Colici

autor dr.Jack Newman, MD

Colicile reprezintă unul dintre misterele naturii. Nimeni nu ştie ce înseamnă cu adevărat, dar fiecare are o opinie. În situaţia tipică, copilul începe să plângă, aproximativ două-trei săptămâni după naştere. Plânsul apare, în principal, seara şi în final, se opreşte atunci când copilul are aproximativ trei luni (uneori şi la vârste mai mari). Atunci când bebeluşul plânge el este de multe ori de neconsolat, chiar dacă a fost plimbat, legănat sau scos la plimbare la aer, temporar se poate linişti. Este necesar pentru un copil care are colici să câştige bine în greutate şi să fie sănătos. Cu toate acestea, chiar dacă bebeluşul ia bine în greutate, uneori, plânge pentru că lui îi este încă foame. A se vedea mai jos.

Noţiunea de colici a fost extinsă pentru a include aproape orice stare de nervozitate sau plânset a copilului, iar acest lucru nu este surprinzător, deoarece nu ştim cu adevărat ce sunt colicile. Nu există nici un tratament pentru colici, deşi multe medicamente şi strategii de comportament au fost încercate, fără nici un beneficiu dovedit. Desigur, toată lumea ştie pe cineva al cărui copil a fost "vindecat" de colici de un tratament special. De asemenea, aproape fiecare tratament pare să funcţioneze, cel puţin pentru o perioadă scurtă de timp.

Alăptarea şi colicile

În afară de colici, pe care orice copil le poate avea, există trei situaţii cunoscute care pot conduce bebeluşul alăptat la o stare de nervozitate sau la colici. Încă o dată, se presupune că bebeluşul câştigă în mod adecvat în greutate şi că este sănătos.

Hrăniţi bebeluşul la ambii sâni sau numai la unul dintre sâni la fiecare masă

Laptele matern îşi schimbă compoziţia în timpul unei mese. Unul dintre modurile în care se schimbă este că, în general, creşte cantitatea de grăsime pe măsură ce copilul suge mai mult lapte din sân. În cazul în care mama copilului îl mută automat de la un sân la altul în timpul alăptării înainte ca copilul să fi "terminat", copilul poate primi o cantitate relativ scăzută de grăsime în timpul suptului. Aceasta poate duce la obţinerea de mai puţine calorii şi, astfel, copilul trebuie hrănit mai frecvent. Dacă bebeluşul e hrănit des pentru a-şi lua cantitatea de lapte (pentru a compensa concentraţia redusă de calorii), el poate regurgita. Datorită conţinutului de grăsime relativ scăzut din lapte, goleşte rapid stomacul şi o cantitate mare de zahăr din lapte (lactoza) ajunge deodată în intestin. Enzima care ajută la digestia zahărului (lactaza) nu poate fi în măsură să se ocupe de atât de mult zahăr din lapte la un moment dat, iar copilul va avea simptome de intoleranţă la lactoză: gaze-plânset, scaune explozive, apoase, verzi. Aceasta se poate întâmpla chiar şi în timpul hrănirii. Aceşti copii nu au intoleranţă la lactoză. Ei au probleme cu lactoza din cauza felului mamelor care alăptează de a obţine informaţii. Acesta nu este un motiv pentru a trece la formula fără lactoză.

De asemenea, este foarte important să vă daţi seama că un copil nu bea laptele din sâni doar pentru că face mişcările de supt. El poate molfăi, nu bea laptele din sâni şi, prin urmare, copilul nu primeşte lapte cu grăsime mare doar pentru că el este la piept şi suge.

