferit biberonul cu lapte praf. Aceasă acţiune a avut o cascadă de consecinţe, Mikko a preferat o curgere rapidă a laptelui şi a refuzat să mai prindă sânul. Am petrecut o săptămână oferindu-i întâi suplimentul de lapte praf şi apoi laptele matern muls. Până la final, după multe frustrări, Miko a trecut la hrană exclusiv primită de la sânul mamei, dar au fost câteva tehnici care m-au ajutat în astfel de situaţie.
Motivele pentru are ai putea suplimenta ar fi:
-bebeluşul s-a născut prematur
-bebeluşul are probleme de prindere a mamelonului (poate datorită unei deformări fizice a gurii sau limbii)
interferenţe cu instinctele bebeluşului (ca în cazul nostru) sau dacă ai adoptat un copil şi vrei să induci lactaţia.
Îţi prezint 4 metode de hrănire suplimentară care nu implică mameloane artificiale, în ordinea lor de la metoda cea mai uşoară la cea mai grea, le voi descrie detaliat mai jos:
-hrănirea cu seringa
-hrănirea cu cana sau linguriţa
-hrănirea cu ajutorul degetului
-hrănirea cu seringă suplimentară ataşată la sân
-hrănirea cu ajutorul unui tub suplimentar ataşat la sân.
Pentru oricare din aceste metode de hrănire poţi suplimenta cu lapte praf, dar este mult mai bine dacă foloseşti lapte matern muls. Mulsul în timp ce ai grijă de un nou-născut este, din păcate, chiar mai obositor decât alăptarea exclusivă a unui nou-născut, dar merită să ţii pasul cu producţia de lapte dacă doreşti să faci tranziţia la alăptarea exclusivă (sau parţială).
Tot ce pot să îţi spun pentru a te încuraja pe acest drum este că mai uşor este să alăptezi, aşa că, dacă o ţii inainte, vei vedea cum nivelul de dificultate scade în mod dramatic odată ce copilul încheie tranziţia către hrănirea exclusivă sau este destul de măricel pentru ca biberonul să nu mai fie un substitut acceptat (de obicei, se întâmplă după aproximativ şase săptămâni, dar să acorzi o atenţie deosebita indiciilor bebeluşului).
Cea mai bună metodă este şi cea mai dificilă, completarea cu laptele matern muls în timp ce copilul este la sân, astfel încât să poată învăţa să sugă şi să facă conexiunea cu mamelonul=căldură, mâncare bună. Dacă această metodă provoacă frustrare prea multă pentru tine sau copil, începi cu una dintre metodele ceva mai uşoară, pentru a calma primele chinuri ale foamei, şi apoi treci la folosirea unui tub ataşat de sân până când nerăbdarea iniţială a trecut.
Hrănirea cu seringa
Umple o seringă mică cu lapte şi apasă uşor ca laptele să curgă în gura bebeluşului pentru a fi înghiţit. Poţi achiziţiona o seringă specială, cu formă curbă. Poţi folosi o sticluţa de genul celor care conţin picături pentru ochi, spălată bine şi sterilizată, dacă este nevoie de o cantitate mai mică de lapte, de ex. pentru colostrul din primele zile. Aceasta este o modalitate relativ uşoară de a obţine calorii pentru bebeluşul tău, dar problema principală ar fi că nu îndeplineşte nevoia de supt a bebeluşului. Ai posibilitatea de a lăsa degetul tău să alunece alături de seringă, la fel ca în imagine.Hrănirea cu cana sau cu linguriţa
Utilizează o cană mică sau o linguriţă încurajând bebeluşul să-şi ia laptele cu limba în ritmul său. Teoretic şi un nou-nşscut poate învăţa să bea dintr-o cană dacă i se oferă posibilitatea. Poţi folosi o cană standard pe care o ai la îndemână sau una specială, flexibilă(similară cu cana din foto dreapta)sau o tetină cu formă de linguriţă. Acest mod de a hrăni este mai difícil decât hrănirea cu seringa pentru că trebuie ca bebeluşul să aibă o poziţie propice, mai ridicat, şi trebuie să convingi bebeluşul să ia laptele; de asemenea, tinde să provoace murdărie, aşa că să ai pregătită o cârpă curată sau bavetă sub bărbia bebeluşului.Eu am încercat metoda la vârsta de câteva luni, dar a fost mai mult pentru coordonare. Este o metodă bună de a obţine o cantitate mai mare de lapte pentru bebeluş faţă de seringa tipică (cu excepţia cazului în care seringa are ataşat un tub introdus într-un biberon) şi este o metodă de a hrăni la cerere deoarece bebeluşul controlează cantitatea de lapte pe care o înghite. Similar cu metoda hrănirii cu seringa, această metodă nu satisface nevoile de supt ale bebeluşului şi nu îl învaţă să se hrănească de la sân.
