Intalnirea La Leche League, aprilie 2015 - Depasirea dificultatilor in alaptare

Intalnirile lunare La Leche League Bucuresti reprezinta o oportunitate unica de a afla mai multe despre acest mod natural de hranire a bebelusului/copilului - alaptarea.

Am auzit experiente neplacute de la unele mame care au depus eforturi mari pentru a reusi sa aiba un start bun in alaptare inca din maternitate. Multe dintre probleme ar fi putut fi evitate sau reduse in prealabil prin detinerea informatiei corecte.

Cum voi fi capabila sa alaptez? Cum voi depasi angorjarea? Cum imi voi vindeca ranile mamelonare? Cum trecem peste greva suptului? De ce nu ia bebelusul in greutate? Ce pozitii de alaptare sa mai incerc? – sunt intrebari frecvente la intalnirea La Leche League.

Va astept cu multe alte intrebari si experiente despre alaptare, sambata, 25 aprilie 2015, intre orele 17.00 si 19.00, prin bunavointa Ramonei Rosu - careia ii multumesc din suflet pentru sustinere! - in sediul Pronatalita pentru a discuta despre alaptare.

Intalnirea La Leche League este perfecta pentru cei interesati de alaptare - gravide, proaspete mame. Daca deja alaptati, va rugam sa participati si sa impartasiti din experienta personala. Nu este nevoie de inscriere prealabila, ci doar de un "Reminder" in calendarul personal, pentru a nu intarzia la intalnire!

Va multumesc!

Intalnirea La Leche League Bucuresti, martie 2015 - Un start bun in alaptare

Misiunea La Leche League Bucuresti este de a oferi sprijin, incurajare si educatie in domeniul alaptarii si de a promova o mai buna intelegere a alaptarii ca un element important in sanatatea copilului si a mamei.

Subiectul intalnirii La Leche League din luna martie 2015 va fi "Un start bun in alaptare". Reprezinta un subiect sensibil si mult controversat. Multe mame prezente la intalnirile trecute aduc in discutie subiecte legate de cum pornesc pe acest drum al alaptarii, cum vor lupta cu sistemul pentru a stopa oferirea de inlocuitori ai laptelui matern in primele ore dupa nastere, cum vor face fata ragadelor sau asa zisa "furiei laptelui".

Un start bun in alaptare reprezinta idealul pentru unele mame, uneori destul de dificil de atins sau chiar de neatins. Pe de alta parte, chiar daca startul este dificil, nu inseamna ca alaptarea nu se poate desfasura. Cu mult sprijin si ajutor din partea celor specializati provocarile alaptarii pot fi depasite.

Va astept, sambata, 21 martie 2015, intre orele 17 si 19, prin bunavointa Ramonei Rosu - careia ii multumesc din suflet pentru sustinere! - in sediul Pronatalita pentru a discuta despre alaptare.

Nu este nevoie de inscriere prealabila, ci doar de un "Reminder" in calendarul personal, pentru a nu intarzia la intalnire!

Va multumesc!!!!!!!!!!

Intalnirea La Leche League Bucuresti - februarie, 2013 - "Soseste bebelusul - Familia si bebelusul alaptat"

Va rugam sa participati la o serie continua de intalniri cu discutii reprezentand informatii despre alaptare. La intalniri vom impartasi experiente personale si recomandari practice referitoare la alaptare. Bebelusii si copiii, mamele, viitoarele mame si alte femei interesate de alaptare sunt binevenite  intotdeauna la intalnirile noastre.

Speram ca atunci cand veniti la intalnirea LLL veti povesti din experienta voastra, veti aduce cu voi intrebari si veti intalni noi prieteni. Apoi, mergeti acasa si luati cu voi ce ganditi ca se potriveste familiei voastre si lasati restul deoparte. Cum toate familiile sunt diferite, ce poate fi valabil pentru o familie, poate nu e valabil pentru alta.

O serie de patru intalniri vor fi concentrate pe subiecte de la avantajele alaptarii pentru bebelusi si copii pana la intarcare. Intalnirile sunt adaptate nevoilor mamelor care participa si reprezinta discutii interactive, distractive! Din acest motiv, titlurile sunt provizorii. Mesajul esential este "sprijin de la mama la mama in alaptare". In timp ce consultanta LLL este instruita sa ofere informatii despre alaptare, mamele care participa la intalniri se sprijina  reciproc dand fiecare alte informatii si recomandari cu privire la ce "a mers" pentru ele. Uneori, reuniunile pot fi linistite si reflexive pentru a sprijini o mama cu dificultati in alaptare. In alte momente acestea pot fi pline de viată si animate deoarece se discuta  moduri de a reactiona la criticism sau  ne gandim la modalitati de a găsi timp pentru noi si parteneri cand avem copii in casa!

Urmatoarele patru luni vor avea loc intalniri o data pe luna avand ca subiecte urmatoarele titluri:
Februarie 2013 - "Soseste bebelusul - Familia si bebelusul alaptat" (22 februarie, vineri, orele 17.30 - 19.30);
Martie 2013 - "Avantajele alaptarii" (urmeaza a fi stabilita si anuntata);
Aprilie 2013 - "Dificultati in alaptare" (urmeaza a fi stabilita si anuntata);
Mai 2013 - "Nutritie si intarcare" (urmeaza a fi stabilita si anuntata). 

Este minunat ca avem un loc stabil oferit gratuit de catre Naste cum simti (prin Irina Popescu - moasa, consilier in alaptare  IBCLC in devenire) si Poarta-ma! (prin Diana Mateescu, cu vasta experienta in "babywearing") in care mamele pot veni pentru a vorbi despre alaptare si cresterea copilului, precum si sa se simta sprijinite in deciziile lor.

Va  asteptam vineri, 22.02.2013, intre orele 17.30 si 19.30 in sediul Naște cum simți si Poartă-mă! din Str. Episcopul Chesarie nr. 6 (zona Piata Unirii) pentru a discuta despre alaptare in primele zile dupa nastere - "Soseste bebelusul - Familia si bebelusul alaptat".


Intalnirea lunii februarie 2013 o dedicam Ioanei, nepoata cumnatei mele, pentru strangere de donatii.

Raluca alaptand-o pe Ioana, 2012

Ioana sufera de o boala nemiloasa, dar avem speranta ca isi va regasi sanatatea si cu ajutorul multor oameni sufletisti care vor sa daruiasca. Povestea ei o gasiti aici: http://www.ioanagageanu.ro/
O mare parte din suma de care are nevoie s-a strans intr-un timp scurt deoarece un eveniment creat pe Facebook de catre mame sufletiste a facut posibila aceasta minune!!!!

Evenimentul online il gasiti aici unde veti observa cum oamenii ofera produsele lor pentru a fi licitate, iar banii adunati merg in contul tatalui Ioanei pentru a fi folositi: diagnostic, operatie, tratament pentru Ioana intr-o clinica din Germania (Tubingen).  
Gestul acestor oameni este pretios si sunt sigura ca va fi apreciat la adevarata valoare. MULTUMESC!

Întâlnirea LLL, februarie 2012 - Beneficiile laptelui uman

Vă așteptăm în sediul Asociației pentru Naștere Naturală și Alăptare, la "Prăvălia părinților",sâmbătă, 18 februarie 2012, strada Muzelor, nr.9 (în zona Piața Unirii, cu intrare din blvd. Națiunilor Unite), începând cu ora 16,30.

