miercuri, 28 aprilie 2010

Laptele matern luptă cu cancerul

Laptele matern a fost mult timp considerat ca fiind cea mai bună sursă de hrană pentru copii. Cercetătorii suedezi au descoperit o substanţă în laptele matern care poate ajuta la distrugerea celulelor canceroase.

Într-un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Goteborg din Suedia şi Universitatea din Lund, pacienţii cu cancer la vezica urinară au fost trataţi cu această substanţă, cunoscută sub numele de HAMLET (alfa-lactalbumină umană cu efect letal pentru celulele tumorale).
Cercetatorii au consemnat într-un jurnal online o prezentare “PLoS One” dovada că pacienţii au expulzat celule canceroase moarte prin urină după fiecare tratament.

HAMLET s-a dovedit a fi eficace pentru a ucide 40 de tipuri diferite de celule canceroase în cadrul studiilor de laborator, acest lucru fiind primul succes al omului, au scris cercetătorii.
În articolul lor "HAMLET interacţionează cu membranele lipidice şi perturbă structura şi integritatea lor", Ann-Kristin Mossberg şi colegii ei au detaliat interacţiunea dintre HAMLET şi celulele canceroase.
"HAMLET modifică morfologia membranei celulei canceroase şi compromite integritatea acesteia, sugerând că perturbatiile membranei ar putea fi un prim pas în inducerea morţii celulei ", scriu autorii.
Utilizarea HAMLET în tratarea cancerului va depinde de capacitatea cercetătorilor de a converti substanţa sub forma unui medicament.
Alăptarea este recunoscută pe scară largă de către profesioniştii din domeniul sănătăţii ca cel mai bun mod de a hrăni bebeluşii. Laptele matern protejează copiii de boli şi infecţii, ajută la dezvoltarea vederii, vorbirii şi inteligenţei, oferă copiilor anticorpi împotriva bolilor.

Sursa: http://www.motherandbaby.com.au/ContentItem.aspx?ContentID=1693

Articol tradus la sugestia Alineidownunder
Multumesc, Alina!

duminică, 25 aprilie 2010

Angorjarea

Scris şi revizuit de Jack Newman, MD, FRCPC, 2009
Revizuit de Edith Kernerman, IBCLC, 2009
Tradus de Roxana Duduş

Uşoara angorjare a sânilor este, de obicei, un semn că alăptarea nu merge foarte bine. Se întâmplă datorită combinaţiei dintre staza laptelui (laptele nu iese) şi edeme(umflături datorate retenţiei de apă în zonă). Angorjarea severă din ziua a treia sau a patra după naşterea copilului, de obicei, poate fi prevenită prin obţinerea unei poziţii corecte a copilului la sân astfel încât să bea bine laptele încă de la bun început.
Dacă sânii devin umflaţi, vă rugăm să înţelegeţi că angorjarea dispare în decurs de 1 sau 2 zile, chiar fără nici un tratament, dar poate fi mai incomod pentru dvs. în acea perioadă. Masajul sânilor cu o mişcare descendentă nu este recomandat ca tratament pentru angorjare. Continuaţi să vă alăptaţi copilul, asiguraţi-vă că el îşi ia destul lapte matern şi angorjarea se va rezolva. Cu toate acestea, în cazul în care aveţi sânii umflaţi pentru că bebeluşul nu este în măsură să apuce sânul sau dacă există disconfort minim în sân şi/sau areolă (partea colorată din jurul mamelonului), atunci există o cale simplă de a muta temporar umflarea mai departe de areolă:

Cum se înmoaie sânul prin masaj cu presiune reversă
de K. Jean Cotterman CNR-E, IBCLC


Încercaţi acest lucru în cazul în care durerea, tumefierea sau umflarea sânilor creează probleme pe parcursul primelor zile de alăptare. Cheia este de a face areola foarte moale în jurul bazei mamelonului, pentru o mai bună prindere de către bebeluş.

* O areolă moale protejează mamelonul introdus adânc în gura copilului ajutând limba lui să scoată mai bine laptele. Mamele spun că degetele curbate ajută cel mai bine. (Fig.1 sau 2)
* Apăsaţi spre interiorul peretelui toracic şi număraţi încet până la 50.
* Presiunea ar trebui să fie constantă şi fermă, destul de blândă pentru a evita durerea.
* Dacă mama doreşte, altcineva o poate ajuta, folosind degetele (fig. 5).
* (Pentru unghiile lungi, încercaţi un alt mod, arătat mai jos).
* Dacă sânii sunt destul de mari sau foarte umflaţi, masaţi foarte încet, mama să stea culcată pe spate.
*Înmuiaţi areola înainte de fiecare hrănire (sau înainte de fiecare muls) până când umflarea se reduce. Pentru unele mame, aceasta durează 2-4 zile.
*Orice sesiune de muls trebuie să fie scurtă, cu pauze de înmuiere a areolei, dacă este necesar.


Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic


Frunzele de varză şi compresele


Frunzele de varză pot fi, de asemenea, folosite pentru a ajuta la scăderea angorjării, ca de altfel şi pachetele de gheaţă sau compresele reci. Unele studii sugerează că varza poate avea un efect mai rapid. Dacă sunteţi în imposibilitatea de a obţine o ataşare corectă la sân a copilului, începeţi să aplicaţi pe sâni frunze de varză, apoi mulgeţi laptele şi oferiţi lapte muls copilului cu lingura, ceaşca, cu ajutorul hrănirii cu degetul şi încercaţi să obţineţi ajutor rapid.
*Folosiţi frunze de varză verde, crudă;
*Zdrobiţi frunzele de varză cu o vergea în cazul în care frunzele nu iau forma sânului dvs.
*Înfăşuraţi frunzele de varză în jurul sânului şi lăsaţi-le timp de aproximativ 20 de minute. De două ori pe zi este suficient. Unii vor spune că tratamentul cu frunze de varză e util de mai mult de două sau de trei ori pe zi. Alţii vor spune să folosiţi frunze de varză după fiecare hrănire şi să le lăsaţi până la ofilire. Alţii sunt îngrijoraţi de faptul că utilizarea lor va scădea producţia de lapte matern.
* Nu mai folosiţi frunzele de varză când angorjarea începe să se retragă şi vă simţiţi mult mai confortabil.
*Puteţi utiliza acetaminofen (paracetamol ™, altele) cu sau fără codeină, ibuprofen sau alte medicamente pentru ameliorarea durerii. Nu există niciun motiv pentru a opri alăptarea atunci când se iau analgezice.
*Aplicarea de pachete cu gheaţă, de asemenea, pot fi de ajutor.
*Unele femei au un nodul mare în axilă aproximativ 3 sau 4 zile după naşterea copilului. Frunzele de varză pot fi folosite şi pentru a ajuta nodulul să se retragă.

Sarea Epsom


(Vă rugăm să reţineţi: nu am avut multă experienţă cu această abordare, dar am auzit unele lucruri bune despre ea. Am inclus-o pentru a oferi o alternativă la cele de mai sus). (material adaptat după “Tratarea pacientului cu angorjare”, de A. Stolz, cu note de Lawrence, R; Ingle, B; Hunt, A)

Sânii angorjaţi pot fi scufundaţi într-o cadă sau intr-un bazin cu săruri Epsom pentru câteva minute.
1. Umpleţi un container mic sau bazin cu apă caldă, suficient de adânc ca sânii să poată fi scufundaţi (posibil să aveţi nevoie de aproximativ 1 litru de apă sau mai mult).
2. Luaţi 1-2 pumni (ceea ce se încadrează în palma sau aproximativ 30 - 60 de grame), de cristale de săruri Epsom (sulfat de magneziu, MgSO4) şi dizolvaţi înainte de punerea sânilor în apă.
3. Mama se poate apleca peste bazin astfel încât sânii ei să se scufunde în soluţie.
4. Acest lucru nu ar trebui să fie dureros.
5. Lăsaţi sânii să se înmoaie până când apa devine rece sau cel puţin 5-10 minute.
6. Spălaţi sânii cu apă curată după aceea pentru a trece gustul sărat.
7. Sărurile pot acţiona ca un diuretic pentru fluidele în exces din sâni.
8. Repetaţi înainte de fiecare hrănire sau de 3 sau mai multe ori pe zi, de câte ori doriţi.
9. De obicei, rezultate bune pot fi simţite în 24 de ore.
10. Mama poate face acest tratament timp de până la 3 zile, dacă doreşte.

Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=83:engorgement&catid=5:information&Itemid=17

luni, 19 aprilie 2010

Alăptarea şi îmbolnăvirile

Scris si revizuit de Jack Newman, MD, FRCPC, 2009
Revizuit de Edith Kernerman, IBCLC, 2009
Tradus de Roxana Duduş

Introducere

De-a lungul anilor, multor femei li s-a spus în mod eronat că trebuie să întrerupă alăptarea. Decizia de a continua alăptarea şi atunci când mama ia un medicament, de exemplu, este mult mai importantă decât dacă copilul nu va primi lapte matern. Renunţarea la alăptare implică riscuri pentru mamă, cât şi pentru copil şi familie, precum şi pentru societate. Şi sunt o multime de riscuri dacă nu se alăptează, astfel încât, în esenţă, problema se reduce la: adăugarea unei cantităţi mici de medicamente în laptele matern face alăptarea mai periculoasă decât formula de lapte praf? Răspunsul este: aproape niciodată. Alăptarea după ce mama a luat un medicament este aproape întotdeauna mai sigură. Cu alte cuvinte, înseamnă că mama trebuie să fie atentă dacă continuă alăptarea, dar să nu o oprească. Aceleaşi argumente trebuie să fie luate în considerare atunci când mama sau copilul sunt bolnavi.

Amintiţi-vă că oprirea alăptării pentru o săptămână sau chiar pentru câteva zile poate duce la înţărcare. Pe de altă parte, ar trebui să fie luat în considerare faptul că unii copii pot refuza acceptarea biberonului, astfel încât sfatul de a opri alăptarea nu este numai greşit, dar de multe ori imposibil. Se obişnuieşte să se sfătuiască mama să mulgă laptele, dar acest lucru nu este întotdeauna uşor în practică, iar rezultatul ar putea fi o angorjare a sânilor.

Mama bolnavă

Foarte puţine boli materne necesită oprirea alăptării. Acest lucru este valabil mai ales pentru infecţiile pe care mama le-ar putea avea, iar infecţiile sunt cel mai comun tip de boală pentru care mamele au fost sfătuite să înceteze alăptarea. Virusurile sunt cauza celor mai multe infecţii, iar aceste infecţii au loc înainte ca mama să aibă idee că este bolnavă. În momentul în care mama are febră (sau nas care curge sau diaree sau tuse sau erupţii cutanate sau vărsături etc), ea a trecut deja infecţia la copil. Cu toate acestea, alăptarea protejează copilul împotriva infecţiilor, iar mama ar trebui să continue alăptarea, în scopul de a proteja copilul. Dacă bebeluşul nu se îmbolnăveşte, ceea ce este posibil, este probabil că el să se simtă mai rău în cazul în care alăptarea se opreşte. Dar de multe ori mamele sunt plăcut surprinse de faptul că bebeluşii nu se îmbolnăvesc. Au fost protejaţi de alăptare, de decizia mamei de a continua. Pentru infecţiile bacteriene (streptoccoc în gât), de asemenea, nu sunt motive de îngrijorare din aceleaşi motive.

Singura excepţie de la cele de mai sus este infecţia cu HIV a mamei. Până când vom avea mai multe informaţii, este în general considerat că mama care este HIV pozitiv nu alăptează, cel puţin în situaţia în care riscurile cu hrănirea artificială sunt considerate acceptabile. Într-adevăr, informaţii recente arată că alăptarea exclusivă protejează copilul de dobândirea HIV, mai bine decât hrănirea cu formule de lapte praf şi că cel mai mare risc este asociat cu alimentarea mixtă (alăptare + lapte praf). Aceste informaţii trebuie să fie confirmate.(nt: între timp au fost confirmate!)

Anticorpii din laptele matern

Unele mame au "boli autoimune", cum ar fi purpura trombocitopenică idiopatică, boli autoimune tiroidiene, anemie hemolitică autoimună şi multe altele. Aceste boli sunt caracterizate de anticorpi produşi de către mamă împotriva ţesuturilor ei. Unele mame cred că: deoarece anticorpii ajung în lapte, mama nu trebuie să alăpteze, pentru că ea îşi va îmbolnăvi copilul. Acesta este un nonsens incredibil. Mama trebuie să alăpteze.

Marea majoritate a anticorpilor din lapte sunt de tip IgA secretori. Bolile autoimune nu sunt cauzate de secretorii IgA. Chiar dacă acestea au fost, copilul nu absoarbe IgA secretor. Nu există nici o problemă. Se continuă alăptarea.