Hrănirea cu degetul
Această metodă presupune folosirea degetului tău şi a unui tub foarte subţire alături de deget. Tubul este ataşat la o seringă sau la un flacon plin cu lapte matern muls sau lapte praf. În cazul în care bebeluşul poate suge, el va suge singur laptele matern, dar în cazul în care nu este destul de puternic pentru a suge, poţi apăsa seringa. Dr.Jack Newman descrie această tehnică aici. Este o metodă bună în măsura în care permite bebeluşului să sugă şi după cum menţionează dr. Newman, îl antrenează cu o tehnică de care are nevoie şi atunci cănd e la sân. Presupune ceva coordonare, dar şi părintele trebuie să ataşeze tubul bine de deget. Pentru a ispiti bebeluşul , pentru ca presiunea să fie mai mare, părintele tebuie să-i ofere intăi capătul tubului din care a supt puţin şi apoi degetul. Din experienţa noastră, odată ce am observat diferenţa dintre laptele praf şi laptele matern, am decis să folosim în mod exclusiv laptele matern, dacă este posibil!Un avantaj al acestor 3 tipuri de suplimentare cu lapte, după cum poţi observa şi din fotografii, este că mama sau altă persoană poate efectua hrănirea. Cu toate acestea, dacă doreşti să promovezi alăptarea, va trebui să încerci o metodă care presupune şi implicarea sânului, cu cât mai devreme cu atât mai bine.
Hrănirea cu seringa ataşată la sân
Dr. Jack Newman spunea: "copiii învaţă să sugă numai prin alăptare. Mama învaţă să alăpteze doar alăptând. Bebeluşul continuă să îşi ia laptele. Bebeluşul nu va respinge sânul. Se datorează mai mult ałăptării şi nu laptelui matern." Prin urmare, dacă este posibil, foloseşte în suplimentare şi sânul pentru ca bebeluşul să se obişnuiască şi să stimuleze şi secreţia lactată.Ataşează bebeluşul la sân, apoi seringa se introduce în colţul gurii bebeluşului. Se apasă seringa când bebeluşul suge lapte matern. E mai uşor dacă altcineva apasă seringa.
Hrănirea cu un tub ataşat la sân
Dr.Jack Newman descrie o astfel de metodă aici. Bebeluşul se ataşează la sân şi prin colţul gurii lui se introduce un tub ataşat la o seringă sau un flacon plin cu lapte matern muls sau lapte praf. Ar fi necesar să sugi la început din tub pentru a veni laptele cu presiune mai mare, astfel încât să curgă imediat.Acest tip de hrănire este cea mai bună metodă de suplimentare, deoarece încurajează prinderea mamelonului, echivalează suptul cu primirea laptelui, stimulează producţia de lapte în sân şi face mai uşoară trecerea la alăptarea integrală, pentru că, uneori, bebeluşii vor continuă să sugă chiar şi atunci când tubul este gol. Acesta poate fi un act complicat de jonglerie, de aceea unele femei preferă să aibă un partener care să le ajute să ţină tubul şi flaconul.
Există sisteme de suplimentare specializate pentru termen lung si poţi cumpăra unul din ele dacă prevezi completarea pe termen lung (de ex. pentru un prematur sau un bebeluş adoptat). Câteva exemple poţi vedea aici: SNS Gabriela Dora, SNS KarenGromada.com, povestea lui Steph.
O notă privind finanţele – alăptarea este gratuită, dar folosire uneia din aceste metode prezentate implică şi costuri neaşteptate. În cazul în care bebeluşul primeşte îngrijire medicală, vezi cum poate spitalul să îţi pună la dispoziţie metode care să fie mai ieftine şi mai convenabile pentru tine.
Consultă un medic specialist sau un consilier în alăptare pentru sfaturi şi sugestii specifice bebeluşului tău. Scopul articolului meu a fost doar de a oferi idei de metode alternative de suplimentare care nu interferează cu o viitoare alăptare de succes. Astfel, dacă un specialist din domeniul medical sugerează că hrănirea cu biberonul este cea mai bună modalitate sau singura modalitate de a suplimenta hrana unui bebeluş şi îţi doreşti o alăptare viitoare de succes, ai posibilitatea să-i prezinţi şi alte metode de hrănire sau să-ţi găseşti un consultant care să te susţină.Din propria experienţă – vestea bună a fost că am trecut prin toate aceste metode şi am ajuns de partea cealaltă – alăptare exclusivă! Iar relaţia noastră rezultată din alăptare este încă foarte puternică!! Aceasta a fost pusă în valoare de toate inconvenienţele şi durerea încercării acestor metode, dar am ştiut să păstrăm obiectivul nostru viu – acela de a avea o alăptare de succes! Odată terminată tranziţia către alăptare exclusivă, am fost uimiţi să realizăm cât de uşor a fost, de fapt!"
Tradus cu acordul autoarei HOBOMAMA
joi, 17 decembrie 2009
Alăptarea – mici sfaturi pentru proaspetele mămici
Înarmată cu cunoştinţe corecte, atât pentru mamă cât şi pentru copil, alăptarea ar trebui să fie o plăcere şi va oferi copilului un start sănătos în viaţă cu siguranţă. Nu contează cât de atractiv sunt ambalate formulele de lapte praf pentru sugari şi cum sunt comercializate, nimic fabricat artificial de către om nu va fi la fel ca laptele matern care ajută la clădirea sistemului imunitar şi are proprietăţi care dezvoltă optim creierul în mod natural. Unele mame luptă un pic la început pentru a obţine o ataşare corectă la sân a copilului sau îşi fac griji deoarece se pare că bebeluşul nu îşi ia suficient lapte, mamele solicită ajutor dacă este necesar şi perseverează, în general, astfel încât atât mama, cât şi copilul gasesc solutia si intra într-o rutina fericita. Alăptarea este cel mai bun cadou pe care o mama i-l poate oferi copilului.
Laptele matern este cel mai bun
Multe mame sunt îngrijorate de faptul că nu vor fi capabile să producă lapte suficient pentru copil. Trei până la patru zile după naştere, corpul unei femei stimulează o creştere a producţiei de lapte. Sânii vor produce un lapte mai apos, de culoare galbenă numit colostru. Colostrul este plin de anticorpi şi de imunoglobuline care oferă protecţie pentru nou-născuţi împotriva bacteriilor şi viruşilor.
