Suzeta

10 motive pentru care să NU oferiţi suzeta bebeluşului

10. Creează dependenţă şi interferează cu dezvoltarea autonomiei.

9. Perturbă încrederea mamei de a furniza hrană şi confort.

8. Bebeluşul poate fi sau poate deveni alergic la latex.

7. Pericol de sufocare.

6. Încurajează peristaltismul limbii, posterior-către-anterior.

5. Limitează contactul piele-pe-piele - blochează integrarea senzorială.

4. Pune buzele într-o formă nefirească, creează dezechilibru muscular.

3. Pune stimularea în partea anterioară a palatului & gurii.

2. Cauzează modificări ale tiparelor undelor cerebrale.

1. Diferenţiază suptul de aportul de hrană; rezultat necunoscut.

0. (BONUS un motiv) şi mai mult, privează bebeluşul de hrană!


Suzeta nu se recomandă pentru sugarii sănătoşi nascuţi la termen până când alăptarea nu este bine stabilită (circa 4 la 6 săptămâni).

Folosirea suzetei (înlocuitor) în perioada de nou-născut poate face alăptarea dificilă şi poate interfera, de asemenea, cu durata mesei.
Biberonul este adesea utilizat pentru a calma un copil agitat sau care plânge.
Se preferă alte metode de liniştire a unui sugar, incluzând alăptarea, contactul piele pe piele, plimbarea/purtarea copilului în poziţie verticală, legănarea, masajul, ascultarea muzicii în surdină sau schimbarea scutecului.


Dacă totusi alegeţi să oferiţi bebeluşului suzeta atunci:
1. Alegeţi o suzetă sigură, cu tetina moale.
2. Alegeţi o suzetă care se poate spăla în maşina de spălat vase.
Asiguraţi-vă că o spălaţi bine înainte de prima utilizare şi, apoi, în mod frecvent. Nu încercaţi "curăţarea" suzetei în gura dvs.; se pot răspândi germeni de la dvs. la copil.
3. Nu se va folosi suzeta pentru a înlocui sau întârzia masa. Oferiţi suzeta numai după sau între alăptări atunci când sunteţi sigură că bebeluşului nu îi este foame.
4. Nu folosiţi suzeta pentru a adormi copilul cu excepţia cazului în care îl supravegheaţi îndeaproape.
5. Niciodată nu agăţaţi suzeta de patul copilului cu un şnur sau în jurul gâtului. Acest lucru este foarte periculos şi ar putea duce la răniri grave sau chiar la deces.
6. Nu utilizaţi tetina biberonului ca suzeta - în cazul în care este supta prea mult
poate ieşi de pe biberon şi poate sufoca copilul.
7. Verificaţi suzeta copilului frecvent pentru a vedea modificările de culoare sau crăpăturile sau ciupiturile din material. Uneori, părintii dau copilului suzeta imediat după ce au dat un medicament (ca de ex., antibiotice sau vitamine); unele dintre aceste medicamente pot dăuna materialului suzetei, rupându-l. Dacă există fisuri sau ciupituri, aruncaţi suzeta imediat. Înlocuiţi suzeta la fiecare două luni, înainte de a se deteriora materialul ei.
8. În cazul în care mameloanele dvs. încep să aibă răni sau copilul nu ia în greutate, întrerupeţi oferirea suzetei şi căutaţi ajutor medical.
9. Nu înmuiaţi biberonul în sirop sau miere. Acestea vor deteriora dinţii copilului. Mierea poate duce la botulismul dacă este oferită în primul an de viaţă al bebeluşului.


NOTĂ: perioadele lungi de utilizare a suzetei pot afecta creşterea copilului,
dezvoltarea cognitivă (1) şi formarea dinţilor (2). Riscul de infecţii, cum ar fi infecţii ale urechii (3) şi diarea (4), este mai mare. Utilizarea suzetei este, de asemenea, puternic asociată cu înţarcarea timpurie (5).
1Gale & Martyn (1996) Breastfeeding, Dummy use and adult intelligence.
Lancet 347: 1072-75 APR.
2 Warren J.J. (2002) Am J. Orthod Dentofacial Orthop APR 12(4) 347-56.
3 Niemela, M (2000) Pacifier Risk: Ototis Media. Pediatrics Sept 106 (3)
483-8
4 North et al (1999) Pacifier use and morbidity in the first 6 months of life
103(3).
5 Howard et al (1999) The effects of early pacifier use on breastfeeding
duration Pediatrics 103(3).

