Hormonii implicaţi în naştere

Între 22 şi 24 septembrie 2009, doctorul Michel Odent a susţinut, la Bucureşti, o conferinţă cu tema "Naşterea naturală: un moment de cotitură în istoria omenirii".

"Acţiunile hormonilor naşterii sunt extrem de subtile şi de complexe. Există patru hormoni. Adrenalina, ocitocina, prolactina şi colostrul.

Adrenalina, dacă acţionează la început, are tendinţa de a stopa totul, punând capăt, pentru moment, contracţiilor; în schimb, în a doua parte a travaliului, se pare că aceasta accelerează procesul. Pentru a înţelege această diferenţă, trebuie să ne punem în locul unei femei aflată în natură şi surprinsă de un pericol, un animal sălbatic feroce, un ciclon …! Dacă mai este încă mult până la momentul naşterii, ea trebuie să fugă, iar adrenalina secretată va opri contracţiile. Dacă, din contră, bebeluşul a coborât deja în vagin, ea trebuie să nască cât mai repede, iar adrenalina secretată va duce la creşterea numărului de contracţii.
Cel de-al doilea tip de reacţii ale adrenalinei – asemenea ghiulelei de tun – pare să arate că există un proces global de accelerare a naşterii, pe care doctorul Odent îl numeşte "reflexul de expulzie a fătului" şi care pare să nu figureze în analele de obstetrică.
Femeile care nasc în maşină sau în ambulanţa prinsă într-un ambuteiaj, pe stradă sau în lift, trăiesc probabil acest „reflex de expulzie a fătului”. În cele mai multe cazuri, naşterea este rapidă, fără rupturi vaginale, bebeluşul este puţin traumatizat, placenta se elimină uşor …

Un alt hormon este ocitocina, pe care am vrut să îl numim „hormonul dragostei” sau „al altruismului”! Apare în timpul orgasmului la bărbaţi precum şi la femei, facilitează în mod evident contracţiile precum şi producerea laptelui, mai târziu. De fapt, se pare că aceasta este prezentă în toate momentele vieţii în care poate fi folosit cuvântul dragoste: efuzie, înbrăţişare, mângâiere, supt şi chiar o masă luată împreună!
Dar, acest hormon nu este niciodată atât de prezent precum este în timpul naşterii naturale, mai ales pentru că fătul, care e pe cale să devină bebeluş, secretă şi el ocitocină în ultimele săptămâni de sarcină, şi pentru că, în momentul naşterii, secreţiile lui se adaugă celor ale mamei pentru marea întâlnire de dragoste.

Cel mai uimitor hormon, a cărui secretare este intensificată de naşterea naturală, este prolactina. Lista binefacerilor acesteia este impresionantă. Una dintre funcţiile ei majore este stimularea lactaţiei. Printre altele, ajută la desăvârşirea plămânilor bebeluşului, înainte şi după naştere. Prolactina este, în esenţă, hormonul „instinctului matern”, dacă putem folosi această formulă. În schimb, penuria de prolactină, însoţită de lipsa elanului matern, va favoriza o anumită anxietate şi reflexe mai agresive la copil, conform doctorului Odent.

Ultimul hormon secretat este colostrul. Este vorba despre un lichid semi transparent, care se scurge din sânii mamei imediat după naştere, în orele care precedă producerea laptelui. A fost considerat timp îndelungat un fel de produs de curăţare a canalelor mamare, deci nociv, şi se aştepta urcarea laptelui pentru ca bebeluşul să fie pus la sân!
Această respingere a colostrului era aproape universală!
Ori, pentru doctorul Odent: „Este un veritabil concentrat de anticorpi, aceste substanţe care ne protejează împotriva a tot ce este străin, fie că e vorba de microbi sau de virusuri sau de celule vii care nu ne aparţin. Cei mai numeroşi, numiţi IgA, sunt anticorpi pe care nou-născutul nu poate încă să îi producă şi care nu îi sunt transmişi prin placentă. Sunt zeci de grame pe litru … Colostrul este o adevărată armă capabilă să oprească orice tip de infecţie. … Înainte de naştere, în intestinul fătului nu sunt microbi; la douăzeci şi patru de ore după naştere sunt miliarde de microbi pe gram! Iar microbii nu sunt aceiaşi dacă bebeluşul a fost lăsat nemâncat, dacă i s-a dat apă îndulcită sau un "mic" biberon cu lapte artificial, sau dacă a consumat colostru. Viitorul florei intestinale depinde de natura germenilor care ocupa primii teritoriul …"

