Advocacy Group: Mothers Have Right To Expose Milk-Engorged Breasts In Public

La Leche League România

Am marea plăcere de a vă anunţa că începând de ieri am fost acreditată: consultantă La Leche League România. Am o experienţă de 4 ani în alăptare, oferită de dragul meu copil (şi încă nu am încheiat-o), 1 an şi jumătate de formare La Leche League International şi 2 ani în care am oferit informaţii despre alăptare.

Organizaţia La Leche League International este reprezentată în România de 2 consultante în alăptare: Anna Bruncsak şi Roxana-Mirela Duduş. Alte 2 consultante sunt în curs de acreditare - le urez mult succes!

Gata cu anonimatul pe acest blog

De azi, în urma numeroaselor comentarii care jignesc şi acuză mămicile care alăptează în cel mai extremist şi urât mod, am hotărât să nu mai permit publicarea comentariilor sub anonimat. Am constatat, încă odată, că marea majoritate a românilor sunt lipsiţi de educaţie în ceea ce priveşte alăptarea, cel mai natural şi normal mod de a hrăni un bebeluş.

Sprijin pentru Ana Măiţă, sprijin pentru alăptare!

Mesajul unei mame:

"Nu caut senzationalul si tabloidizarea - daca as
fi cautat-o credeti-ma ca puteam sa ma umplu de bani vanzandu-mi
povestea nasterii pe la tabloide sau emisiuni de scandal. Am incercat
...insa sa o mediatizez intr-un mod civilizat astfel incat sa trag un
semnal de alarma serios asupra lipsei de optiuni la nastere si totodata
sa dau un semnal mamelor si viitoarelor mame ca au dreptul la optiuni
si respect in cadrul nasterii. Am infiintat Asociatia 'Mame pentru
Mame' si m-am dedicat trup si suflet promovarii drepturilor gravidelor
si mamelor.

In acest sens, am fost INVITATA de revista Mami si trustul
Sanoma-Hearst la targul organizat de ei pentru gravide, mame si copii
din acest weekend pentru a sustine o serie de seminarii despre nastere
in schimbul carora ei ne dadeau posibilitatea sa ne promovam fara a
plati stand. In acest cadru, in timpul zilei de Vineri dupa ce imi
desfasurasem timp de 2 ore activitatea promotionala, m-am asezat pe un
scaun intr-un colt ca sa imi alaptez copilul de 11 luni. Il alaptam
decent pe sub bluza iar toate mamele si vizitatorii care ma vedeau imi
zambeau si unii chiar ma felicitau pentru treaba asta. In timp ce
alaptam a venit la mine un INDIVID care, fara sa se prezinte m-a somat
sa nu mai alaptez in acel loc. I-am spus ca am materialele acolo si nu
pot pleca. Discutia se ducea intre un barbat in picioare si o femeie
singura pe un scaun si cu un copil la san. A continuat sa ma agaseze si
sa ma someze sa incetez alaptarea in acel loc si sa ma trimita la un
loc special de alaptare. Nu s-a prezentat cand l-am intrebat cine este
doar mi-a fluturat zemflemitor legitimatia pe care scria ORGANIZATOR in
fata spunandu-mi ca el face legile acolo. I-am repetat ca nu pot pleca
deoarece

1. sunt singura si nu pot lasa materialele nesupravegheate (aveam o plasma, roll-up bannere, etc)

2. Locul de alaptare nu era semnalizat sau anuntat in vreun fel

3. Scopul locului de alaptare este sa protejeze mamele care au reticente
in a alapta in public iar restul mamelor care nu au probleme de acest
gen au dreptul sa alapteze unde doresc.

Repet - aceasta discutie halucinanta avea loc in cadrul Targului
Oraselul Mami !!! targ organizat de revista Mami !!! vizitatorii erau
aproape exclusiv mame cu copii mici si gravide. Era ultimul loc unde ma
asteptam sa fiu hartuita pentru ca imi alaptez copilasul in public. In
concluzie, acest individ m-a amenintat de mai multe ori ca ma da afara
daca nu incetez alaptarea in public iar eu i-am explicat ca nu este
normala o astfel de atitudine in njci o situatie dar cu atat mai putin
in cadrul unui eveniment care se vrea dedicat bunastarii mamelor si
copiilor. Concluzia este ca acest INDIVID m-a dat afara iar astazi cand
l-am anuntat ca astept scuze de la el a continuat sa ma trateze
agresiv. Eu fiind in continuare cu cel mic m-am asezat sa-l alaptez iar
INDIVIDUL a chemat un Security care s-a postat langa mine amenintator
ca sa ma intimideze. Dupa ce am plecat am aflat ca a pus un afis in
locul unde statusem eu pe care indicat locul special de alaptare
(probabil incropit la repezeala intr-unul din standuri)

Voi decideti daca o astfel de atitudine este acceptabila, in general, fata
de o femeie cu un copil la san oriude s-ar afla cu atat mai mult in
cadrul unui eveniment CREAT si DEDICAT pentru bunastarea gravidelor,
mamelor si copiilor lor.

Voi decideti CAT TIMP mai acceptam abuzul asupra mamelor si gravidelor.
Eu una am decis. Maine ma duc acolo pentru un protest pasnic 'nurse-in' chiar daca voi fi SINGURA.
Sper sa nu se intample asa ceva nici uneia dintre voi - daca vi se va
intampla insa sa stiti ca eu si 'Mame pentru Mame' va vom fi alaturi.


Ii multumesc din suflet Irinei de la ANNA si Roxanei de la LLL pentru suport.

cu revolta si sinceritate,

Ana Maita
Presedinte ONG 'Mame pentru Mame'"

Mâine, duminică 21 noiembrie, ora 12, vă aşteptăm la sala Dalles, să o susţineţi pe Ana Măiţă, preşedintele Asociaţiei Mame pt Mame. Ana a fost admonestată pentru că a alăptat în public la un eveniment organizat de revista Mami la sala Dalles. Acum, ne aşteaptă în numar cât mai mare pentru a cere respect pentru drepturile noastre şi ...ale copiilor noştri!
Vă aşteptăm mâine, 21 noiembrie 2010, la ora 12 în faţă la sala Dalles!!

Detalii si aici:
http://mamepentrumame.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=96%3Amame-pentru-mame-si-active-center-va-asteapta-la-oraselul-mami-pentru-a-promova-alaptarea-libera&catid=39%3Aevenimente&Itemid=30

Consolidarea relaţiei cu bebeluşul

Contactul piele pe piele

Reprezintă o metodă de îngrijire pentru nou-născuţi ce implică punerea copilului pe pieptul mamei. Prin contact cu corpul copilului, mama stimulează căldura şi mediul prenatal. Deşi beneficiile contactului piele pe piele, atât pentru sugarii prematuri, cât şi pentru cei născuţi la termen au fost intens cercetate mai puţină atenţie a fost acordată efectelor asupra mamei şi a relaţiei în curs de dezvoltare, mamă-copil.



O echipă multidisciplinară de cercetători şi practicieni din Nova Scotia, Canada, a efectuat un studiu pentru a analiza impactul contactului mamă-copil, piele pe piele, asupra relaţiei în curs de dezvoltare mamă-copil. DVD-ul, "Consolidarea relaţiei cu bebeluşul: Ghidul părinţilor" şi " Îmbunătăţirea relaţiei cu bebeluşul: rezultatele studiului asupra contactului piele pe piele", a evidenţiat rezultatele acestui studiu împreună cu experienţele mamelor şi taţilor despre îngrijirea copiilor.

DVD-urile şi ghidul de însoţire au fost create pentru părinţi şi proaspeţii părinţi, precum şi pentru specialiştii în îngrijire perinatală care sprijină şi au grijă de ei în această perioadă importantă.

Acest link vă permite să vizionaţi 2 filme, e necesară salvarea lor pe pc-ul personal, despre contactul piele pe piele şi rolul lui în relaţia mamă-copil, precum şi ghidul ce însoţeşte dvd-urile.

Vizionare plăcută!

Alăptarea - din experienţa vedetelor

Super video!

Relactaţia (8)

Tradus de Mihaela Ionescu (cu mulţumiri!)

Monitorizarea aportului de hrană

Verificarea creşterii în greutate

Cântărirea regulată reprezintă cel mai bun mod de a determina dacă bebeluşul mănâncă suficient. Este important să vă asiguraţi că bebeluşul ia suficient în greutate pe parcursul unei săptămâni sau chiar mai mult. Unii bebeluşi sunt “fericiţi să flămânzească” şi pot părea mulţumiţi şi fără să ia în greutate.

De obicei, cântărirea o dată pe săptămână este suficientă şi satisfăcătoare. “Proba suptului” - cântărirea înainte şi după alăptare - sau cântărirea mai des de o dată pe săptămână nu sunt necesare pentru bebeluşii născuţi la termen şi în cele mai multe cazuri acest lucru creşte anxietatea mamei. Cu toate acestea, cântărirea frecventă a bebeluşilor cu greutate mică la naştere s-a dovedit a linişti mamele şi a le întări încrederea.

Cântărirea ar trebui să confirme că bebeluşul ia în greutate cel puţin 125 grame pe săptămână sau 500 de grame pe lună după primele 10 zile de la naştere.

Părinţii foarte atenţi pot observa că hainele vin mai bine pe bebeluş sau chiar îi ramân mici, ceea ce este tot un semn de creştere în greutate.

Modificări apărute o dată cu creşterea producţiei lactate

Mamele pot observa modificări ale sânilor, care devin mai plini sau mai fermi, pot apărea scurgeri de lapte sau se obţine lapte prin muls. Cel mai important semn al creşterii producţiei lactate este faptul că bebeluşul consumă tot mai puţin supliment însă continuă să crească în greutate. Dacă mama foloseşte un sistem de suplimentare în timpul alăptării sau întâi alăptează şi apoi oferă supliment, este uşor de văzut cât consumă bebeluşul. Acest lucru, însă, nu este valabil pentru o perioadă scurtă de timp, deoarece cantitatea de supliment poate varia de la o zi la alta. De exemplu, în timpul unui puseu de creştere, un bebeluş poate consuma o cantitate mai mare de supliment pentru câteva zile. Cu toate acestea, pe parcursul unei perioade mai lungi se poate observa o tendinţă clară înspre scăderea cantităţii de supliment.

Scaunele şi urinările

Acestea pot indica zilnic dacă bebeluşul manâncă suficient. Urinarea frecventă (6 scutece ude sau mai multe, cu urină deschisă la culoare, diluată) arată un aport adecvat de lichide. În primele 4 săptămâni, majoritatea bebeluşilor alăptaţi au scaune moi, de culoare galbenă spre maro, de mai multe ori pe zi (5-6). După prima lună, frecvenţa se poate reduce la o dată pe zi sau chiar la 7-10 zile. În acest caz, scaunul va fi în cantitate mai mare. Consistenţa şi culoarea se modifică o dată cu diversificarea, cam la jumătatea primului an de viaţă. Bebeluşii hrăniţi artificial au scaune mai tari. Pe măsură ce creşte producţia de lapte, mama poate observa modificări ale scaunelor bebeluşului, acestea devenind mai moi, asemănătoare cu cele ale bebeluşilor alăptaţi exclusiv.

Activitatea

Nivelul de activitate al bebeluşului poate fi un semn că mănâncă suficient lapte. Un bebeluş care se trezeşte spontan la fiecare 2-3 ore pentru a se hrăni, suge viguros şi îi mai rămâne energie pentru interacţiune socială potrivită vârstei, cel mai probabil mănâncă suficient lapte. Un bebeluş care nu primeşte suficient lapte poate părea foarte liniştit deoarece nu are energia pentru a insista să fie hrănit.

Evaluarea producţiei lactate

O dată ce se declanşează producţia lactată, trebuie stabilit cât din aportul de hrană este format din lapte matern. Un mod util de a stabili cu aproximaţie este prin scădere, după cum urmează:
1. Estimaţi necesarul total de hrană al bebeluşului în funcţie de greutate.
2. Scădeţi cantitatea de supliment.
Diferenţa reprezintă, cu aproximaţie, cantitatea de lapte matern pe care o mănâncă, deci tot atât cât produce mama.