Sursa: http://www.palliserhealth.ca/assets/files/pacifiers.pdf
http://www.compleatmother.com/pacifier.htm
Foto: http://www.babybottle-museum.co.uk/LotImg35552.jpg

Studiul preliminar despre alăptare şi adeziunea bacteriană la celulele uroepiteliale

de GIOVANNI V. COPPA, ORAZIO GABRIELLI, PIERLUIGI GIORGI,
CARLOS CATASSI, MARIA P. MONTANARI, PIETRO E. VARALDO,
BUFORD L. NICHOLS

"Conţinutul de oligozaharide din laptele matern şi urină colectat de la 10 mame care alăptează şi de la copiii lor, colectat după 30 de zile de la naştere, a fost analizat prin metoda cromatografică de lichide de înaltă performanţă. Fiecare probă de lapte matern şi urină au fost foarte similare, iar modelul de oligozaharide excretat de copil a fost puternic corelat cu cel din laptele matern. Copiii au excretat 300-500 mg/zi de oligozaharide, iar mamele 500-800 mg/zi.
A fost testat efectul fracţiunii de oligozaharide din 500 ml de colostru
De cand s-a demonstrat în 1821 că laptele matern conţine factori de protecţie, au fost multe încercări de a dovedi că alăptarea are un rol de apărare împotriva diverselor infecţii. Laptele matern oferă protecţie împotriva infecţiilor tractului intestinal, protejează aparatul respirator, reduce incidenţa otitei medii. Alăptarea oferă protecţie nou-născutului cu risc mare de infecţii şi previne sepsisul neonatal (=răspunsul inflamator sistemic al organismului, declanşat de invazia microbiană).
În acest articol se vor prezenta dovezi preliminare care sugerează că laptele matern poate ajuta la protecţia împotriva infecţiilor tractului urinar .

Metoda

La 30 de zile de la naştere s-au colectat probe de urină de la 10 mame care alăptează şi de la copiii lor şi probe de lapte matern de la fiecare mamă. Toate mamele au născut la termen, erau sănătoase şi aveau vârsta între 18 şi 27 de ani. Bebeluşii erau sănătoşi şi cu dezvoltare normală în prima lună. S-au obţinut 500 ml de lapte matern prin amestecul a mai multor probe de colostru. Toate mostrele au fost depozitate la -80 grade Celsius.
Oligozaharidele din urină şi din laptele matern au fost caracterizate prin metoda cromatografiei pe secţiune subţire (TLC) şi metoda cromatografiei lichide de înaltă performanţă (HPLC). Mostrele de lapte au fost pregătite pentru HPLC în adiţie cu un volum egal de acetonitril şi centrifugate , 3500 g pentru 5 minute. S-au filtrat printr-o membrană de 0.22 Aµm (Millipore, Bedford, Massachusetts, SUA). 20Aµl din filtrate a fost injectat în sistemul HPLC. Probele de urină au fost preparate doar prin filtrare.
HPLC a folosit o pompă cu piston dual (Basel, Elveţia) şi un detector de indice de refracţie. Coloana a avut 250 x 5 mm "Sperisorb S 5NH"(Kontron). Solventul a fost apă/acetonitril (volum 40/60) şi o rată de curgere de 1 ml/minut. S-a folosit un integrator electronic pentru a măsura vârfurile, exprimate în concentraţii. Un amestec de lapte matern cu oligozaharide (BioCarb, Lund, Sweden) a fost utilizat ca standard; cantitatea totală a oligozaharidelor a fost calculată din domeniile de vârf.
Oligozaharidele au fost izolate din 500 ml de colostru şi fractionate cu gel de filtrare. Fiecare fracţiune a fost analizată pentru conţinutul de zahăr şi acid sialic şi caracterizată de TLC. Fracţiile cu proprietăţi biochimice similare au fost combinate în patru recipiente şi liofilizate.
Pentru studiul de adeziune bacteriană s-a folosit ca tulpină Escherichia coli, izolată din urina unui copil de sex feminin cu infecţie a tractului urinar, eritrocite din grupa A, Rh+.
Testul de adeziune a fost făcut în acord cu Svanborg EdA¨n et al.
Celulele uroepiteliale obţinute din sedimentul urinar, de dimineaţă, al femeilor sănătoase, au fost spălate şi suspendate în soluţie salină cu tampon fosfat. După incubaţie la 37 grade Celsius cu 20 rotaţii/minut timp de o oră, bacteriile neataşate au fost eliminate prin spălare repetată cu soluţie salină cu tampon fosfat. Aderenţa a fost măsurată la microscop ca medie a numărului de bacterii ataşate la 40 de celule epiteliale. Capacitatea oligozaharidelor din laptele matern de a inhiba ataşarea a fost testată prin preincubaţia bacteriilor şi suspensiei de oligozaharide (6 mg/l) pentru 30 de minute la 37 grade Celsius, înainte de adiţia celulelor epiteliale; spălarea bacteriilor a fost omisă. Celulele de control nu au fost incubate cu bacteriile şi nu au arătat nici o aderare a bacteriilor.