Probleme ale sânilor

-Mastita (infecţia la sân) nu este un motiv pentru a opri alăptarea. De fapt, sânul este probabil să se vindece mai repede în cazul în care mama alăptează din partea afectată.
-Abcesul mamar nu este un motiv pentru a opri alăptarea, nici chiar din partea afectată. Deşi o intervenţie chirurgicală la un sân din care se alăptează este mult mai dificilă, intervenţia şi cursul ei postpartum nu devin neapărat mai uşoare dacă mama opreşte alăptarea, laptele continuă să se formeze timp de săptămâni după oprirea alăptării. Într-adevăr, angorjarea după o intervenţie chirurgicală poate înrăutăţi situaţia. Asiguraţi-vă că chirurgul nu face o incizie ce urmează linia areolei (linia de demarcaţie dintre partea întunecată a sânului şi partea mai deschisă la culoare). O astfel de incizie poate reduce producţia de lapte considerabil.
Aceste abcese mamare nu necesită întotdeauna intervenţie chirurgicală. Aspiraţia repetată cu un ac sau plasarea unui cateter pentru a drena abcesul plus administrarea de antibiotice, adesea, permit evitarea intervenţiei chirurgicale.
Orice intervenţie chirurgicală nu necesită oprirea alăptării.
Este o intervenţie chirurgicală cu adevărat necesară acum, în timp ce se alăptează? Sunteţi sigură că alte abordări de tratament nu ar fi posibile? Ar putea fi suficientă o biopsie?
Dacă aveţi nevoie de operaţie acum, asiguraţi-vă din nou că incizia nu este făcută în jurul areolei. Puteţi continua alăptarea dupa operaţie, imediat, de îndată ce sunteţi trează. Dacă, din anumite motive, opriţi alăptarea pe partea afectată, atunci nu o opriţi din celălalt sân. Unii chirurgi nu ştiu că se poate alăpta şi dintr-un singur sân. Nu aveţi pentru ce să opriţi alăptarea daca aţi avut anestezie generală. Puteţi alăpta imediat ce sunteţi trează.

Mamografiile sunt mai dificile de citit dacă mama alăptează, dar pot fi utile. Încă o dată, cât timp trebuie să aştepte o mamă să nu mai considere că e în perioada de lactaţie? Evaluarea unui nodul care necesită mai mult de examinare fizică poate fi făcută prin alte mijloace în afară de mamografie (de exemplu, ecografie, biopsie etc). Discutaţi opţiunile cu medicul dumneavoastră. Informaţi-l că alăptarea este importantă pentru dvs..

O nouă sarcină

Nu există nici un motiv să nu puteţi continua alăptarea dacă rămâneţi gravidă. Nu există dovezi că alăptarea în timpul sarcinii vă face rău dvs. sau copilului din uter sau celui care se hrăneşte. Dacă doriţi să înţărcaţi atunci faceţi-o încet, treptat, dar pentru că sarcina este asociată cu o producţie de lapte scăzută copilul se poate opri din proprie iniţiativă.

Copilul bolnav

Alăptarea rareori trebuie să fie întreruptă dacă copilul este bolnav. Prin alăptare, mama este în măsură să asigure confortul copilului bolnav şi prin alăptare, copilul este capabil să mângâie mama.

-Diareea şi vărsăturile. Infecţiile intestinale sunt foarte rare la bebelusii alăptaţi exclusiv. (Deşi scaunele moi sunt foarte frecvente şi normale la copiii alăptaţi exclusiv.)
Cel mai bun tratament pentru această afecţiune este de a continua alăptarea. Copilul se va simţi mai bine, mai repede, în timp ce e alăptat. Copilul se va face bine, alăptat fiind, în marea majoritate a situaţiilor şi nu va necesita lichide suplimentare, cum ar fi aşa-numitele soluţii orale de electroliţi, doar cu excepţia cazurilor extraordinare.

-Bolile respiratorii. Există un mit medical cum că laptele matern nu trebuie administrat copiilor cu infecţii respiratorii. Indiferent dacă este sau nu este valabil acest lucru pentru lapte, cu siguranţă nu este adevărat pentru laptele matern.

-Icterul. Bebeluşii alăptaţi exclusiv au icter, în general, chiar şi la vârsta de 3 luni, deşi de obicei, culoarea galbenă a pielii este abia vizibilă. Mai degrabă decât să fie o problemă, acest lucru este normal. (Există cauze de icter care nu sunt normale, dar acestea necesită oprirea alăptării în cazuri foarte rare.)
În cazul în care alăptarea merge bine, icterul nu are nevoie ca mama să oprească alăptarea. În cazul în care alăptarea nu merge bine, stabilirea alăptării va rezolva problema, în timp ce oprirea alăptării chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp o poate anula complet. Oprirea alăptării nu este un răspuns, nu o e soluţie, nu e o idee bună.

Un copil bolnav nu are nevoie de mai puţină alăptare, el are nevoie de ea mult mai mult!

Sursa

joi, 8 aprilie 2010

A purta un bebeluş

Este una din fotografiile care face parte din unul din zecile de .ppt-uri primite zilnic pe e - mail. Mi-a plăcut şi am vrut să o vedeţi şi voi.