Scăderea cantităţii de supliment

Cantitatea de supliment necesară
Prioritatea principală pentru toţi bebeluşii o reprezintă un aport adecvat de nutrienţi necesari pentru dezvoltarea creierului şi a întregului organism. Pentru mamele care relactează sau induc lactaţia este esenţial să vadă că bebeluşii lor se dezvoltă normal pe măsură ce se stabileşte alăptarea. A continua suplimentarea, în cantităţi mari sau pentru o perioadă mai lungă de timp decât este absolut necesar, este de preferat reducerii lor prea mult sau prea repede.

Iniţial, unui bebeluş trebuie să i se ofere cantitatea maximă de supliment recomandată în funcţie de greutate (150 ml de substituent diluat corect per kilogram-corp, per zi), fie prin intermediul unui sistem de suplimentare a hranei, fie cu o cană sau cu o lingură. Pe măsură ce creşte producţia lactată, suplimentul poate fi redus, de obicei cu 50 ml pe zi la fiecare câteva zile.

Cum să reduceţi suplimentul

În anumite cazuri bebeluşul arată că are nevoie de mai puţin refuzând să ia suplimentul sau să sugă de la al doilea sân. Acest lucru poate fi observat destul de uşor atunci când se foloseşte un sistem de suplimentare a hranei.

În alte cazuri, mama trebuie să încerce să reducă suplimentul. Suplimentul trebuie redus suficient de mult astfel încât să încurajeze bebeluşul să sugă mai viguros şi/sau mai des şi să stea mai mult la sân, dar nu atât de mult încât bebeluşul să devină prea flămând sau pasiv pentru a se hrăni în mod corespunzător.

Un mod potrivit de a reduce suplimentul este următorul:
- Reduceţi cantitatea totală de supliment oferită în 24 de ore cu 50 ml.
- Cei 50 ml pot fi împărţiţi la mai multe mese: de exemplu, reduceţi 5 mese suplimentare cu câte 10 ml fiecare, sau reduceţi două mese cu câte 25 ml fiecare.
- Continuaţi cu această cantitate pe parcursul a câteva zile.
- Dacă bebeluşul arată, prin comportament, că primeşte suficient lapte şi dacă, după o săptămână, a luat în greutate 125 g sau mai mult, reduceţi din nou suplimentul cu aceeaşi cantitate.
- Dacă bebeluşul dă semne de foame sau dacă nu a luat în greutate la sfârşitul săptămânii, nu reduceţi şi mai mult suplimentul - continuaţi cu aceeaşi cantitate pentru încă o săptămână.
- Dacă bebeluşul dă în continuare semne de foame sau nu ia corespunzător în greutate după încă o săptămână, creşteţi cantitatea din nou, la cea dinainte de reducere.

Există mai multe rutine ce pot fi folosite pentru suplimentarea hranei şi mamele trebuie încurajate să o folosească pe cea cu care se simt cel mai confortabil. Multe preferă să suplimenteze doar anumite mese şi să alăpteze exclusiv la altele. Un model des folosit este acela de a alăpta exclusiv dimineaţa şi noaptea, când sânii sunt mai plini, şi de a oferi supliment în timpul zilei. Un alt model este de a suplimenta o masă da, una nu. În anumite cazuri este necesară suplimentarea meselor până la începerea diversificării.


Concluzie

Studiile despre relactare variază ca amploare, metodă şi context cultural. Principalele preocupări ale cercetătorilor au fost rezultatele pe termen scurt şi pe factorii care determină succesul procedurii. Bebeluşii monitorizaţi după relactare au luat normal în greutate. Cu toate acestea, monitorizarea nu a continuat mult după vârsta de 4 luni. Curând după această vârstă este de aşteptat ca bebeluşii să înceapă diversificarea. În orice caz, continuarea alăptării este de o importanţă majoră pentru aceşti bebeluşi, deoarece mulţi dintre ei au avut perioade de boală şi creştere mică în greutate atunci când alăptarea a fost întreruptă.

Pot fi trase câteva concluzii clare şi foarte importante:

- Relactarea este posibilă şi practică pentru aproape orice femeie, atâta timp cât primeşte sprijinul şi motivarea necesare. Vârsta, experienţa anterioară în alăptare precum şi perioada de întrerupere sunt factori mai puţin relevanţi.

- Într-un mare număr de studii, majoritatea mamelor încep să producă lapte în aproximativ o săptămână. În jur de jumătate dintre mame reuşesc să alăpteze exclusiv într-o lună. Un număr mai mare de mame care au dat naştere bebeluşilor alăptează exclusiv, comparat cu numărul mamelor adoptive.

Principalele cerinţe pentru a relacta sunt:

- Mama sau mama adoptivă trebuie să primească motivarea, educaţia şi sprijinul potrivit. Ea poate fi motivată fie de avantajele nutriţionale şi de sănătate pentru bebeluş sau de efectul benefic asupra relaţiei sale cu bebeluşul.
- Alăptarea frecventă, atât ziua cât şi noaptea. Mulţi bebeluşi doresc să sugă de prima dată când sunt puşi la sân. Alţii au nevoie să fie ajutaţi să se ataşeze la sân şi să înceapă să sugă.
- Ajutor specializat pentru mamă, mai ales dacă bebeluşul nu vrea şi are nevoie sa fie ajutat să sugă. Personalul medical ar trebui instruit pentru a oferi ajutorul specializat necesar.
- Sprijin continuu şi încurajare pentru mamă sau mama adoptivă din partea personalului medical, folosind metode de consiliere potrivite pentru a construi şi susţine încrederea în propriile forţe. Acesta este probabil una dintre cele mai importante sarcini ale lor în sprijinirea mamelor care relactează.
- Sprijin din partea familiei şi a prietenilor. Tatăl natural sau cel adoptiv poate juca un rol determinant.
- Medicamentele (galactofore) ar trebui folosite numai dacă lactaţia nu s-a instalat după 2 săptămâni de aplicare a metodelor fiziologice adecvate. Eficienţa medicamentelor nu a fost dovedită şi nu sunt necesare în mod obişnuit. Ele nu ar trebui să înlocuiască tehnicile fiziologice şi sprijinul emoţional neîntrerupt.

Programele de promovare a alăptării ar trebui să se asigure cu prioritate că mamele primesc ajutorul adecvat şi sprijin pe tot parcursul sarcinii şi în perioada post-partum pentru a le da posibilitatea să alăpteze în mod optim încă din momentul naşterii. Cu toate acestea, va exista întotdeauna un număr de mame care, din motive precum boala, naşterea prematură, introducerea timpurie a suplimentelor sau pur şi simplu gestionarea incorectă a alăptării, ajung să întâmpine dificultăţi în alăptare şi au nevoie de ajutor pentru a relacta. Atunci când un bebeluş este adoptat, în situaţii normale sau de urgenţă, relactarea sau inducerea lactaţiei poate fi cea mai bună metodă de hrană pentru bebeluş. Această procedură ar trebui să reprezinte o procedură medicală standard. Reprezentanţii medicali ar trebui identificaţi şi instruiţi ca şi consultanţi în alăptare şi sprijiniţi în implementarea abilităţilor necesare pentru a ajuta mamele să relacteze.


Cum să ajutaţi o femeie să relacteze

- Explicaţi-i de ce este important pentru bebeluş să fie alăptat exclusiv şi ce trebuie să facă pentru a creşte producţia de lapte. Explicaţi-i că este nevoie de multă rabdare şi perseverenţă.
- Insuflaţi-i încrederea că va reuşi. Ajutaţi-o să creadă că va produce suficient de mult lapte pentru bebeluşul ei. Încercaţi să vorbiţi şi să o vizitaţi des - în fiecare zi, dacă este posibil.
- Asiguraţi-vă că se hrăneşte corespunzător şi bea suficiente lichide.
- Încurajaţi-o să se odihnească mai mult şi să încerce să se relaxeze atunci când alăptează.
- Explicaţi-i că ar trebui să ţină bebeluşul aproape, să-i ofere contact piele-pe-piele cât mai mult timp şi să îl îngrijească, pe cât posibil, singură. Bunicii şi alţi membri ai familiei pot ajuta prin a prelua alte responsabilităţi, dar este necesar să nu se implice în îngrijirea bebeluşului în acest moment. Mai târziu o pot face din nou.
- Explicaţi-i că cel mai important lucru este să lase bebeluşul să sugă cât mai mult - de cel puţin 8-10 ori în 24 de ore, chiar şi mai mult dacă doreşte. Câteodată bebeluşul este mai dispus să sugă atunci când este adormit.
* mama poate să-i ofere sânul la fiecare două ore
* este bine să-l lase să sugă ori de câte ori îşi manifestă interesul
* este bine să-l ţină la fiecare sân mai mult timp ca înainte
* este bine să doarmă cu el şi să-l alăpeze şi noaptea
* discutaţi despre cum trebuie hrănit bebeluşul până când se instalează lactaţia şi cum să reducă suplimentele pe măsură ce creşte producţia lactată

- Arătaţi-i cum să hrănească bebeluşul din cană (nu din biberon). Nu este recomandată folosirea suzetei.
- Dacă bebeluşul refuză să sugă la un sân care nu produce foarte mult lapte, ajutaţi mama să găsească un mod de a-i da lapte bebeluşului în timp ce suge (cu un sistem de suplimentare a hranei, un picurător sau o seringă).
- Pentru primele zile, bebeluşului i se va da cantitatea maximă de supliment recomandată pentru greutatea lui (150 ml per kg per zi) sau aceeaşi cantitate pe care o primea şi înainte. Imediat ce se instalează secreţia lactată, se poate începe reducerea cantităţii zilnice de supliment cu 50 ml o dată la câteva zile.
- Verificaţi creşterea în greutate a bebeluşului şi cantitatea de urină, pentru a vă asigura că primeşte suficient lapte.
* dacă nu primeşte suficient, nu mai reduceţi cantitatea de supliment pentru câteva zile
* dacă este necesar, creşteţi cantitatea de supliment pentru o zi sau două.

Dacă alăptarea nu a fost întreruptă complet, în cele mai multe cazuri producţia de lapte creşte în câteva zile. Dacă alăptarea a fost întreruptă, poate dura 1-2 săptămâni sau chiar mai mult până când mama produce suficient lapte.

www.who.org

Despre nasterea constienta - invitatie la eveniment

"Natura a creat totul perfect iar in ceea ce priveste maternitatea avem inca o dovada. Nasterea copiilor nu trebuie sa fie o experienta dura, insuportabila ci poate fi o experienta deosebit de placuta si extazul sa fie imaginea care ii vine in minte, corp oricarei femei care se gandeste sa nasca.


Din momentul din care nasterea si sarcina au devenit o chestiune pur medicala, femeile par sa fi uitat usor, usor de faptul ca nasterea naturala nu este o boala care trebuie tratata, ci dimpotriva, poate fi o frumoasa sarbatoare in viata unei familii: aceea de a primi cu bratele deschise o noua viata in mijlocul lor.

Femeile nasc de milioane de ani. Felul în care se întâmplă naşterea," instructajul " pe care fiecare din viitoarele mame îl primescare mare legatura si cu aşteptările lor atât de diferite.Unele persoane ii promit viitoarei mamici că n-o să simţa nimic, alţii spun că cel mai bine e să simta Totul,iar asta uneori poate crea multa anxietate fata de necunoscutul experientei.


Nasterea cuprinde dincolo de aspectul sau medical, pur biologic si o dimensiune initiatica, înseamnand trecerea de la o stare la alta, de la un statut la altul. Nasterea pentru o femeie poate fi interpretata ca întâlnirea cu sine.

Graviditatea este o calatorie a carei destinatie e nasterea unei noi fiinte. Prin nastere nici o femeie nu va mai fi niciodata aceeasi: ea primeste identitatea de mama si prin asta absoarbe si emana în acelasi timp toată bogatia lumii, care este curgerea libera a iubirii neconditionate.

"Stanislav Grof a descoperit faptul ca, tindem să ne imaginam procesul nasterii în termenii experientei pe care am avut-o la nastere. Deci, propria experienta a mamei de a se fi nascut da forma expectatiilor de a avea un copil, cu cât mai rea a fost propria nastere cu atât teama de a naste este mai mare. Aceasta idee o regasim si într-un studiu realizat de catre prof. Zichella si colaboratorii sai la o maternitate din Roma care arata că femeile sunt mai predispuse spre nasteri usoare atunci când au învatat mai întâi povestea propriei nasteri.

Cel de-al doilea pas spre o nastere extatica îl reprezinta eliberarea de temeri, rusine, vinovatie prin dezvoltarea sentimentelor intuitiei, vietii interioare, prin atingere, miscare, cântec si vorbire.

Frederick Leboyer, cel care a introdus conceptul de nastere fara violenta a adus urmatoarele inovatii: a redus intensitatea luminii, a creat o atmosfera lipsita de zgomote, linistita, a lasat cordonul ombilical intact atâta timp cât e necesar si a pus bebeluşul pe abdomenul mamei imediat dupa nastere. Apoi a asteptat linistirea bebelusului masându-l usor, pasul urmator fiind o baie calda, la temperatura mediului intrauterin de care beneficiaza atît mama cât si copilul .

Atunci când o femeie naste, ea renaste, ea merge înapoi la propria nastere si chiar dincolo de ea. Micul sine se transforma în Sinele real, în totalitate, în unul si toti. Trecând prin aceasta experientacomplet noua ea ajunge la disparitia egoului. Ea este ea însasi si în acelasi timp totul. Ascultând sunetul pur nu este ca si cum ai asculta muzica, Vivaldi de exemplu, sunetul perfect include în el toate armoniile, el reprezinta toate sunetele asa cum curcubeul include toate culorile.


Pe de alta parte, femeile se pot simti pasive si înstrainate, incapabile sa se concentreze, distrase de mediul nou, întrerupte de personalul medical si chiar de prezenta altor femei în travaliu. O proasta experienta este o proasta introducere la rolul de mama. De asemenea, nasterea nu are nevoie de observatori straini. Exista numai două corpuri în libertate, două corpuri salbatice ascultându-se unul pe celalalt, mama si copilul. În simbioza ele încep nasterea. Mama cunoaste din instinct progresia copilului. Corpul ei cunoaste, stie, cum sa se legene sau sa-i conduca soldurile în pozitia corecta pentru a compensa orice pozitie a copilului sau, pentru a elibera ceea ce este dificil pentru copil. Organismul ei corecteaza poziţia cu fiecare împingere pentru a satisface nevoile copilului de respiratie si miscare.

Beneficiile travaliului în locul special destinat nevoilor cuplului sunt de-o valoare inestimabila: Este unic, nici un loc nu e la fel. Femeia se poate simti total dezinhibata atunci când doreste sa faca zgomote sau daca vrea sa-si îndeparteze hainele, ea poate alege orice loc din casa pe care-l considera potrivit pentru acest eveniment. Lipsa inhibitiilor furnizeaza curgerea liberă a ocitocinei. De fapt atunci când femeia se află acasa împreuna cu sotul ei ea îsi poate exprima pe deplin sexualitatea, nasterea fiind prin esenta o experienta sexuala. Sexul în timpul stadiilor timpurii ale travaliului este benefic deoarece lichidul seminal contine hormonul relaxina la cel mai înalt nivel, care întinde, relaxeaza ligamentele pelviene si înmoaie cervixul.

Mai mult, sarutul profund relaxeaza fata mamei si alte elemente ale anatomiei sale, atingerile tandre, soaptele, sustinerea privirii si mirosurile corpului, toate contribuie la eliberarea ocitocinei, ce conduce la contractii uterine sub forma contractiilor orgasmice sau a contractiilor travaliului.

Pentru un numar crescând de femei nasterea este într-adevar un moment de vârf emotional, fizic si spiritual. În spitale, de multe ori femeilor în travaliu li se spune sa stea jos atunci când si-ar dori sa se plimbe sau sunt supuse diferitelor teste medicale atunci când simt nevoia sa fie singure. Atunci când o femeie se afla acasa împreuna cu sotul ei ea se afla în elementul ei, locul cel mai propice travaliului. Ea este capabila sa-si asculte vocea interioara care-i dicteaza pozitia cea mai adecvata. Nasterea erotica este opusul nasterii medicalizate, mamele care dau nastere liber, neasistate se pot conecta la sursa creatiei.

A da nastere este similar cu originea stelelor. Cu alte cuvinte stiu acum ce a simtit Dumnezeu când a dat nastere universului. Nasterea extatică dizolva iluzia separarii si integrarii dualitatii vietii, femeile care trec printr-o astfel de traire devin pe deplin constiente ca energia sexuala si cea spirituala sunt aceeasi forta a vietii. O femeie ce naste se afla într-o stare de "creatie", ea se naste pe ea însasi, naste copilul, lumea."

Ce este nasterea extatică sau mai bine spus ce este extazul?

Calea spre extaz se contureaza în primul rând când femeia învata cum să "pluteasca" prin experienta nasterii, frica si durerea transformându-se în excitare. Dacă femeia poate sa se identifice cu contractiile în loc de a ramâne prizoniera egoului ce le experimenteaza drept o amenintare coplesitoare atunci nasterea devine o experienta vie, erotica, plină de emotionalitate si spiritualitate atât pentru mama cât si pentru copil.

Antropologul Sheila Kitzinger crede ca daca i se permite femeii să raspunda în mod natural travaliului, respiratia ei va corespunde aceleia care apare în cazul excitarii sexuale şi a orgasmului. Din pacate, exista o suprimare a acestor raspunsuri naturale în travaliu ( din cauza practicilor spitalicesti, a rusinii pierderii controlului si datorita atitudinilor culturale toate acestea conducând la mai multa durere."-

Prep. univ. TEODORA ANGHEL- Asociaţia Română de Psihologie Transpersonală, 2003

Întrebarea „Cum vrei să naşti?“ ar fi ridicat sprâncene nedumerite acum 200 de ani. Astăzi e reală. Cum vrei să naşti?

In filmuletul de alaturi cateva femei impartasesc despre experienta nasterii intr-o maniera cu totul extatica si foarte diferita poate de perceptia generala a ceea ce inseamna si este cunoscut in societatea actuala ca a da nastere.

http://www.youtube.com/watch?v=7yDLJ9PtJw8

Invitatia pentru aceasta intalnire a fost lansata de Asociatia de Terapii Transpersonale si Cartile Elena Francisc, impreuna cu Active Center si Mame pentru Mame, cu sprijinul nepretuit al Casei Satya.

Doresc sa treaca dincolo de limbajul standardizat al clinicilor, dincolo de prejudecati, rusine si teama si sa vorbeasca deschis despre nastere si despre implicatiile pe care aceasta experienta extraordinara le are atat pentru mamica, cat si pentru bebelus.

Nasterea este o experienta a trupului, a inimii si a spiritului, este experienta care ne deschide poarta catre lumea fizica, iar de calitatea acestui prim pas depinde mult capacitatea noastra de a ne asuma ulterior, atat inaltimile spiritului cat si densitatea materiei.

Nasterea este o experienta sacra, care poate deveni cu adevarat mistica si extatica daca alegem sa o traim constient, urmandu-ne ghidul interior si abandonandu-ne cu toata fiinta adevaratei noastre Naturi. Stim ca in momentul nasterii femeia este imbaiata intr-un adevarat coctail de hormoni ai fericirii. Dar putem cu adevarat transforma durerea intr-o imensa placere? Si este realist sa credem ca nasterea este o alegere care ne apartine cu adevarat, mai ales la noi, in Romania? Care ne sunt optiunile?

La aceste intrebari, precum si la alte temeri si framantari legate de nasterea si ingrijirea micutului, va incerca sa raspunda vocea expertilor Active Center, care ofera alternativa concreta la practicile clinice standard si al unor carti extraordinare, care ne invita sa ne deschidem inimile si sa ne asumam deplin statutul de fiinte constiente, complete, superbe, publicate de editura Cartile Elena Francisc.

Iata, de exemplu, legat de experienta nasterii, cartile celebrului medic obstetrician Michel Odent, Cezariana si Functiile Orgasmelor, in care autorul, dupa zeci de ani de practica medicala, ne ofera o viziune revolutionara asupra nasterii: nasterea este privita ca o a doua etapa a extazului uniunii erotice si ambele sunt integrate in contextul acelei energii cosmice pe care o numim iubire.


Intrarea este libera si sunt binevenite atat viitoarele mamici, cat si mamicile care au avut deja parte de experienta nasterii oricare le-a fost alegerea."

preluare de aici: http://www.facebook.com/profile.php?id=1383471477#!/event.php?eid=163359980358692

Purtaţi, alăptaţi, răsfăţaţi, frumoşi

....cam aşa aş descrie copiii prezenţi la sărbătoarea purtării copiilor! Mămici preocupate, tătici răbdători, bunici simpatice, gazda minunată au făcut schimb de impresii în ale purtatului în sling, wrap, manduca, mei-tai, în braţe.
Cristina Marin, organizatoarea evenimentului, ne-a primit cu drag, iar de emoţie ne-a încurcat simpatic numele celor ce urmau să ţină discursuri. Ra, cea cu scutece refolosibile, avea teribila plăcere de a umple un pahar cu apă şi de a ni-l oferi pentru a fi băut pe loc. Cred că golise un bidon deja, după care "a atentat" la sticla de apa a lui Darie, împreună cu Ada, pruncuţa lui Zoozie - demenţiale!
Ramona Roşu, fizio-kinetoterapeut ne-a vorbit despre corpul bebeluşului, poziţia lui în burtica mamei şi poziţia normală în care stă bebeluşul dupa ce iese din burtică - în nici un caz întins orizontal pe un pat cât mai tare, cum purtarea copiilor poate rezolva displazia de şold.

Claudia Necula, psiholog, ne-a readus în atenţie crearea ataşamentului mamă-copil prin contactul constant dintre ei.

Iar eu am vorbit despre alăptare şi purtare în braţe.

În rest, mămici dragi, copiii ce cresc de la o zi la alta, ieri îi ştiam bebeluşi, azi îi văd mergând, dar cel mai mult îmi plac atunci când îi văd cum se agaţă de sânul mamelor cu mânuţele lor mici şi trag de bluză sau cer insistent sau caută singuri, iar când dau de miraculosul lichid le citeşti pe chip liniştea şi satisfacţia! Inegalabil!

Aniela Petreanu, ca de obicei, alături de noi în susţinerea alăptării, cu adorabilul Carol şi cu soţul ei - mi se pare un tip.......super: poartă o pălărie la mai toate întâlnirile, tatuaje multe - am încercat eu dintr-o privire să le studiez dar nu am reuşit, alpinist şi un tată dornic să ştie cât mai multe despre crescutul copiilor!

Andreea Doinea, o proaspătă mămica simpatică foc şi pe care eu o admir pentru tenacitatea de care dă dovadă în a da piept cu cei apropiaţi şi a încerca să nu pună în aplicare sfaturile învechite, alăptează cu răbdare o prea scumpă fetiţă. Îi urez succes!

Zoozie tunsă şi pieptănată proaspăt (na' ...."invidioşilor" din evz că ştim să mergem şi la coafor!) - îi vine excelent - a venit cu familia, inclusiv cu soacra. Iar soţul ei a făcut un gest de apreciat: s-a reântors acasă pentru a lua laptele matern muls de Zoozie pentru Harry, minunea Didinuskăi.

Didinuska, draga mea, jos pălăria!Mă înclin în faţa ta! Femeia aceasta are o voinţă şi o ambiţie ieşită din comun: vrea să relacteze! Şi îi reuşeste de minune! Şi cu SNS-ul agăţat şi cu Harry tot timpul în braţe şi la sân...numa'- numa'de-ar realiza o producţie lactată care să-i satisfacă copilul conform nevoii lui! Singura ei problemă a rămas că Harry nu doreşte să sugă din sânul afectat (ea a avut o incizie pe sânul stâng!). Dar sunt sigură că vor reuşi! Mulţumesc mamelor ce au ajutat-o hrănindu-i copilul la pieptul lor! Un gest de mare fineţe şi altruism!

Iar marea mea surpriză au fost Mihaela şi Anastasia conduse de tăticul Anastasiei (mulţumesc pentru că aşa am putut să le cunosc şi fizic, nu numai virtual!). Mihaela este o mamă ce s-a oferit voluntar, pe e-mail, să mă ajute în traducerile realizate. Nu ştiu dacă aţi observat, dar am postat câteva traduceri ale ei. Munca intensă o are pentru site-ul La Leche League România, iar eu apreciez gestul ei (şi nu numai eu!). Anastasia e alăptată de peste 10 luni!
Muţumesc, Mihaela!