Rezultate

Probele de urină recoltate de la femei sănătoase, care nu alăptau, în vârstă de 24 de ani conţineau doar vagi benzi care indicau carbohidraţi, pe când la femeile care alăptau s-au găsit cantităţi substanţiale de zahăr în urină. Modelul pentru oligiozaharidele din urină de la femeile care alăptau şi de la copiii lor au fost foarte asemănătoare cu ceea ce se vedea în laptele matern, la toate cele 10 femei. În contrast, laptele de vacă conţine aproape exclusiv lactoză cu doar câteva urme de oligozaharide. Compoziţia oligozaharidelor excretate în urina copilului se corelează puternic cu cea din laptele mamei lui.
Prin intermediul HPLC s-a calculat suma oligozaharidelor excretate zilnic în urina copiilor alăptaţi şi a mamelor. Excreţia zilnică la copii a fost de 300 - 500 mg şi la mame de 500-800 mg.

Discutii

Laptele matern conţine factori antivirali şi antibacterieni, iar activitatea antimicrobiană în-vitro variază în funcţie de vârsta copilului, de diferiţii agenţi patogeni comuni la copii cu această vârstă.
Un rol fundamental în domeniul apărării împotriva infecţiilor a fost atribuită IgA-ului, dar laptele matern conţine mulţi factori de protecţie cu non-imunoglobuline (lizozime, lactoferina) al cărui rol biologic este doar parţial cunoscut.
Adeziunea bacteriană pe suprafaţa epitelială este o condiţie importantă pentru infecţii. Adeziunea rezultă, în general, dintr-o interacţiune a bacteriilor cu receptori prezenţi pe celulele-gazdă. Receptorii sunt oligozaharide, reziduuri de glicoproteine şi glicolipide, pe membranele celulelor.
Protecţia împotriva E. Coli şi Vibrio Cholarae oferită de laptele matern se datorează prezenţei compuşilor glucidici şi oligozaharidelor din laptele matern care pot inhiba şi aderarea Streptoccocus pneumoniae la celulele epiteliale din faringe şi zona bucală.
Laptele matern conţine cantităţi substanţiale de oligozaharide (câteva g/l), în special în faza de colostru. Se cunosc puţine lucruri despre soarta metabolică a acestor substanţe la copilul nou-născut. Doar urme de oligozaharide au fost prezente în urină subiecţilor normali, cu excepţia femeilor în ultimul trimestru de sarcină, a mamelor care alăptează şi a unor pacienţi cu boli metabolice.
S-au găsit cantităţi substanţiale de oligozaharide în urina bebeluşilor alăptaţi în prima lună de viaţă. Aceşti compuşi au asemănări structurale cu receptorii celulelor gazdă şi fiecare celulă gazdă are un alt spectru al structurii oligozaharidelor.
Rosenstein et al., au arătat că unele oligozaharide din laptele matern limitează E. Coli, izolată de la pacienţi cu infecţii ale tractului urinar. Această dovadă, împreună cu inhibarea adeziunii bacteriene cauzată de o fracţiune anume de oligozaharide din laptele matern sugerează că efectul de protecţie oferit de laptele matern tractului urinar se extinde atât la copil cât şi la mamă."

Sursa: http://www.cirp.org/library/disease/UTI/coppa/