Substanţe chimice din teflon găsite în laptele matern

Produsele chimice utilizate pentru a fabrica teflonul, vasele pentru gătit şi ţesăturile rezistente la pete se răspândesc în întreaga lume şi apar în locuri surprinzătoare, începând cu fauna sălbatică şi terminând cu aprovizionarea cu apă potabilă. O echipă de cercetători, incluzând-o şi pe Kathleen Arcaro de la Universitatea din Massachusetts Amherst, a găsit aceste eşantioane suspectate ca fiind cancerigene în laptele uman de la mamele care alăptează din Massachusetts.

"Compuşii Perfluorinati sau PFC sunt găsiti în sângele nostru, inclusiv în sângele nou-născuţilor, dar acesta este primul studiu din SUA care a arătat apariţia acestora în laptele matern", spune Arcaro, un profesor din cadrul Departamentului de Ştiinţe veterinare şi animale. "Prin alăptare nu se expun copiii la o doză care să depăşească limitele recomandate, dar laptele matern ar trebui să fie considerat ca fiind o sursă suplimentară de PFC atunci când se stabileşte expunerea totală a unui copil."

Laptele matern a fost colectat pentru o parte în curs de desfăşurare a studiului lui Arcaro: examinarea legăturii dintre expunerile la mediu şi riscul de cancer mamar. Analizele chimice au fost efectuate în laboratorul din Kuruntachalam Kannan, New York State Department of Health. Rezultatele sunt programate pentru a fi publicate în “Environmental Science and Technology“. Această cercetare a fost susţinută de “Centers for Disease Control and Prevention and the National Institute of Environmental Health Sciences”.

Mostrele de lapte au fost colectate în anul 2004, de la 45 mame care alăptau, din Massachusetts şi s-au analizat 9 tipuri diferite de PFC. Perfluoroctan-sulfonat (PFOS), utilizat pentru a face ţesăturile rezistente la pete, a fost găsit în cea mai mare concentraţie în laptele matern, urmat de acidul perfluoro-octanoic (PFOA), utilizat pentru vasele de teflon. În medie, fiecare litru de lapte cuprinde 131 miliarde/gram de PFOS şi 44 miliarde/gram de PFOA. Cantitatea de PFC pe care sugarii ar consuma-o în fiecare zi nu depăşeste doza totală zilnică admisă de U.K. Food Standards Agency Committee on Toxicology, care s-a bazat pe o analiză a studiilor curente de toxicologie.

Arcaro avertizează că aportul recomandat de PFC bazat pe valorile zilnice totale ar trebui să fie interpretat cu precauţie, deoarece nu există un consens asupra acestor valori care sunt derivate din studiile pe rozătoare. Mamele trebuie să compare, de asemenea, riscurile alăptării cu beneficiile, care includ o mai bună nutriţie şi o mai bună dezvoltare a sistemului imunitar şi de apărare împotriva infecţiilor a copilului.

Laptele matern a fost pentru prima dată studiat pentru a vedea cum concentraţiile de PFC se schimbă în timp. Concentraţiilor totale de PFC şi concentraţia de PFOS au crescut în primele şase luni de aăptare. "Acest lucru poate fi legat de creşterea ingestiei de alimente de către mamă pentru a răspunde cerinţelor de energie pentru alăptare, precum şi schimbările din dieta mamei care alăptează", spune Arcaro. "Într-un studiu canadian a fost demonstrat că dieta contribuie cu 61% la aportul zilnic total de PFC al unei persoane."

Surse de PFC includ ambalajele rezistente la grăsime, cum ar fi pungile de floricele pentru microunde şi cutiile de pizza, precum şi peştii şi alte animale care conţin aceste substanţe chimice. Expunerea poate veni, de asemenea, de la produse de îngrijire personală, inclusiv aţă dentară şi sampon.

PFC-urile sunt substanţe chimice persistente care pot rezista în mediu şi în corpul uman ani de zile, fără a fi distruse. Mai multe studii au arătat prezenţa lor în sângele nou-născuţilor colectat imediat după naştere şi la copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani, care au avut niveluri sanguine similare cu cele găsite la adulţi.

Aceste studii au condus echipa către o investigatie a alăptării ca o sursă de PFC, informaţii care vor fi necesare pentru a determina sursele şi magnitudinea de expunere la sugari şi copii şi dacă PFC are un efect asupra naşterii.

Sursa