Motive medicale acceptabile pentru a utiliza substituenţi ai laptelui matern

Copilul nu trebuie să primească lapte matern sau orice alt tip de lapte cu excepţia laptelui praf special dacă:
-are galactosemie clasică – e nevoie de o formulă de lapte praf fără glucoză;
-suferă de boala urinei cu miros de sirop de arţar – e nevoie de o formulă de lapte praf fără leucină, isoleucină şi valină;
-are fenilchetonurie – e nevoie de o formulă de lapte praf fără fenilalanină (uneori alăptarea este posibilă, dar cu monitorizare atentă).

Copilul pentru care alăptarea rămâne opţiunea cea mai bună de a fi hrănit, dar care are nevoie şi de alt supliment:
-cu greutate foarte mică la naştere (mai puţin de 1500 g);
-născut foarte prematur (mai mic decât vârsta gestaţională de 32 de săptămâni);
-născut cu risc de hipoglicemie datorat neadaptării metabolice sau creşterii cererii de glucoză (cel născut prematur, mic ca vârstă gestaţională sau cel care a experimentat stress semnificativ intrapartum hipoxic/ischemic, cel bolnav şi cel al cărui mamă are diabet dacă zahărul din sângele lui creşte ca răspuns al alăptării).

Mamele trebuie să evite alăptarea dacă:
-sunt infectate cu HIV(opţiunea cea mai apropiată pentru o mamă infectată cu HIV depinde de circumstanţele individuale incluzând statutul sănătăţii, dar luând în considerare serviciile de sănătate disponibile şi consilierea şi sprijinul pe care mama doreşte să le primească): dacă înlocuirea hrănirii cu lapte matern este acceptabilă, realizabilă, accesibilă, durabilă şi sigură. Hrănirea mixtă în primele 6 luni de viaţă (în paralel cu alăptarea copilul să primească şi alte fluide, formule de lapte praf sau alimente) trebuie evitată de către mamele infectate cu HIV.

Mamele trebuie să evite temporar alăptarea dacă:
-suferă de o boală severă care le determină să nu poată avea grijă de bebeluşul lor, de ex. sepsis;
-au virusul herpes simplex tipul 1: contactul direct al gurii bebeluşului cu leziunile mameloanelor mamei trebuie evitat până când leziunile active se vindecă;
-iau medicaţie:
-medicamente pshioterapeutice sedative, medicamente anti-epilepsie, opioide şi combinaţiile lor pot cauza efecte negative, ca de exemplu: somnolenţă şi probleme respiratorii, fiind mult mai bine dacă se evită folosirea lor şi pot fi înlocuite cu alternative mult mai sigure;
-a primit iod radioactiv 131 - este bine dacă se evită şi se poate înlocui cu alternative mult mai sigure – se întrerupe alăptarea 2 luni după primirea substanţei;
-a utilizat în mod excesiv iodina topică şi iodofore (povidone-iodină), în special pe răni deschise, poate duce la suprimarea tiroidei sau pot rezulta anomalii electrolitice la copilul alăptat şi trebuie evitate.
-e necesară chemoterapie citotoxică dacă mama a oprit alăptarea pe timpul terapiei.

Mamele pot continua alăptarea, dar au unele probleme de sănătate care sunt îngrijorătoare, ca de exemplu:
-abcesul mamar – alăptarea se continuă de la sânul neafectat; alăptarea la sânul afectat se reia odată ce tratamentul a început;
-hepatita B – copilul trebuie sa primească vaccinul pentru hepatită B în primele 48 de ore de la naştere sau cât mai curând posibil;
-hepatita C;
-mastita – dacă alăptarea devine foarte dureroasă, laptele trebuie muls pentru a preveni progresia;
-tuberculoza – mama şi copilul trebuie să ţină cont de ghidul naţional pentru tuberculoză;
-utilizarea de substanţe (mama care alege să nu renunţe la utilizarea acestor substanţe sau nu este în stare să renunţe ar trebui să caute sfaturi individuale despre riscuri şi beneficii ale alăptării depinzând de circumstanţele lor individuale) ca nicotina, alcoolul, ecstasy, amfetamine, cocaina şi stimulante înrudite – s-a demonstrat că au efecte negative asupra copiilor alăptaţi;
-alcoolul, opioidele, benzodiazepinele şi canabisul pot cauza sedarea mamei şi a bebeluşului.
Mamele trebuie încurajate să nu folosească aceste substanţe şi să primească oportunitatea şi suportul pentru a se abţine.

Sursa: OMS şi UNICEF