Doctorul Odent adaugă două informaţii importante printre alte argumente în favoarea colostrului: faptul că nou-născutul, încă legat de mama lui prin cordonul ombilical, vine imediat să sugă stimulează mamelonul acesteia, accelerând reflexul de eliminare a placentei, care palpită încă în uter. O altă informaţie: bebeluşii hrăniţi din abundenţă cu colostru după venirea pe lume sunt singurii la care nu se înregistrează faimoasa „pierdere fiziologică în greutate” din primele zile.

“Copilul vostru este cel mai frumos mamifer” Michel Odent, Albin Michel, 1990

Alăptarea reduce riscul de poliartrită reumatoidă pentru mame

Femeile pot reduce riscul de a suferi de poliartrită reumatoidă cu 50 % dacă alăptează timp de un an sau mai mult, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Spitalul Universitar Malmo, Suedia şi publicat în "Annals of Rheumatic Diseases."

Oamenii de ştiinţă s-au întrebat dacă alăptarea ar putea afecta riscul de artrită reumatoidă, deoarece stimulează producţia de doi hormoni care pot avea o legătură cu boala. În timp ce ridică nivelul de oxitocina - care a fost legată de faptul că scade tensiunea arterială şi nivelul hormonilor de stres - ridică şi nivelul de prolactină care stimulează sistemul imunitar.

Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună în care sistemul imunitar al organismului produce anticorpi impotriva propriilor tesuturi şi cauzează inflamaţii dureroase. Unii cercetători au sugerat că prin creşterea nivelului de prolactină, alăptarea ar putea creşte riscul de boală.

Dar studiul actual a constatat că, de fapt, alăptarea, reduce riscul de artrită reumatoidă.

Cercetătorii au comparat obiceiurile alăptarii a 136 de femei care suferă de poliartrită reumatoidă cu cele ale altor 544 de femei care nu au avut boala. Ei au descoperit că cele care au alăptat timp de cel puţin 13 luni au avut un risc mai mic cu 50 % , în timp ce femeile care au alăptat pentru cel puţin o lună au avut un risc mai mic cu 25 % în comparaţie cu cele care nu au alăptat. Femeile care au avut copii, dar nu au alăptat, au avut aproximativ acelaşi risc de boală ca femeile care nu au avut copii.

Potrivit “British Infant Feeding Survey”, mai puţin de 1 % dintre femeile din Marea Britanie alăptează exclusiv în primele şase luni din viaţa copiilor. Un procent total de 76 % încep să alăpteze, dar cele mai multe fac trecerea la formula de lapte praf după doar câteva săptămâni. Mai puţin de 50 % din femei mai alăptează după 6 săptămâni şi doar 25 % la 6 luni.

Sursa

Prolactina - hormonul lactaţiei

Este un hormon sintetizat, depozitat şi secretat de lobul anterior al hipofizei (glanda endocrină situată la baza creierului), descoperit de dr. Henry Friesen. Funcţiile biologice ale prolactinei sunt numeroase, dar cele mai importante sunt: activitatea lactogenică (declanşarea secreţiei lactate) şi activitatea galactopoetică (menţinerea producţiei de lapte). Principalul rol al prolactinei este declanşarea secreţiei lactate.

În timpul sarcinii, nivelurile de prolactină cresc de 10 până la 20 de ori. După naştere nivelul rămâne crescut dacă mama alăptează pentru o perioadă de 18 luni postpartum. După aceste luni nivelul revine la normal. Dacă mama nu alăptează, nivelul prolactinei va scădea până la valoarea iniţială. Cel mai mare nivel apare în timpul somnului şi la puţin timp dupa trezire.