Începeţi alăptarea imediat dupa naştere, astfel încât copilul să poată beneficia din plin de această "imunizare" naturală.
În jumătate de oră după naştere, reflexul de supt al copilului este foarte puternic, făcând acest moment ideal pentru a începe alăptarea.
O nutriţie corectă în timpul sarcinii
Alăptarea înseamnă că organismul unei femei preia cererile alimentare ale altei fiinţe umane care este ……….mică. Ca şi în timpul sarcinii, în perioada de lactaţie produsele alimentare suplimentare pot fi consumate, dar nu faceţi greşeala de a vă supra-alimenta, mai ales cu produse alimentare nesănătoase.
Acum este momentul să fiţi deosebit de atentă la ce mâncaţi, să aveţi o dietă echilibrată care include o mulţime de fructe ecologice (de preferat) şi legume proaspete, cereale integrale, legume şi peşte. Mâncarea de tip junk şi produsele zaharoase ar trebui să fie eliminate. Alcoolul ar trebui să fie consumat cu moderaţie sau deloc. Fiţi foarte atentă la ce medicamente luaţi în acest timp, deoarece trece foarte uşor în laptele matern.
Unele mame sunt îngrozite că au luat în greutate în timpul sarcinii şi sunt hotărâte să piardă din kiligramele în plus cât mai curând posibil după naştere. O mamă care merge pe o dietă strictă de reducere a greutăţii sau face exerciţii fizice riguroase pentru a pierde rapid în greutate după naştere, are o probabilitate mai mare să nu producă lapte suficient pentru nevoile copilului ei.
Studiile au demonstrat că femeile care alăptează au tendinţa de a pierde în greutate mai rapid decât cele care îsi hranesc copiii cu formulă de lapte praf. Într-un studiu asupra mamelor care alăptează s-a arătat că au revenit la greutatea lor de dinainte de sarcină dupa şase luni, în timp ce mamele care au oferit lapte praf nu au pierdut în greutate.
Procesul alăptării face ca uterul să se micşoreze mai rapid, să revină la dimensiunile dinainte de sarcină.
Sursa
Laptele matern este cel mai bun
Multe mame sunt îngrijorate de faptul că nu vor fi capabile să producă lapte suficient pentru copil. Trei până la patru zile după naştere, corpul unei femei stimulează o creştere a producţiei de lapte. Sânii vor produce un lapte mai apos, de culoare galbenă numit colostru. Colostrul este plin de anticorpi şi de imunoglobuline care oferă protecţie pentru nou-născuţi împotriva bacteriilor şi viruşilor.
Începeţi alăptarea imediat dupa naştere, astfel încât copilul să poată beneficia din plin de această "imunizare" naturală.
În jumătate de oră după naştere, reflexul de supt al copilului este foarte puternic, făcând acest moment ideal pentru a începe alăptarea.
O nutriţie corectă în timpul sarcinii
Alăptarea înseamnă că organismul unei femei preia cererile alimentare ale altei fiinţe umane care este ……….mică. Ca şi în timpul sarcinii, în perioada de lactaţie produsele alimentare suplimentare pot fi consumate, dar nu faceţi greşeala de a vă supra-alimenta, mai ales cu produse alimentare nesănătoase.
Acum este momentul să fiţi deosebit de atentă la ce mâncaţi, să aveţi o dietă echilibrată care include o mulţime de fructe ecologice (de preferat) şi legume proaspete, cereale integrale, legume şi peşte. Mâncarea de tip junk şi produsele zaharoase ar trebui să fie eliminate. Alcoolul ar trebui să fie consumat cu moderaţie sau deloc. Fiţi foarte atentă la ce medicamente luaţi în acest timp, deoarece trece foarte uşor în laptele matern.
Unele mame sunt îngrozite că au luat în greutate în timpul sarcinii şi sunt hotărâte să piardă din kiligramele în plus cât mai curând posibil după naştere. O mamă care merge pe o dietă strictă de reducere a greutăţii sau face exerciţii fizice riguroase pentru a pierde rapid în greutate după naştere, are o probabilitate mai mare să nu producă lapte suficient pentru nevoile copilului ei.
Studiile au demonstrat că femeile care alăptează au tendinţa de a pierde în greutate mai rapid decât cele care îsi hranesc copiii cu formulă de lapte praf. Într-un studiu asupra mamelor care alăptează s-a arătat că au revenit la greutatea lor de dinainte de sarcină dupa şase luni, în timp ce mamele care au oferit lapte praf nu au pierdut în greutate.
Procesul alăptării face ca uterul să se micşoreze mai rapid, să revină la dimensiunile dinainte de sarcină.
Sursa
marți, 15 decembrie 2009
Alăptarea poate reduce obezitatea infantilă
Potrivit unui studiu condus de un cercetător de la Universitatea din Carolina de Sud hrănirea la sân a copiilor poate reduce riscul de obezitate, chiar dacă mama este obeză, sau de diabet.
“Constatările contrazic un alt studiu de mai mică amploare care a arătat că acei copii care au fost alăptaţi de către mame cu diabet zaharat au toleranţa scăzută la glucoză, un precursor al diabetului zaharat, şi câştigă excesiv în greutate”, a declarat Dr. Elizabeth Mayer-Davis, de la Universitatea din Carolina de Sud, cercetător principal al studiului în care au fost implicaţi şi oameni de ştiinţă de la Universitatea Harvard şi Brigham şi de la Spitalul pentru femei din Boston.