Image and video hosting by TinyPic

joi, 1 aprilie 2010

Colici

autor dr.Jack Newman, MD

Colicile reprezintă unul dintre misterele naturii. Nimeni nu ştie ce înseamnă cu adevărat, dar fiecare are o opinie. În situaţia tipică, copilul începe să plângă, aproximativ două-trei săptămâni după naştere. Plânsul apare, în principal, seara şi în final, se opreşte atunci când copilul are aproximativ trei luni (uneori şi la vârste mai mari). Atunci când bebeluşul plânge el este de multe ori de neconsolat, chiar dacă a fost plimbat, legănat sau scos la plimbare la aer, temporar se poate linişti. Este necesar pentru un copil care are colici să câştige bine în greutate şi să fie sănătos. Cu toate acestea, chiar dacă bebeluşul ia bine în greutate, uneori, plânge pentru că lui îi este încă foame. A se vedea mai jos.

Noţiunea de colici a fost extinsă pentru a include aproape orice stare de nervozitate sau plânset a copilului, iar acest lucru nu este surprinzător, deoarece nu ştim cu adevărat ce sunt colicile. Nu există nici un tratament pentru colici, deşi multe medicamente şi strategii de comportament au fost încercate, fără nici un beneficiu dovedit. Desigur, toată lumea ştie pe cineva al cărui copil a fost "vindecat" de colici de un tratament special. De asemenea, aproape fiecare tratament pare să funcţioneze, cel puţin pentru o perioadă scurtă de timp.

Alăptarea şi colicile

În afară de colici, pe care orice copil le poate avea, există trei situaţii cunoscute care pot conduce bebeluşul alăptat la o stare de nervozitate sau la colici. Încă o dată, se presupune că bebeluşul câştigă în mod adecvat în greutate şi că este sănătos.

Hrăniţi bebeluşul la ambii sâni sau numai la unul dintre sâni la fiecare masă

Laptele matern îşi schimbă compoziţia în timpul unei mese. Unul dintre modurile în care se schimbă este că, în general, creşte cantitatea de grăsime pe măsură ce copilul suge mai mult lapte din sân. În cazul în care mama copilului îl mută automat de la un sân la altul în timpul alăptării înainte ca copilul să fi "terminat", copilul poate primi o cantitate relativ scăzută de grăsime în timpul suptului. Aceasta poate duce la obţinerea de mai puţine calorii şi, astfel, copilul trebuie hrănit mai frecvent. Dacă bebeluşul e hrănit des pentru a-şi lua cantitatea de lapte (pentru a compensa concentraţia redusă de calorii), el poate regurgita. Datorită conţinutului de grăsime relativ scăzut din lapte, goleşte rapid stomacul şi o cantitate mare de zahăr din lapte (lactoza) ajunge deodată în intestin. Enzima care ajută la digestia zahărului (lactaza) nu poate fi în măsură să se ocupe de atât de mult zahăr din lapte la un moment dat, iar copilul va avea simptome de intoleranţă la lactoză: gaze-plânset, scaune explozive, apoase, verzi. Aceasta se poate întâmpla chiar şi în timpul hrănirii. Aceşti copii nu au intoleranţă la lactoză. Ei au probleme cu lactoza din cauza felului mamelor care alăptează de a obţine informaţii. Acesta nu este un motiv pentru a trece la formula fără lactoză.

De asemenea, este foarte important să vă daţi seama că un copil nu bea laptele din sâni doar pentru că face mişcările de supt. El poate molfăi, nu bea laptele din sâni şi, prin urmare, copilul nu primeşte lapte cu grăsime mare doar pentru că el este la piept şi suge.

