Intalnirea La Leche League Bucuresti - februarie, 2013 - "Soseste bebelusul - Familia si bebelusul alaptat"

Va rugam sa participati la o serie continua de intalniri cu discutii reprezentand informatii despre alaptare. La intalniri vom impartasi experiente personale si recomandari practice referitoare la alaptare. Bebelusii si copiii, mamele, viitoarele mame si alte femei interesate de alaptare sunt binevenite  intotdeauna la intalnirile noastre.

Speram ca atunci cand veniti la intalnirea LLL veti povesti din experienta voastra, veti aduce cu voi intrebari si veti intalni noi prieteni. Apoi, mergeti acasa si luati cu voi ce ganditi ca se potriveste familiei voastre si lasati restul deoparte. Cum toate familiile sunt diferite, ce poate fi valabil pentru o familie, poate nu e valabil pentru alta.

O serie de patru intalniri vor fi concentrate pe subiecte de la avantajele alaptarii pentru bebelusi si copii pana la intarcare. Intalnirile sunt adaptate nevoilor mamelor care participa si reprezinta discutii interactive, distractive! Din acest motiv, titlurile sunt provizorii. Mesajul esential este "sprijin de la mama la mama in alaptare". In timp ce consultanta LLL este instruita sa ofere informatii despre alaptare, mamele care participa la intalniri se sprijina  reciproc dand fiecare alte informatii si recomandari cu privire la ce "a mers" pentru ele. Uneori, reuniunile pot fi linistite si reflexive pentru a sprijini o mama cu dificultati in alaptare. In alte momente acestea pot fi pline de viată si animate deoarece se discuta  moduri de a reactiona la criticism sau  ne gandim la modalitati de a găsi timp pentru noi si parteneri cand avem copii in casa!

Urmatoarele patru luni vor avea loc intalniri o data pe luna avand ca subiecte urmatoarele titluri:
Februarie 2013 - "Soseste bebelusul - Familia si bebelusul alaptat" (22 februarie, vineri, orele 17.30 - 19.30);
Martie 2013 - "Avantajele alaptarii" (urmeaza a fi stabilita si anuntata);
Aprilie 2013 - "Dificultati in alaptare" (urmeaza a fi stabilita si anuntata);
Mai 2013 - "Nutritie si intarcare" (urmeaza a fi stabilita si anuntata). 

Este minunat ca avem un loc stabil oferit gratuit de catre Naste cum simti (prin Irina Popescu - moasa, consilier in alaptare  IBCLC in devenire) si Poarta-ma! (prin Diana Mateescu, cu vasta experienta in "babywearing") in care mamele pot veni pentru a vorbi despre alaptare si cresterea copilului, precum si sa se simta sprijinite in deciziile lor.

Va  asteptam vineri, 22.02.2013, intre orele 17.30 si 19.30 in sediul Naște cum simți si Poartă-mă! din Str. Episcopul Chesarie nr. 6 (zona Piata Unirii) pentru a discuta despre alaptare in primele zile dupa nastere - "Soseste bebelusul - Familia si bebelusul alaptat".


Intalnirea lunii februarie 2013 o dedicam Ioanei, nepoata cumnatei mele, pentru strangere de donatii.

Raluca alaptand-o pe Ioana, 2012

Ioana sufera de o boala nemiloasa, dar avem speranta ca isi va regasi sanatatea si cu ajutorul multor oameni sufletisti care vor sa daruiasca. Povestea ei o gasiti aici: http://www.ioanagageanu.ro/
O mare parte din suma de care are nevoie s-a strans intr-un timp scurt deoarece un eveniment creat pe Facebook de catre mame sufletiste a facut posibila aceasta minune!!!!

Evenimentul online il gasiti aici unde veti observa cum oamenii ofera produsele lor pentru a fi licitate, iar banii adunati merg in contul tatalui Ioanei pentru a fi folositi: diagnostic, operatie, tratament pentru Ioana intr-o clinica din Germania (Tubingen).  
Gestul acestor oameni este pretios si sunt sigura ca va fi apreciat la adevarata valoare. MULTUMESC!

Despre alaptarea gemenilor si a bebelusilor prematuri

Un film emotionant ce  descrie pe scurt experienta Carlei, mama de gemene nascute prematur, care a demonstrat, ca in ciuda sfaturilor gresite oferite de medici, se poate!

Întâlnirea LLL, februarie 2012 - Beneficiile laptelui uman

Vă așteptăm în sediul Asociației pentru Naștere Naturală și Alăptare, la "Prăvălia părinților",sâmbătă, 18 februarie 2012, strada Muzelor, nr.9 (în zona Piața Unirii, cu intrare din blvd. Națiunilor Unite), începând cu ora 16,30.

Subiectul întâlnirii lunii februarie 2012 este "Beneficiile laptelui uman" și va fi dedicată, în special, viitoarelor mame, actualelor gravide și proaspetelor mame.

Mamele care doresc să alăpteze sunt invitate să participe la întâlnirile La Leche League București.

Mamele sunt acceptate la întâlnirile cu brațele deschise: mamele de toate rasele și religiile, mamele singure, mamele care lucrează şi mamele a cărei filozofie pe diverse aspecte ale îngrijirii şi educării copilului poate diferi de cea a organizației.

Fiecare mamă este încurajată să ia din filozofia La Leche League ceea ce pare să-i fie de ajutor pentru ea și familia ei.

Timpul ideal pentru a începe participarea la reuniuni este încă din perioada sarcinii, deoarece informaţiile primite în avans se pot dovedi a fi vitale pentru o mama atunci când se naște copilul.


Puteţi primi sfaturi specifice de la cele mai bune experte în alăptare: mamele care alăptează. Mesajul general este că nu contează ce probleme ar putea apărea, există aproape întotdeauna o soluţie.
Înscrieri pe e-mail: laptematern@yahoo.com sau la telefon 0722509939, Rox.

Hormonii implicaţi în naştere

Între 22 şi 24 septembrie 2009, doctorul Michel Odent a susţinut, la Bucureşti, o conferinţă cu tema "Naşterea naturală: un moment de cotitură în istoria omenirii".

"Acţiunile hormonilor naşterii sunt extrem de subtile şi de complexe. Există patru hormoni. Adrenalina, ocitocina, prolactina şi colostrul.