"În contrast cu studiul de mai devreme, noi am fost capabili să includem în studiul nostru mamele care nu au avut diabet zaharat, precum şi pe cele care au avut, iar dimensiunea eşantionului nostru a fost semnificativ mai mare," a spus Mayer-Davis.
"Studiul vine într-un moment în care naţiunea se luptă cu o “epidemie” de copii şi adulţi supraponderali şi obezi", a spus ea. "Obezitatea este unul dintre factorii de risc care duce la diabet de tip 2 şi acest studiu subliniază importanţa alăptării pentru a reduce riscul de obezitate în copilărie."
Studiul a fost realizat la Şcoala de Sănătate Publica Harvard şi a inclus peste 15.000 de băieţi şi fete cu vârsta cuprinsă între 9 şi 14 ani. Cercetătorii au descoperit a fost mai puţin probabil ca cei care au fost alăptaţi în timpul primului an de viaţă să devină obezi la vârste mai mari, indiferent dacă mamele lor au fost supraponderale sau cu diabet.
Cercetătorii sunt de părere că există mai multe motive pentru care ar fi mai puţin probabil ca bebeluşii hrăniţi la sân să devină supraponderali. Femeile care alăptează pot să răspundă mai repede la plânsul natural al copilului pentru foame. Copiii alăptaţi, de asemenea, pot să se oprească din mâncat atunci când sunt sătui, spre deosebire de copiii hrăniţi cu biberonul care primesc o anumită cantitate de formulă de lapte praf şi sunt încurajaţi să termine tot ceea ce este în biberon. Şi compoziţia nutriţională a laptelui matern este diferită de formula de lapte praf: se schimbă în timp ce sugarul este alăptat. Răspunsul biologic al sugarului la laptele matern poate avea mai târziu un impact asupra riscului de a lua în exces în greutate, a spus Mayer-Davis.
"Alăptarea poate duce copiii pe o pistă sănătoasa în viaţă, în special atunci când familia continuă cu o alimentaţie bună şi cu o activitate fizică regulată, ca parte din stilul lor de viata", a spus ea.
Mayer-Davis a spus că studiul punctează importanţa încurajării hrănirii la sân, mai ales în familiile cu istoric de obezitate, diabet zaharat şi a altor factori de sănătate cum ar fi hipertensiunea arterială şi bolile cardiovasculare.
"Prin încurajarea hrănirii la sân ne gândim şi la încurajarea venită de la medici, asistenţi medicali şi alţi furnizori de servicii medicale", a spus ea. "Dar, de asemenea, este extrem de important suportul din partea membrilor familiei, prietenilor şi angajatorilor care pot face locuri special amenajate pentru femeile care au nevoie de timp pentru a utiliza pompele de sân".
Studiul a fost sprijinit cu fonduri de la National Institutes of Health.
Sursa: Universitatea din Carolina de Sud
http://www.naturalnews.com/021117_obesity_childhood_obesity_diabetes. Html
“Constatările contrazic un alt studiu de mai mică amploare care a arătat că acei copii care au fost alăptaţi de către mame cu diabet zaharat au toleranţa scăzută la glucoză, un precursor al diabetului zaharat, şi câştigă excesiv în greutate”, a declarat Dr. Elizabeth Mayer-Davis, de la Universitatea din Carolina de Sud, cercetător principal al studiului în care au fost implicaţi şi oameni de ştiinţă de la Universitatea Harvard şi Brigham şi de la Spitalul pentru femei din Boston.
"În contrast cu studiul de mai devreme, noi am fost capabili să includem în studiul nostru mamele care nu au avut diabet zaharat, precum şi pe cele care au avut, iar dimensiunea eşantionului nostru a fost semnificativ mai mare," a spus Mayer-Davis.
"Studiul vine într-un moment în care naţiunea se luptă cu o “epidemie” de copii şi adulţi supraponderali şi obezi", a spus ea. "Obezitatea este unul dintre factorii de risc care duce la diabet de tip 2 şi acest studiu subliniază importanţa alăptării pentru a reduce riscul de obezitate în copilărie."
Studiul a fost realizat la Şcoala de Sănătate Publica Harvard şi a inclus peste 15.000 de băieţi şi fete cu vârsta cuprinsă între 9 şi 14 ani. Cercetătorii au descoperit a fost mai puţin probabil ca cei care au fost alăptaţi în timpul primului an de viaţă să devină obezi la vârste mai mari, indiferent dacă mamele lor au fost supraponderale sau cu diabet.
Cercetătorii sunt de părere că există mai multe motive pentru care ar fi mai puţin probabil ca bebeluşii hrăniţi la sân să devină supraponderali. Femeile care alăptează pot să răspundă mai repede la plânsul natural al copilului pentru foame. Copiii alăptaţi, de asemenea, pot să se oprească din mâncat atunci când sunt sătui, spre deosebire de copiii hrăniţi cu biberonul care primesc o anumită cantitate de formulă de lapte praf şi sunt încurajaţi să termine tot ceea ce este în biberon. Şi compoziţia nutriţională a laptelui matern este diferită de formula de lapte praf: se schimbă în timp ce sugarul este alăptat. Răspunsul biologic al sugarului la laptele matern poate avea mai târziu un impact asupra riscului de a lua în exces în greutate, a spus Mayer-Davis.
"Alăptarea poate duce copiii pe o pistă sănătoasa în viaţă, în special atunci când familia continuă cu o alimentaţie bună şi cu o activitate fizică regulată, ca parte din stilul lor de viata", a spus ea.