1. Nu alăptaţi după orar. Mamele din întreaga lume au alăptat cu succes copiii fără a putea să spună ora. Problemele de alăptare sunt mai mari în societăţile în care toată lumea are un ceas şi mai puţine în cazul în care nimeni nu are un ceas.
2. Mama ar trebui să hrănească copilul la un sân, atâta timp cât copilul îşi ia efectiv tot laptele disponibil în sân, până când copilul se retrage singur de la sân sau adoarme. Utilizarea compresiei sânului pentru a ajuta copilul să şi înghită laptele şi nu doar să sugă. Vă rugăm să reţineţi că un copil poate sta la sân timp de două ore, dar consumă lapte doar câteva minute. În acest caz, laptele luat de către copil poate fi relativ scăzut în grăsimi. Acesta este un motiv pentru utilizarea compresiei sânului. Dacă, după terminarea laptelui din sân copilul încă mai vrea să se hrănească, oferiţi-i celălalt sân. Nu împiedicaţi copilul să ia celălalt sân dacă îi este încă foame.
3. Aceasta nu este o sugestie pentru a alimenta dintr-un singur sân la o hrănire. S-ar putea să fiţi în măsură să o faceţi şi e bine, dar nu toate mamele pot gestiona. S-ar putea să fie posibil dimineaţa, când aveţi mai mult lapte (că cele mai multe mame aşa au), dar nu seara, când aveţi mai puţin lapte (aşa cum cele mai multe mame au). Dacă insistaţi să hrăniţi copilul doar la un singur sân la o masă, se poate ca copilul să aibă "colici", seara, când lui îi este, de fapt, foame.
4. La următoarea masă, începeţi cu celălalt sân şi apoi procedaţi în acelaşi mod.
5. Corpul dvs. se va adapta rapid la noua metodă şi nu veţi avea sânii angorjaţi. Dar amintiţi-vă acest lucru: hrănirea dintr-un singur sân la o masă, dacă puteţi să gestionaţi aşa, va reduce producţia de lapte. Prin urmare, nu ţineţi copilul la un sân la o singură masă, ci lăsaţi-l să termine tot laptele disponibil în sân şi în cazul în care copilul vrea mai mult, oferiţi-i şi celălalt sân.
6. Nu este o idee bună să hrăniţi copilul doar la un sân la o singură masă, doar pentru a urma o regulă. Da, asigurându-vă că copilul termină de supt dintr-un sân înainte de a i-l oferi şi pe al doilea, ajută la luarea în greutate mai mult sau la colici, dar regulile şi alăptarea nu merg bine împreună. Dacă bebeluşul nu înghite laptele, de fapt nu obţine laptele, nu păstraţi copilul la sân fără să înghită laptele pe perioade extrem de îndelungate. Trebuie să "termine" dintr-un sân şi în cazul în care copilul vrea mai mult, oferiţi-i celălalt sân.

Cum stiţi că a terminat de supt dintr-un sân? Copilul nu mai înghite laptele, chiar şi cu compresia sânului. Aceasta nu înseamnă că trebuie să luaţi copilul de la piept, cât mai curând, dacă nu înghite laptele pentru un minut sau două (s-ar putea obţine o altă ejecţie a laptelui, deci mai daţi-i un pic de timp), dar dacă este evident că nu mai înghite laptele, luaţi-l de la piept şi dacă vrea mai mult, oferiţi-i celălalt sân.

Dacă bebeluşul dă drumul la sân din proprie iniţiativă, înseamnă că a terminat? Nu neapărat. Bebeluşii de multe ori dau drumul la sân atunci când fluxul de lapte încetineşte sau, uneori, atunci când mama primeşte un reflex de ejecţie al laptelui şi copilul, surprins de fluxul rapid brusc, se smulge de la piept. Încercaţi-l din nou pe această parte, dacă vrea mai mult, dar în cazul în care copilul evident nu bea, chiar şi cu compresia sânului, atunci schimbaţi-l la sânul celălalt.

7. În unele cazuri, pentru a hrăni copilul pot fi utile două sau mai multe alăptări dintr-un sân, înainte de a trece la celălat. Punerea copilului din nou la un sân care a fost "golit", poate provoca copilului agitaţie sau va trage de sân sau va adormi, dar nu va fi sătul.
8. Această problemă se înrăutăţeşte în cazul în care copilul nu este bine ataşat la sân. O bună apucare a sânului este cheia unei alăptări uşoare.

Reflexul de ejecţie hiperactiv

Un bebeluş căruia îi vine prea mult lapte foarte repede, poate deveni foarte agitat şi iritabil la sân şi se consideră că are colici. De obicei, copilul câştigă foarte bine în greutate. În mod normal, copilul începe alăptarea şi după câteva secunde sau minute, începe să se înnece, să se sufoce sau se "lupta" la sân. El se poate desprinde şi, de multe ori, laptele mamei va ţâşni ca dintr-un spray. După aceasta, copilul se întoarce frecvent la sân, dar poate fi agitat şi se repetă acţiunile descrise mai sus. El poate fi nemulţumit de debitul rapid şi nerăbdător atunci când fluxul încetineşte. Acest lucru poate fi un moment de încercare pentru toată lumea. În cazuri rare, un copil poate începe chiar să refuze sânul, după mai multe săptămâni, de obicei în jurul a trei luni de viaţă. Ce puteţi face?