Adrenalina, dacă acţionează la început, are tendinţa de a stopa totul, punând capăt, pentru moment, contracţiilor; în schimb, în a doua parte a travaliului, se pare că aceasta accelerează procesul. Pentru a înţelege această diferenţă, trebuie să ne punem în locul unei femei aflată în natură şi surprinsă de un pericol, un animal sălbatic feroce, un ciclon …! Dacă mai este încă mult până la momentul naşterii, ea trebuie să fugă, iar adrenalina secretată va opri contracţiile. Dacă, din contră, bebeluşul a coborât deja în vagin, ea trebuie să nască cât mai repede, iar adrenalina secretată va duce la creşterea numărului de contracţii.
Cel de-al doilea tip de reacţii ale adrenalinei – asemenea ghiulelei de tun – pare să arate că există un proces global de accelerare a naşterii, pe care doctorul Odent îl numeşte "reflexul de expulzie a fătului" şi care pare să nu figureze în analele de obstetrică.
Femeile care nasc în maşină sau în ambulanţa prinsă într-un ambuteiaj, pe stradă sau în lift, trăiesc probabil acest „reflex de expulzie a fătului”. În cele mai multe cazuri, naşterea este rapidă, fără rupturi vaginale, bebeluşul este puţin traumatizat, placenta se elimină uşor …

Un alt hormon este ocitocina, pe care am vrut să îl numim „hormonul dragostei” sau „al altruismului”! Apare în timpul orgasmului la bărbaţi precum şi la femei, facilitează în mod evident contracţiile precum şi producerea laptelui, mai târziu. De fapt, se pare că aceasta este prezentă în toate momentele vieţii în care poate fi folosit cuvântul dragoste: efuzie, înbrăţişare, mângâiere, supt şi chiar o masă luată împreună!
Dar, acest hormon nu este niciodată atât de prezent precum este în timpul naşterii naturale, mai ales pentru că fătul, care e pe cale să devină bebeluş, secretă şi el ocitocină în ultimele săptămâni de sarcină, şi pentru că, în momentul naşterii, secreţiile lui se adaugă celor ale mamei pentru marea întâlnire de dragoste.

Cel mai uimitor hormon, a cărui secretare este intensificată de naşterea naturală, este prolactina. Lista binefacerilor acesteia este impresionantă. Una dintre funcţiile ei majore este stimularea lactaţiei. Printre altele, ajută la desăvârşirea plămânilor bebeluşului, înainte şi după naştere. Prolactina este, în esenţă, hormonul „instinctului matern”, dacă putem folosi această formulă. În schimb, penuria de prolactină, însoţită de lipsa elanului matern, va favoriza o anumită anxietate şi reflexe mai agresive la copil, conform doctorului Odent.

Ultimul hormon secretat este colostrul. Este vorba despre un lichid semi transparent, care se scurge din sânii mamei imediat după naştere, în orele care precedă producerea laptelui. A fost considerat timp îndelungat un fel de produs de curăţare a canalelor mamare, deci nociv, şi se aştepta urcarea laptelui pentru ca bebeluşul să fie pus la sân!
Această respingere a colostrului era aproape universală!
Ori, pentru doctorul Odent: „Este un veritabil concentrat de anticorpi, aceste substanţe care ne protejează împotriva a tot ce este străin, fie că e vorba de microbi sau de virusuri sau de celule vii care nu ne aparţin. Cei mai numeroşi, numiţi IgA, sunt anticorpi pe care nou-născutul nu poate încă să îi producă şi care nu îi sunt transmişi prin placentă. Sunt zeci de grame pe litru … Colostrul este o adevărată armă capabilă să oprească orice tip de infecţie. … Înainte de naştere, în intestinul fătului nu sunt microbi; la douăzeci şi patru de ore după naştere sunt miliarde de microbi pe gram! Iar microbii nu sunt aceiaşi dacă bebeluşul a fost lăsat nemâncat, dacă i s-a dat apă îndulcită sau un "mic" biberon cu lapte artificial, sau dacă a consumat colostru. Viitorul florei intestinale depinde de natura germenilor care ocupa primii teritoriul …"

Doctorul Odent adaugă două informaţii importante printre alte argumente în favoarea colostrului: faptul că nou-născutul, încă legat de mama lui prin cordonul ombilical, vine imediat să sugă stimulează mamelonul acesteia, accelerând reflexul de eliminare a placentei, care palpită încă în uter. O altă informaţie: bebeluşii hrăniţi din abundenţă cu colostru după venirea pe lume sunt singurii la care nu se înregistrează faimoasa „pierdere fiziologică în greutate” din primele zile.

“Copilul vostru este cel mai frumos mamifer” Michel Odent, Albin Michel, 1990

Breastcrawl - iniţierea alăptării

Termenul de “breastcrawl” provine din limba engleză, “breast” = sân şi “to crawl”= a se târâ, a se furişa, a merge încet.
Bebeluşul odată ieşit la lumina zilei urmează a fi pus pe pieptul mamei sale.Mama stă în poziţia culcat cu sânii dezgoliţi, iar bebeluşul sănătos va veni în contact cu pielea mamei.În primele 30-60 de minute după naştere, bebeluşii au înclinaţia naturală de a se târâ pe pieptul mamei în căutarea sânului, pentru a se hrăni.Cel mai bine va funcţiona la bebeluşii care nu au primit prin sângele mamei analgezice sau anestezie înainte de a se naşte.
Contactul dintre mamă şi bebeluş în decursul primei ore după naştere este extrem de necesar (pe lângă multe alte beneficii) pentru iniţierea alăptării, pentru a da un start bun alăptării. Nivelul de oxitocină creşte în acele momente şi va asigura curgerea laptelui.
Dr. Christina Smillie descria acest contact ca pe un “dans între mamă şi copil”.
Bebeluşul va avea pumnii încleştaţi, în ei regasindu-se lichid amniotic.Este indicat ca mâinile lui să nu fie şterse.Mirosul cunoscut bebeluşului îl va ghida în calea lui către sânii mamei.Aceştia secretă o componentă cu miros similar lichidului amniotic.
Uneori, înainte de a nimeri cu gura sânul mamei, bebeluşul atinge sânii cu pumnii lui realizând un uşor masaj ce determină eliberarea hormonului numit oxitocină.
După naştere, nou-născutul sănătos prezintă o stare de alertă, menţionată ca fiind o primă fază de reactivitate. Mama interacţionează cu bebeluşul, vizual, olfactiv, tactil.Temperatura plăcută a organismului mamei va regla temperatura nou-născutului. Toate acestea vor da bebeluşului siguranţă, starea lui devine liniştită, calmă şi va determina creierul să elibereze oxitocină inducând relaxarea totală.Bebeluşii separaţi de mama lor la naştere plâng excesiv.
Reflexul de a păşi al nou-născutului favorizează împingerea picioarelor în abdomenul mamei pentru a se propulsa către pieptul ei. Presiunea rezultată din împingerea picioruselor va ajuta la expulzarea placentei şi la reducerea hemoragiei uterine.
La scurt timp bebeluşul va găsi sursa de hrană cu miros unic, cu temperatură potrivită – sânul mamei lui! Bărbia şi buza lui inferioară vor atinge sânul mamei, gura bebeluşului se va deschide larg şi va continua să caute mamelonul până când acesta va fi prins, iar bebeluşul se va considera ataşat la sân. Primul lapte de care va beneficia nou-născutul este colostrul, bogat în anticorpi care vor influenţa imunitatea de-a lungul vieţii.
Instinctele bebeluşului au dat startul procesului de învăţare, iar el ştie acum că se poate hrăni cu succes şi va fi capabil să se ataşeze la sânul mamei pentru următoarea hrănire.
Bebeluşul se hrăneşte ori de câte ori doreşte, ori de câte ori simte nevoia, ori de câte ori îi este foame. Nu poţi impune un program de hrănire unui nou-născut! Nu merită! Nevoia de supt a bebeluşului este un bun răspuns biologic.