Subiectul întâlnirii lunii februarie 2012 este "Beneficiile laptelui uman" și va fi dedicată, în special, viitoarelor mame, actualelor gravide și proaspetelor mame.

Mamele care doresc să alăpteze sunt invitate să participe la întâlnirile La Leche League București.

Mamele sunt acceptate la întâlnirile cu brațele deschise: mamele de toate rasele și religiile, mamele singure, mamele care lucrează şi mamele a cărei filozofie pe diverse aspecte ale îngrijirii şi educării copilului poate diferi de cea a organizației.

Fiecare mamă este încurajată să ia din filozofia La Leche League ceea ce pare să-i fie de ajutor pentru ea și familia ei.

Timpul ideal pentru a începe participarea la reuniuni este încă din perioada sarcinii, deoarece informaţiile primite în avans se pot dovedi a fi vitale pentru o mama atunci când se naște copilul.


Puteţi primi sfaturi specifice de la cele mai bune experte în alăptare: mamele care alăptează. Mesajul general este că nu contează ce probleme ar putea apărea, există aproape întotdeauna o soluţie.
Înscrieri pe e-mail: laptematern@yahoo.com sau la telefon 0722509939, Rox.

Consolidarea relaţiei cu bebeluşul

Contactul piele pe piele

Reprezintă o metodă de îngrijire pentru nou-născuţi ce implică punerea copilului pe pieptul mamei. Prin contact cu corpul copilului, mama stimulează căldura şi mediul prenatal. Deşi beneficiile contactului piele pe piele, atât pentru sugarii prematuri, cât şi pentru cei născuţi la termen au fost intens cercetate mai puţină atenţie a fost acordată efectelor asupra mamei şi a relaţiei în curs de dezvoltare, mamă-copil.



O echipă multidisciplinară de cercetători şi practicieni din Nova Scotia, Canada, a efectuat un studiu pentru a analiza impactul contactului mamă-copil, piele pe piele, asupra relaţiei în curs de dezvoltare mamă-copil. DVD-ul, "Consolidarea relaţiei cu bebeluşul: Ghidul părinţilor" şi " Îmbunătăţirea relaţiei cu bebeluşul: rezultatele studiului asupra contactului piele pe piele", a evidenţiat rezultatele acestui studiu împreună cu experienţele mamelor şi taţilor despre îngrijirea copiilor.

DVD-urile şi ghidul de însoţire au fost create pentru părinţi şi proaspeţii părinţi, precum şi pentru specialiştii în îngrijire perinatală care sprijină şi au grijă de ei în această perioadă importantă.

Acest link vă permite să vizionaţi 2 filme, e necesară salvarea lor pe pc-ul personal, despre contactul piele pe piele şi rolul lui în relaţia mamă-copil, precum şi ghidul ce însoţeşte dvd-urile.

Vizionare plăcută!

A purta un bebeluş

Este una din fotografiile care face parte din unul din zecile de .ppt-uri primite zilnic pe e - mail. Mi-a plăcut şi am vrut să o vedeţi şi voi.

Mastita infecţioasă

Mastita provocată de organisme

Organismele care produc frecvent mastită şi abces mamar sunt Staphylococcus aureus şi Staph. albus. Doar uneori s-a constatat şi prezenţa Escherichiei coli şi Streptococcus-ului, iar acesta din urmă doar în câteva cazuri neonatale. Rar, mastita a fost recunoscută ca fiind o complicaţie cu febră tifoidă, febră şi alte infecţii cu Salmonella.
M. tuberculosis este o altă cauză rară a mastitei. La populaţiile care suferă de tuberculoză endemică, M. tuberculosis poate fi găsit în circa 1% din cazurile de mastită şi în unele cazuri de TBC la copii. Candida şi Cryptococcus provoacă mastita fungică.

Bacteriile sunt adesea găsite asimptomatic în laptele matern,la mamele care trăiesc şi în ţări industrializate, dar şi în curs de dezvoltare. Spectrul de bacterii este, adesea, foarte asemănător cu cel găsit pe pielea umana.
Marshall, de exemplu, a găsit în laptele matern Staph. epidermidis, diphtheroid şi alfa-hemolitic şi non-streptoccoci hemolitici. Studiile bacteriologice, prin urmare, sunt complicate datorită dificultăţii de a evita contaminarea cu bacteriile găsite pe piele. În ciuda tehnicii atente pentru colectare, doar 50% din culturile de lapte pot fi sterile, în timp ce altele arată colonii "normale", cu un număr de la 0 la 2.500 de colonii pe ml. Astfel, prezenţa bacteriilor în lapte nu indică neapărat infecţie, chiar dacă acestea nu sunt contaminanţi de pe piele. O modalitate de a distinge între infecţiile bacteriene şi simpla colonizare a canalelor de lapte este de a căuta bacterii acoperite cu anticorpi specifici. Ca şi în cazul infecţiilor tractului urinar, bacteriile din laptele matern sunt acoperite de imunoglobuline IgA şi IgG, demonstrând că o anumită reacţie imună la infecţie a avut loc. Cu toate acestea, facilităţile pentru o astfel de anchetă nu sunt disponibile în mod curent în multe situaţii.

Colonizarea bacteriană a bebeluşului şi a sânului
Colonizarea bacterienă a bebeluşului şi a sânului este un proces normal care are loc la scurt timp după naştere. Atât canalele galactofore ale mamei, cât şi canalele nazofaringiene ale sugarului sunt colonizate de o varietate de organisme, unele dintre ele posibili patogeni, cum ar fi Staph. aureus. Prezenţa lor nu poate cauza mastită.

Dacă o mamă este în contact cu sugarul ei imediat după naştere, ea va transfera către sugar organismele ei din tractul respirator şi de pe piele. Aceste organisme cresc şi încep să populeze intestinul, pielea şi tractul respirator al sugarului. Odată ce flora de organisme comensale este stabilită, creşterea bacteriilor patogene este inhibată. Acest proces, cunoscut sub numele de interferenţă bacteriană, a fost folosit în mod deliberat în clinici pentru prevenirea şi controlul focarelor de infecţie cu forme mai virulente de Staph. aureus.
Facilitarea alăptării imediat după naştere, contactul piele pe piele a copilului cu mama lui şi rooming-in=copilul să fie în aceeaşi cameră cu mama sunt mijloacele cele mai naturale şi eficiente pentru a preveni răspândirii infecţiei, inclusiv răspândirea organismelor responsabile pentru mastită. A fost recunoscut faptul că, copiii care sunt ţinuţi lângă mamele lor au rate mai mici de infecţii în comparaţie cu cei care sunt despărţiţi după naştere de mama. Colbeck, în 1949, a sugerat faptul că cel mai important factor, unic, în răspândirea infecţiei a fost numărul copiilor de la neonatologie. El chiar a declarat că "în mod ideal, s-ar părea că bebeluşul trebuie să rămână lângă mama.”