Dupa naştere, iniţierea secreţiei de lapte este determinată pe de o parte de scăderea hormonilor sexuali placentari (predominant estrogeni) şi de acţiunea de sucţiune a mamelonului care induce secreţia de prolactină la un interval de 1-30 minute dupa supt.

Prin supt se activează receptorii din mamelon şi din jurul mamelonului. Semnalele sunt date de catre fibrele nervoase, prin măduva spinării către hipotalamus, creând schimbări în activitatea electrică a neuronilor care reglementează glanda pituitară ducând la creşterea secreţiei de prolactină. Stimularea prin supt determină eliberarea de oxitocină din glanda pituitară posterioară care declanşează reflexul de curgere al laptelui.
Prolactina controlează producţia de lapte (lactogeneză), dar nu şi reflexul de curgere. Creşterea nivelului de prolactină umple sânii cu lapte pregătindu-i pentru următoarea hrană.



Hrănirea rară este una din cauzele insuficienţei lactaţiei şi este cauzată de factori iatrogeni sau de părinţi neinformaţi care nu înţeleg că bebeluşii au nevoie de hrană frecvent.

Prolactina interferează cu revenirea la normal a funcţiei ovariene şi acţionează astfel ca un anticoncepţional natural.

Uneori, nou-născuţii secretă o substanţă lăptoasă în mameloane, cunoscută sub numele de laptele vrajitoarei. Aceasta se datorează faptului că fetusul a fost afectat de prolactina secretată de mamă chiar înainte de naştere, dar, de obicei, se opreşte imediat după naştere.

Exista mame cu secreţie de prolactină insuficienta şi cu producţie de lapte insuficientă, dar care pot beneficia de medicamente pentru a ridica nivelul prolactinei.

Revenirea menstruaţiei nu e motiv de întrerupere a alăptării

După naştere, în perioada post partum pot apărea mici sângerări care nu sunt datorate reapariţiei menstruaţiei. În timpul alăptării menstruaţia este suprimată pentru o perioadă de câteva luni, ani sau chiar după înţărcare. Dacă revine în timpul alăptării atunci poate fi neregulată. Sau poate surprinde prin revenire şi apoi prin suprimare.
Revenirea menstruaţiei are la bază mai mulţi factori:
-frecvenţa alăptării;
-introducerea de înlocuitoare ale sânului (suplimentul de lapte praf, suzeta);
-somnul copilului pe timpul nopţii;
-diversificarea alimentaţiei bebeluşului;
-influenţele hormonale din organismul mamei;
-siropelele, ceiuţul etc pentru potolirea aşa ziselor colici;
Unele mame asociază revenirea menstruaţiei cu încheierea alăptăarii presupunând că anumite toxine ajung în laptele matern acesta devenind toxic pentru bebeluş sau gustul laptelui matern se schimbă considerabil şi bebeluşul va refuza sânul. Ceea ce nu este real! Datorită fluctuaţiilor hormonale cantitatea de lapte poate scădea pe perioada menstruaţiei, bebeluşul cerând sân mai des (starea bebeluşului poate fi comparabilă cu cea din timpul unui puseu de creştere), dar valoarea nutriţională a laptelui matern este aceeaşi.