Pentru multe decenii, atât părinţii cât şi specialiştii au împins nou-născuţii la sânul mamei când au considerat ei. De fapt, la naştere, bebeluşul ştie mai multe decât ei.
Important este ca părinţii şi profesioniştii din domeniu să primească informaţia necesară, corectă, să fie dispuşi să o aplice, să permită crearea unui mediu liniştit în care nou-născutului să i se dea voie să-şi manifeste instinctul, să realizeze acest uimitor “breastcrawl” sau ceastă târâre către sânul mamei sau această cale către primul lapte de la sânul mamei sau această ataşare la sânul mamei.

Marile organizaţii mondiale UNICEF, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi UNICEF, Organizatia Mondială a Sănătăţii şi “World Alliance For Breastfeeding Action” au realizat un scurt film necesar pentru a încuraja mamele din ţările în curs de dezvoltare să alăpteze. Reprezintă ideea de bază a unui program educaţional pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii. În anul 2007, scopul principal al “Săptămânii Mondiale a Alăptării” a fost de a promova acest ideal.

Iniţierea alăptării imediat după naştere are un mare potenţial: 16% din decesele neonatale ar putea fi evitate dacă alăptarea are loc în prima zi după naştere şi 22% dintre ele dacă alăptarea este iniţiată în prima oră de la naştere.

Vă invit să vizionaţi acest uimitor, emoţionant, încurajator, fascinant film. Merită din plin!

Un start bun în alăptare

de Jack Newman, MD, FRCPC

Alăptarea este cel mai normal şi natural mod de hrănire a bebeluşilor şi copiilor mici, iar laptele uman este făcut special pentru copii. Un început bun al alăptării ajută cu siguranţă în asigurarea unei experienţe plăcute pentru mamă şi copilul ei. Alăptarea trebuie să fie simplă şi fără probleme pentru majoritatea mamelor.
Marea majoritate a mamelor sunt perfect capabile să-şi alăpteze exclusiv copilul pentru primele 6 luni de zile. De fapt, cele mai multe mame ar trebui să fie capabile să producă mai mult decât suficient lapte. Din păcate, politica învechită a multor spitale şi rutina bazată pe hrănirea cu biberonul încă predomină şi fac alăptarea dificilă, uneori chiar imposibilă, atât pentru mamă cât şi pentru copil. Prea des aceste mame se învinovăţesc!
Pentru că alăptarea să se desfăşoare bine şi să se stabilească corect este foarte important ca startul să fie bun, primele zile după naştere contează enorm. Desigur, chiar şi cu un start teribil multe mame şi copii se descurcă în final. Şi, da, multe mame doar îşi pun copiii la sân şi totul merge bine.

Bază alăptării depinde de modul cum bebeluşul apucă sânul. Un bebeluş care apucă sânul bine va primi bine lapte. Un bebeluş care nu prinde sânul bine va avea dificultăţi de obţinere a laptelui, mai ales în cazul în care laptele nu abundă în sânii mamei. Cantitatea de lapte matern nu abundă în primele zile după naştere. Din acest motiv aşa multe mame spun "nu am destul colostru". Dar, mamele întotdeauna au suficient colostru, dar bebeluşul nu ştie să-l ia bine de unde este. Bebeluşii nu au nevoie de foarte mult lapte în primele zile după naştere, dar au nevoie de lapte matern.

În cazul în care producţia de lapte este bogată încercarea de a alăpta un bebeluş care nu ştie să apuce sânul bine, similară cu hrănirea cu un biberon foarte plin cu lapte cu tetină cu gaură foarte mică: bebeluşul nu va lua mult lapte din biberon sau îl va lua foarte încet, va duce la faptul că bebeluşul va suge sânul pentru perioade lungi de timp sau se va întoarce la sân frecvent sau nu va fi foarte fericit la sân, toate acestea convingând mama că nu există suficient lapte, ceea ce de multe ori nu este adevărat.

Un bebeluş care nu apucă sânul bine poate răni mameloanele mamei. Şi,în acelaşi timp, pentru că nu obţine bine laptele matern, el va sta la sân pentru perioade foarte lungi de timp, agravând durerea mamei. Mult prea adesea mama spune că bebeluşul a prins sânul perfect, dar e uşor de spus asta chiar şi când bebeluşul nu o face. Mamele obţin mesaje confuze şi contradictorii din cărţi, reviste, de pe internet, de la membrii familiei sau de la profesioniştii din domeniul sănătăţii. Mulţi profesionişti din domeniul sănătăţii nu au beneficiat de instruire cu privire la modul de prevenire a problemelor de alăptare sau cum pot fi tratate aceste probleme în cazul în care apar.
Iată câteva moduri pentru a face alăptarea mai uşoară:

- Bebeluşul trebuie să ia contact cu pielea mamei şi să aibă acces la sân imediat după naştere. Marea majoritatea a nou-născuţilor nu pot lua contact cu mama lor şi nu pot avea acces la sânul mamei la câteva minute după naştere. Într-adevăr, cercetările au arătat că, dându-le o şansă, mulţi bebeluşi se vor târâ după naştere de pe abdomenul mamei către sânul ei, vor prinde sânul şi vor da singuri startul alăptării. Acest proces, denumirea lui în limbă engleză este de breastcrawl, poate dura câteva minute sau poate dura o oră sau chiar mai mult, dar mamei şi bebeluşului trebuie să li se acorde acest timp împreună pentru a învăţa unul de la altul. Bebeluşii care se ataşează singuri la sân rareori creează probleme de alăptare. Acest proces nu cere nici un efort din partea mamei şi scuza că "mama este obosită după travaliu şi naştere" este, pur şi simplu, fără sens.
- Bebelusul trebuie sa aiba contact cu pielea mamei cat mai mult timp posibil, dupa nastere si, pe cat posibil, in primele saptamani de viata. De altfel, studiile au arătat că contactul piele pe piele între mamă şi bebeluş ţine de cald bebeluşului mai bine ca un incubator.
Este adevărat că unii bebeluşi nu pot apuca bine sânul şi nu pot fi alăptaţi foarte bine în acest timp, dar, în general, aceasta nu este o problemă şi aşteptarea bebeluşului de a începe bine alăptarea nu dăunează. Contactul piele-pe-piele este benefic şi important atât pentru mamă, cât şi pentru bebeluş, chiar şi în cazul în care acesta nu a prins încă bine sânul.
-contactul piele pe piele ajută bebeluşul să se adapteze noului său mediu: respiraţia şi ritmul cardiac sunt normale, oxigenul din sânge este mai mare, temperatura mult mai stabilă şi cantitatea de zahăr din sânge mai mare. În plus, există dovezi solide că bebeluşii ţinuţi în contact cu pielea mamei lor în primele clipe după naştere şi câteva săptămâni după naştere (nu doar în timp ce sunt hrăniţi!) vor avea o dezvoltare a creierului mult mai bună (mai ales în primele 3-8 săptămâni de viaţă).
- o bună prindere a sânului de către copil este crucială pentru succesul alăptării. Este cheia succesului alăptării!Din păcate, prea multe mame sunt "ajutate” de oameni care nu ştiu ce înseamnă o bună prindere a sânului. Dacă vi s-a spus că bebeluşul dvs., în vârstă de numai 2 zile, prinde sânul bine în ciuda rănilor făcute sfârcurilor dvs., fiţi sceptică şi cereţi ajutor altcuiva. Înainte de a părăsi spitalul, trebuie să fiţi convinsă că bebeluşul prinde bine sânul, că primeşte foarte bine lapte matern şi că ştiţi foarte bine cum ştie să primească laptele din sâni.

Notă:mamelor li se spune adesea că alăptarea poate fi dureroasă, că bebeluşul nu prinde sânul corect (de obicei adevărat) şi că ar trebui să ia copilul de la sân şi să-l ataşeze iar, şi iar, şi iar..... Nu este o idee bună. În loc de a pune bebeluşul de mii de ori la sân e mai bine să se încerce găsirea unei poziţii corecte de alăptare. Luând bebeluşul de la sân şi punându-l din nou pentru a prinde sânul de foarte multe ori, va duce la multiplicarea durerii mamei şi poate cauza frustrări atât bebeluşului cât şi mamei.

Mama şi copilul ar trebui să fie alături după naştere, să stea în aceaşi cameră ("rooming-in"). Nu există absolut nici un motiv medical pentru mame şi bebeluşi sănătoşi să fie separaţi la naştere, chiar şi pentru scurte momente, chiar şi după cezariană. Spitalele care au făcut o rutină din separarea mamei de bebeluş după naştere nu fac un bine mamei şi bebeluşului. Studiile arată că bebeluşul lângă mamă ("rooming-in") în primele 24 de ore de la naştere determină o alăptare de succes, bebeluşi mai puţin frustraţi şi mame mai fericite. Prea des sunt găsite scuze irelevante pentru separarea mamei de bebeluş după naştere. Un exemplu de scuză ar fi că bebeluşul a trecut prin meconiu înainte de a se naşte. Dar, bebeluşul care a trecut prin meconiu va fi bine, va fi bine şi după naştere şi nu e necesar să stea într-un incubator, "sub observaţie", pentru mai multe ore.