Mastită epidemică puerperală

Problemele pot apărea atunci când pentru prima dată bebeluşul şi, apoi mama, este expus la organisme nefamiliare sau virulente. Acest lucru este cel mai probabil să apară în spitale, de la o infecţie sau de la dezvoltarea de tulpini rezistente. O formă de mastită epidemică puerperală a apărut frecvent în secţia de neonatologie a spitalelor din ţările industrializate, între anii 1930 şi 1960. În timpul acestei perioade, naşterile în spital au devenit mai frecvente, alăptarea nu a fost promovată şi era antibioticelor începea. Rolul dominant al infecţiilor stafilococice şi de transmisie de la personalul din neonatologie la mame şi sugari a fost demonstrat în mod repetat.

Mastita epidemică a fost privită ca o boală dobândită în spital, cauzată de tulpini extrem de virulente de Staph. aureus rezistente la penicilină. Ea a devenit mai rară de la apariţia antibioticelor şi prin utilizarea unor bactericide mai puternice de curăţare a spitalelor, dar şi datorită faptului că practicile care favorizează staza laptelui au devenit mai puţine la scară largă, cum ar fi orarele de alimentare restrictive şi întreruperea alimentării la sân atunci cănd e mamelonul rănit şi de când sugarii stau în spital în aceeaşi cameră cu mamele lor.

Căi de pătrundere a infecţiei

Este incert cum pătrunde infecţia în sân. Mai multe căi au fost sugerate: prin intermediul canalelor galactofore către lobi; prin răspândire hematogenă, precum şi printr-o fisură în mamelon către sistemul limfatic periductal. Rănirea mamelonului duce la creşterea frecvenţei mastitei. Într-un studiu prospectiv, studiu clinic randomizat, Livingstone a studiat efectele tratamentului cu antibiotic la femeile cu rană în mamelon din care Staphylococcus aureus a fost prelevat. Ea a constatat că femeile care au fost tratate cu un antibiotic sistemic au fost de 4-5 ori mai puţin probabil să facă mastită în comparaţie cu femeile care au fost tratate cu un preparat topic sau care şi-au îmbunătăţit tehnica alăptării singure. Deci, în plus faţă de posibilitatea că mastita şi rana pot apărea împreună, ambele pot rezulta dintr-o poziţionare greşită a sugarului la sân, există, de asemenea, probabilitatea ca o fisură să poată oferi un punct de intrare al infecţie.

S-a remarcat, de multe ori, o asociere între infecţiile cu Candida ale mamelonului şi mastită, în special mastită recurentă. Mastita datorată Candidei a fost ocazional raportată, în special la femeile cu diabet zaharat, dar este extrem de rară. Este mult mai probabil ca mamelonul fisurat rezultat al candidozei să constituie un punct de intrare pentru infecţiile bacteriene. Este, de asemenea, posibil ca atunci când sfârcurile sunt dureroase şi fisurate ca urmare a infecţiei cu Candida, sânii să nu fie folosiţi eficient, ceea ce va duce la staza laptelui. Cu toate acestea, candidoza, de multe ori, se tratează cu antibiotic şi poate să apară mastita ca o consecinţă indirectă, mai degrabă, decât ca un factor predispozant.

Senzaţiile de arsură din interiorul sânului care apar în timpul alăptării şi după sunt atribuite adesea infecţiilor cu Candida din canalele mamare, dar recent Staph. aureus a fost identificat ca fiind un agent patogen în cazurile de dureri adânci, precum şi a rănii mamelonului. Durerea adâncă ar putea fi din cauza infecţiei din canalele galactofore, dar nu există nici o legătură clară cu mastita.

Multe femei care alăptează au bacterii patogene potenţiale pe pielea lor sau în laptele lor şi nu dezvoltă mastită. Dar, multe femei care fac mastită nu au organisme patogene în laptele lor.

Sursa

Prevenirea mastitei

Mastita şi abcesul mamar pot fi prevenite în cazul în care alăptarea este gestionată în mod corespunzător, încă de la început, pentru a preveni situaţiile care dau naştere la staza laptelui şi dacă semnele precoce, cum ar fi angorjarea, blocarea canalelor şi durerea mamelonului sunt tratate cu promptitudine.
Pentru o mai bună înţelegere a gestionării alăptării, femeile şi cei care au grijă de ele trebuie să ştie despre gestionarea eficientă a alăptarii, atât pentru a hrăni copilul în mod adecvat cat şi să menţină sânii sănătoşi. Punctele importante sunt:
- începerea alăptării în termen de o oră de la naştere;
- asigurarea că bebeluşul este bine ataşat la sân;
- alăptarea fără restricţii, în frecvenţa sau durată, şi lăsarea copilului să termine alimentarea la primul sân oferit prima dată, înainte de a-i oferi celălalt sân;
- alăptare exclusivă pentru 6 luni.

Femeile şi îngrijitorii lor trebuie să înţeleagă că următoarele pot interfera cu alăptarea, pot limita sau pot reduce cantitatea de lapte şi pot creşte riscul de apariţie a stazei laptelui:
- folosirea suzetei;
- oferirea de alimente şi alte băuturi sugarilor, în primele câteva luni, mai ales din biberon;
- luarea forţata de la sân a sugarului înainte ca el să fi fost pregătit să primească şi celălalt sân;
- un volum de muncă greu sau stresant;
- înlocuirea meselor de lapte matern, inclusiv atunci când copilul începe sa doarmă toată noaptea;
- traumatisme la nivelul sânilor, datorate violenţei sau altei cauze.
Acestea ar trebui să fie evitate şi femeile protejate, în măsura în care este posibil, dar atunci când aceste neatenţiii apar, o femeie poate preveni mastita dacă are grijă suplimentară de sânii ei.

Măsuri de rutină în maternitate
Următoarele practici sunt importante pentru a preveni staza laptelui şi mastita. Acestea ar trebui să fie de rutină în orice mediu în care mamele nasc sau sunt îngrijite, înainte şi după naştere: în maternitate, în centre de sănătate sau la domiciliu.
- copiii ar trebui să aibă contact timpuriu cu mamele lor şi să înceapă alăptarea, de îndată ce acestea sunt pregătite, de obicei, în prima oră dupa naştere;
- copiii trebuie să stea în acelaşi pat cu mama lor sau aproape de ea în aceeaşi cameră;
- fiecare mamă ar trebui să primească ajutor calificat şi sprijin în tehnica alăptării, indiferent dacă au alăptat sau nu înainte, pentru a se asigura o ataşare bună, eficientă a sugarului şi eliminarea eficientă a laptelui;
- fiecare mamă ar trebui să fie încurajată să alăpteze "la cerere", ori de câte ori sugarul arată semne că vrea sa fie hrănit, cum ar fi deschiderea gurii şi căutarea sânului;
- femeile ar trebui să primească ajutor calificat pentru a menţine alăptarea în cazul în care copiii sunt prea mici sau nu au putere suficientă să sugă;
- când o mamă este în spital, ea are nevoie de ajutor calificat, la prima alăptare şi la următoarele alăptări, cât e necesar, după caz;
- când o mama este acasă are nevoie de ajutor calificat în prima zi dupa naştere, în primele două săptămâni, şi, ulterior, după cum este necesar, până când ea alăptează în mod eficient şi cu încredere;
- fiecare mamă ar trebui să înţeleagă importanţa alăptării nerestricţionate şi exclusive,
precum şi evitarea utilizării de hrană suplimentară, biberoane şi suzete.