1.Încercati să obţineţi cea mai bună poziţie la sân. Problema se agravează în cazul în care copilul nu este bine ataşat la sân. O prindere bună a sânului de către copil este cheia pentru o alăptare uşoară. Indiferent de ceea ce se spune despre cât de bine arată ataşat la sân, încercaţi să îmbunătăţiţi prinderea sânului. Gândiţi-vă astfel: în cazul în care bărbia este în piept în timp ce încercaţi să beţi ceva, aţi deveni copleşită foarte uşor de curgerea rapidă. Dacă doriţi să beţi repede vă veţi arunca capul pe spate, bărbia în aer şi veţi fi capabilă să faceţi faţă curgerii rapide. Acesta este poziţia capului copilului în timp ce îl alatati: bărbia lui în sânul dvs., cu capul într-o uşoară poziţie pe spate, nasul departe de sân şi bărbia lui departe de pieptul lui. Această poziţie îl va ajuta să facă faţă curgerii mai rapide.Dacă nu aţi făcut deja acest lucru, încercaţi să hrăniţi copilul doar la un sân la fiecare masă. În unele situaţii, chiar şi două sau trei hrăniri la sân înainte de a schimba cu celălalt sân poate fi de ajutor. În cazul în care aveti sânul nefolosit angorjat mulgeţi doar o mică cantitate de lapte din el pentru a vă simţi confortabil. Amintiţi-vă, în cazul în care copilul doreşte sânul al doilea, mama ar trebui să i-l ofere.
2.Hrăniţi copilul înainte de a fi lihnit de foame. Nu amânaţi hrănirea prin oferirea de apă (un copil alăptat nu are nevoie de apă, chiar şi când vremea este foarte caldă) sau a suzetei. Un copil lihnit de foame va "ataca" sânul matern şi poate cauza reflex de ejecţie foarte activ. Hrăniţi copilul cât de repede când el arată semne de foame. Dacă este încă pe jumătate adormit, atunci când îl puneţi la piept, cu atât mai bine.
3.Hrăniţi copilul într-un atmosferă calmă, relaxată, dacă este posibil. Muzica tare, luminile strălucitoare nu sunt favorabile pentru o hrănire bună. Bebeluşii mai mari tind să devină distraşi dacă fluxul încetineşte. Folosiţi compresia sânului, uşor la început şi apoi mai ferm, dacă este necesar pentru a menţine viteza de curgere, iar de multe ori copilul va fi interesat de a sta la piept mai mult timp, pentru că el bea bine laptele matern.
4.Uneori, funcţionează foarte bine dacă alăptaţi în poziţie culcată. Dacă nu ajută, încercaţi poziţia în şezut, un pic pe spate cu copilul situat în partea de sus sau încercaţi să staţi pe un scaun. Gravitatea ajută la scăderea debitului. Amintiţi-vă, copilul poate fi frustrat de curgerea inconsecventă, aşa că poate fi necesar să vă întindeţi, la început, atunci când este rapidă şi să staţi în şezut atunci când curgerea laptelui încetineşte. Bebeluşilor le place poziţia culcat; ei nu au tendinţa de a se agita atunci când curgerea este mai lentă, dar au tendinţa de a dormi.
5.Copilului îi poate displace curgerea rapidă a laptelui, dar, de asemenea, poate deveni agitat atunci când fluxul încetineşte prea mult. Dacă credeţi că este agitat deoarece debitul este prea lent, vă ajută dacă folosiţi compresia sânului pentru a ţine pasul cu debitul.
6.Ocazional, dând lactază comercială copilului (enzima care metabolizează lactoza), 2-4 picături după fiecare hrănire, ameliorează simptomele. Aceasta este disponibilă fără prescripţie medicală, dar este destul de scumpă şi funcţionează doar ocazional. Este greu de înţeles de ce un ar funcţiona, deoarece enzima este defalcată în stomacul copilului, dar uneori pare să nu funcţioneze.
7.O apărătoare de mamelon poate ajuta, dar utilizaţi-o numai dacă nimic altceva nu a ajutat şi numai dacă aţi avut acces la ajutor bun dar fără să se vadă modificări. Apărătoarea este a două ultima instanţă. Vă rugăm să reţineţi că o apărătoare pentru mamelon este foarte rar un răspunsul la o problemă în alăptare şi în cele mai multe situaţii acest lucru face ca situaţia să se înrăutăţească, aşa că mai bine nu.
8.Ca o ultimă soluţie, mai degrabă decât trecerea la formulă, oferiţi copilului lapte matern muls, cu o cănuţă specială. Adăugarea de lactază la laptele matern muls poate ajuta, de asemenea.