-Separarea mamei de bebeluş pentru ca mama să se odihnească. Nu există dovezi clare că mamele care au fost separate după naştere de bebeluşii lor se odihnesc mai bine. Din contra, mamele sunt mai puţin stresate şi mai bine odihnite atunci când sunt cu copiii lor. Mamele şi bebeluşii învăţa cum să doarmă în acelaşi ritm. Astfel, în cazul în care bebeluşul se trezeşte pentru a fi alăptat, mama va începe să se trezească natural. Acest lucru nu este la fel de obositor ca pentru mamele care se trezesc dintr-un somn adânc, bebeluşul fiind în altă cameră. În cazul în care mama îşi poate hrăni copilul în poziţia culcat atunci ea va fi mai bine odihnită.
- Indicii că bebelușul vrea să fie hrănit . Bebeluşul ştie să arate cu mult înainte de a plânge că este gata să fie hrănit. Respiraţia lui se poate schimba, de exemplu. Sau el poate începe să se arcuiască. Mama fiind alături de bebeluşul ei va avea un somn uşor, se va trezi, laptele ei va începe să curgă, iar bebeluşul calm, că stă la sân, mulţumit.Un bebeluş care a plâns înainte de a fi pus la sân e posibil să refuze să primească sânul chiar fiind lihnit de foame.
Mama şi bebeluşul trebuie încurajaţi să doarmă unul alături de celălalt în spital. Aceasta este şi o modalitate foarte bună pentru ca mamele să se odihnească în timp ce alăptează. Alăptarea trebuie să fie relaxantă, nu obositoare.
-Spălarea bebeluşului după naştere. Nu există nici un motiv pentru care bebeluşul trebuie spălat imediat după naştere, spălarea poate fi amânată pentru mai multe ore. Imediat după naştere, bebeluşul poate fi uscat, dar nu este o idee bună de a spăla sau de a şterge stratul cremos de pe pielea bebeluşului (vernix), care o protejează. Cel mai indicat este să se aștepte cel puţin până când mama şi bebeluşul au avut şansa de a începe alăptarea bine, bebeluşul venind la sân şi fiind poziţionat corect la sân. În plus, nu este indicat punerea unui scutec bebeluşului înainte de a fi hrănit, adeseori bebelușul devenind supărat din cauza lui. Mamele recunosc că, uneori, punerea scutecului le ajută să trezească bebeluşul. Nu este necesar să se trezească bebeluşul pentru a fi hrănit. Dacă bebeluşul este în contact cu mama lui atunci se va trezi când va fi gata şi va caută sânul. Un bebeluş care este hrănit bine va şti să-şi anunțe mama când este gata pentru următoarea masă. Hrănirea după ceas nu are sens.
-Apărătorile de sâni nu ar trebui să fie cunoscute de către bebeluş. Se pare că există unele controverse cu privire la existenţa "confuziei de mamelon". Astfel, în primele zile după naştere, când mama produce doar puţin lapte (de la natură), iar bebeluşul va primi un biberon (tot de la natură?) din care laptele va curge rapid, atunci bebeluşul poate prefera metoda de hrănire în care laptele curge repede: biberonul! Bebeluşilor le place ca laptele să vină repede. Apropo, nu există copil care să fie confuz în această privinţă. Confuzia între mamelon şi tetină are la bază o serie de probleme, incluzând faptul că bebeluşul nu prinde sânul atât de bine pe cât ar vrea şi nu poate beneficia bine de lapte şi/sau mama are mameloane rănite. Doar pentru că bebeluşul le ia pe "ambele" (sânul şi biberonul), asta nu înseamnă că biberonul nu are şi efecte negative. Deoarece acum există alternative disponibile pentru nevoia bebeluşului de a suplimenta (cană specială, seringă, tub ajutător şi degetul mamei) de ce ar fi necesare apărătorile pentru sân sau, chiar, biberonul?
- Nu există restricţii în ceea ce priveşte durata şi frecvenţa alăptării. Un bebeluş hrănit la sân, poziţionat bine la sân şi care bea laptele bine nu va sta cu orele la sân. Astfel, un bebeluş care stă perioade foarte lungi de timp la sân e posibil să nu fie poziţionat corect la sân, să nu fi prins bine sânul şi astfel să nu îşi ia tot laptele matern disponibil. Mama trebuie să ceară ajutor pentru ca bebeluşul să fie poziţionat corect la sân şi să folosească compresia sânului pentru a ajuta bebeluşul să primească lapte. Compresia sânului este foarte utilă în primele zile după naştere pentru a ajuta să curgă colostrul mai bine. Aşa că.....
nu o suzetă, nu un biberon, nu statul bebeluşului departe de mamăvor ajuta! Alăptarea foarte frecventă a bebeluşilor în primele zile de viaţă este normală şi temporară. De fapt, bebeluşii tind să fie hrăniţi foarte frecvent în primele zile după naştere mai ales seara sau pe timpul nopţii. Este normal şi ajută la stabilirea producţiei de lapte şi facilitează revenirea uterului mamei la normal. Poziţionând un bebeluş bine la sân, folosind compresia sânului şi menţinând contactul piele-pe-piele între mamă şi copil vor ajuta ca trecerea peste această perioadă de tranziţie să fie mult mai uşoară, mai lină.
-Suplimentele de apă, zahăr, apă îndulcită sau lapte praf rareori sunt necesare. Cele mai multe suplimente ar putea fi evitate prin poziţionarea corectă a bebeluşului la sân astfel încât să-şi ia tot laptele disponibil.Dacă mamei i se spune să suplimenteze de către cineva care nu a urmărit-o cum alăptează, trebuie să ceară ajutor de la cineva care ştie ce face. Sunt rare indicaţiile pentru suplimentare, dar adesea suplimentele sunt sugerate că fiind "comode" sau ca urmare a proastei politici a spitalului.Dacă suplimentele sunt necesare, acestea ar trebuie să fie date astfel încât să ajute alăptarea. Cel mai bun supliment este propriul colostrul. Prima oară este dificil de muls destul, deoarece chiar dacă se crede că nu este de ajuns pentru bebeluş mulgerea nu este tocmai uşoară când nu există destul lapte, cum e de aşteptat în primele zile.
-Mostrele de lapte praf şi literatura oferite de către companiile producătoare de lapte praf nu sunt daruri. Există un singur scop pentru aceste "daruri": obţinerea folosirii laptelui praf. Oferirea este foarte eficientă şi reprezintă o politică de marketing fără scrupule. Dacă proaspetele mămici primesc aşa ceva de la profesioniştii din sănătate ar trebui să-şi pună întrebări despre cunoştintele acestora despre alăptare şi susţinerea alăptării.
”Dar am nevoie de lapte praf pentru că bebeluşul nu se satură!”. Poate, dar, mai probabil, nu ai primit ajutor bun şi bebeluşul, pur şi simplu, nu primeşte tot laptele matern disponibil. Chiar dacă ai nevoie de lapte praf, nimeni nu ar trebui să-ţi sugereze o anumită marcă sau să-ţi ofere mostre gratuite. Caută ajutorul necesar! Mostrele de lapte praf nu sunt de ajutor!
În anumite circumstanţe, poate fi imposibilă începerea alăptării imediat după naştere. Cu toate acestea, cele mai multe "motive medicale" (medicaţie maternă, de exemplu) nu sunt motive reale pentru oprirea sau întârzierea alăptării, ci doar dezinformare.
Bebeluşii prematuri pot porni alăptarea mult, mult mai devreme de 34 de săptămâni, care pare a fi regulă în multe spitale. Studiile arată destul de clar că alăptarea bebeluşului prematur este mai puţin stresantă decât hrănirea lui cu biberonul. Din păcate, prea mulţi profesionişti din domeniul sănătăţii care se ocupă de bebeluşi prematuri nu par a şti acest lucru.

Bebeluşul nu prinde sânul/ Mama nu alăptează?
Dacă dintr-un motiv sau altul bebeluşul nu ia sânul după naştere, mama va începe să mulgă manual colostrul (de multe ori e mai eficientă mulgerea manuală decât orice altă pompă din spital) în decurs de 6 ore de la naştere sau de îndată ce bebeluşul arată evident că nu vrea să fie hrănit la sân.

Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=45:breastfeeding-starting-out-right&catid=5:information&Itemid=17

De ce unii bebeluşi refuză sânul?

