duminică, 3 aprilie 2011

Rolul alăptării în prevenirea şi tratamentul diareei

Autori: Huffman SL, Combest C., J. Diarrhoeal Dis. Res.1990, Sep.8(3):68-81.

Studiile au demonstrat efectele benefice ale alăptării în prevenirea morbidităţii şi mortalităţii provocate sugarilor de către diaree.

Un studiu de caz efectuat în Brazilia a arătat că: copiii care nu sunt alăptați au un risc de 25 de ori mai mare de a muri din cauza diareei, în comparație cu cei care sunt alăptaţi exclusiv. Un studiu realizat în mahalalele urbane din Lima, Peru a descoperit că sugarii alăptați exclusiv au un risc redus de morbiditate datorată diareei în comparaţie cu cei care primesc numai apă, în plus faţă de laptele matern.
Ambele studii, împreună cu altele din ţările în curs de dezvoltare, au plecat de la necesitatea de a prelungi durata de alăptare exclusivă la 6 luni. O analiză a studiilor din lume arată că până şi femeile subnutrite au suficient lapte matern pentru a asigura creşterea sugarilor până la această vârstă – 6 luni. Adăugarea de suplimente alimentare mult prea devreme la sugari hrăniţi în condiţiile actuale de mediu, în ţările în curs de dezvoltare, conduce la creşterea episoadelor diareice şi, asociat, un aportul alimentar redus. Aceasta con duce la o nutriţie deficitară pentru sugarii afectați.

Alăptarea ajută la menţinerea hidratării în timpul acestor episoade diareice. Studii efectuate în Peru, India, Nigeria au arătat că alăptarea poate fi continuată în timpul diareei deoarece atunci copiii refuză, adesea, alte alimente.
Astfel, alăptarea este importantă pentru furnizarea de calorii şi proteine necesare într-un moment în care se pierde apetitul pentru alte alimente.

Programele de control al bolilor diareice trebuie să modifice furnizarea de servicii pentru a se asigura că mamele care alăptează nu sunt separate de copiii lor în timp ce primesc terapie de rehidratare orală în regim staționar sau ambulator.

Soluţia orală de rehidratare ar fi necesar să fie administrată sugarilor cu o ceaşcă sau linguriţă, mai degrabă, decât cu biberonul, pentru a nu interfera cu alăptarea.

Programele ar trebui să includă, de asemenea, promovarea alăptării, ca parte a activităţii lor: practici care să sprijine în continuare alăptarea imediat după nașterea sugarilor şi ulterior, în timpul petrecut în spital, de exemplu, să fie alăptați imediat după naştere, să practice rooming-in (să stea în aceeași cameră cu mama), să fie alăptați la cerere, nu alimentați cu biberonul.În plus, profesioniştii din domeniul sănătăţii să înţeleagă competenţele necesare pentru gestionarea alăptării, pentru ca mamele să primească consiliere adecvată cu privire la alăptare şi cum să facă față problemele care pot apărea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu