Un lucru nedorit devenit util

La una dintre întâlnirile La Leche League 2011, Zoozie mami s-a gândit că ar fi util să ne vorbească despre cupa menstruală. Din start am respins ideea! Mă uitam la cupa de silicon și numai gândul că se introduce într-un loc intim mă oripila. Mi se părea mult prea mare și dură - dacă doare, dacă jenează, cum o introduc samd. Deci, nu, clar nu voi folosi așa ceva – am gândit atunci.

Zilele au trecut, perioada menstruală lunară o treceam cu clasicele tampoane, nu gama aceea care începe cu A..... și se termină cu ....S deoarece în timp am căpătat alergie, cu grija că „dacă pantalonii mulați le scot în evidență”, „las’ că o bluza peste „dos” rezolvă totul”, mici stres-uri inutile care îmi afectau cam 5 zile din lună.

Și cum în viața mea nimic nu este întâmplător, am primit propunerea de a testa o cupă menstruală – IrisCup, din partea Organik.ro. Bineînțeles că mi-am manifestat reticența și primul instinct a fost să refuz. Apoi, am zis ....de ce nu? Așa că m-am trezit privind cupa menstruală IrisCup și gândindu-mă dacă să o folosesc sau nu. Am citit instrucțiunile de folosire care sunt destul de amăunțite și descriu foarte succint pașii. După care am împachetat-o și am zis: clar NU!

Îmi aminteam cum Zoozie povestea că sora ei a utilizat-o și a dansat o seara în club fără grijă.

Cum mă știu stresată de perioada lunară, am hotârât că nu ar fi rău să încerc. Cupa menstruală are formă de pâlnie și este din silicon medical. Înainte de prima folosire este necesară sterilizarea. Așa că am aruncat-o în apa clocotită din vas și am așteptat vreo 5 minute, timp în care mă tot răzgândeam în ceea ce privește utilizarea ei. Și a sosit partea în care să găsesc o poziție comodă mie pentru a introduce cupa. Greu de găsit!

Am umezit-o cu apă, după care, cu instrucțiunile în față, am încercat să presez cupa cu degetele și să o împăturesc în două pe lungime! Ah, primele încercări au eșuat lamentabil – râd numai când îmi amintesc – a cam zburat cupa în jurul meu de câteva ori, adio sterilizare, am repetat procesul. Adică, iar am vrut să renunț pentru că pur și simplu nu concepeam cum va intra cupa pliată pe lungime in locul meu intim.

Mi-am luat poziția comodă, am pliat cupa (fără să am două mâini stângi), m-am relaxat și am introdus-o, cumva, oblic, în vagin. Doar atât? Mult prea ușor! Era peste așteptările mele.

Cupa are o coadă, se poate ajusta pe mărimea dorită, de care am tras puțin pentru a mă convinge că există un vid. Pentru liniștea mea, fiind prima oară când foloseam cupa, am aplicat și un tampon zilnic, ce îmi putea da certitudinea, la final, că am poziționat-o bine.

Am rezistat o noapte întreagă fără grija că se va întâmpla ceva stupid. Dimineață, curiozitatea mă rodea așa că m-am spălat pe mâini, am reluat poziția comodă și am tras de coadă. Auch! Un mic disconfort! Cupa nu era plină nici până la jumătate, o dovadă pentru mine că nu am un ciclu abundent. Pe parcursul perioadei lunare a fost de-ajuns să spăl cupa doar cu apa caldă și săpun natural. Găurile mici din cupă nu s-au acoperit, așa că nu a fost necesar să apelez la desfundarea lor.

Următoarea lună a fost mult mai simplu. Cupa este foarte comodă, nu mă deranjează, nu mai merg la toaletă de sute de ori pentru a verifica ce și cum, pot purta ce pantaloni doresc.

Poate vă întrebați ce m-a convins să folosesc cupa menstruală IRIS și pe viitor. Meseria mea este de geolog, ceea ce presupune și o muncă de teren, adică mult timp petrecut în aer liber, colindat pe văile țării șamd. În luna octombrie perioada lunară m-a surprins în plină activitate de teren. Adică, o toaletă decentă, cum sunt obișnuită să am zilnic, mi-a lipsit. Și, aici, a intervenit cupa menstruală IRIS. A fost o zi în care am folosit-o 12 ore: de la 8 dimineața până la 8 seara. Singurul disconfort a fost o ușoară durere de ovare, un pic deranjantă.

De acum pot dansa în voie la cursurile de vals și merengue, fără să fiu stresată că sunt la menstruație și că voi avea eventuale scurgeri pe lângă.