Mayer-Davis a spus că studiul punctează importanţa încurajării hrănirii la sân, mai ales în familiile cu istoric de obezitate, diabet zaharat şi a altor factori de sănătate cum ar fi hipertensiunea arterială şi bolile cardiovasculare.
"Prin încurajarea hrănirii la sân ne gândim şi la încurajarea venită de la medici, asistenţi medicali şi alţi furnizori de servicii medicale", a spus ea. "Dar, de asemenea, este extrem de important suportul din partea membrilor familiei, prietenilor şi angajatorilor care pot face locuri special amenajate pentru femeile care au nevoie de timp pentru a utiliza pompele de sân".
Studiul a fost sprijinit cu fonduri de la National Institutes of Health.
Sursa: Universitatea din Carolina de Sud
http://www.naturalnews.com/021117_obesity_childhood_obesity_diabetes. Html
luni, 14 decembrie 2009
Celule stem descoperite în laptele matern
Cel mai recent indicator că laptele matern este mult mai mult decât furnizare de hrană pentru nevoile fizice ale unui copil a venit recent când Dr. Mark Cregan, un biolog molecular de la Universitatea din Australia de Vest, a descoperit celule stem în laptele matern. Nu numai că această revelaţie este foarte interesantă, dar dr. Cregan speră că aceasta este prima descoperire dintre viitoarele descoperiri referitoare la calităţile laptelui matern.
"Deja ştim că laptele matern îndeplineşte nevoile nutriţionale ale copiilor, dar suntem doar la început să înţelegem că acesta îndeplineşte, probabil, multe alte funcţii," a spus recent dr. Cregan. El crede că laptele matern preia de la placenta, la naştere, funcţii pentru toate nevoile genetice de dezvoltare ale unui copil. "Acestea setează copilul spre dezvoltarea perfectă", a declarat dr. Cregan.
A fost deja stabilit că bebeluşii alăptaţi au un vârf al IQ-ul peste copiii hrăniţi cu formula. Există, de asemenea, o serie de stimuli ai sistemului imunitar pe care un copil îi primeşte atunci când e alăptat. Oamenii de ştiinţă îşi menţin părerea că aceste beneficii de sănătate le va avea copilul pe tot parcursul vieţii.
Mesajul dr.Cregan este clar. "Ideea este că multe mame văd laptele praf ca fiind identic cu laptele matern, că arata la fel şi, astfel, trebuie să fie la fel. Dar acum ştim că sunt destul de diferite şi o mulţime de efecte ale laptelui matern comparative cu cele ale formulei de lapte praf au devenit evidente timp de decenii. Companiile producătoare de formula de lapte praf s-au concentrat pe potrivirea calităţile nutriţionale, să fie ca ale laptelui matern, dar niciodată nu poate formula de lapte praf să ofere orientările de dezvoltare", spune el.
Dr. Cregan a primit titlul de doctor la Universitatea din Australia de Vest, e specializat în compoziţia celulară a laptelui matern. Dr. Cregan s-a focusat pe compoziţia celulară a laptelui matern în relaţie cu sinteza laptelui, îndepărtarea laptelui şi dificultăţile potenţiale în alăptare, precum şi utilizarea potenţială a laptele matern în cercetarea cancerului mamar.
Echipa sa de cercetare a colectat o cultură de celule din laptele matern, iar rezultatul a fost pozitiv pentru marker-ul de celule stem. O altă analiză a arătat că celulele ar putea fi "reprogramate" pentru a se modela pe multe tipuri de ţesut uman.
În plus, celulele imunitare găsite în laptele matern au demonstrat că pot supravieţui procesului digestiv al copilului şi, eventual, ar putea fi folosite pentru a oferi o metodă de dezvoltare a obiectivelor de a cuceri anumite bacterii şi viruşi.
Dr. Cregan, recent, a prezentat concluziile sale către 200 de experţi, lideri mondiali în domeniu. El a afirmat: "am arătat că aceste celule au toate caracteristicile fizice ale celulelor stem. Următorul pas este de a vedea dacă acestea se comportă ca celulele stem." Dacă acest lucru se constată, atunci celulele stem din laptele matern vor oferi ştiinţei o metodă etică de recoltare pentru cercetare.
Sursa
Sursa foto
vineri, 11 decembrie 2009
Alăptarea reduce riscul de poliartrită reumatoidă pentru mame
Femeile pot reduce riscul de a suferi de poliartrită reumatoidă cu 50 % dacă alăptează timp de un an sau mai mult, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Spitalul Universitar Malmo, Suedia şi publicat în "Annals of Rheumatic Diseases."
Oamenii de ştiinţă s-au întrebat dacă alăptarea ar putea afecta riscul de artrită reumatoidă, deoarece stimulează producţia de doi hormoni care pot avea o legătură cu boala. În timp ce ridică nivelul de oxitocina - care a fost legată de faptul că scade tensiunea arterială şi nivelul hormonilor de stres - ridică şi nivelul de prolactină care stimulează sistemul imunitar.
Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună în care sistemul imunitar al organismului produce anticorpi impotriva propriilor tesuturi şi cauzează inflamaţii dureroase. Unii cercetători au sugerat că prin creşterea nivelului de prolactină, alăptarea ar putea creşte riscul de boală.
Dar studiul actual a constatat că, de fapt, alăptarea, reduce riscul de artrită reumatoidă.
Cercetătorii au comparat obiceiurile alăptarii a 136 de femei care suferă de poliartrită reumatoidă cu cele ale altor 544 de femei care nu au avut boala. Ei au descoperit că cele care au alăptat timp de cel puţin 13 luni au avut un risc mai mic cu 50 % , în timp ce femeile care au alăptat pentru cel puţin o lună au avut un risc mai mic cu 25 % în comparaţie cu cele care nu au alăptat. Femeile care au avut copii, dar nu au alăptat, au avut aproximativ acelaşi risc de boală ca femeile care nu au avut copii.
Potrivit “British Infant Feeding Survey”, mai puţin de 1 % dintre femeile din Marea Britanie alăptează exclusiv în primele şase luni din viaţa copiilor. Un procent total de 76 % încep să alăpteze, dar cele mai multe fac trecerea la formula de lapte praf după doar câteva săptămâni. Mai puţin de 50 % din femei mai alăptează după 6 săptămâni şi doar 25 % la 6 luni.
Sursa
Oamenii de ştiinţă s-au întrebat dacă alăptarea ar putea afecta riscul de artrită reumatoidă, deoarece stimulează producţia de doi hormoni care pot avea o legătură cu boala. În timp ce ridică nivelul de oxitocina - care a fost legată de faptul că scade tensiunea arterială şi nivelul hormonilor de stres - ridică şi nivelul de prolactină care stimulează sistemul imunitar.
Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună în care sistemul imunitar al organismului produce anticorpi impotriva propriilor tesuturi şi cauzează inflamaţii dureroase. Unii cercetători au sugerat că prin creşterea nivelului de prolactină, alăptarea ar putea creşte riscul de boală.
Dar studiul actual a constatat că, de fapt, alăptarea, reduce riscul de artrită reumatoidă.
Cercetătorii au comparat obiceiurile alăptarii a 136 de femei care suferă de poliartrită reumatoidă cu cele ale altor 544 de femei care nu au avut boala. Ei au descoperit că cele care au alăptat timp de cel puţin 13 luni au avut un risc mai mic cu 50 % , în timp ce femeile care au alăptat pentru cel puţin o lună au avut un risc mai mic cu 25 % în comparaţie cu cele care nu au alăptat. Femeile care au avut copii, dar nu au alăptat, au avut aproximativ acelaşi risc de boală ca femeile care nu au avut copii.
Potrivit “British Infant Feeding Survey”, mai puţin de 1 % dintre femeile din Marea Britanie alăptează exclusiv în primele şase luni din viaţa copiilor. Un procent total de 76 % încep să alăpteze, dar cele mai multe fac trecerea la formula de lapte praf după doar câteva săptămâni. Mai puţin de 50 % din femei mai alăptează după 6 săptămâni şi doar 25 % la 6 luni.
Sursa
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Alăptarea îmbunătăţeşte sănătatea mintală a copiilor
"Un nou studiu australian a constatat că sugarii care sunt alăptaţi pentru mai mult de şase luni au o sănătate mentală mai bună, din timpul copilăriei, în comparaţie cu sugarii alăptaţi pentru mai puţin de 6 luni.
Cercetătorii de la Universitatea de Vest din Australia au urmărit şi examinat creşterea şi dezvoltarea a mai mult de 2500 de copii din Australia de Vest timp de 16 ani şi au constatat că cei care au fost alăptaţi mai mult de 6 luni au avut cu 52% mai mult de a avea o sănătate mintală la vârsta de 2.
Riscul de avea probleme de sănătate mintală - inclusiv comportament agresiv, delicvent şi antisocial - a crescut la 55% de la vârsta de 6 ani pentru copiii alăptaţi pentru mai puţin de 6 luni. Până la 8 ani, riscul a crescut şi mai mult la 61%, în timp ce la vârsta de 10 ani copiii alăptaţi pentru mai mult de şase luni aveau un risc de 37%.
Cercetătorii, conduşi de Dr.Wendy Oddy de la Universitatea de Vest din Australia, au constatat că, în general, copiii care au fost alăptaţi timp de şase luni sau mai mult experimentează mai puţin depresia, anxietatea şi au fost mai puţin retraşi.
Oddy a spus ca cercetările recente au arătat că componentelor bioactive din laptele matern joacă un rol important în dezvoltarea rapidă timpurie a creierul copiilor în timpul primului an de viaţă.
"Chiar şi atunci când vom adapta rezultatele să ia în considerare şi alţi factori, cum ar fi situaţia social-economică a părinţilor, educaţia lor, fericirea şi funcţionarea familiei, totuşi vedem că copiii care au fost alăptaţi cel puţin şase luni sunt cu risc mai mic de a avea probleme de sănătate mintală ", a spus Oddy.
Mike Adams, autorul cărţii "Şapte legi ale nutriţiei", spune că formulele de lapte praf pentru sugari sunt mult inferioare alimentaţiei naturale cu lapte matern.
"Mamele care se bazează pe formula de lapte praf pentru sugari vor crea un dezavantaj serios pentru starea de sănătate a nou-născuţilor lor", a declarat Adams. "Reglarea apetitului, funcţionarea sistemului imunitar şi sănătatea mintală, toate depind de hrănirea cu lapte matern."
Sursa
Cercetătorii de la Universitatea de Vest din Australia au urmărit şi examinat creşterea şi dezvoltarea a mai mult de 2500 de copii din Australia de Vest timp de 16 ani şi au constatat că cei care au fost alăptaţi mai mult de 6 luni au avut cu 52% mai mult de a avea o sănătate mintală la vârsta de 2.