Gestionarea eficientă a angorjării sânilor şi a senzaţiei de plenitudine
În cazul în care sânii unei femei devin foarte plini sau umflaţi în prima săptămână, atunci când laptele "vine”, este esenţial să se asigure că laptele este eliminat .
- mama ar trebui să fie ajutată la îmbunătăţirea ataşării copilului la sân, pentru a îmbunătăţi îndepărtarea laptelui şi pentru a evita deteriorarea sfârcurilor;
- mama ar trebui să fie încurajată să alăpteze des şi atât timp cât bebeluşul este dispus, fără restricţii.
- dacă alăptarea copilului nu rezolvă suficient senzaţia de plin sau angorjarea sânilor sau în cazul în care sfarcul este tras, plat, astfel încât nou-născutul are dificultăţi de prindere a mamelonului, mama are nevoie să mulgă laptele ei. Ea trebuie să mulgă suficient pentru a elibera sânii, pentru a îndepărta disconfortul, pentru a ataşa sugarul şi pentru a alăpta în mod eficient.
- mulgerea laptelui se poate face fie manual, fie cu o pompă. În cazul în care sânii sunt foarte dureroşi, un alt mod de a mulge laptele este utilizarea metodei sticlei calde.
- după o zi sau două, ar trebui să rezolve, iar furnizarea de lapte şi nevoile copilului se vor potrivi reciproc.

Atenţie promptă oricărui semn de stază a laptelui
O femeie are nevoie să ştie cum să aibă grija de sânii ei, precum şi semnele precoce ale stazei laptelui sau mastitei, astfel încât ea să se poate trata acasă şi să caute ajutor rapid în cazul în care situaţia nu se va rezolva. Ea ar trebui să-şi verifice sânii pentru a vedea dacă există noduli, dacă există durere sau dacă are pete roşii şi fierbinţi:
- în cazul în care este afectată de oricare dintre factorii de risc, cum ar fi lipsa laptelui;
- în cazul în care ea are febră sau se simte rău, de exemplu, are o durere de cap.
În cazul în care ea are oricare dintre aceste simptome, ea trebuie să:
- se odihnească, în pat, dacă este posibil;
- alăpteze de foarte multe ori la sânul afectat;
- pună o compresă caldă pe sânul afectat, să-l spele în apă caldă sau să facă un
duş cald;
- maseze uşor orice zonă noduloasa în timp ce nou-născutul este alăptat pentru a ajuta laptele să curgă;
- să ceară ajutor medicului specialist, dacă ea nu este mai bine a doua zi.
Aceste măsuri pot preveni de multe ori staza laptelui sau semnele precoce de mastită să nu progreseze şi să se dezvolte, să nu dea în mastită severă.

Atenţie promptă asupra altor dificultăţi de alăptare
O femeie are nevoie de ajutor calificat în alăptare, în orice moment, dacă ea are o dificultate care poate duce la staza laptelui, cum ar fi:
- dureri sau răni ale mamelonului;
- disconfort la sân după alăptare;
- compresia mamelonului(o linie albă pe vârful mamelonului atunci când bebelusul eliberează sânul);
- copil nemulţumit: hrăniri foarte frecvente, rare sau prelungite;
- pierderea încrederii în furnizarea laptelui, mama crede că are lapte insuficient;
- introducerea timpurie a altor alimente sau
- folosirea suzetei.

Moaşele şi alţi lucrători din domeniul sănătăţii au nevoie de un nivel de cunoştinţe şi competenţe atât cât să poată ajuta mama care alăptează să stabilească alăptarea în perioada postpartum, devreme, să continue alăptarea, ulterior, şi să depăşească dificultăţile devreme, înainte ca acestea să devină mai grave şi să le pună în pericol.

Cunoştinţele şi competenţele cu privire la sprijinul alăptării, în curs de desfăşurare, trebuie, de asemenea, să fie disponibile în comunitate, în domeniul de sănătate, să vină de la consilieri în alăptare, din partea femeilor, în general, astfel încât femeile se pot ajuta reciproc pentru a preveni dificultăţile; şi în cazul în care apar probleme, un tratament adecvat poate fi început mai devreme.

Controlul infecţiei
În timp ce gestionarea corespunzătoare a alăptării este fundamentală pentru prevenirea mastitei, reducerea riscului de infecţie este, de asemenea, important, în special în mediul spitalicesc.
Este necesară o spălare pe mâini riguroasă şi frecventă efectuată de către lucrătorii din domeniul sănătăţii, cât şi de către mame.
Lucrătorii din domeniul sănătăţii ar trebui să se spele pe mâini după fiecare contact cu o mamă sau un copil sau cu orice sursă posibilă de germeni patogeni. Săpunul simplu este suficient pentru a elimina organismele de la suprafaţă, dar pentru lucrătorii din domeniul sănătăţii care vin în contact frecvent cu fluidele corporale, un anti-microbian pentru mâini este mult mai eficient, cu condiţia să fie în contact cu pielea cel puţin 10 secunde pentru fiecare spălare. Peters a arătat că, dezinfecţia suplimentară a mâinilor mamelor care alăptează în spital a redus incidenţa mastitei de la 2,8% la 0.66% .
Contactul piele-pe-piele timpuriu, urmat de rooming-in (copilul alături de mamă) sunt, de asemenea, modalităţi importante de a reduce infecţiile din spital.Alte măsuri şi produse au fost propuse, dar nu există nici o dovadă a eficacităţii lor. Acestea includ masajul sânului cu loţiuni, unguente şi spray-uri, cum ar fi loţiune Boracic, Dettol 2,5%, clorhexidina penicilină unguent (0,2%) şi clorhexidina spray.