Codruţa este o viitoare mămică şi cumnata mea. Are o mare dorinţă de a se informa atât despre sarcină, cât şi despre alăptare. Dacă aţi născut în apă şi doriţi să îi împărtăşiţi din experienţa voastră lăsaţi un comentariu, nu strică!

MariaMirabela ne-a povestit despre cum vor începe noua lor viaţă, despre temerile ei şi cum va aborda. Iar Degeţica atunci când a intrat în sală avea pe buze un zâmbet larg ce a stârnit alte zâmbete pe toate chipurile prezente. Draga de ea....e minunată! Şi alăptată!

Au mai fost şi alte mămici drăguţe pe care nu le cunosc, dar le mulţumim pentru prezenţă!

Fotografiile nu pot fi reproduse decât cu acordul autoarei.

Cum să alăptaţi şi să aveţi mâinile libere

Sărbătorim purtatul în braţe

Mâine, 09.10.2010, ne vom plimba cu copiii în braţe pe blvd. Magheru - blvd. Dacia, începând cu ora 16. Staţia finală este centrul Pronatalita (aproape de P-ţa Spaniei, pe blvd. Dacia 103) unde vom împărtăşi experienţele în alăptare şi purtare.
Amănunte aici.

Dacă vă purtaţi copiii în Timişoara şi doriţi să sărbătoriţi, mergeţi în Parcul Botanic, sâmbătă, 9.10.2010, începând cu ora 10.30.
Informaţii la:
0722756799
0752579295
0743387470

De ce purtarea copiilor în braţe este controversată

-copilul se răsfaţă - e tipic pentru unii să gândească astfel.

-e necesar ca proaspeţii părinţi să îşi înveţe copiii să fie independenţi - mesajul vine adesea din partea familiei, prietenilor, vecinei, străinilor, colegilor de serviciu samd



-mama va avea dureri de spate, trebuie să se menajeze – mesaj transmis şi de Motrin.

-copilul se va lenevi şi nu va mai dori să umble pe propriile picioare – cum a devenit omenirea „mergătoare” strămoşii noştrii fiind purtaţi în braţe? În estul Asiei copiii sunt purtaţi în sling sau pouch fiind o practică acceptată şi demonstrată de-a lungul timpului. Copiii japonezi oare nu se joacă sau nu merg?

Ţineţi-vă copiii aproape! Înainte de a realiza, ei vor fi deja la şcoală!
Nu pierdeţi prea mult din timpul şi energia voastră pentru a explica punctul de vedere evolutiv, emoţional şi ştiinţific de părinte ataşat faţă de cineva care încă mai crede că poţi strica un copil dacă îl ţii aproape şi răspunzi nevoilor lui.

Săptămâna internaţională a purtării copiilor, 2010

Să continuăm să ne purtăm (în braţe) copiii, oricând, oriunde. Alăptarea se realizează în societatea actuală numai de către mamă, dar purtatul copiilor se poate realiza de către oricine - fie că alăptează, fie că nu.
Contactul mamă-copil prin purtare ajută activitatea hormonală să funcţioneze bine, "trezeşte" oxitocina care la rândul ei pune în mişcare laptele matern stimulând prolactina să producă mai mult lapte matern. Un deosebit ciclu cerere-ofertă!
Bucuraţi-vă de clipele minunate petrecute cu copilul în braţe. Trăiţi-le intens! Doar o perioadă scurtă de timp vor fi, apoi devin amintiri ....şi mai plăcute. De neuitat!

Copii alăptaţi şi purtaţi la marea provocare a alăptării

Se pare ca vremea a ţinut cu noi, chiar dacă pe la ora 11 fără ceva simţeam cum frigul mă cam strângea şi mă gândeam căte mame sunt disponibile să-şi aducă bebeluşul în parc pe frigul acesta venit brusc. Totuşi toamna se anunţa frumoasă (cum cineva drag spunea într-o conversaţie), călduţă şi cu minunăţia de culori. Şi până la urmă, pe acest fond am stat în parcul Izvor mai mult decât planificasem. De ce? Pentru că participarea a fost numeroasă, aprox. 25 de mămici cu copii şi tătici dornice să discutăm despre alăptare. Subiectele au fost numeroase: alăptarea şi diversificarea, greva suptului, relactaţia, scaunul unui bebeluş alăptat, SNS, sling, rănirea mameloanelor, poziţia la sân a copilului, sarcina şi naşterea, scutece refolosibile, manduca.
Ne-au bucurat cu prezenţa Aniela Pietreanu - mai frumoasă şi mai dornică de a-şi împărtăşi experienţa şi altor mămici, Soranei Mureşan de la Pro-mama (mi-a dezvăluit că acum 2 ani a relactat!), ziariştii de la Evenimentul Zilei (urmăriţi ziarul poate-poate ne vedeţi!,Dahnah, Adelle, Mediocra, 3FamilyGuys, Didinuska, qbebe.ro, Raluca - mami de Ştefan şi Adina, medicul pediatru Ilinca Tranulis, Marillys, Codruţa, Cătălina, Monica, Anca,Daniela, Mihaela, Monica, Laura, Andreea, Ruxandra, Daniela, Ioana, Corina, Rodica şi însoţitorii - sper să nu fi uitat pe nimeni.
Toate cuvintele de apreciere către cei prezenţi, mii de mulţumiri. Ştiu că fără prezenţa mămicilor munca mea nu ar avea valoare! Iar fără susţinerea băieţilor mei dragi nu aş fi făcut faţă!

MULŢUMESC!

Şi nu contează ce loc vom ocupa în ierarhia mondială, contează că am mai făcut un mic pas în promovarea laptelui matern. Cel mai bun lapte pentru a da startul în viaţă!

Fotografiile pot fi reproduse doar cu acordul autorului.









































LE: Iată că a apărut şi articolul din Evenimentul zilei (imi displace "alăptatul la sân", eu folosesc alăptarea, in fine): http://www.evz.ro/detalii/stiri/mamicile-din-capitala-au-militat-pentru-alaptatul-la-san-907802.html

Marea provocare (mondială) a alăptării

De astăzi într-o săptămână (pe 2 octombrie 2010) vă aştept la "Marea provocare a alăptării", eveniment organizat la nivel mondial, în Parcul Izvor, începând cu ora 10.30, pentru că e necesară şi o înregistrare a participanţilor. Copiii doritori vor fi ataşaţi la sân începând cu ora 11.00.

Vremea se anunţă însorită, cu ceva nori pe cer, o temperatură de 21 grade Celsius.

Dacă doriţi să organizaţi evenimentul şi în alte zone din ţară este necesar să aveţi cont şi să înregistraţi locaţia pe site-ul pentru a se aduna numărul de participanţi la sfârşitul acţiunii.

Astăzi, am înregistrat Bucureştiul cu o singură locaţie.

LE: Întâlnirea va avea loc în parcul Izvor, pe partea paralelă cu Facultatea de Biologie, lângă locul de joacă cu nisip, leagăne şi terenul de fotbal/baschet special amenajat (nu pe partea cu acel castel minunat dăruit de primăria sectorului!).
Dacă nu vă descurcaţi sunaţi la Rox 0722 50 99 39.
Vă aşteptăm indiferent dacă alăptaţi sau nu. Avem nevoie şi de ......suporteri!

www.parentbest.com

De azi gasiti blogul si prin http://www.parentbest.com/

Relactaţia (7)

Îngrijire pentru mama sau mama vitregă

Alimentaţia

O nutriţie bună este adesea considerată necesară pentru ca femeia să poată alăpta adecvat. De altfel, studiile nu au demonstrat că mărirea cantităţii de mâncare va afecta cantitatea de lapte, dar se crede că o poate face la femeile malnutrite. O dietă adecvată este recomandată de personalul medical şi de femeile care au relactat sau au indus lactaţia. Poate avea o importanţă particulară pentru mamele adoptive care nu au depozite de grăsime asociate de obicei sarcinii.

Femeile care sunt subnutrite vor primi sprijin nutriţional atât pentru sănătatea lor, cât şi pentru lactaţie. Snacks-urile nutriţionale şi băuturile vor avea beneficii nutriţionale şi psihologice şi vor creşte energia femeii ce o poate ajuta să alăpteze şi să aibă grijă de copilul ei. Este important să nu se creeze ipoteze pentru un tip special de dietă pentru relactaţie. Pentru femeile ce au primit suplimente alimentare se recomandă extra calorii, aprox. 500 kcal pe zi, în timpul lactaţiei.


Lichidele

O creştere a cantităţii de lichide era recomandată pentru a creşte producţia lactată, dar nu există dovezi că băutul în plus de cum dictează setea naturală ar avea vreun efect, să înlocuiască ceea ce secretă în laptele matern. Auerbach şi Avery au raportat că femeile variază în cantitatea de lichid pe care o beau în timp ce alăptează, dar nu au găsit nici o asociaţie între cantitatea de lichid băută şi producţia lactată.

Odihna


Se recomandă deseori pentru a creşte producţia lactată. Sunt puţine dovezi ale efectului specific, deşi prolactina se secretă ca răspuns al suptului în cantitate mai mare pe timpul nopţii. Principalul beneficiu al odihnei este probabil de a face mama capabilă să răspundă copilului şi să alăpteze frecvent. Ar fi de ajutor să se explice familiei şi prietenilor mamei, că are nevoie de încurajare, de ajutor practic şi de eliberarea de la alte îndatoriri astfel încât să-şi poată alăpta copilul cât mai des posibil. Ei trebuie să înţeleagă că mama nu începe să fie leneşă.


Serviciul

Femeile care lucrează riscă să aibă o scădere a producţiei lactate dacă nu pot alăpta atât de des cât e necesar. Uneori copiii lor se îmbolnăvesc ca rezultat al hrănirii artificiale sau vor refuza sânul. Aceste femei pot avea dificultatea particulară de a răspunde copiilor cât este necesar pentru a relacta.

Dacă este posibil, ar fi necesar să aibă concediu medical 1-2 săptămâni pentru a restabili cantitatea de lapte.Dacă nu este posibil, ar putea să încerce intensiv tehnicile descrise, pe timpul week-end-ului şi pe timpul nopţilor săptămânal. Copilul va fi hrănit cu cana când mama nu este acasă şi ea va mulge sânii cât de des posibil pentru a stimula producţia lactată.

Protecţie împotriva violenţei

Femeile expuse riscului de violenţă au nevoie de protecţie astfel încât să poată avea grijă adecvat de copii. În situaţii de urgenţă, dacă femeile sunt încurajate să relacteze pentru binele lor şi a copilului adoptat, este necesar să i se oferi spaţiu special pentru a alăpta alături de alte femei care alăptează pentru a se sprijini şi ajuta reciproc.

Tradus de Roxana Duduş
Sursa: www.who.int

Toate drepturile pentru acest articol sunt rezervate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Articolul poate fi reprodus, revizuit, tradus total sau parţial, dar nu poate fi utilizat în scopuri comerciale

Qbebe

In ochii copilului nu exista 7 minuni ale lumii, exista 7 milioane. In ochii mamei exista o singura minune: copilul ei. Qbebe deschide o lume uriasa de miracole micute si dragalase, un blog scris de mamici pentru mamici, unde fiecare minune descoperita de fiecare copilas este impartasita, fiecare intamplare deosebita devine experienta comuna, fiecare gangurit, fiecare pas, fiecare jucarie, toate la un loc modeleaza cea mai corecta, practica si bogata sursa de informatii pentru mamici.

Qbebe deschide oficial in aceasta saptamana Blogul Mamicilor, locul unde experienta fiecarei mame vine in ajutorul altor mame, pentru ca cel mai bun sfat provine de la cel care a trecut prin aceeasi situatie.

Astfel, dragi mamici, va invitam cu drag sa va delectati cu cele mai noi intamplari si patanii de mamici, sa profitati de experienta lor si sa impartasiti la randul vostru experienta voastra. Orice mama care doreste sa destainuie intamplari, sa comunice sfaturi, sa transmita experienta, este invitata cu mare drag sa ne trimita un email cu gandurile ei la adresa: blogulmamicilor@qbebe.ro.