Majoritatea mamelor asociază alăptarea cu scăderea fertilităţii. Metoda amenoreei de lactaţie (dispariţia menstrei în timpul alăptării) depinde de modelul alăptării. În primele 6 luni de la naştere această metodă este eficientă doar dacă:
- menstruaţia nu a revenit (nu s-au înregistrat sângerări în primele 56 de zile de la naştere);
- nu s-au introdus suplimentări ale laptelui matern (nu mai mult de 5-15% din nutriţia copilului);
- distanţa dintre alăptări să nu depăşească 4 ore, ziua, şi 6 ore, noaptea;
- bebeluşul este mai mic de 6 luni;
Cheia acestei metode contraceptive este alăptarea frecventă, timpul petrecut la sân în 24 de ore. Atunci când bebeluşul începe să îşi rărească cererea, mai ales în timpul nopţii, lipsa stimulării poate provoca reapariţia fertilităţii.
Katherine A. Dettwyler (mamă şi antropolog la Universitatea A&M din Texas, SUA, autoare a numeroase articole pe care eu le-am citit cu interes şi care m-au îndreptat către o alăptare mult mai liniştită) într-un scurt rezumat al capitolului: "Breastfeeding: Biocultural Perspectives on "Breastfeeding, Fertility and Maternal Conditon" din cartea "Reproductive Ecology and Human Evolution (Evolutionary Foundations of Human Behavior)", de Peter Ellison spunea că:" atunci când copilul suge, glanda pituitară ("glanda endocrină conducătoare") a mamei eliberează prolactica, hormonul care influenţează direct ovulaţia/fertilitatea.[...]În perioada post-partum, mamele nu ovuleaza o perioadă de timp, chiar şi în cazul în care nu alăptează. Dacă o mamă alăptează atât de frecvent încât să ţină nivelul prolactinei mai sus de pragul critic individual al fertilităţii, atunci fertilitatea este suprimata.[...]
Se poate ca prima dată, mama să aibă ovulaţie, dar nivelul hormonilor de fertilizare să nu fie destul de bun; apoi, dacă va avea ovulaţie, fertilizarea poate să apară, dar nivelul hormonilor pentru implantare tot nu este îndeajuns de bun; în cele din urmă, poate ovula, fertiliza şi implanta, dar nivelul hormonilor nu este bun pentru continuarea unei sarcini, astfel încât se poate produce un avort, probabil la câteva minute sau ore după implantare, iar mama să nu fi ştiut că ar fi fost însărcinată. De asemenea, este posibil să aibă ovulaţie fără a avea nivelele hormonale necesare, în combinaţii bune, pentru ca uterul să fie pregătit de implantare, aşa că, da, este posibil să ovuleze fără a avea menstruaţie.
Pentru toate aceste etape există variaţii individuale de la femeie la femeie. Unele femei pot rămâne însărcinate la prima ovulaţie, după sarcină şi naştere, fără perioadă de menstruaţie. O femeie din Indiana a avut 3 copii în decurs de 6 ani fără a avea menstruaţie!!Medicul care îi urmărea sarcinile nu a putut să spună data posibilă a naşterii.
Personal, revenirea menstrei s-a instalat dupa 4 luni si jumatate de la nastere in conditiile in care il alaptam pe Darie la cerere, programul lui de cerere fiind din 2in 2 ore - aproximativ, atat ziua cat si noaptea, dar, din pacate erau prezente siropurile (gen debridat) pentru asa zisele colici.Am fost pusa in situatia in care Darie, timp de 3 zile, a avut o stare de agitatie manifestata prin refuzul sanului seara, supt des in timpul zilei si noptii, plans nelinistitor. Situatie pe care nu puteam sa mi-o explic, ma ducea gandul la un puseu de crestere, dar avusesem parte de cel de la 3 luni, iar medicul imi spunea ca a venit vremea diversificarii (total aiurea!). Toate acestea erau amplificate de o stare a mea proasta, nervoasa, agitata, fara chef de a face ceva.Si cum copiii "absorb totul ca un burete", Darie imprumutase din starea mea.
Dupa 3 zile, s-a produs revenirea menstrei si mi-am explicat aceasta situatie, care a mai durat 5 zile. Deci, dupa 8 zile, toate au revenit la normal. Dar, aceasta stare de agitatie, de neliniste se repeta in fiecare luna, la venirea menstrei. Si, intr-adevar cantitatea de lapte matern se reduce, dar nu substantial. Darie stimuleaza sanul prin supt frecvent, presiunea laptelui este mult redusa, mai ales seara, cand oboseala acumulata de mine pe timpul zilei se resimte.
Poate unele mame gandesc ca sanii nu mai au lapte, copilul fiind agitat din aceasta cauza si atunci suplimenteaza cu lapte praf, mai ales seara. Dar nu este solutia ideala! Pusul copilului la sanul mamei de cate ori cere, pentru ca productia de lapte matern sa se regleze in functie de cererile organismului copilului este foarte importanta,in astfel de cazuri.