1. Nu alăptaţi după orar. Mamele din întreaga lume au alăptat cu succes copiii fără a putea să spună ora. Problemele de alăptare sunt mai mari în societăţile în care toată lumea are un ceas şi mai puţine în cazul în care nimeni nu are un ceas.
2. Mama ar trebui să hrănească copilul la un sân, atâta timp cât copilul îşi ia efectiv tot laptele disponibil în sân, până când copilul se retrage singur de la sân sau adoarme. Utilizarea compresiei sânului pentru a ajuta copilul să şi înghită laptele şi nu doar să sugă. Vă rugăm să reţineţi că un copil poate sta la sân timp de două ore, dar consumă lapte doar câteva minute. În acest caz, laptele luat de către copil poate fi relativ scăzut în grăsimi. Acesta este un motiv pentru utilizarea compresiei sânului. Dacă, după terminarea laptelui din sân copilul încă mai vrea să se hrănească, oferiţi-i celălalt sân. Nu împiedicaţi copilul să ia celălalt sân dacă îi este încă foame.
3. Aceasta nu este o sugestie pentru a alimenta dintr-un singur sân la o hrănire. S-ar putea să fiţi în măsură să o faceţi şi e bine, dar nu toate mamele pot gestiona. S-ar putea să fie posibil dimineaţa, când aveţi mai mult lapte (că cele mai multe mame aşa au), dar nu seara, când aveţi mai puţin lapte (aşa cum cele mai multe mame au). Dacă insistaţi să hrăniţi copilul doar la un singur sân la o masă, se poate ca copilul să aibă "colici", seara, când lui îi este, de fapt, foame.
4. La următoarea masă, începeţi cu celălalt sân şi apoi procedaţi în acelaşi mod.
5. Corpul dvs. se va adapta rapid la noua metodă şi nu veţi avea sânii angorjaţi. Dar amintiţi-vă acest lucru: hrănirea dintr-un singur sân la o masă, dacă puteţi să gestionaţi aşa, va reduce producţia de lapte. Prin urmare, nu ţineţi copilul la un sân la o singură masă, ci lăsaţi-l să termine tot laptele disponibil în sân şi în cazul în care copilul vrea mai mult, oferiţi-i şi celălalt sân.
6. Nu este o idee bună să hrăniţi copilul doar la un sân la o singură masă, doar pentru a urma o regulă. Da, asigurându-vă că copilul termină de supt dintr-un sân înainte de a i-l oferi şi pe al doilea, ajută la luarea în greutate mai mult sau la colici, dar regulile şi alăptarea nu merg bine împreună. Dacă bebeluşul nu înghite laptele, de fapt nu obţine laptele, nu păstraţi copilul la sân fără să înghită laptele pe perioade extrem de îndelungate. Trebuie să "termine" dintr-un sân şi în cazul în care copilul vrea mai mult, oferiţi-i celălalt sân.

Cum stiţi că a terminat de supt dintr-un sân? Copilul nu mai înghite laptele, chiar şi cu compresia sânului. Aceasta nu înseamnă că trebuie să luaţi copilul de la piept, cât mai curând, dacă nu înghite laptele pentru un minut sau două (s-ar putea obţine o altă ejecţie a laptelui, deci mai daţi-i un pic de timp), dar dacă este evident că nu mai înghite laptele, luaţi-l de la piept şi dacă vrea mai mult, oferiţi-i celălalt sân.

Dacă bebeluşul dă drumul la sân din proprie iniţiativă, înseamnă că a terminat? Nu neapărat. Bebeluşii de multe ori dau drumul la sân atunci când fluxul de lapte încetineşte sau, uneori, atunci când mama primeşte un reflex de ejecţie al laptelui şi copilul, surprins de fluxul rapid brusc, se smulge de la piept. Încercaţi-l din nou pe această parte, dacă vrea mai mult, dar în cazul în care copilul evident nu bea, chiar şi cu compresia sânului, atunci schimbaţi-l la sânul celălalt.

7. În unele cazuri, pentru a hrăni copilul pot fi utile două sau mai multe alăptări dintr-un sân, înainte de a trece la celălat. Punerea copilului din nou la un sân care a fost "golit", poate provoca copilului agitaţie sau va trage de sân sau va adormi, dar nu va fi sătul.
8. Această problemă se înrăutăţeşte în cazul în care copilul nu este bine ataşat la sân. O bună apucare a sânului este cheia unei alăptări uşoare.