Va asteptam in comunitatea mamicilor Qbebe!

Gabriela Paladi
Redactor-Sef Qbebe

Relactaţia (6)

Măsuri farmaceutice

Dacă metodele descrise pâna acum nu au fost eficiente şi laptele nu a apărut sau dacă copilul nu a luat în greutate, pot fi luate în consideraţie metodele farmaceutice. Medicamentele ce pot duce la secreţie lactată sunt numite lactofore sau galactofore. Termenul lactofor est eutilizat şi pentru produsele naturiste considerate a mări producţia lactată chiar dacă efectul lor a fost sau nu demonstrat. Este important de recunoscut că deşi anumite medicamente pot intensifica efectul stimulării sânilor, ele nu sunt eficiente doar singure. Astfel, dacă sunt utilizate este necesară stimularea totală a sânilor.

Medicamentele ce pot fi utilizate sunt:

-preparatele hormonale pentru a simula sarcina şi a ajuta la inducerea lactaţiei;
acelea care duc la creşterea prolactinei,
-clorpromazina,
-metoclopramidul.

Alte substanţe descrise în alte publicaţii sunt:

-sulpiride, un medicament înrudit cu metoclopramidul, utilizat în unele ţări dar nerecomandat în altele. O cantitate semnificativă se secretă în laptele matern cu posibile efecte adverse asupra copilului.

-hormonul eliberat de tiroida – s-a demonstrat că duce la creşterea prolactinei şi a fost utilizat în unele studii din spitale ca un test pentru răspunsul prolactinei, dar nu este pentru uzul de rutină.

-oxitocina din spray-urile nazale au fost utilizată în trecut pentru a creşte producţia lactată, dar nu se mai utilizează deloc. Într-un singur studiu, după oxitocina dată înainte de mulsul manual a rezultat un volum de 3 până la 5 ori mai mare de lapte muls de către 4 mame de copii prematuri în comparaţie cu 4 utilizatori placebo. Efectul aşteptat al oxitocinei este de a facilitată pornirea laptelui, nu secretarea lui. Este posibil ca mulsul laptelui să fi contribuit direct la creşterea cantităţii cănd ceva lapte era deja secretat, dar ar fi fost puţin probabil să ajute să iniţieze sau să restabilească producţia de lapte.

Preparatele hormonale

Preparatele cu estrogen, progesteron sau contraceptive hormonale, orale sau injectabile, sun tuneori oferite, în majoritate pentru a induce lactaţia unei mame adoptive care nu a fost gravidă niciodată. Aceasta pentru a mima schimbările hormonale din sarcină şi pentru a stimula dezvoltarea sânilor şi creşterea alveolelor secretoare.
Producţia de lapte se aşteptă să înceapă în câteva zile dupa ce hormonii au fost întrerupţi fiind sincronizat când cu sosirea copilului adoptat. Nu au fost identificate studii controlate şi nu este posibil în acest moment să se recomande aceste metode.

Tratamentul hormonal est euneori oferit în combinaţie cu stimularea prolactinei.
Preparatele hormonale sunt date înainte ca suptul să înceapă, urmat de retragerea hormonului şi a stimulării mecanice a sânului imdiat dupa ce copilul a fost adoptat. Clorpromazinul şi metoclopramidul sunt date după ce suptul a început. Într-un singur studiu, lactaţia adecvată a fost obţinută după 5-13 zile la 11 din 12 mame care nu au alăptat înainte. Nu există studii de control raportate.

Clorpromazina

Galactoreea (secreţia spontană a laptelui matern) este un efect advers recunoscut datorită utilizării de doze mari de clorpromazină (1000 mg sau mai mult zilnic) pentru tratamentul pacienţii de la psihiatrie.

Jelliffe a utilizat doze moderate de clorpromazină (50 mg de 3 ori pe zi timp de 7 zile), adiţională suptului, în relactaţie într-o clinică din Uganda.
Brown în anii 1970 a utilizat clorpromazina, adiţională suptului pentru a induce lactaţia femeilor ce hrăneau orfanii din taberele de refugiaţi din India şi Vietnam. El a oferit 25-100 mg de 3 ori pe zi timp de 7-10 zile pentru a ajuta la iniţierea lactaţiei induse pentru femeile car eaveau de hrănit unul sau mai mulţi copii.

În Papua Noua Guinee, clorpromazina a fost utilizată în doze de 25 mg d e4 ori pe zi pentru a ajuta femeile să aibă lactaţie pentru copiii lor adoptaţi sau vitregi. Aceste studii nu au fost controlate şi rezultatele sunt variabiole. În cele mai multe cazuri ceva lapte matern a fost produs în 5-10 zile, iar la mai mult de jumătate din femei s-a stabilit lactaţia deplină.

Metoclopramidul

A fost utilizat pentru a trata greţurile adulţilor şi refluxul gastro-esofagian la copii. S-a arătat că poate creşte secreţia de prolactină şi în 1975 s-a raportat că a crescut secreţia de lapte matern. Cantităţi mici se secretă în laptele matern, dar este sub limita dozei oferite pentru tratamentul copiilor cu reflux gastro-esofagian. Nu s-a observat nici un efect secundar la copiii alăptaţi de mame tratate cu metoclopramid în doză recomandată (10 mg de 3 ori pe zi timp de 7-14 zile) deci se consideră a fi sigur.

3 studii controlate au fost identificate despre utilizarea metoclopramidului pentru creşterea producţiei de lapte matern.

Kauppila şi alţii au studiat 13-110 zile post-partum, 37 de femei cu lapte matern insuficient într-un studiu placebo controlat. Oferind 30-45 mg de metoclopramid pe zi producţia lactată a femeilor a crescut cu 200-300 ml zilnic. O doză mică de 5 mg de 3 ori pe zi nu a avut efect.

Lewis şi alţii în 1980 au tratat 10, din 20 de femei, care au născut prin cezariană, 7 zile şi nu au găsit diferenţe între cele două grupuri. Relactaţia la ambele grupuri a depins mai mult de ajutorul dat şi în managementul alăptării.

Mai recent, în 1991, Ertl şi alţii au comparat 11 femei ce au primit metoclopramid 10 mg de 3 ori pe zi imediat după naştere cu 11 femei ce nu au primit – grupul de control. În ziua a 5 a, producţia de lapte matern a fost semnificativ mai mare la cele tratate în comparaţie cu grupul placebo.

Există alte rapoarte despre creşterea producţiei lactate în urma tratării cu metoclopramid, dar studiile nu au fost controlate şi mamele au primit ajutor în alăptare.

Gupta şi Gupta în 1985 au găsit că 28 din 32 de femei cu lapte matern insuficient au răspuns la tratament în 2-5 zile.

Ehrenkranz şi Ackerman în 1986 au observat o creştere după 7 zile în volumul d elapte muls de 23 de mame de copii prematuri a căror producţiei lactată scăzuse.

Budd şi alţii în 1993 au raportat un caz al unui copil care nu a reuşit să sugă. După urmarea tratamentului cu metoclopramid, prolactina serică a mamei şi producţia de lapte au crescut, iar copilul a încpeut să ia în greutate şi a revenit la alăptarea exclusivă.

Metoclopramidul a fost, de asemenea, utilizat pentru relactaţie şi lactaţia indusă. Dar nu neapărat să asigure succesul.

Banapurmath a oferit către 10 mame adoptive care au mai alăptat, 10 mg de 3 ori pe zi timp de 10-15 zile, dar doar 5 dintre ele au reuşit să producă lapte matern. În alt studiu al aceloraşi autori, 15 mame (13 biologice şi 2 adoptive) au avut succes în alăptare utilizând doar metode psihologice şi făra tratament cu medicamente.

Abejide şi alţii au realizat relactaţia a 6 mame fără să utilizeze medicamentaţie.

Seema şi alţii într-un studiu randomizat au studiat 25 din 50 de mame care au relactat şi au primit 10 mg de 3 ori pe zi timp de 10 zile. Toate cele 50 de mame au primit sprijin, au avut motivaţie şi ajutor calificat pentru a se asigura că suptul este adecvat şi eficient. Toate cele 50 de mame au relactat şi nu au fost diferenţe semnificative între cele două grupuri. Seema şi alţii au concluzionat că avănd ajutor adecvat în alăptare o mamă poate relacta şi fără a fi nevoie de galactofore.

În concluzie, se pare că metoclopramidul şi alte preparate pot ajuta la creşterea producţiei de lapte matern diminuată, dar nu este sigur cât ajută când alăptarea a fost stopată. Dacă există sprijin specializat, preparatele farmaceutice probabil nu sunt necesare pentru relactaţie. Utilizarea lor nu se recomandă ca rutină din aceste motive:

-eficienţa lor nu s-a stabilit suficient prin studii controlate placebo sau comparate cu tehnici psihologice bune.
-pot avea efecte adverse asupra mamei, ca de ex. simptome gastro-intestinale şi neurologice.
-mamele şi profesioniştii din domeniu pot deveni dependenţi de ele şi pot crede că nu se poate relacta fără ele.
-mai puţină atenţie din partea consilierilor în alăptare şi sprijin pentru mame.
-întreruperea preparatelor, dacă mama nu a primit sprijin adecvat, face ca producţia lactată să scadă.

Utilizarea acestor preparate să fie luate în considerare după ce metodele psihologice adecvate au fost încercate cel puţin 2 săptămâni şi relactaţia nu s-a produs. Metoclopramidul 10 mg de 3 ori pe zi pentru o săptămână sau două este o alegere atunci când este indicată medicamentaţia. Trebuie întrerupt dupa maxim 2 săptămâni sau mai devreme dacă producţia lactată a fost stabilită. Continuarea cu un management bun şi cu sprijin în alăptare vor susţine producţia lactată.

Galactogene naturale

O varietate de galactogene, incluzând şi drojdia de bere, ceaiurile, băuturile de cereale călduţe, au fost utilizate pentru relactaţie. Unele sunt albe, preparatele din lapte. Există numeroase anectode despre eficienţa lor, dar câteva au fost evaluate ştiinţific. Dacă o femeie sau familia ei au o puternică credinţă în eficienţa băuturilor tradiţionale, o poate ajuta psihic.

Alcoolul, berea, în special, se recomandă uneori pentru creşterea producţiei lactate. De altfel, un recent studiu controlat a arătat că consumul alcoolului reduce aportul de lapte matern către copil la următoarea hrănire. Berea creşte nivelul de prolactină, dar se pare că alte substanţe conţinute de ea în afara alcoolului ar fi responsabile. Usturoiul, de asemenea, este recomandat uneori. S-a demonstrat că ingestia de capsule cu usturoi de către mamă creşte durata de timp în care copilul a stat la sân în timpul hrănirii, în comparaţie cu placebo. De altfel, dacă mama a consumat repetat usturoi, capsulele cu usturoi nu au făcut nici o diferenţă.

Tradus de Roxana Duduş
Sursa: www.who.int

Toate drepturile pentru acest articol sunt rezervate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Articolul poate fi reprodus, revizuit, tradus total sau parţial, dar nu poate fi utilizat în scopuri comerciale.

Materialul prezentat are în exclusivitate scop informativ şi educativ. Acesta nu pot înlocui consultul direct al unui medic.

Relactaţia (5)

Cum să hrăneşti un copil cu cana

-Ţineţi copilul în poala dvs. stând în poziţie verticală sau semi-verticală.
-Ţineţi o cană mică plină cu lapte aproape de buzele copilului. Cana stă uşor pe buza inferioară şi marginea ei atinge partea exterioară a buzei superioare a copilului.
-Ţineţi cana astfel încât laptele să ajungă la buzele copilului.
-Copilul va deveni atent şi va deschide gura şi ochii.
-Un copil cu greutate mică la naştere va începe să ia lapte în gură cu limba.
-Un copil la termen sau un copil mai mare va suge laptele şi poate vărsa din cană.
-Nu turnaţi laptele în gura copilului! Doar ţineţi cana la buze şi lăsaţi-l pe el să-şi ia laptele.
-Când copilul şi-a luat destul lapte va închide gura şi nu va mai lua lapte. Dacă nu şi-a luat cantitatea dorită, va lua mai mult la următoare hrănire sau va avea nevoie să fie hrănit mai des.
-Măsuraţi cantitatea de lapte băută în 24 de ore – nu doar la fiecare hrănire.