Sursa
Sursa foto:deviantART

Breastcrawl - iniţierea alăptării

Termenul de “breastcrawl” provine din limba engleză, “breast” = sân şi “to crawl”= a se târâ, a se furişa, a merge încet.
Bebeluşul odată ieşit la lumina zilei urmează a fi pus pe pieptul mamei sale.Mama stă în poziţia culcat cu sânii dezgoliţi, iar bebeluşul sănătos va veni în contact cu pielea mamei.În primele 30-60 de minute după naştere, bebeluşii au înclinaţia naturală de a se târâ pe pieptul mamei în căutarea sânului, pentru a se hrăni.Cel mai bine va funcţiona la bebeluşii care nu au primit prin sângele mamei analgezice sau anestezie înainte de a se naşte.
Contactul dintre mamă şi bebeluş în decursul primei ore după naştere este extrem de necesar (pe lângă multe alte beneficii) pentru iniţierea alăptării, pentru a da un start bun alăptării. Nivelul de oxitocină creşte în acele momente şi va asigura curgerea laptelui.
Dr. Christina Smillie descria acest contact ca pe un “dans între mamă şi copil”.
Bebeluşul va avea pumnii încleştaţi, în ei regasindu-se lichid amniotic.Este indicat ca mâinile lui să nu fie şterse.Mirosul cunoscut bebeluşului îl va ghida în calea lui către sânii mamei.Aceştia secretă o componentă cu miros similar lichidului amniotic.
Uneori, înainte de a nimeri cu gura sânul mamei, bebeluşul atinge sânii cu pumnii lui realizând un uşor masaj ce determină eliberarea hormonului numit oxitocină.
După naştere, nou-născutul sănătos prezintă o stare de alertă, menţionată ca fiind o primă fază de reactivitate. Mama interacţionează cu bebeluşul, vizual, olfactiv, tactil.Temperatura plăcută a organismului mamei va regla temperatura nou-născutului. Toate acestea vor da bebeluşului siguranţă, starea lui devine liniştită, calmă şi va determina creierul să elibereze oxitocină inducând relaxarea totală.Bebeluşii separaţi de mama lor la naştere plâng excesiv.
Reflexul de a păşi al nou-născutului favorizează împingerea picioarelor în abdomenul mamei pentru a se propulsa către pieptul ei. Presiunea rezultată din împingerea picioruselor va ajuta la expulzarea placentei şi la reducerea hemoragiei uterine.
La scurt timp bebeluşul va găsi sursa de hrană cu miros unic, cu temperatură potrivită – sânul mamei lui! Bărbia şi buza lui inferioară vor atinge sânul mamei, gura bebeluşului se va deschide larg şi va continua să caute mamelonul până când acesta va fi prins, iar bebeluşul se va considera ataşat la sân. Primul lapte de care va beneficia nou-născutul este colostrul, bogat în anticorpi care vor influenţa imunitatea de-a lungul vieţii.
Instinctele bebeluşului au dat startul procesului de învăţare, iar el ştie acum că se poate hrăni cu succes şi va fi capabil să se ataşeze la sânul mamei pentru următoarea hrănire.
Bebeluşul se hrăneşte ori de câte ori doreşte, ori de câte ori simte nevoia, ori de câte ori îi este foame. Nu poţi impune un program de hrănire unui nou-născut! Nu merită! Nevoia de supt a bebeluşului este un bun răspuns biologic.

Pentru multe decenii, atât părinţii cât şi specialiştii au împins nou-născuţii la sânul mamei când au considerat ei. De fapt, la naştere, bebeluşul ştie mai multe decât ei.
Important este ca părinţii şi profesioniştii din domeniu să primească informaţia necesară, corectă, să fie dispuşi să o aplice, să permită crearea unui mediu liniştit în care nou-născutului să i se dea voie să-şi manifeste instinctul, să realizeze acest uimitor “breastcrawl” sau ceastă târâre către sânul mamei sau această cale către primul lapte de la sânul mamei sau această ataşare la sânul mamei.

Marile organizaţii mondiale UNICEF, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi UNICEF, Organizatia Mondială a Sănătăţii şi “World Alliance For Breastfeeding Action” au realizat un scurt film necesar pentru a încuraja mamele din ţările în curs de dezvoltare să alăpteze. Reprezintă ideea de bază a unui program educaţional pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii. În anul 2007, scopul principal al “Săptămânii Mondiale a Alăptării” a fost de a promova acest ideal.

Iniţierea alăptării imediat după naştere are un mare potenţial: 16% din decesele neonatale ar putea fi evitate dacă alăptarea are loc în prima zi după naştere şi 22% dintre ele dacă alăptarea este iniţiată în prima oră de la naştere.

Vă invit să vizionaţi acest uimitor, emoţionant, încurajator, fascinant film. Merită din plin!

Un start bun în alăptare

de Jack Newman, MD, FRCPC

Alăptarea este cel mai normal şi natural mod de hrănire a bebeluşilor şi copiilor mici, iar laptele uman este făcut special pentru copii. Un început bun al alăptării ajută cu siguranţă în asigurarea unei experienţe plăcute pentru mamă şi copilul ei. Alăptarea trebuie să fie simplă şi fără probleme pentru majoritatea mamelor.
Marea majoritate a mamelor sunt perfect capabile să-şi alăpteze exclusiv copilul pentru primele 6 luni de zile. De fapt, cele mai multe mame ar trebui să fie capabile să producă mai mult decât suficient lapte. Din păcate, politica învechită a multor spitale şi rutina bazată pe hrănirea cu biberonul încă predomină şi fac alăptarea dificilă, uneori chiar imposibilă, atât pentru mamă cât şi pentru copil. Prea des aceste mame se învinovăţesc!
Pentru că alăptarea să se desfăşoare bine şi să se stabilească corect este foarte important ca startul să fie bun, primele zile după naştere contează enorm. Desigur, chiar şi cu un start teribil multe mame şi copii se descurcă în final. Şi, da, multe mame doar îşi pun copiii la sân şi totul merge bine.

Bază alăptării depinde de modul cum bebeluşul apucă sânul. Un bebeluş care apucă sânul bine va primi bine lapte. Un bebeluş care nu prinde sânul bine va avea dificultăţi de obţinere a laptelui, mai ales în cazul în care laptele nu abundă în sânii mamei. Cantitatea de lapte matern nu abundă în primele zile după naştere. Din acest motiv aşa multe mame spun "nu am destul colostru". Dar, mamele întotdeauna au suficient colostru, dar bebeluşul nu ştie să-l ia bine de unde este. Bebeluşii nu au nevoie de foarte mult lapte în primele zile după naştere, dar au nevoie de lapte matern.

În cazul în care producţia de lapte este bogată încercarea de a alăpta un bebeluş care nu ştie să apuce sânul bine, similară cu hrănirea cu un biberon foarte plin cu lapte cu tetină cu gaură foarte mică: bebeluşul nu va lua mult lapte din biberon sau îl va lua foarte încet, va duce la faptul că bebeluşul va suge sânul pentru perioade lungi de timp sau se va întoarce la sân frecvent sau nu va fi foarte fericit la sân, toate acestea convingând mama că nu există suficient lapte, ceea ce de multe ori nu este adevărat.

Un bebeluş care nu apucă sânul bine poate răni mameloanele mamei. Şi,în acelaşi timp, pentru că nu obţine bine laptele matern, el va sta la sân pentru perioade foarte lungi de timp, agravând durerea mamei. Mult prea adesea mama spune că bebeluşul a prins sânul perfect, dar e uşor de spus asta chiar şi când bebeluşul nu o face. Mamele obţin mesaje confuze şi contradictorii din cărţi, reviste, de pe internet, de la membrii familiei sau de la profesioniştii din domeniul sănătăţii. Mulţi profesionişti din domeniul sănătăţii nu au beneficiat de instruire cu privire la modul de prevenire a problemelor de alăptare sau cum pot fi tratate aceste probleme în cazul în care apar.
Iată câteva moduri pentru a face alăptarea mai uşoară:

- Bebeluşul trebuie să ia contact cu pielea mamei şi să aibă acces la sân imediat după naştere. Marea majoritatea a nou-născuţilor nu pot lua contact cu mama lor şi nu pot avea acces la sânul mamei la câteva minute după naştere. Într-adevăr, cercetările au arătat că, dându-le o şansă, mulţi bebeluşi se vor târâ după naştere de pe abdomenul mamei către sânul ei, vor prinde sânul şi vor da singuri startul alăptării. Acest proces, denumirea lui în limbă engleză este de breastcrawl, poate dura câteva minute sau poate dura o oră sau chiar mai mult, dar mamei şi bebeluşului trebuie să li se acorde acest timp împreună pentru a învăţa unul de la altul. Bebeluşii care se ataşează singuri la sân rareori creează probleme de alăptare. Acest proces nu cere nici un efort din partea mamei şi scuza că "mama este obosită după travaliu şi naştere" este, pur şi simplu, fără sens.
- Bebelusul trebuie sa aiba contact cu pielea mamei cat mai mult timp posibil, dupa nastere si, pe cat posibil, in primele saptamani de viata. De altfel, studiile au arătat că contactul piele pe piele între mamă şi bebeluş ţine de cald bebeluşului mai bine ca un incubator.
Este adevărat că unii bebeluşi nu pot apuca bine sânul şi nu pot fi alăptaţi foarte bine în acest timp, dar, în general, aceasta nu este o problemă şi aşteptarea bebeluşului de a începe bine alăptarea nu dăunează. Contactul piele-pe-piele este benefic şi important atât pentru mamă, cât şi pentru bebeluş, chiar şi în cazul în care acesta nu a prins încă bine sânul.
-contactul piele pe piele ajută bebeluşul să se adapteze noului său mediu: respiraţia şi ritmul cardiac sunt normale, oxigenul din sânge este mai mare, temperatura mult mai stabilă şi cantitatea de zahăr din sânge mai mare. În plus, există dovezi solide că bebeluşii ţinuţi în contact cu pielea mamei lor în primele clipe după naştere şi câteva săptămâni după naştere (nu doar în timp ce sunt hrăniţi!) vor avea o dezvoltare a creierului mult mai bună (mai ales în primele 3-8 săptămâni de viaţă).
- o bună prindere a sânului de către copil este crucială pentru succesul alăptării. Este cheia succesului alăptării!Din păcate, prea multe mame sunt "ajutate” de oameni care nu ştiu ce înseamnă o bună prindere a sânului. Dacă vi s-a spus că bebeluşul dvs., în vârstă de numai 2 zile, prinde sânul bine în ciuda rănilor făcute sfârcurilor dvs., fiţi sceptică şi cereţi ajutor altcuiva. Înainte de a părăsi spitalul, trebuie să fiţi convinsă că bebeluşul prinde bine sânul, că primeşte foarte bine lapte matern şi că ştiţi foarte bine cum ştie să primească laptele din sâni.

Notă:mamelor li se spune adesea că alăptarea poate fi dureroasă, că bebeluşul nu prinde sânul corect (de obicei adevărat) şi că ar trebui să ia copilul de la sân şi să-l ataşeze iar, şi iar, şi iar..... Nu este o idee bună. În loc de a pune bebeluşul de mii de ori la sân e mai bine să se încerce găsirea unei poziţii corecte de alăptare. Luând bebeluşul de la sân şi punându-l din nou pentru a prinde sânul de foarte multe ori, va duce la multiplicarea durerii mamei şi poate cauza frustrări atât bebeluşului cât şi mamei.

Mama şi copilul ar trebui să fie alături după naştere, să stea în aceaşi cameră ("rooming-in"). Nu există absolut nici un motiv medical pentru mame şi bebeluşi sănătoşi să fie separaţi la naştere, chiar şi pentru scurte momente, chiar şi după cezariană. Spitalele care au făcut o rutină din separarea mamei de bebeluş după naştere nu fac un bine mamei şi bebeluşului. Studiile arată că bebeluşul lângă mamă ("rooming-in") în primele 24 de ore de la naştere determină o alăptare de succes, bebeluşi mai puţin frustraţi şi mame mai fericite. Prea des sunt găsite scuze irelevante pentru separarea mamei de bebeluş după naştere. Un exemplu de scuză ar fi că bebeluşul a trecut prin meconiu înainte de a se naşte. Dar, bebeluşul care a trecut prin meconiu va fi bine, va fi bine şi după naştere şi nu e necesar să stea într-un incubator, "sub observaţie", pentru mai multe ore.