Reflexul de ejecţie hiperactiv

Un bebeluş căruia îi vine prea mult lapte foarte repede, poate deveni foarte agitat şi iritabil la sân şi se consideră că are colici. De obicei, copilul câştigă foarte bine în greutate. În mod normal, copilul începe alăptarea şi după câteva secunde sau minute, începe să se înnece, să se sufoce sau se "lupta" la sân. El se poate desprinde şi, de multe ori, laptele mamei va ţâşni ca dintr-un spray. După aceasta, copilul se întoarce frecvent la sân, dar poate fi agitat şi se repetă acţiunile descrise mai sus. El poate fi nemulţumit de debitul rapid şi nerăbdător atunci când fluxul încetineşte. Acest lucru poate fi un moment de încercare pentru toată lumea. În cazuri rare, un copil poate începe chiar să refuze sânul, după mai multe săptămâni, de obicei în jurul a trei luni de viaţă. Ce puteţi face?

1.Încercati să obţineţi cea mai bună poziţie la sân. Problema se agravează în cazul în care copilul nu este bine ataşat la sân. O prindere bună a sânului de către copil este cheia pentru o alăptare uşoară. Indiferent de ceea ce se spune despre cât de bine arată ataşat la sân, încercaţi să îmbunătăţiţi prinderea sânului. Gândiţi-vă astfel: în cazul în care bărbia este în piept în timp ce încercaţi să beţi ceva, aţi deveni copleşită foarte uşor de curgerea rapidă. Dacă doriţi să beţi repede vă veţi arunca capul pe spate, bărbia în aer şi veţi fi capabilă să faceţi faţă curgerii rapide. Acesta este poziţia capului copilului în timp ce îl alatati: bărbia lui în sânul dvs., cu capul într-o uşoară poziţie pe spate, nasul departe de sân şi bărbia lui departe de pieptul lui. Această poziţie îl va ajuta să facă faţă curgerii mai rapide.Dacă nu aţi făcut deja acest lucru, încercaţi să hrăniţi copilul doar la un sân la fiecare masă. În unele situaţii, chiar şi două sau trei hrăniri la sân înainte de a schimba cu celălalt sân poate fi de ajutor. În cazul în care aveti sânul nefolosit angorjat mulgeţi doar o mică cantitate de lapte din el pentru a vă simţi confortabil. Amintiţi-vă, în cazul în care copilul doreşte sânul al doilea, mama ar trebui să i-l ofere.
2.Hrăniţi copilul înainte de a fi lihnit de foame. Nu amânaţi hrănirea prin oferirea de apă (un copil alăptat nu are nevoie de apă, chiar şi când vremea este foarte caldă) sau a suzetei. Un copil lihnit de foame va "ataca" sânul matern şi poate cauza reflex de ejecţie foarte activ. Hrăniţi copilul cât de repede când el arată semne de foame. Dacă este încă pe jumătate adormit, atunci când îl puneţi la piept, cu atât mai bine.
3.Hrăniţi copilul într-un atmosferă calmă, relaxată, dacă este posibil. Muzica tare, luminile strălucitoare nu sunt favorabile pentru o hrănire bună. Bebeluşii mai mari tind să devină distraşi dacă fluxul încetineşte. Folosiţi compresia sânului, uşor la început şi apoi mai ferm, dacă este necesar pentru a menţine viteza de curgere, iar de multe ori copilul va fi interesat de a sta la piept mai mult timp, pentru că el bea bine laptele matern.
4.Uneori, funcţionează foarte bine dacă alăptaţi în poziţie culcată. Dacă nu ajută, încercaţi poziţia în şezut, un pic pe spate cu copilul situat în partea de sus sau încercaţi să staţi pe un scaun. Gravitatea ajută la scăderea debitului. Amintiţi-vă, copilul poate fi frustrat de curgerea inconsecventă, aşa că poate fi necesar să vă întindeţi, la început, atunci când este rapidă şi să staţi în şezut atunci când curgerea laptelui încetineşte. Bebeluşilor le place poziţia culcat; ei nu au tendinţa de a se agita atunci când curgerea este mai lentă, dar au tendinţa de a dormi.
5.Copilului îi poate displace curgerea rapidă a laptelui, dar, de asemenea, poate deveni agitat atunci când fluxul încetineşte prea mult. Dacă credeţi că este agitat deoarece debitul este prea lent, vă ajută dacă folosiţi compresia sânului pentru a ţine pasul cu debitul.
6.Ocazional, dând lactază comercială copilului (enzima care metabolizează lactoza), 2-4 picături după fiecare hrănire, ameliorează simptomele. Aceasta este disponibilă fără prescripţie medicală, dar este destul de scumpă şi funcţionează doar ocazional. Este greu de înţeles de ce un ar funcţiona, deoarece enzima este defalcată în stomacul copilului, dar uneori pare să nu funcţioneze.
7.O apărătoare de mamelon poate ajuta, dar utilizaţi-o numai dacă nimic altceva nu a ajutat şi numai dacă aţi avut acces la ajutor bun dar fără să se vadă modificări. Apărătoarea este a două ultima instanţă. Vă rugăm să reţineţi că o apărătoare pentru mamelon este foarte rar un răspunsul la o problemă în alăptare şi în cele mai multe situaţii acest lucru face ca situaţia să se înrăutăţească, aşa că mai bine nu.
8.Ca o ultimă soluţie, mai degrabă decât trecerea la formulă, oferiţi copilului lapte matern muls, cu o cănuţă specială. Adăugarea de lactază la laptele matern muls poate ajuta, de asemenea.