Sondajul "Ce v-a ajutat să alăptaţi"

Au votat în total 46 de persoane.
Cel mai mare procent l-au înregistrat persoanele care s-au documentat despre alăptare pe timpul sarcinii - 71 %. Au fost urmate de cele care au primit sfaturi de la mame cu experienţă în alăptare - 36%. La egalitate de procent au fost cele cărora li s-a arătat cum să ataşeze bebeluşul corect la sân şi care au primit sprijin în spital - 34 %.
32 % au avut contact imediat după naştere cu bebeluşul, doar 17 % au participat la cursuri de pregătire pre- şi postnatală, iar 15 % au ştiut unde să apeleze când au avut probleme în alăptare şi 10 % au participat la grupuri de sprijin în alăptare.
La egalitate de ....procente - 6 % au primit instrucţiuni în spital şi o pompă de muls de la asistente şi alte 6 % - beneficiază de propriul consilier/lider în alăptare.
Nici o persoană din cele care au votat nu s-a reîntors la serviciu



XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

Zilele trecute o bună prietenă a născut 2 fetiţe gemene.
Sarcina a început cu probleme, cu bănuieli de malformaţii şi cu multe gânduri şi frământări pentru viitoare mămică.
Mămica, din punctul meu de vedere, este o curajoasă! Mai are o fetiţă de 3 ani şi o lună încă alăptată. Toată sarcina şi-a dorit şi a sperat că gemenele vor fi alăptate, iar cea mare să nu se înţarce.
Săptămâna trecută am primit telefon de la ea. Eu am căzut pe scaun de mirare pentru că ştiam că mai avea mult şi bine până la termen. În fine, am fost copleşită tare de emoţie şi bucurie auzind că gemenele premature sunt sănătoase, respiră bine şi sunt sub observaţie.
În schimb, amândouă aveau probleme cu greutatea - 1,700 kg şi 2,300 kg (nu ştiu exact, dar pe acolo!). Au fost născute prin cezariană.
Mama nu a fost lăsată să le ţină în braţe pentru că medicii şi asistentele se temeau că se vor "captusi” bebelusele cu vreun virus sau vreo bacterie, ceva.
Şi nici nu a fost lăsată să le alăpteze pe motiv că nu au putere de supt. Dar, în schimb, biberonul cu lapte praf li s-a oferit şi puteau trage din el.
Şi nu a fost lăsată să mulgă manual sau cu pompă laptele ei şi să-l ofere bebeluselor.
Drept urmare, laptele i-a venit cam în a 3 a zi, eforturile mari de a mulge (reflexul de ejecţie nefiind prezent, anestezia cu efectele de rigoare şi lipsa copilului care să stimuleze sânul!) laptele s-au soldat cu..........doar câteva picături!
Soluţia de a aduce copilul mai mare să sugă a fost acceptată, dar laptele "se încăpăţâna” să nu curgă.
În momentul de faţă, una dintre gemene primeşte lapte matern direct de la sursă şi este lângă mamă tot timpul, iar cealaltă născută cu greutatea cea mai mică primeşte lapte praf pentru a lua în greutate astfel încât să poate pleca din spital cât mai repede.
Mama speră, chiar dacă în momentul de faţă nu vede cum ar putea să alăpteze 3 copii, că şi cea mică va putea să se ataşeze la sân!
Dar aşa cum o cunosc eu, mămica este foarte ambiţioasă şi cu o voinţă extrem de mare de a alăpta! Şi sper, îmi doresc, vreau, îi ţin pumnii să reuşească!

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

Miercuri dimineaţă, o colegă de serviciu a născut prin cezariană o fetiţă de 2.700 kg. Sarcina a decurs normal, dar spre sfârşitul ei analizele au arătat prezenţa citomegalovirusului. Mama a fost supărată pentru că i s-a interzis să nască natural şi să alăpteze.
Între timp, un alt set de analize arată că infecţia este recurentă şi, implicit, probleme mai mici. În general, copii care contactează virusul prin naştere şi prin alăptare dezvoltă simptome minore, iar unii medici ginecologi nu interzic alăptarea. Şi, se pare, că draga mea colegă a avut parte de un astfel de medic.
Drept urmare, fetiţa este alăptată.
Mama şi-a dorit foarte mult să-şi ţină copilul în braţe imediat după naştere, dar i-a fost adus abia a doua zi.

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

Bine aţi venit pe lume copile mititele, dar puternice! Felicitări mamelor!

Sondaj referitor la vârsta înţărcării copilului

La întrebarea “Când credeţi că ar trebui să aibă loc înţărcarea copilului?” au răspuns 62 de persoane. Rezultatul sondajului era din ce in ce mai interesant cu cât numărul de voturi creştea.
Ponderea cea mai mare - 32%, a fost în favoarea înţărcării atunci când mama şi copilul sunt pregătiţi, urmată de înţărcarea când copilul este pregătit – 24%, iar următorul procent – 14 % aparţine înţărcării după 1 an de zile.
Personal, optez pentru o înţărcare naturală, atunci când copilul se simte pregătit, indiferent de vârsta lui.