-Separarea mamei de bebeluş pentru ca mama să se odihnească. Nu există dovezi clare că mamele care au fost separate după naştere de bebeluşii lor se odihnesc mai bine. Din contra, mamele sunt mai puţin stresate şi mai bine odihnite atunci când sunt cu copiii lor. Mamele şi bebeluşii învăţa cum să doarmă în acelaşi ritm. Astfel, în cazul în care bebeluşul se trezeşte pentru a fi alăptat, mama va începe să se trezească natural. Acest lucru nu este la fel de obositor ca pentru mamele care se trezesc dintr-un somn adânc, bebeluşul fiind în altă cameră. În cazul în care mama îşi poate hrăni copilul în poziţia culcat atunci ea va fi mai bine odihnită.
- Indicii că bebelușul vrea să fie hrănit . Bebeluşul ştie să arate cu mult înainte de a plânge că este gata să fie hrănit. Respiraţia lui se poate schimba, de exemplu. Sau el poate începe să se arcuiască. Mama fiind alături de bebeluşul ei va avea un somn uşor, se va trezi, laptele ei va începe să curgă, iar bebeluşul calm, că stă la sân, mulţumit.Un bebeluş care a plâns înainte de a fi pus la sân e posibil să refuze să primească sânul chiar fiind lihnit de foame.
Mama şi bebeluşul trebuie încurajaţi să doarmă unul alături de celălalt în spital. Aceasta este şi o modalitate foarte bună pentru ca mamele să se odihnească în timp ce alăptează. Alăptarea trebuie să fie relaxantă, nu obositoare.
-Spălarea bebeluşului după naştere. Nu există nici un motiv pentru care bebeluşul trebuie spălat imediat după naştere, spălarea poate fi amânată pentru mai multe ore. Imediat după naştere, bebeluşul poate fi uscat, dar nu este o idee bună de a spăla sau de a şterge stratul cremos de pe pielea bebeluşului (vernix), care o protejează. Cel mai indicat este să se aștepte cel puţin până când mama şi bebeluşul au avut şansa de a începe alăptarea bine, bebeluşul venind la sân şi fiind poziţionat corect la sân. În plus, nu este indicat punerea unui scutec bebeluşului înainte de a fi hrănit, adeseori bebelușul devenind supărat din cauza lui. Mamele recunosc că, uneori, punerea scutecului le ajută să trezească bebeluşul. Nu este necesar să se trezească bebeluşul pentru a fi hrănit. Dacă bebeluşul este în contact cu mama lui atunci se va trezi când va fi gata şi va caută sânul. Un bebeluş care este hrănit bine va şti să-şi anunțe mama când este gata pentru următoarea masă. Hrănirea după ceas nu are sens.
-Apărătorile de sâni nu ar trebui să fie cunoscute de către bebeluş. Se pare că există unele controverse cu privire la existenţa "confuziei de mamelon". Astfel, în primele zile după naştere, când mama produce doar puţin lapte (de la natură), iar bebeluşul va primi un biberon (tot de la natură?) din care laptele va curge rapid, atunci bebeluşul poate prefera metoda de hrănire în care laptele curge repede: biberonul! Bebeluşilor le place ca laptele să vină repede. Apropo, nu există copil care să fie confuz în această privinţă. Confuzia între mamelon şi tetină are la bază o serie de probleme, incluzând faptul că bebeluşul nu prinde sânul atât de bine pe cât ar vrea şi nu poate beneficia bine de lapte şi/sau mama are mameloane rănite. Doar pentru că bebeluşul le ia pe "ambele" (sânul şi biberonul), asta nu înseamnă că biberonul nu are şi efecte negative. Deoarece acum există alternative disponibile pentru nevoia bebeluşului de a suplimenta (cană specială, seringă, tub ajutător şi degetul mamei) de ce ar fi necesare apărătorile pentru sân sau, chiar, biberonul?
- Nu există restricţii în ceea ce priveşte durata şi frecvenţa alăptării. Un bebeluş hrănit la sân, poziţionat bine la sân şi care bea laptele bine nu va sta cu orele la sân. Astfel, un bebeluş care stă perioade foarte lungi de timp la sân e posibil să nu fie poziţionat corect la sân, să nu fi prins bine sânul şi astfel să nu îşi ia tot laptele matern disponibil. Mama trebuie să ceară ajutor pentru ca bebeluşul să fie poziţionat corect la sân şi să folosească compresia sânului pentru a ajuta bebeluşul să primească lapte. Compresia sânului este foarte utilă în primele zile după naştere pentru a ajuta să curgă colostrul mai bine. Aşa că.....
nu o suzetă, nu un biberon, nu statul bebeluşului departe de mamăvor ajuta! Alăptarea foarte frecventă a bebeluşilor în primele zile de viaţă este normală şi temporară. De fapt, bebeluşii tind să fie hrăniţi foarte frecvent în primele zile după naştere mai ales seara sau pe timpul nopţii. Este normal şi ajută la stabilirea producţiei de lapte şi facilitează revenirea uterului mamei la normal. Poziţionând un bebeluş bine la sân, folosind compresia sânului şi menţinând contactul piele-pe-piele între mamă şi copil vor ajuta ca trecerea peste această perioadă de tranziţie să fie mult mai uşoară, mai lină.
-Suplimentele de apă, zahăr, apă îndulcită sau lapte praf rareori sunt necesare. Cele mai multe suplimente ar putea fi evitate prin poziţionarea corectă a bebeluşului la sân astfel încât să-şi ia tot laptele disponibil.Dacă mamei i se spune să suplimenteze de către cineva care nu a urmărit-o cum alăptează, trebuie să ceară ajutor de la cineva care ştie ce face. Sunt rare indicaţiile pentru suplimentare, dar adesea suplimentele sunt sugerate că fiind "comode" sau ca urmare a proastei politici a spitalului.Dacă suplimentele sunt necesare, acestea ar trebuie să fie date astfel încât să ajute alăptarea. Cel mai bun supliment este propriul colostrul. Prima oară este dificil de muls destul, deoarece chiar dacă se crede că nu este de ajuns pentru bebeluş mulgerea nu este tocmai uşoară când nu există destul lapte, cum e de aşteptat în primele zile.
-Mostrele de lapte praf şi literatura oferite de către companiile producătoare de lapte praf nu sunt daruri. Există un singur scop pentru aceste "daruri": obţinerea folosirii laptelui praf. Oferirea este foarte eficientă şi reprezintă o politică de marketing fără scrupule. Dacă proaspetele mămici primesc aşa ceva de la profesioniştii din sănătate ar trebui să-şi pună întrebări despre cunoştintele acestora despre alăptare şi susţinerea alăptării.
”Dar am nevoie de lapte praf pentru că bebeluşul nu se satură!”. Poate, dar, mai probabil, nu ai primit ajutor bun şi bebeluşul, pur şi simplu, nu primeşte tot laptele matern disponibil. Chiar dacă ai nevoie de lapte praf, nimeni nu ar trebui să-ţi sugereze o anumită marcă sau să-ţi ofere mostre gratuite. Caută ajutorul necesar! Mostrele de lapte praf nu sunt de ajutor!
În anumite circumstanţe, poate fi imposibilă începerea alăptării imediat după naştere. Cu toate acestea, cele mai multe "motive medicale" (medicaţie maternă, de exemplu) nu sunt motive reale pentru oprirea sau întârzierea alăptării, ci doar dezinformare.
Bebeluşii prematuri pot porni alăptarea mult, mult mai devreme de 34 de săptămâni, care pare a fi regulă în multe spitale. Studiile arată destul de clar că alăptarea bebeluşului prematur este mai puţin stresantă decât hrănirea lui cu biberonul. Din păcate, prea mulţi profesionişti din domeniul sănătăţii care se ocupă de bebeluşi prematuri nu par a şti acest lucru.

Bebeluşul nu prinde sânul/ Mama nu alăptează?
Dacă dintr-un motiv sau altul bebeluşul nu ia sânul după naştere, mama va începe să mulgă manual colostrul (de multe ori e mai eficientă mulgerea manuală decât orice altă pompă din spital) în decurs de 6 ore de la naştere sau de îndată ce bebeluşul arată evident că nu vrea să fie hrănit la sân.

Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=45:breastfeeding-starting-out-right&catid=5:information&Itemid=17

Contactul mamă-copil după naştere este important şi în alăptare

"Ajutați mamele să iniţieze alăptarea după o jumătate de oră de la naştere!”
"Mamele care au născut natural într-o maternitate e necesar să confirme că într-o jumătate de oră de la naştere copiii au avut contact cu pielea lor pentru cel puţin 30 de minute şi au primit ajutor de la un membru specializat în iniţierea alăptării. Cel puţin 50% dintre mamele care au născut prin cezariană e necesar să confirme că li s-au adus copiii într-o jumătate de oră de când ele se simt în stare, pentru a lua contact cu pielea lor."
(citat din “Criterii globale ale OMS/UNICEF pentru inițiativa “Spitalul prieten al copiilor”, 1992)”

Nou născuţii sunt separaţi la naştere de mamele lor şi nu sunt puşi la sân multe ore după aceea sau, uneori, se aşteaptă zile pentru ca laptele "să vină”. Această practică are un potenţial dăunător pentru alăptare, dar şi pentru relaţia mamă-copil, relaţie adesea numită "bonding”(LE: termenul tradus înseamnă angajament, nepotrivit în contex, aşa că îl voi lăsa în limbă engleză).
Contactul timpuriu al mamei cu copilul (“skin-to-skin”), precum şi posibilitatea de a alăpta în prima oră după naştere sunt foarte importante. Contactul piele pe piele şi suptul sunt strâns legate între ele.

Observaţiile lui Widstrom si al.(1987) asupra a 10 nou-născuţi şi ale lui Righard&Alade (1990) asupra a 38 nou-născuţi au arătat că bebeluşii care nu au fost sedaţi urmează un model previzibil de pre-alimentare dacă sunt ţinuţi la pieptul mamei după naştere, doar că timpul variază. Mişcarea a început după 12 până la 44 minute şi a fost urmată de supt spontan cu un bun ataşament după 27 până la 71 minute. Widstrom a observat că mişcările de supt au înregistrat un vârf după 45 de minute, ulterior au absentat de la o jumătate de oră până la 2 ore după naştere.

După cezariană, iniţierea alăptării poate fi întârziată. Condiţia contactului piele pe piele este, uneori, întârziată inevitabil, dar aceasta nu ar trebui să constituie o rutină. După cezariană cu anestezie locală, alăptarea poate fi iniţiată imediat de cele mai multe ori. Cu anestezie generală, alăptarea poate fi iniţiată în decurs de câteva ore, în momentul în care mama se simte conştientă.