Proteine străine în laptele matern

Uneori, proteinele prezente în dieta mamei pot apărea în laptele ei şi afecta copilul. Cea mai frecventă dintre acestea este proteina din lapte de vacă. Alte proteine, de asemenea, s-au dovedit a fi excretate în laptele matern. Faptul că aceste proteine şi alte substanţe apar în laptele mamei, de obicei, nu este un lucru rău. Într-adevăr, acestea ajută la desensibilizarea copilului dvs. la aceste proteine.
Astfel, în tratamentul copilului alăptat cu colici un pas ar fi ca mama să înceteze să mai mănânce produse lactate sau alte produse alimentare, dar numai un singur tip de alimente, pe rând se elimină. Produsele lactate includ lapte, brânză, iaurt, îngheţată şi orice altceva ce ar putea conţine lapte, cum ar fi sosurile pentru salate cu proteine din zer sau cazeină. Verificaţi etichetele de pe produsele alimentare pregătite pentru a vedea dacă acestea includ lapte. În cazul în care proteina din lapte a fost schimbată (denaturată), gătită de exemplu, nu ar trebui să existe nici o problemă.

Dacă eliminarea anumitor produse alimentare din dieta mamei nu funcţionează, mama poate lua enzime pancreatice (Cotazyme, Pancrease 4, de exemplu), începând cu 1 capsulă la fiecare masă, pentru a descompune proteinele în intestinele ei, astfel încât e mai puţin probabil să fie absorbit în corpul ei. Desigur, şansele de a nu fi capabilă să produceţi suficiente enzime proprii din pancreas sunt foarte mici (dacă nu aveţi fibroză chistică, de exemplu), dar a fost demonstrat că proteina întregă se absoarbe în corpul mamei care alăptează şi în laptele ei, adăugarea de enzime poate scădea cantităţile de proteine care intră în întregul corp şi ajunge în lapte.
Vă rugăm să reţineţi: intoleranţa la proteina din lapte nu are nimic de-a face cu intoleranţa la lactoză, sunt chestiuni complet diferite. De asemenea, o mamă care are intoleranţă la lactoză îşi alăptează în continuare copilul.

- Eliminaţi toate produselor lactate în 7-10 zile.
- Dacă nu a existat nici o schimbare în bine la copil, mama poate reintroduce produsele lactate.
- Dacă a existat o schimbare în bine, aveţi posibilitatea să încetaţi să mai mâncaţi lactate, apoi să încercaţi să le reintroduceţi în dietă, dacă acestea sunt în mod normal o parte din dieta dvs. (nu este nevoie să se bea lapte pentru a face lapte, de exemplu, deci, dacă nu beţi lapte în mod normal, nu e necesar să beţi în timp ce alăptaţi). Unii bebeluşi nu vor tolera absolut nici un produs lactat din dieta mamei. Cei mai mulţi vor tolera unele produse. Veţi învăţa ce cantitate de produse lactate puteţi mânca zilnic fără ca bebeluşul să fie afectat şi să reactioneze.
- Dacă sunteţi preocupată de aportul dvs.de calciu, atunci să ştiţi că poate fi obţinut fără a mânca produse lactate. Vorbiţi cu medicul dumneavoastră sau cu un nutriţionist. Dar, 7-10 zile fără produse lactate nu vor cauza probleme nutriţionale. De fapt, dovezile sugerează că alăptarea poate proteja femeia de dezvoltarea osteoporozei, chiar dacă ea nu ia calciu suplimentar. Copilul va primi tot ce are nevoie.
- Aveţi grijă cu privire la eliminarea prea multor alimente din dietă. Dietele noastre sunt prea complexe pentru a fi siguri cu exactitate de ceea ce afectează copilul.


Unor bebeluşi le e foame, chiar dacă au câştigat bine în greutate. Aceasta se poate întâmpla din mai multe motive, unele menţionate mai devreme. Un mod prin care bebeluşului îi este foame, dar a crescut bine în greutate, este limitarea meselor, de exemplu, copilul este hrănit 10 sau 20 de minute la fiecare sân. Dacă aveţi lapte mult, copilul poate creştere în greutate bine şi încă îi mai poate fi foame. Deci, nu se limitează alăptările.

Aveţi răbdare, de obicei, problema are soluţii. Formula de lapte praf nu este răspunsul, dar, din cauza curgerii ei mai regulate, unii copii fac progrese. Dar formula de lapte praf nu este lapte matern şi alăptarea înseamnă mult mai mult decât lapte matern. Chiar dacă nimic nu merge, timpul, de obicei, ajută. Zilele şi nopţile pot părea veşnice, dar săptămâna va zbura!