de dr. Jack Newman şi Edith Kernerman, IBCLC
Există multe motive pentru care un bebeluş poate refuza sânul. De cele mai multe ori există o combinaţie de motive. De exemplu, un bebeluş cu fren lingual foarte strâns poate lua sânul foarte bine dacă nu există şi alţi factori la mijloc; dacă i se introduce biberonul foarte devreme sau mama are sfârcurile şi areolele umflate de lichid de la fluidele pe care le primeşte în timpul travaliului şi naşterii, atunci situaţia se poate schimba de la "destul de buna” la "nu merge deloc”.
1.Unii bebeluşi nu sunt în stare să sugă sau sug puţin, ca urmare a medicamentelor primite de mamă în timpul travaliului. Narcoticele sunt responsabile pentru astfel de situaţii. Meperidine (Demerol) este destul de nociv pentru bebeluş pentru că e reţinut în sânge pentru o perioadă lungă de timp şi afectează modul în care suge bebeluşul pentru mai multe zile. Morfina din anestezia epidurală(Epimorph) poate determina bebeluşul să fie refractar suptului sau prinderii sânului; anestezia epidurala intră în sângele mamei şi, prin urmare, ajunge şi în sângele copilului înainte de naştere. Alte intervenţii în timpul travaliului şi al naşterii (de ex.lichide intravenoase în cantitate mare) pot îngreuna acceptarea sânului de către bebeluş (pentru mai multe amănunte recomandăm cartea “The Latch and other keys to successful breastfeeding”, de Jack Newman & Teresa Pitman, capitolul 4).
2.Anomalii ale gurii bebeluşului " boltă palatină despicată" afectează prinderea sânului şi ataşarea corectă la sân a bebeluşului. Uneori despicătura palatină nu este evidentă afectând doar partea din spate a palatului (moale).
3. Un copil învaţă să sugă la sân doar prin alăptare. Sfârcurile artificiale interferează cu modul în care bebeluşul va lua sânul. Bebeluşii nu sunt proşti. Dacă primesc flux lent de la sân (aşa cum este de aşteptat în primele zile) şi flux puternic de la biberon nu vor face confuzii şi se vor descurca destul de repede preferând fluxul puternic.
4. În cazul în care mama posedă sfârcuri foarte mari sau plate, bebeluşul întâmpină dificultăţi de prindere a sânului, dar, de obicei, nu e imposibil de prins. De obicei, multe femei spun că au sfârcuri plate sau ombilicate. De fapt, sfârcurile plate sunt normale, dar trăim într-o societate în care hrănirea cu biberonul e considerată un lucru normal, iar dacă sfârcurile mamei nu sunt similare unei tetine, atunci i se spune că sfârcurile ei sunt plate.
5. Frenul lingual(aşa zisa aţă a limbii) scurt poate duce la dificultăţi de prindere a sânului de către copil. Aceasta nu este, strict vorbind, considerată o anomalie şi, prin urmare, mulţi experţi consideră că nu poate interfera cu alăptarea; multe studii, în schimb, arată că poate interfera cu alăptarea.

Cu toate acestea, una din cele mai frecvente cauze a faptului că bebeluşii refuză să ia sânul derivă din convingerea că bebeluşii trebuie hrăniţi la sân în primele zile la fiecare 2-3 ore sau la un alt fel de program aberant. Bebeluşii nu sunt meniţi să fie hrăniţi după ceas, mai ales în primele zile. Atunci când există credinţa într-un program şi încercarea de a stabili un orar care poate duce la anxietate, nu ar trebui să surprindă faptul că unii bebeluşi vor dezvolta o aversiune faţă de sân; de ex. când un bebeluş nu e hrănit după 3 ore de la naştere, frecvent e pus forţat la sân, e ţinut cu forţa nefiind pregătit, nefiind interesat de sân, nefiindu-i foame. În cazul în care această abordare proastă duce la panică şi se naşte ideea că "bebeluşul trebuie hrănit” se apelează la alternative de hrănire (dintre care cea mai rea este biberonul!) ducând la agravarea situaţiei şi la un cerc vicios.

Nu există nici o dovadă că un nou-născut sănătos, la termen, trebuie hrănit la fiecare 3 ore (sau 2 ore, în fine!) . Nu există nici o dovadă că bebeluşii vor avea nivel scăzut de zahăr în sânge dacă nu sunt hrăniţi la 3 ore (problema nivelului scăzut de zahăr în sânge a devenit o isterie în masă care, ca toate isteriile, derivă dintr-un sâmbure de adevăr, probabil, dar care cauzează mai multe probleme, incluzând şi probleme ca: mulţi bebeluşi primesc lapte praf când de fapt ei nu au nevoie de el, sunt separaţi de mama lor când de fapt ei nu ar trebui să fie separaţi). Bebeluşii ar trebui să fie împreună cu mama lor, în contact piele pe piele în cea mai mare parte a zilei. Când vor fi pregătiţi ei vor căuta sânul singuri (= breastcrawl). Bebeluşul trebuie să aibă contact cu mama imediat după naştere pentru a permite mamei şi bebeluşului să-şi găsească timp pentru a preveni cele mai multe situaţii în care bebeluşul nu poate apuca sânul. Pielea mamei oferă căldură bebeluşului altfel decât o lampă de încălzire. Mama lângă copil timp de 5 minute nu este o soluţie. Mama şi copilul trebuie să fie împreună până când copilul poate lua sânul în guriţă, fără să fie forţat, fără să aibă o limită de timp("trebuie să cântăresc bebeluşul”, "trebuie să dăm vitamina K bebeluşului” etc sunt proceduri care pot aştepta!). Acest lucru poate dura 1-2 ore sau mai mult.......

Dar totuşi bebeluşul refuză sânul!
Cam cât de mult timp putem aştepta? Nu există nici un răspuns evident pentru această întrebare. Desigur, în cazul în care un bebeluş nu arată interes pentru sân timp de 12-24 ore după naştere ar fi util să se facă ceva, mai ales că politica multor spitale spune că mama e externată după 24 până la 48 ore. Ce se poate face?
1. Mama ar trebui să înceapă să se mulgă şi primul lapte, numit colostru, să fie dat bebeluşului, de preferat a nu se folosi biberonul, ci cana specială sau degetul mamei. Dacă colostrul este greu de obţinut (de multe ori, în primele zile, mulsul manual e mult mai bun faţă de mulsul cu o pompă), atunci apa îndulcită ar fi cea mai nimerită pentru primele zile. Cu ajutorul hrănirii cu degetul mulţi bebeluşi vor încerca apoi să apuce sânul şi vor începe să sugă. În momentul în care bebeluşul începe să sugă bine, hrănirea cu ajutorul degetului va fi oprită şi bebeluşul pus la sân de câte ori doreşte. Hrănirea cu ajutorul degetului este o procedură care poate ajuta bebeluşul să ia sânul şi nu o metodă primară de evitare a biberonului, deşi degetul poate fi utilizat pentru evitarea biberonului, dar o cană specială ar fi o opţiune mult mai bună. Prin urmare hrănirea cu ajutorul degetului se face înainte de a încerca punerea la sân a bebeluşului pentru a fi pregătit să ia sânul.
2. Înainte de a naşte mamei trebuie să i se stabilească un ajutor competent şi pentru următoarele 4 sau 5 zile după naştere. Mulţi bebeluşi nu pot prinde sânul în prima zi de viaţă, ci doar după ce cantitatea de lapte creşte substanţial, cam după 3-4 zile de la naştere. Mama trebuie să primească ajutor astfel încât să se evite asociaţiile negative.
3. Apărătorile pentru sân folosite înainte de venirea abundentă a laptelui (posibil în ziua a 4 a sau a 5 a) este o practică dăunătoare. Utilizate aiurea aceste apărători pot daună cantităţii de lapte, iar bebeluşul poate refuza să ia sânul fără acestea.