Riscul de avea probleme de sănătate mintală - inclusiv comportament agresiv, delicvent şi antisocial - a crescut la 55% de la vârsta de 6 ani pentru copiii alăptaţi pentru mai puţin de 6 luni. Până la 8 ani, riscul a crescut şi mai mult la 61%, în timp ce la vârsta de 10 ani copiii alăptaţi pentru mai mult de şase luni aveau un risc de 37%.
Cercetătorii, conduşi de Dr.Wendy Oddy de la Universitatea de Vest din Australia, au constatat că, în general, copiii care au fost alăptaţi timp de şase luni sau mai mult experimentează mai puţin depresia, anxietatea şi au fost mai puţin retraşi.
Oddy a spus ca cercetările recente au arătat că componentelor bioactive din laptele matern joacă un rol important în dezvoltarea rapidă timpurie a creierul copiilor în timpul primului an de viaţă.
"Chiar şi atunci când vom adapta rezultatele să ia în considerare şi alţi factori, cum ar fi situaţia social-economică a părinţilor, educaţia lor, fericirea şi funcţionarea familiei, totuşi vedem că copiii care au fost alăptaţi cel puţin şase luni sunt cu risc mai mic de a avea probleme de sănătate mintală ", a spus Oddy.
Mike Adams, autorul cărţii "Şapte legi ale nutriţiei", spune că formulele de lapte praf pentru sugari sunt mult inferioare alimentaţiei naturale cu lapte matern.
"Mamele care se bazează pe formula de lapte praf pentru sugari vor crea un dezavantaj serios pentru starea de sănătate a nou-născuţilor lor", a declarat Adams. "Reglarea apetitului, funcţionarea sistemului imunitar şi sănătatea mintală, toate depind de hrănirea cu lapte matern."
Sursa
marți, 24 noiembrie 2009
Alăptarea calmează mama şi copilul
“A fost foarte bine stabilit faptul că laptele matern este cea mai buna sursă de hrana pentru sugari - este benefic pentru dezvoltarea lor fizică şi mentală", spune Claire-Dominique Walker doctor, cercetător principal şi director al Diviziei de Cercetare in Neurostiinta a Spitalului Douglas. "Munca noastră arată acum că există un beneficiu reciproc al mamelor care alăptează - reacţionează mai puţin la situaţiile stresante. Acest lucru înseamnă că se vor concentra mai mult pe copiii lor si vor avea mai multa energie pentru activităţi cum ar fi îngrijirea copiilor şi producerea laptelui - acest lucru este un câştig evident pentru copii. "
Walker şi echipa sa, incluzându-i şi pe Sonia J. Lupien, doctor, director al Centrului Douglas şi studentul absolvent Mai Tu, au studiat răspunsurile la stres a 25 de mame care alăptează şi a 25 de mame care alimentează copiii cu lapte praf, care au un singur copil sau mai mulţi copii. Mamele au fost expuse la diferite tipuri de situaţii de stres, de la cele considerate "emoţionale sau relevante" - vizionarea unui film despre copii răniţi şi pierduţi, la cele considerate "nu pun în pericol sau irelevante" - cum ar fi vorbitul in public şi problemele de matematica. Stresul a fost determinat prin măsurarea nivelului de cortizol (un hormon de stres) din saliva lor. Rezultatele preliminare arată că mamele care alăptează şi-au redus nivelurile de cortizol (indicând putin stres), în timpul situaţiilor de stres emoţional şi situaţiilor fara pericol. Acest efect, de asemenea, a avut loc, ca răspuns la stresul relevant, dar a fost şi mai pronunţat la mamele care au experienţă in alăptare (de exemplu, mamele cu mulţi copii). Acest lucru indică un beneficiu suplimentar potenţial al alăptării după naşteri repetate. "
"Această diferenţă de răspuns la factorii de stres in situaţii relevante şi irelevante este foarte interesanta", spune Tu. "Aceasta înseamnă că mamele cu experienţa mare in alăptare transforma stresul important in nesemnificativ, iar mamele care alimentează artificial ar putea fi mai puţin capabile să facă acest lucru. Descoperirile noastre arată ca o parte din mamele care alimentează bebeluşul cu biberonul sunt mai reactive la stres si pot conduce la o îngrijire mai putin optimă pentru copil."
"Studiul nostru poate avea, de asemenea, implicaţii pentru femeile predispuse la depresia post-partum", adaugă Walker. "Stresul post-partum este un factor de risc pentru depresia post-partum. Dacă putem înţelege mai bine modul în care mamele care alăptează reduc stresul lor, prin filtrarea provocărilor vieţii de zi cu zi am putea fi în măsură să tratăm mai bine mamele predispuse la depresia post-partum."
Afiliat Universităţii McGill şi Organizaţiei Mondială a Sănătăţii, Centrul de cercetare al Spitalului Douglas este unul dintre cele mai mari din SUA, cu o echipa de peste 60 de oameni de ştiinţă şi cercetători şi 180 postuniversitari. Această echipă este dedicată înţelegerii cauzelor unor tulburări psihice - genetice, de mediu, culturale sau sociale -, precum şi dezvoltarea unor instrumente de diagnostic, tratament şi metodelor de prevenire.