Efectul contactului timpuriu piele pe piele mamă-copil asupra alăptării

Mai multe studii cvasi-experimentale au examinat influenţa contactului postnatal timpuriu asupra iniţierii şi continuării alăptării, iar în unele cazuri, aspecte ale interacţiunii mamă-copil.

Righard & Alade (1990) au studiat efectul timpuriu al contactului piele pe piele mamă-copil de la începutul alăptării. Au comparat două grupuri de nou-născuţi (decizia a aparţinut mamelor şi moaşelor): grupul “cu contact după naştere” şi grupul “separat după naştere”. Grupul “cu contact după naştere” (38 nou-născuţi) au avut imediat contact cu mama lor cel puţin o oră, iar 24 dintre nou-născuţi au supt corect după o medie de 49 minute. Grupul “separat după naştere” (34 nou-născuţi) a început contactul imediat după naştere, a fost separat 20 de minute mai târziu. Doar 7 dintre nou-născuţi au supt efectiv, diferenţa fiind semnificativă.

4 studii ale lui Sosa et al, 1976;Chateau & Wiberg, 1977a; Thomson, Hartsock & Larson, 1979; Ali & Lowry, 1981, au arătat faptul că contactul piele pe piele timpuriu duce la o creştere semnificativă a ratei alăptării de la 2 la 3 luni. Un studiu al lui Strachan-Lindenberg, Cabrera & Jimenez, 1990 a arătat un efect doar după o săptămână, iar alte 2 studii: Salariya, Easton&Cater, 1978; Taylor et al, 1985 nu au arătat nici un efect semnificativ.

Sosa et al.(1976) au studiat 40 de femei din Guatemala repartizate aleatoriu într-un grup cu contact timpuriu sau într-un grup de control, cu o vizită acasă. Grupul cu contact timpuriu a iniţiat contactul după ce placenta a fost eliminată, epiziotomia cusută şi a fost de 45 minute. Grupul de control a avut contact postpartum după 24 de ore. După 3 luni, 72 % din nou-născuţii din grupul cu contact timpuriu erau încă alăptaţi comparativ cu doar 42 % din nou-născuţii din grupul de control. Durata medie a alăptării a fost de 196 de zile pentru cei din grupul cu contact timpuriu şi 104 zile pentru cei din grupul de control.

Chateau & Wiberg (1977a) au studiat 40 de primipare din Suedia. Mamele au fost aleator puse într-un grup de control şi într-un grup de intervenţie cu “extra contact” (15-20 minute de supt şi contact piele-pe-piele dupa o oră de la naştere). La 3 luni, 58% din mamele din grupul de intervenţie cu “extra contact” încă alăptau comparativ cu 26% din grupul de control. Mamele din grupul cu “extra contact” au petrecut mai mult timp privind şi pupand copiii, iar copiii au zâmbit mai mult şi au plâns mai puţin.

Thomson, Hartsock & Larson (1979) au comparat efectul contactului timpuriu, iniţiat după 15-30 minute postpartum şi continuat 15-20 minute cu un contact de 5 minute după naştere şi reluat după 12-24 ore, la 30 primipare care intenţionau să alăpteze.
După 2 luni postpartum, alăptarea fără supliment a fost prezentă mai mult la cele din grupul cu contact timpuriu.

Ali & Lowry (1981) au comparat un grup cu contact de rutină (început după aproximativ 9 ore de la naştere) cu un grup cu contact timpuriu mama-copil ( 45 de minute imediat după naştere, reluat după 9 ore), un total de 74 de mame din Jamaica. Rata de alăptare a fost mare, de 6 săptămâni, la grupul cu contact timpuriu (74%) comparativ cu grupul cu contact de rutină (49%) şi de 12 săptămâni (57 % versus 27%).

Strachan-Lindenberg, Cabrera & Jimenez (1990) au studiat efectul contactului timpuriu, promovării alăptării şi rooming-in-ului asupra iniţierii şi continuării alăptării pe un număr de primipare din Nicaragua. 33 de mame au fost repartizate aleatoriu, imediat după naştere, la un grup de control (cu separare de 12-24 ore după naştere) şi la un grup cu contact timpuriu, imediat după naştere, pentru 45 de minute, apoi separaţi. După o săptămană alăptarea exclusivă era semnificativă in rândul grupului cu contact timpuriu, fără diferente majore si dupa 4 luni. Varsta mamelor nu a fost controlata, cu toate ca mai mult de jumatate erau adolescente.

Alte rezultate

Contacul mamei cu nou-nascutul imediat dupa nastere joaca un rol important in mentinerea comportamentului maternal la mamifere si exista dovezi ca este important si pentru oameni (Rosenblatt, 1994).

Widström et al (1990) au sugerat ca atingerea timpurie a sfarcului si areolei de catre copil (in termen de 30 de minute de la nastere) are influenta pozitiva asupra relatiei mama/copil in primele zile dupa nastere.

Initierea alaptarii devreme poate creste activitatea uterina post-partum si reduce riscul hemoragiei post-partum.Chua et al.(1994) au inregistrat activitatea uterina a 11 femei din Singapore, imediat dupa eliminarea placentei, inainte, in timpul si dupa alaptare sau stimularea manuala a sfarcurilor. Valoarea mediana a stimularii manuale a fost de 66% si a alaptarii de 93%.

Christensson et al (1992) au constatat că nou-născuţii care au luat contact cu mamele lor au avut temperatura axilară şi a pielii mai mare, nivelul de glucoză din sânge mai ridicat la 90 de minute şi au plâns mai puţin faţă de copiii care au stat lânga mamă, dar in alt pat.[...]

Concluzii

Contactul mamă-copil imediat după naştere creşte media alăptării. Este dificil de a face recomandări deorece timpul şi durata contactului timpuriu este diferită. 15-20 de minute de contact mamă-copil în prima oră de la naştere poate fi benefic. Suptul spontan poate apărea între 45 de minute şi 2 ore de la naştere, dar contactul mamă-copil ar trebui să înceapă cât mai devreme după naştere.
Dacă copilul este în contact strâns cu mama sa şi nu arată semne că ar fi pregătit să sugă, nu există motive de a fi forţat să o facă. Forţând copilul să sugă atunci când el nu este pregătit poate avea un efect advers asupra alăptării (Widstrom&Thingstrom-Paulsson, 1993).

Mama şi copilul nu ar trebui să fie separaţi după naştere, excepţie făcând cazurile când există un motiv medical inevitabil. După naştere este optim pentru copil să fie lăsat continuu cu mama sa şi să i se permită să se ataşeze spontan la sân ori de câte ori el arată semne că are disponibilitatea de a o face. O recomandare practică minimală ar fi ca după naştere contactul mamă-copil să înceapă în termen de o jumătate de oră şi să continue timp de cel puţin 30 minute.
Contactul timpuriu mamă-copil include şi atingerea sfârcurilor mamei cu efecte importante asupra comportamentului maternal şi a “bonding - ului”.
Contactul piele pe piele mamă-copil (“skin-to-skin”) imediat după naştere este foarte valoros şi trebuie încurajate atât mamele care vor să alăpteze, cât şi cele care nu intenţionează să o facă.

Sursa: Organizaţia Mondială a Sănătăţii – “Evidence for the Ten Steps to Successful Breastfeeding”, 1998.