Odată ajunşi acasă bebeluşul tot refuză sânul. Ce să facă mama acum?

Singurul şi cel mai important factor care influenţează bebeluşul să ia sânul este producţia de lapte dată de sânii mamei. Dacă laptele este abundent bebeluşul va lua sânul în 4 până la 8 săptămâni de la naştere în aproape toate cazurile. Personalul specializat în alăptare din spital trebuie să ajute bebeluşul să prindă sânul imediat după naştere, alături de mamă, astfel încât să nu se aştepte atât de mult timp. Deci, importantă este menţinerea producţiei de lapte şi evitarea biberonului. Biberonul interferează şi este mai bine să se folosească alte metode de hrănire (cu o cană specială), dacă se poate, dar dacă mama consideră că nu are de ales atunci să facă aşa cum simte.
1. Mama să înveţe cele mai bune poziţii de alăptare şi de prindere a sânului de către copil de la un consultant în lactaţie. Sânul se comprimă pentru ca bebeluşul să primească un jet mai mare de lapte. Mama să încerce să pună bebeluşul la sânul pe care el îl preferă sau la sânul care produce mai mult lapte sau mama să stea pe partea pe care se simte confortabil dacă ce am enumerat mai devreme nu se aplică.
2. Dacă bebeluşul prinde sânul bine atunci se va auzi cum suge şi cum înghite laptele.
3. Dacă bebeluşul nu ia sânul mama nu trebuie să încerce să-l forţeze să stea la sân; nu va merge. Bebeluşul poate deveni isteric. Bebeluşul dacă nu doreşte sânul se mişcă de lângă sân şi se încearcă punerea lui mai târziu. Este bine ca bebeluşul să fie plimbat, apoi se încearcă iar să fie pus la sân.
4. În cazul în care bebeluşul prinde sânul şi suge o dată sau de două ori apoi lasă sânul nu înseamnă că suge bine; înseamnă că nu poate prinde sânul deloc.
5. Dacă bebeluşul refuză sânul, mama nu trebuie să ţină sânul aproape de el până devine nervos. Mama poate încerca hrănirea cu degetul pentru câteva secunde până la 1-2 minute şi apoi să încerce din nou să-i ofere sânul. Hrănirea cu degetul este folosită în principal pentru a pregăti copilul să apuce sânul.
6. În cazul în care bebeluşul nu ştie să apuce sânul, se continuă hrănirea cu cea mai uşoară metodă pentru mamă. Dar, metoda hrănirii cu cana specială funcţionează mai bine şi este mult mai indicată decât hrănirea cu biberonul.
7. Folosirea unui tub fin
special, ataşat sânului poate fi utilă, dar necesită ajutor. Bebeluşul va fi încântat să prindă sânul dacă fluxul este rapid, iar acel tub ajută în alăptare prin creşterea fluxului.
8. La aproximativ două săptămâni de la naştere, o schimbare în ceea ce mama a făcut de multe ori pare a trimite un mesaj bebeluşului că "există mai mult de un singur mod pentru a face acest lucru”. Dacă mama a folosit doar metoda hrănirii cu degetul, schimbarea ei cu o cană specială, uneori, ar fi binevenită. Dacă mama a hrănit doar cu biberonul atunci schimbarea lui cu degetul poate merge (poate doar dacă înainte de a încerca punerea bebeluşului la sân se încearcă modul de hrănire cu degetul şi bebeluşului i se va părea fluxul prea lent atunci se continuă hrănirea cu cana specială sau biberonul).

Cum se mentine si se creste productia de lapte matern

1. Mama să mulgă laptele des, de cel puţin 8 ori pe zi, folosind o pompă bună, de preferat dublă, pentru a scoate lapte din ambii sâni în acelaşi timp. Cel mai bine este să se mulgă după ce bebeluşul este hrănit.Unele mame găsesc mulsul manual mai uşor şi la fel de productiv ca pompa de muls. Comprimând sânul în timpul mulgerii creşte eficienţa pompei şi creşte şi producţia de lapte.
2. În cazul în care copilul nu a luat sânul în ziua a 4 a sau a 5 a, mama poate începe să ia tablete naturale din ierburi, de ex. fenicul, anason, pentru a creşte fluxul de lapte.
3. Dacă mama trebuie să folosească apărători pentru sâni(şi nu o sfătuim să o facă!), să nu le folosească până ce nu se stabilizează producţia de lapte (cel puţin 2 săptămâni după naştere).

Mamele nu trebuie să se descurajeze. Important este să ceară şi ajutor specializat, să nu încerce să treacă singură prin aceste momente.

Sursa:
http://www.nbcionline.org/index.php?option=com_content&view=article&id=54:when-baby-does-not-yet-latch&catid=5:information&Itemid=17

Studiul preliminar despre alăptare şi adeziunea bacteriană la celulele uroepiteliale

de GIOVANNI V. COPPA, ORAZIO GABRIELLI, PIERLUIGI GIORGI,
CARLOS CATASSI, MARIA P. MONTANARI, PIETRO E. VARALDO,
BUFORD L. NICHOLS

"Conţinutul de oligozaharide din laptele matern şi urină colectat de la 10 mame care alăptează şi de la copiii lor, colectat după 30 de zile de la naştere, a fost analizat prin metoda cromatografică de lichide de înaltă performanţă. Fiecare probă de lapte matern şi urină au fost foarte similare, iar modelul de oligozaharide excretat de copil a fost puternic corelat cu cel din laptele matern. Copiii au excretat 300-500 mg/zi de oligozaharide, iar mamele 500-800 mg/zi.
A fost testat efectul fracţiunii de oligozaharide din 500 ml de colostru
De cand s-a demonstrat în 1821 că laptele matern conţine factori de protecţie, au fost multe încercări de a dovedi că alăptarea are un rol de apărare împotriva diverselor infecţii. Laptele matern oferă protecţie împotriva infecţiilor tractului intestinal, protejează aparatul respirator, reduce incidenţa otitei medii. Alăptarea oferă protecţie nou-născutului cu risc mare de infecţii şi previne sepsisul neonatal (=răspunsul inflamator sistemic al organismului, declanşat de invazia microbiană).
În acest articol se vor prezenta dovezi preliminare care sugerează că laptele matern poate ajuta la protecţia împotriva infecţiilor tractului urinar .

Metoda

La 30 de zile de la naştere s-au colectat probe de urină de la 10 mame care alăptează şi de la copiii lor şi probe de lapte matern de la fiecare mamă. Toate mamele au născut la termen, erau sănătoase şi aveau vârsta între 18 şi 27 de ani. Bebeluşii erau sănătoşi şi cu dezvoltare normală în prima lună. S-au obţinut 500 ml de lapte matern prin amestecul a mai multor probe de colostru. Toate mostrele au fost depozitate la -80 grade Celsius.
Oligozaharidele din urină şi din laptele matern au fost caracterizate prin metoda cromatografiei pe secţiune subţire (TLC) şi metoda cromatografiei lichide de înaltă performanţă (HPLC). Mostrele de lapte au fost pregătite pentru HPLC în adiţie cu un volum egal de acetonitril şi centrifugate , 3500 g pentru 5 minute. S-au filtrat printr-o membrană de 0.22 Aµm (Millipore, Bedford, Massachusetts, SUA). 20Aµl din filtrate a fost injectat în sistemul HPLC. Probele de urină au fost preparate doar prin filtrare.
HPLC a folosit o pompă cu piston dual (Basel, Elveţia) şi un detector de indice de refracţie. Coloana a avut 250 x 5 mm "Sperisorb S 5NH"(Kontron). Solventul a fost apă/acetonitril (volum 40/60) şi o rată de curgere de 1 ml/minut. S-a folosit un integrator electronic pentru a măsura vârfurile, exprimate în concentraţii. Un amestec de lapte matern cu oligozaharide (BioCarb, Lund, Sweden) a fost utilizat ca standard; cantitatea totală a oligozaharidelor a fost calculată din domeniile de vârf.
Oligozaharidele au fost izolate din 500 ml de colostru şi fractionate cu gel de filtrare. Fiecare fracţiune a fost analizată pentru conţinutul de zahăr şi acid sialic şi caracterizată de TLC. Fracţiile cu proprietăţi biochimice similare au fost combinate în patru recipiente şi liofilizate.
Pentru studiul de adeziune bacteriană s-a folosit ca tulpină Escherichia coli, izolată din urina unui copil de sex feminin cu infecţie a tractului urinar, eritrocite din grupa A, Rh+.
Testul de adeziune a fost făcut în acord cu Svanborg EdA¨n et al.
Celulele uroepiteliale obţinute din sedimentul urinar, de dimineaţă, al femeilor sănătoase, au fost spălate şi suspendate în soluţie salină cu tampon fosfat. După incubaţie la 37 grade Celsius cu 20 rotaţii/minut timp de o oră, bacteriile neataşate au fost eliminate prin spălare repetată cu soluţie salină cu tampon fosfat. Aderenţa a fost măsurată la microscop ca medie a numărului de bacterii ataşate la 40 de celule epiteliale. Capacitatea oligozaharidelor din laptele matern de a inhiba ataşarea a fost testată prin preincubaţia bacteriilor şi suspensiei de oligozaharide (6 mg/l) pentru 30 de minute la 37 grade Celsius, înainte de adiţia celulelor epiteliale; spălarea bacteriilor a fost omisă. Celulele de control nu au fost incubate cu bacteriile şi nu au arătat nici o aderare a bacteriilor.

Rezultate

Probele de urină recoltate de la femei sănătoase, care nu alăptau, în vârstă de 24 de ani conţineau doar vagi benzi care indicau carbohidraţi, pe când la femeile care alăptau s-au găsit cantităţi substanţiale de zahăr în urină. Modelul pentru oligiozaharidele din urină de la femeile care alăptau şi de la copiii lor au fost foarte asemănătoare cu ceea ce se vedea în laptele matern, la toate cele 10 femei. În contrast, laptele de vacă conţine aproape exclusiv lactoză cu doar câteva urme de oligozaharide. Compoziţia oligozaharidelor excretate în urina copilului se corelează puternic cu cea din laptele mamei lui.
Prin intermediul HPLC s-a calculat suma oligozaharidelor excretate zilnic în urina copiilor alăptaţi şi a mamelor. Excreţia zilnică la copii a fost de 300 - 500 mg şi la mame de 500-800 mg.

Discutii

Laptele matern conţine factori antivirali şi antibacterieni, iar activitatea antimicrobiană în-vitro variază în funcţie de vârsta copilului, de diferiţii agenţi patogeni comuni la copii cu această vârstă.
Un rol fundamental în domeniul apărării împotriva infecţiilor a fost atribuită IgA-ului, dar laptele matern conţine mulţi factori de protecţie cu non-imunoglobuline (lizozime, lactoferina) al cărui rol biologic este doar parţial cunoscut.
Adeziunea bacteriană pe suprafaţa epitelială este o condiţie importantă pentru infecţii. Adeziunea rezultă, în general, dintr-o interacţiune a bacteriilor cu receptori prezenţi pe celulele-gazdă. Receptorii sunt oligozaharide, reziduuri de glicoproteine şi glicolipide, pe membranele celulelor.
Protecţia împotriva E. Coli şi Vibrio Cholarae oferită de laptele matern se datorează prezenţei compuşilor glucidici şi oligozaharidelor din laptele matern care pot inhiba şi aderarea Streptoccocus pneumoniae la celulele epiteliale din faringe şi zona bucală.
Laptele matern conţine cantităţi substanţiale de oligozaharide (câteva g/l), în special în faza de colostru. Se cunosc puţine lucruri despre soarta metabolică a acestor substanţe la copilul nou-născut. Doar urme de oligozaharide au fost prezente în urină subiecţilor normali, cu excepţia femeilor în ultimul trimestru de sarcină, a mamelor care alăptează şi a unor pacienţi cu boli metabolice.
S-au găsit cantităţi substanţiale de oligozaharide în urina bebeluşilor alăptaţi în prima lună de viaţă. Aceşti compuşi au asemănări structurale cu receptorii celulelor gazdă şi fiecare celulă gazdă are un alt spectru al structurii oligozaharidelor.
Rosenstein et al., au arătat că unele oligozaharide din laptele matern limitează E. Coli, izolată de la pacienţi cu infecţii ale tractului urinar. Această dovadă, împreună cu inhibarea adeziunii bacteriene cauzată de o fracţiune anume de oligozaharide din laptele matern sugerează că efectul de protecţie oferit de laptele matern tractului urinar se extinde atât la copil cât şi la mamă."

Sursa: http://www.cirp.org/library/disease/UTI/coppa/