Cum să fie ajutată o mamă pentru a putea utiliza un sistem de suplimentare cu lapte

Arătaţi mamei cum să:

- utilizeze un tub nazogastric sau alt tub de plastic şi o cană cu lapte.
- facă o gaură mică pe o parte a tubului, lângă capătul care ajunge în gura copilului (adiţionala găurii tubului). Aceasta ajută la presiunea laptelui.
- prepare o cană cu lapte (matern sau artificial) cu cantitatea necesară pentru nevoia copilului la o masă.
- să pună capătul tubului de-a lungul mamelonului astfel încât copilul să sugă din sân şi din tub în acelaşi timp. Se lipeşte tubul de piept cu o banda adezivă.
- să pună celălalt capăt al tubului în cana cu lapte.
- să facă un nod tubului dacă este larg sau să-l prindă cu o clamă pentru hârtie. Acestea controlează curgerea laptelui prin tub astfel încât copilul nu va termina laptele prea repede.
- să controleze curgerea laptelui astfel încât copilul să sugă în jur de 30 de minute la fiecare masă dacă este posibil. (Ridicând cana laptele va curge mai repede, lăsând-o jos laptele va curge mai lent).
- să lase copilul să sugă cât timp doreşte – nu doar când se foloseşte suplimentarea.
- să spele şi să sterilizeze tubul şi cana după fiecare utilizare.





Tehnica „picură şi curge”

Laptele este picurat dintr-un picurător sau dintr-o cană direct pe sân în timp ce copilul suge. Această tehnică poate fi utilizată pentru a atrage un copil ce refuza sânul. Este mai puţin satisfăcătoare când copilul este bine ataşat la sân deoarece laptele nu ajunge în gura copilului aşa uşor. Deoarece această tehnică este uşor de realizat cu 3 mâini este dificil de folosit pentru o mamă ce nu dispune şi de o altă persoană ca ajutor.

Seema şi alţii au descris cum au convins copiii să înceapă să sugă prin utilizarea acestei metode şi apoi au continuat cu ajutorul unui sistem de suplimentare cu lapte.




Mulgerea manuală a laptelui

Tehnica este similară dacă o femeie mulge laptele pentru a stimula lactaţia înainte de relactaţie sau pentru a menţine producţia lactată dacă îşi hrăneşte şi copilul.

Nu mulgeţi în locul mamei. Atingeţi-o încet doar pentru a-i arăta ce să facă. Fiţi blând(ă). Învăţaţi-o să:

-se spele pe mâini înainte de muls.
-stea confortabil şi dacă laptele a început să se producă să ţină un recipient curat aproape de sânii ei.
-pună degetul ei arătător şi degetul mare de o parte şi de alta a areolei, la limita cu mamelonul.
-apese acele degete spre interior, uşor, spre peretele toracic.
-comprime şi să elibereze sânul dintre degete.
-continue să apese şi să elibereze în jurul sânului pentru a fi sigură că toate părţile lui sunt stimulate.
-evite rularea sau alunecarea degetelor pe piele şi storcirea mamelonului. Acestea duc la rănirea mamelonului.
-continue să mulgă laptele pentru cel puţin 4 minute şi apoi să mulgă din sânul celălalt.
-repete procedura de câteva ori, continuând pentru cel puţin 20-30 de minute.
-repete de câteva ori pe zi, de cel puţin 8 ori în 24 de ore, chiar dacă are impresia că laptele nu vine pentru câteva zile.

Utilizând această tehnică laptele va veni după o săptămână, dar uneori poate dura şi mai mult.



Tradus de Roxana Duduş
Sursa: www.who.int

Toate drepturile pentru acest articol sunt rezervate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Articolul poate fi reprodus, revizuit, tradus total sau parţial, dar nu poate fi utilizat în scopuri comerciale.

Relactaţia (4)

Recomandări practice pentru relactaţie

Informaţia practică despre cum să relactezi sau să induci lactaţia se bazează pe experienţele mamelor, a consilierilor în lactaţie şi a grupurilor de alăptare, precum şi a experienţelor clinice a profesioniştilor din sănătate înregistrate în studii de cercetare.

Identificarea mamelor şi copiilor care au nevoie de relactaţie

Sistemul de sănătate şi serviciile comunităţii ce oferă îngrijire mamelor şi copiilor trebuie să adopte o rutină în procedurile alăptării. E necesar să cunoască cum să ajute mama cu dificultăţi obişnuite şi unde să îndrepte mamele ce au nevoie de ajutor specializat. Astfel, nevoia de relactaţie va fi redusă, în timp ce mamele rămase să aibă nevoie de relactaţie vor primi ajutor mult mai repede.

Dacă o femeie este bolnavă sau malnutrită sever, tratamentul imediat e necesar să fie aplicat, iar relactaţia să înceapă doar atunci când starea ei se îmbunătăţeşte suficient.
Dacă un copil are greutate mică la naştere sau este prematur, eforturile vor fi pentru a se stabili şi menţine lactaţia începând din prima zi după naştere. Pentru copiii care sunt bolnavi şi nu pot suge, mamele ar trebui să mulgă laptele matern manual pentru a fi capabile să-l ofere cât mai curând posibil, odată ce hrănirea poate fi posibilă. Dacă o mamă începe mulsul laptelui în prima zi şi continuă să o facă frecvent (de cel puţin 8 ori în 24 de ore), va fi mult mai uşor să iniţieze lactaţia şi să ofere o cantitate adecvată de lapte matern pentru necesităţile de creştere ale copilului. De altfel, dacă o mamă, din orice motiv, nu a primit ajutor să iniţieze lactaţia imediat după naştere, ea va avea nevoie de ajutor pentru a relacta.

Recomandări principale

Măsuri esenţiale

Consiliere pentru mamă sau mama vitregă:

-evaluarea problemei;
-oferirea de informaţie pentru mamă şi alţi membrii ai familiei;
-motivarea mamei;
-înlăturarea factorilor care pot reduce suptul sau producţia lactată;
-sprijin oferit continuu;

Stimularea mameloanelor şi a sânilor prin:

-suptul copilului;
-mulgere manuală sau mecanică;
-contact piele-pe-piele;

Provizii temporare de lapte matern, fără a fi oferite cu biberonul

-pentru a oferi hrană;
-pentru a încuraja suptul la sân;

Alte măsuri:

-galactogene, dacă sunt indicate;
-alimentaţie sănătoasă, lichide şi odihnă.


Măsuri esenţiale detaliate

Consiliere pentru mamă sau mama vitregă

Consiliera poate face parte din personalul de sănătate specializat în alăptare sau poate fi o consultantă în alăptare a comunităţii.

Aceasta va petrece timp considerabil cu mama sau mama vitregă. Ea ascultă activ şi înţelege sentimentele mamei. Consiliera nu va fi critică si nu va impune. Ea va întări încrederea mamei că relactaţia e posibilă.

Consiliera va discuta cu femeia, ideal ar fi de mai multe ori, înainte ca relactaţia să înceapă pentru a fi sigură că femeia este motivată adecvat; apoi, va asigura sprijinul regulat în acest proces. Acest proces intensiv de sprijinire, zilnic, poate fi acordat şi de către personalul din sănătate, grupurile de sprijin în alăptare sau de însoţitorii de la naştere. Este esenţial pentru profesioniştii din sănătate să aibă o atitudine pozitivă şi să fie disponibili cu resurse când este necesar.

Înainte de a începe relactaţia

Consiliera în alăptare va vorbi cu mama sau cu mama vitregă şi va identifica motivele pentru care alăptarea a fost întreruptă sau despre de ce vrea să relacteze. Îi va vorbi despre factori care pot reduce producţia lactată (de ex. contraceptivele ce conţin estrogen, diureticele tiazide sau nicotina) sau suptul (de ex. biberonul, suzeta sau perioadele de separare de copil).

Dacă motivul pentru care copilul a întrerupt alăptarea este identificat, atunci este nevoie de management pentru ca relactaţia să fie eficientă. În cazul în care este necesar tratament medical, de ex. pentru palat despicat şi reflux gastro-esofagian, vor fi necesare sfaturi specializate.

Dacă un factor reduce laptele matern sau suptul, se vor face eforturi de a-l reduce (de ex. utilizarea suzetei sau nicotina) sau de a găsi alternative (de ex. o alternativă de contracepţie) sau se găsesc moduri de a reduce perioada de separaţie.

Consiliera în alăptare:
1.Se va asigura că mama sau mama vitregă este informată despre:

- benficiile laptelui matern pentru sănătatea şi nutriţia copilului şi a relaţiei mamă-copil; motivele pentru care mama ia în consideraţie relactaţia.

-cum se desfăşoară relactaţia, cât timp poate dura, răbdarea şi perseverenţa de care are nevoie mama.

-detalii practice despre cum să relacteze.

-ce dificultăţi particulare pot să apară şi ce tratament special ar fi necesar.

-nevoia de a se opri sau de a schimba orice factor care reduce suptul sau producţia lactată.


2.Se va asigura că mama sau mama vitregă este motivată adecvat

Consiliera în alăptare va oferi informaţii relevante, încurajare şi va încerca să întărească încrederea mamei, dar nu va exercita presiune asupra ei pentru a relacta dacă ea nu doreşte. Ar fi de ajutor să-i facă cunoştinţă cu o altă mamă care a relactat şi cu care poate vorbi despre experienţa lor.

3.Se va asigura că femeie are sprijin acasă

Dacă este posibil, consiliera în alăptare va explica importanţa procesului de relactaţie altor membri ai familiei şi o va argumenta. Va discuta despre nevoia femeii de sprijin continuu şi ce ar putea familia să facă pentru ca ea să se poată odihni şi substitui de la alte treburi în timp ce restabileşte producţia lactată.

După ce relactaţia a fost pornită
Consiliera în alăptare va urmări mama sau mama vitregă regulat şi va oferi sprijin şi încurajare continuă. Acestea sunt importante dacă mama va continua alăptarea după primele câteva săptămâni. La început, urmărirea va fi zilnică dacă este posibil.

Stimularea mameloanelor şi a sânilor

Consiliera în alăptare va ajuta mama sau mama vitregă să stimuleze la maxim sânii.
Dacă copilul are interes pentru supt:
Încurajează mama să:

-pună copilul la sân frecvent, de câte ori el sau ea doresc. Aceasta se poate întâmpla la fiecare 1-2 ore dacâ este posibil sau cel puţin de 8-12 ori în 24 de ore.

-doarma cu copilul pe timpul nopţii pentru a-i permite să aibă acces uşor la sâni şi pentru a minimaliza înreruperile de somn ale mamei. Alăptarea pe timpul nopţii creşte producerea prolactinei şi contactul prelungit poate creste interesul copilului pentru supt.

-lase copilul să sugă din ambii sâni şi cât mai mult posibil. Mama poate oferi fiecare sân de mai multe ori dacă copilul binevoieşte să continue să sugă.

-se asigure că copilul este bine ataşat la sân pentru a preveni rănirea mameloanelor şi pentru a scoate eficient laptele produs.

-evite utilizarea suzetei şi a biberonului cu tetină deoarece reduc stimularea. mameloanelor şi fac să scadă interesul copilului pentru suptul sânului.

-încurajeze copilul să sugă din nou prin utilizarea unui supliment de alăptare sau prin metoda “picură şi curge”.

-stimuleze sânii prin muls manual sau mecanic.

-evite folosirea biberonului şi a suzetei, iar dacă este necesar să hrănească cu cana specială.

Suplimentarea alăptării

Sistemele de suplimentare sunt concepute pentru a oferi copilului hrană suplimentară cu curgere lentă în timp ce suge şi stimulează sânul. Sunt utile când sânul nu produce destul lapte. Ajută la păstrarea copilului la sân pentru o perioadă mai lungă de timp şi a suptului.

Un sistem de alimentare suplimentar conţine o pungă, un biberon sau o cană cu lapte conectat(ă) la un tub foarte fin prin care trece laptele şi ataşat la gura copilului, pe lângă mamelonul mamei. Presiunea laptelui trebuie reglată astfel încât sânul să primească destulă stimulare înainte ca foamea şi setea copilului să fie satisfăcute.

Tubul fin de plastic este dificil de curăţat. Este nevoie să fie foarte bine clătit cu apă fierbinte şi săpun imediat după folosire. Aceasta poate fi făcută cu ajutorul unei seringi sau prin suptul tubului ca pe un pai. Apoi se sterilizează şi se clăteşte imediat cu apă curată. Tubul se înlocuieşte o dată la câteva zile.


Contactul piele pe piele

Consiliera în alăptare va explica cât de important este ca mama să-şi ţină copilul aproape de ea, să doarmă cu el, să aibă mult contact piele pe piele, cât mai des posibil.

Contactul piele pe piele a fost raportat ca fiind util de către grupurile de sprijin în alăptare de la mamă la mamă pentru o serie de probleme în alăptare şi poate creşte producţia lactată. Copiii care nu au fost alăptaţi sau care au refuzat des alăptarea încep adesea alăptarea, din nou, spontan, dacă au contact piele pe piele cu mama lor fără a fi îndemnaţi să ia sânul.

Alte forme de contact între mamă şi copil, ca de ex. făcutul băii împreună, plimbarea, legănarea în timp ce se oferă sânul au fost raportate ca fiind eficiente. Unele mame au găsit utilă purtarea copilului într-un sling.

Contactul piele pe piele imediat după naştere ajută nou-născutul să găsească sânul şi să sugă spontan. Aceasta datorită mirosului, important pentru localizarea mamelonului. Atingerea mamelonului poate influenţa comportamentul mamei şi răspunsul neuro-endocrin, precum şi secreţia prolactinei. Când bebeluşii cu greutate scăzută la naştere au contact piele pe piele cu mamele lor, producţia de lapte matern creşte şi ei continuă să fie alăptaţi o perioadă lungă de timp.

Suplimentarea hrănirii copilului

În timp ce producţia de lapte a mamei începe să se stabilizeze este esenţial să se asigure că, copilul primeşte hrană adecvată. Dacă mulsul laptelui există atunci este cea mai bună alternativă. Dacă este necesar un substitut al laptelui matern atunci acesta să fie adecvat nutriţional, de ex., o formulă de lapte praf sau o formulă de lapte preparată acasă din lapte animal proaspăt şi procesat. Să fie preparat igienic, la concentraţia corectă şi dat în cantitate adecvată. Formula comercială trebuie să fie preparată în acord cu instrucţiunile de pe etichetă. Dacă se utilizează lapte de vacă, se adaugă 50 ml apă şi o linguriţă de zahăr (5g) la 100 ml de lapte. Lichidele gen apa, suc, ceai sau cereale diluate nu sunt adecvate.

Dacă un copil nu vrea să sugă dintr-un sân neproductiv, suplimentul poate fi oferit cu un sistem de suplimentare. Dacă un copil vrea să sugă dintr-un sân neproductiv, suplimentul poate fi oferit separat. Hrănirea cu cana se preferă. Este practică pentru bebeluşii cu greutate mică la naştere dar şi penru cei mai grăsuni. Hrănirea cu linguriţa este o alternativă dacă mama o preferă. Hrănirea cu biberonul şi cu ajutorul suzetei vor fi evitate, sânul fiind oferit când bebeluşul dă semne de interes să sugă din orice motiv.

Iniţial cantitatea de supliment dată va fi în acord cu greutatea bebeluşului, normal - 150 ml per kg pe zi, divizat în 8 sau mai multe mese. Pe măsura ce producţia lactată creşte, cantitatea de supliment consumată va fi redusă. Greutatea copilului va fi monitorizată regulat pentru a se asigura că nutriţia şi creşterea sunt adecvate.

Sumarizarea măsurilor esenţiale pentru managementul alăptării pentru relactaţie

Bzat pe experienţa practică a profesioniştilor în domeniu şi a grupurilor de sprijin în alăptare, următorul management este recomandat:

- consilierea mamei: evaluarea situaţiei, informarea, motivarea, sprijinul continuu;

- discuţia cu familia mamei şi cu prietenii pentru a observa cum o ajută;

- ajutor pentru dificultăţile care stau la baza relaţiei mamă-copil (tratarea bolilor, ajutor pentru dificultăţile anatomice);

-ajutorul pentru a opri sau schimba factorii care reduc producţia lactată sau suptul;

-încurajarea contactului apropiat, incluzând contactul piele pe piele între mamă şi copil;

- asigurarea că sânii şi mameloanele sunt stimulate adecvat;

- ajutorul oferit copilului pentru a suge frecvent, zi şi noapte, din ambii sâni;

- pentru copiii care prezintă interes să sugă utilizarea metodei “picură şi curge” şi/sau a unui sistem de suplimentare pentru a-l atrage sau încerca;

- stimularea sânilor prin muls manual sau mecanic până ce copilul poate suge;

- suplimentarea hranei cu ajutorul unei căni speciale, evitarea utilizării biberonului şi a suzetei;

-monitorizarea greutăţii copilului.


Tradus de Roxana Duduş
Sursa: www.who.int

Toate drepturile pentru acest articol sunt rezervate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Articolul poate fi reprodus, revizuit, tradus total sau parţial, dar nu poate fi utilizat în scopuri comerciale.

Relactaţia (3)

Factori legaţi de copil

Bunăvoinţa copilului de a suge

Relactaţia este posibil să aibă succes dacă copilul începe să sugă imediat după ce este pus la sân. Cu copiii binevoitori să sugă prima dată puşi la sân, procesul va fi relativ uşor.

Auerbach şi Avery au raportat că în jur de 39% dintre copiii care au oprit alăptarea devreme, 63 % dintre copiii adoptaţi şi 61% dintre copiii a căror mamă a relactat după spitalizare au supt bine prima oară când au fost puşi la sân. Un copil de vârstă mai mare uneori lua iniţiativa şi continua. În această situaţie relactaţia poate avea loc şi în circumstanţe nefavorabile şi alţi factori, incluzând motivaţia mamei, sunt mai puţin importanţi.

Mulţi copii au nevoie de ajutor pentru a lua sânul. Seema şi alţii au găsit că alăptarea a fost complet discontinuă, 74% dintre bebeluşi refuzând să sugă iniţial mai ales datorită dificultăţii de a se ataşa la sân. Toţi, cu excepţia unuia singur au fost capabili să înceapă şi să continue să sugă, dar s-a cerut ajutor de la personalul specializat din sănătate.

Vârsta copilului

În general, copiii sunt mai binevoitori să ia sânul când sunt mai mici ca vârstă. Copiii mai mărişori tind să aibă mai puţină bunăvoinţă, în special dacă au învăţat să fie hrăniţi cu biberonul.

Auerbach şi Avery au raportat că bebeluşii cu vârsta mai mică de 3 luni sunt mult mai binevoitori în acceptarea sânului decât cei mai mari de 3 luni. Cu copiii adoptaţi, o linie de demarcaţie s-a observat în jurul vârstei de 8 săptămâni. 90% din copiii mai mici de o săptămână, 75% dintre copiii cu vârste cuprinse între 1 săptămână şi 8 săptămâni, dar doar 51% dintre cei cu vârstă mai mare de 8 săptămâni au supt pentru prima dată când au fost puşi la sân. Copiii nu au avut bunăvoinţă să sugă din sânul ce producea puţin lapte, cu excepţia celor de 2-3 săptămâni.

Banapurmath şi alţii au observat că 4 din 5 mame adoptive au relactat cu succes copilul având vârsta mai puţin de 3 săptămâni, în timp ce 4 din 5 mame au fost clasificate ca fără succes deoarece nu au început relactaţia înainte de 3 săptămâni.

Relactaţia este posibilă cu copii măricei, particular dacă copilul doreşte să sugă şi preia iniţiativa. În Peru, mamele au relactat pentru copii ce aveau peste 12 luni. Nici o mamă nu trebuie descurajată de la încercarea de a relacta numai pe baza vârstei copilului ei. Dacă există motive importante pentru relactaţia unui copil mai măricel, dar copilul nu are bunăvoinţă să sugă, pot fi folosite tehnici speciale. Sprijinul unui consilier în alăptare cu experienţă considerabilă în relactaţie este esenţial, nepriceperea şi lipsa experienţei pot crea frustrări şi pot interfera cu relaţia dintre mamă şi copil.

Pauza de supt a copilului

Reprezintă perioada trecută de la ultimul supt al copilului. Rapoartele cazurilor individuale sugerează că în general relactaţia se întâmplă mai repede după o pauză scurtă, dar aceasta depinde în parte şi de vârsta copilului. Copiii care au oprit alăptarea când erau mai mărişori pot avea bunăvoinţa să reia alăptarea după o pauză lungă.


Modul de hrănire a copilului pe timpul pauzei

Copiii hrăniţi cu biberonul pot avea o preferinţă pentru tetinele artificiale. Banapurmath şi alţii şi Seema şi alţii au comentat că este dificil să înveţi un copil să sugă din sân dacă el a fost obişnuit să fie hrănit din biberon, chiar dacă sânul produce lapte. Aceşti autori subliniază că este necesară oprirea hrănirii cu biberonul şi a folosirii suzetei pentru a câştiga bunăvoinţa copilului de a suge. Aceasta este, de altfel, şi din experienţa altor multor experţi în lactaţie. Unele mame care au relactat pentru copii de vârstă 1-6 luni, au raportat că ai lor copii au utilizat biberonul şi păreau că nu ştiau ce să facă cu sânul.

Un studiu recent al lui Lang sugerează că bebeluşii cu greutate mică la naştere hrăniţi cu cana specială în timpul fazei de tranziţie între gavaj şi alăptare au putut suge mai uşor în comparaţie cu cei hrăniţi cu biberonul.

De altfel, chiar copii care au folosit tetine artificiale pot de obicei învăţa să sugă la sân, dacă mamelor le este oferit suficient ajutor calificat. Este mult mai bine a preveni problema prin utilizarea unei căni speciale când este necesar şi de a evita utilizarea tetinelor artificiale.

Motive legate de copil pentru întreruperea alăptării

Uneori motivul pentru alăptarea discontinuă timpurie este legat de copil. Acesta implică o problemă anatomică sau poate fi datorită comportamentului copilului.
Exemple ar fi:
-„aţa” limbii scurtă, palat despicat
-dificultate de ataşare la sân, incluzând utilizarea nepotrivită a limbii
-refuzul sânului
-plâns excesiv (asociat colicilor sau refluxului gastro-esofagian).

Astfel de factori specifici trebuie identificaţi şi e necesar management dacă relactaţia se doreşte a fi eficientă.

Vârsta gestaţională

Câteva studii au examinat efectul vârstei gestaţionale a copilului sau greutatea la începutul relactaţiei sau a lactaţiei induse. Aceşti factori sunt dificil de evaluat, pe de o parte datorită interrelaţiei dintre greutate şi vârstă şi pe de altă parte, datorită factorilor confuzi în managementul greutăţii scăzute la naştere şi a copiilor prematuri. În trecut, îngrijirea lor includea hrănirea cu biberonul şi a unui contact minim cu părintele.
Cu metodele curente de îngrijire ce includ contact mult cu părintele, copiii cu greutate mică la naştere pot fi alăptaţi total sau parţial uneori mai devreme de 32 de săptămâni - vârsta gestaţională – şi cu greutatea mai mică de 1,300 kg.

Consumul de hrană complementară

Hrana complementară (solidă sau semi-solidă) introdusă în jurul primei jumătăţi a primului an poate înlocui laptele matern. În studiu lui Auerbach şi Avery, 46% dintre mame au notat că hrana complementară adăugată nu le-a făcut capabile să reducă sau să elimine suplimentul de lapte praf, în timp ce 50% au continuat să dea aceeaşi cantitate de supliment de lapte praf dar producţia de lapte matern a scăzut. Este de preferat a se evita introducerea de hrană complementară înainte de prima jumatate a primului an – 6 luni.

Factori legaţi de mamă sau de mama vitregă

Motivaţia femeii
O femeie este puţin probabil să relacteze sau să inducă lactaţia dacă nu este bine motivată. Motivele pentru care unele femei sunt determinate să relacteze sunt:

- este benefic pentru sănătatea şi nutriţia copilului
- pentru intensificarea relaţiei mamă – copil.

Uneori mamele sau mamele adoptive sunt auto-motivate. Acesta poate fi cazul într-o comunitate în care este comună inversarea deciziei de a opri alăptarea; în care adopţia neoficială şi alăptarea de către alte rude sunt practici acceptate; şi în ţările industrializate cu mame ce au adoptat copii pentru că nu puteau concepe sau doreau să-şi mărească familia în acest fel.

Adeseori, mama sau mama adoptivă necesită consiliere, informare, încurajare şi sprijin din partea personalului medical înainte de a fi suficient motivată să relacteze. Acestea necesită timp, îndemânare şi răbdare din partea consilierei.

Abejide şi alţii în Nigeria şi Banapurmath şi Seema în India, au identificat sănătatea copilului ca motiv principal pentru mame şi mame adoptive. Copiii erau deja bolnavi când a fost sugerată relactaţia de către personalul medical. În Papua Noua Guinee, mamele adoptive care au cerut prescripţii pentru hrănirea cu biberonul au fost motivate să relacteze când hazardul biberonului le-a fost explicat. În astfel de situaţii, cantitatea de lapte produsă şi extinderea relactaţiei au fost rezultate importante.

În studii din ţările industrializate, relaţia mamă-copil a fost un factor motivant important pentru mamele adoptive şi pentru mamele cu copii prematuri. În astfel de situaţii, experienţa poate avea o mare importanţă în ceea ce priveşte cantitatea de lapte produsă. Relaţia mamă-copil nu a fost foarte des menţionată în rapoartele din ţările dezvoltate, dar aceasta nu înseamnă că este lipsită de importanţă. Posibil, unde există o cultură predominantă a alăptării, o relaţie intimă mamă – copil este acceptată ca fiind naturală şi nu e necesar să fie comentată.

Laptele matern poate fi produs când o femeie nu este specific motivată, dacă copilul ei are o puternică dorinţă de a suge. Bunicile din Africa au produs lapte când au pus copiii la sân pentru a înlocui absenţa mamelor, fără vreo intenţie de a relacta.

Pauza de lactaţie a femeii

Reprezintă timpul trecut de când mama a alăptat ultima oară copilul. Adeseori se admite că cu cât e mai scurt intervalul de când femeia a avut ultima alăptare cu atât mai mult ea va reuşi să relacteze. Rapoartele din ţările industrializate tind să sprijine aceasta, dar câteva ţări dezvoltate indică că relactaţia uneori poate avea loc şi după 15-20 de ani dupa ce femeia şi-a alăptat ultimul copil, inclusiv după menopauză.

Starea sânilor

Uneori forma sau condiţia sânilor mamei contribuie la întreruperea alăptării; de ex., mameloanele pot fi ombilicate sau fisurate sau poate avea o infecţie la sâni sau cicatrici de la operaţii la sân. Aceleaşi stări pot crea dificultăţi copilului de a se ataşa la sân şi de a suge eficient pentru relactaţie. Aceştia sunt factori importanţi pentru 12% dintre mamele din studiul lui Seema şi alţii, dar alţi autori au găsit că având motivaţie, sprijin pentru mamă şi abilităţi pentru poziţionarea la sân a copilului, multe dificultăţi pot fi eventual depăşite.

Abilitatea femeii de a interacţiona cu copilul

Pentru a relacta, o femeie are nevoie să fie capabilă să răspundă şi să alăpteze oricând copilul arată interes şi este dispus. Ea va avea grijă de copil şi va avea frecvent contact piele-pe-piele cu el. Pentru a fi capabilă să răspundă complet ea are nevoie de libertate de la alte îndatoriri pentru câteva săptămâni şi dacă este posibil, timp liber plătit de la serviciu.

Sprijin din partea familiei, comunităţii şi personalului din sănătate

Femeile de obicei au raportat că este esenţial să aibă sprijin emoţional şi că l-au primit adesea din partea familiei, prietenilor şi consilierilor în lactaţie şi cel mai puţin de la medici şi alţi angajaţi din domeniul sănătăţii. În SUA, soţii erau sprijinul principal, mai ales dacă copilul era adoptat şi alte rude şi prieteni erau ostili ideii de lactaţie indusă şi relactaţie.
Medicii nu ofereau sprijin şi erau uneori ostili ideii.

În ţări unde alăptarea este normă, femeile de obicei primeau sprijin de la familie şi prieteni făcând relactaţia mult mai uşoară. Personalul din sănătate, de asemenea, poate oferi sprijin în astfel de situaţii şi poate sugera procedura şi ajutorul cuvenit.

Experienţa precedentă în alăptare

Poate avea doar un efect marginal asupra abilităţii femeii de a relacta. Auerbach şi Avery au descoperit că o femeie care nu a fost niciodată gravidă sau aceea care după o primă sarcină nu a alăptat vor relacta mai puţin în comparaţie cu femeile care au alăptat, dar diferenţa statistic nu a fost semnificativă. Aceeaşi femeie, de asemenea, va produce mai puţin lapte folosind mecanisme de stimulare înainte ca bebeluşul adoptiv să înceapă să sugă. Dacă o mamă adoptivă a mai alăptat atunci copilul adoptat poate începe să sugă în primele 10 zile.

Nemba şi alţii au găsit că 11 din 12 femei care nu au alăptat înainte pot instala lactaţia în 5-13 zile după ce au început protocolul pentru lactaţia indusă. Seema şi alţii au raportat că 46 din 50 de mame au reuşit să relacteze pentru proprii copii, negăsind nici o diferenţă între primipare şi multipare.

Timp pentru producerea laptelui matern

Timpul necesar pentru producerea laptelui matern variază de la câteva zile la câteva săptămâni, dar este dificil de prezis. Unele femei nu au produs destul lapte pentru a stabili sau restabili alăptarea exclusivă, dar altele au reuşit o producţie totală în câteva zile. Unii autori au raportat că relactaţia are loc rapid pentru mamele care au oprit alăptarea recent sau mai alăptau uneori, rar, dar nu e valabil tot timpul. Femeile care nu au alăptat pentru o perioadă lungă de timp uneori au nevoie de 4 până la 6 săptămâni să producă o cantitate suficientă de lapte matern ce poate apărea după câteva zile.

Seema şi alţii au observat că primul lapte a apărut între ziua a 2 a şi ziua a 6 a; relactaţia parţială s-a produs în 4-28 de zile şi relactaţia completă în 7-60 de zile. Abejide şi alţii au studiat 6 cazuri de lactaţie adoptivă şi au găsit că laptele matern apare în ziua 4-7, lactaţia parţială se realizează între 11 şi 18 zile şi alăptarea exclusivă a fost posibilă în 21 – 25 de zile. Mamele trebuie să fie încurajate să aibă răbdare şi să nu aibă aşteptări precise în ceea ce priveşte cantitatea de lapte produsă.

Tradus de Roxana Duduş
Sursa: www.who.int

Toate drepturile pentru acest articol sunt rezervate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Articolul poate fi reprodus, revizuit, tradus total sau parţial, dar nu poate fi utilizat în scopuri comerciale.

Relactaţia (2)

Relactaţia şi lactaţia indusă - experienţe

La animale, s-a observat că din stimularea sânilor mulţi ani poate rezulta lactaţia, chiar dacă glanda mamară nu s-a dezvoltat în urma unei sarcini. În 1967, cercetările pe capre au confirmat că “aplicaţia prelungită asupra stimulării laptelui poate induce creşterea mamară şi secreţia laptelui”.
La oameni, principala sursă de informaţie sunt femeile care au relactat sau si-au indus lactaţia pentru copiii lor. Aceste experienţe personale adesea au fost raportate în presă sau în publicaţiile organizaţiilor ce sprijineau alăptarea, ce aveau ca ţintă părinţii.
Recomandările dinainte din literatura medicală sugerau faptul că, în ciuda frecventelor anecdote, relactaţia era un eveniment exotic şi anormal. Un articol clasic din 1956 descria experienţa a 10 bunici din Natal care au relactat pentru nepoţii lor. Un număr individual de experienţe au fost notate de Newton în 1967 şi de Cohen în 1971 şi, de asemenea, revizuite de Marieskind în 1973. Doar relativ recent, profesioniştii din domeniu au devenit conştienţi de importanţa şi utilitatea acestui fenomen şi din nevoia de a învăţa de la mamele ce au avut o astfel de experienţă.

În anii 1970, Jelliffe descria regimul pentru re-stabilirea lactaţiei la mamele din Uganda ce îşi hrăneau copiii cu biberonul. Brown în 1977 şi în 1978 revizuiau experienţe din India şi Vietnam punctând pe valoarea relactaţiei în ţările dezvoltate şi în situaţii de urgenţă, particular pentru copii născuţi cu greutate mică. În 1981, Bose şi al. descriau relactaţia cu success de către mamele cu copii premature şi bolnavi în SUA, şi mai recent Thullen şi Thompson descriau relactaţia ca parte a unui tratament medical oficial. În 1998, Marquis şi al. raportau relactaţia ca o apariţie comună în Peru. S-a observat că mamele au revenit asupra deciziei de a opri alăptarea, de obicei datorită împotrivirii copiilor. Alăptarea a fost reluată după câteva zile şi unele mame au relactat cu succes.

Cel mai mare studiu este constituit dintr-o serie de rapoarte retrospective a lui Auerbach şi Avery şi Auerbach în SUA. Ei au utilizat metoda de rechemare pentru a studia 4 grupuri de mame:

1. 174 de femei care au oprit lactaţia prematur;

2. 117 de femei care au relactat pentru copii cu greutat emică la naştere;

3. 75 de femei care au înterupt alăptarea datorită spitalizării lor sau a copiilor;

4. 240 de femei care au alăptat un copil adoptat: 83 dintre ele nu au fost gravide niciodată; 55 dintre ele au fost gravide, dar niciodată nu au alăptat; 102 dintre ele au alăptat un copil.

De asemenea, există un număr de rapoarte din ţările dezvoltate: Papua Noua Guinee, Nigeria şi India. Seema şi alţii au studiat 50 de mame cu copii spitalizaţi având mai puţin de 4 luni de viaţă, 86% cu încetarea completă a lactaţiei şi 14% fiind încă alăptaţi parţial.


Compoziţia laptelui matern în relactaţie

Nici o diferenţă semnificativă nu a fost identificată între laptele matern produs în timpul relactaţiei sau a lactaţiei induse. Kleinman şi alţii au observat că mamele care nu au fost însărcinate niciodată nu au produs colostru. În primele 5 zile de lactaţie laptele lor a fost similar în proteine, alfa-lactalbumină şi IgA de la laptele de tranziţie la cel matur.


Factori ce afectează succesul relactaţiei

Marieskind a comentat că există două cereri supreme pentru relactaţie: o puternică dorinţă a mamei sau a mamei vitrege de a-şi hrăni copilul şi stimularea mameloanelor. Brown şi Jelliffe au adăugat o a 3 a cerinţă cu importanţă particulară când relactaţia este promovată de sistemul de sănătate: un sistem de sprijin, pentru a construi şi menţine încrederea mamei. De altfel, există mulţi factori adiţionali în legătură cu copilul şi mama ce trebuie recunoscuţi şi înţeleşi.

Factori legaţi de copil

Cea mai importantă cerinţă pentru relactaţie sau lactaţie indusă este că bebelusul/copilul trebuie să sugă. Suptul este afectat de:

- bunăvoinţa copilului de a suge
- vârsta copilului
- lipsa alăptării copilului (timpul de când copilul a oprit alăptarea)
- cum a fost copilul hrănit în timpul întreruperii alăptării
- motivele care au dus la întreruperea alăptării legate de copil;

Factori legaţi de mama sau mama vitregă

Cei mai importanţi sunt:
- motivaţia femeii
- lipsa lactaţiei (timpul de când ea a oprit alăptarea)
- condiţia sânilor ei
- abilitatea ei de a interacţiona cu copilul
- sprijin acordat din partea familiei, comunităţii şi personalului medical.

Alţi factori cu mai puţină semnificaţie:
- experienţa anterioară în alăptare
- starea de sănătate generală şi nutriţia

Fiecare factor va fi detaliat în următoarea secţiune.

Tradus de Roxana Duduş
Sursa: www.who.int

Toate drepturile pentru acest articol sunt rezervate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Articolul poate fi reprodus, revizuit, tradus total sau parţial, dar nu poate fi utilizat în scopuri comerciale.