Sursa
Walker şi echipa sa, incluzându-i şi pe Sonia J. Lupien, doctor, director al Centrului Douglas şi studentul absolvent Mai Tu, au studiat răspunsurile la stres a 25 de mame care alăptează şi a 25 de mame care alimentează copiii cu lapte praf, care au un singur copil sau mai mulţi copii. Mamele au fost expuse la diferite tipuri de situaţii de stres, de la cele considerate "emoţionale sau relevante" - vizionarea unui film despre copii răniţi şi pierduţi, la cele considerate "nu pun în pericol sau irelevante" - cum ar fi vorbitul in public şi problemele de matematica. Stresul a fost determinat prin măsurarea nivelului de cortizol (un hormon de stres) din saliva lor. Rezultatele preliminare arată că mamele care alăptează şi-au redus nivelurile de cortizol (indicând putin stres), în timpul situaţiilor de stres emoţional şi situaţiilor fara pericol. Acest efect, de asemenea, a avut loc, ca răspuns la stresul relevant, dar a fost şi mai pronunţat la mamele care au experienţă in alăptare (de exemplu, mamele cu mulţi copii). Acest lucru indică un beneficiu suplimentar potenţial al alăptării după naşteri repetate. "
"Această diferenţă de răspuns la factorii de stres in situaţii relevante şi irelevante este foarte interesanta", spune Tu. "Aceasta înseamnă că mamele cu experienţa mare in alăptare transforma stresul important in nesemnificativ, iar mamele care alimentează artificial ar putea fi mai puţin capabile să facă acest lucru. Descoperirile noastre arată ca o parte din mamele care alimentează bebeluşul cu biberonul sunt mai reactive la stres si pot conduce la o îngrijire mai putin optimă pentru copil."
"Studiul nostru poate avea, de asemenea, implicaţii pentru femeile predispuse la depresia post-partum", adaugă Walker. "Stresul post-partum este un factor de risc pentru depresia post-partum. Dacă putem înţelege mai bine modul în care mamele care alăptează reduc stresul lor, prin filtrarea provocărilor vieţii de zi cu zi am putea fi în măsură să tratăm mai bine mamele predispuse la depresia post-partum."
Afiliat Universităţii McGill şi Organizaţiei Mondială a Sănătăţii, Centrul de cercetare al Spitalului Douglas este unul dintre cele mai mari din SUA, cu o echipa de peste 60 de oameni de ştiinţă şi cercetători şi 180 postuniversitari. Această echipă este dedicată înţelegerii cauzelor unor tulburări psihice - genetice, de mediu, culturale sau sociale -, precum şi dezvoltarea unor instrumente de diagnostic, tratament şi metodelor de prevenire.
Sursa
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
Alăptarea protejează şi inima mamelor
Alăptarea a fost mult timp recunoscută ca având beneficii pentru mama şi copil. La Leche League International recunoaşte multele beneficii, inclusiv faptul că laptele matern este uşor de digerat pentru copil şi anticorpii naturali protejează copilul împotriva bacteriilor şi viruşilor. Un nou studiu de la Universitatea din Pittsburgh a demonstrat că alăptarea protejează femeile de boli de inimă, infarct miocardic şi accident vascular cerebral, de asemenea.
Publicat în luna mai în “Obstetrics and Gynecology”, studiul constată că în cazul în care o femeie alăptează timp de un an sau mai mult este cu 10% mai puţin susceptibilă de a avea atacuri de cord, boli de inimă său accident vascular cerebral. Dr. Eleanor Bilma Schwarz, un cercetător de la Universitatea din Pittsburgh şi autor al studiului, spune: "bolile cardiace sunt principala cauză de deces pentru femei, astfel că este de o importanţă vitală pentru noi să ştim ceea ce putem face pentru a ne proteja."
Studiul a constatat că, chiar şi alăptarea timp de o lună reduce rata diabetului zaharat, hipertensiunii arteriale şi nivelul ridicat al colesterolului, toate acestea fiind cauze principale ale bolilor de inimă. Dr. Swartz subliniază: "cu cât mama alăptează mai mult, cu atât mai bine pentru ea şi copilul ei." Dr. Schwarz şi colegii săi au studiat 139.681 femei în post-menopauză, a cărora vârsta medie a fost 63 ani. Chiar dacă protecţia a fost estompată din cauză altor variabile, cum ar fi dieta săracă şi lipsa de exerciţiu fizic, beneficiile alăptării tot au fost pe termen lung.
Alăptarea a demonstrat că protejează femeile împotriva cancerului ovarian şi de sân, iar acum dr. Schwarz a dovedit că protejează şi împotriva bolilor de inimă, de asemenea.
Multe femei pot fi descurajate să alăpteze, în special în spitale care de multe ori separă mama de copil. Asistentele oferă biberonul cu lapte praf bebeluşilor şi trimit acasă noii părinţi cu mostre gratuite de lapte praf.
La Leche League încurajează noile familii să se informeze despre alăptare. Vă sugerează: să contactaţi liderii La Leche League (care oferă ajutor gratuit), participarea la întruniri oferindu-vă libertatea de a vă familiariza cu alăptarea şi să fiţi înconjuraţi de oameni care oferă sprijin chiar înainte de a se naşte copilul.
Alăptarea protejează mediul înconjurător, laptele matern este oferit gratuit, nu necesită ambalare, prelucrare şi transport.
Remediile naturale sunt disponibile pentru femeilor care simt. Specialistul în plante medicinale, Susun Weed, recomandă femeilor să consume ceai din rădăcină de păpădie sau tinctură de păpădie în ultimele două luni de sarcină şi pe parcursul alăptării.
Din ce în ce mai multe cercetări sprijină ceea ce mulţi ştiu instinctiv că e adevărat. Laptele matern este cea mai bună hrană pentru copiii în creştere şi face bine şi mamei, de asemenea.
Sursa
Abonați-vă la:
Postări (Atom)