Proteine străine în laptele matern

Uneori, proteinele prezente în dieta mamei pot apărea în laptele ei şi afecta copilul. Cea mai frecventă dintre acestea este proteina din lapte de vacă. Alte proteine, de asemenea, s-au dovedit a fi excretate în laptele matern. Faptul că aceste proteine şi alte substanţe apar în laptele mamei, de obicei, nu este un lucru rău. Într-adevăr, acestea ajută la desensibilizarea copilului dvs. la aceste proteine.
Astfel, în tratamentul copilului alăptat cu colici un pas ar fi ca mama să înceteze să mai mănânce produse lactate sau alte produse alimentare, dar numai un singur tip de alimente, pe rând se elimină. Produsele lactate includ lapte, brânză, iaurt, îngheţată şi orice altceva ce ar putea conţine lapte, cum ar fi sosurile pentru salate cu proteine din zer sau cazeină. Verificaţi etichetele de pe produsele alimentare pregătite pentru a vedea dacă acestea includ lapte. În cazul în care proteina din lapte a fost schimbată (denaturată), gătită de exemplu, nu ar trebui să existe nici o problemă.

Dacă eliminarea anumitor produse alimentare din dieta mamei nu funcţionează, mama poate lua enzime pancreatice (Cotazyme, Pancrease 4, de exemplu), începând cu 1 capsulă la fiecare masă, pentru a descompune proteinele în intestinele ei, astfel încât e mai puţin probabil să fie absorbit în corpul ei. Desigur, şansele de a nu fi capabilă să produceţi suficiente enzime proprii din pancreas sunt foarte mici (dacă nu aveţi fibroză chistică, de exemplu), dar a fost demonstrat că proteina întregă se absoarbe în corpul mamei care alăptează şi în laptele ei, adăugarea de enzime poate scădea cantităţile de proteine care intră în întregul corp şi ajunge în lapte.
Vă rugăm să reţineţi: intoleranţa la proteina din lapte nu are nimic de-a face cu intoleranţa la lactoză, sunt chestiuni complet diferite. De asemenea, o mamă care are intoleranţă la lactoză îşi alăptează în continuare copilul.

- Eliminaţi toate produselor lactate în 7-10 zile.
- Dacă nu a existat nici o schimbare în bine la copil, mama poate reintroduce produsele lactate.
- Dacă a existat o schimbare în bine, aveţi posibilitatea să încetaţi să mai mâncaţi lactate, apoi să încercaţi să le reintroduceţi în dietă, dacă acestea sunt în mod normal o parte din dieta dvs. (nu este nevoie să se bea lapte pentru a face lapte, de exemplu, deci, dacă nu beţi lapte în mod normal, nu e necesar să beţi în timp ce alăptaţi). Unii bebeluşi nu vor tolera absolut nici un produs lactat din dieta mamei. Cei mai mulţi vor tolera unele produse. Veţi învăţa ce cantitate de produse lactate puteţi mânca zilnic fără ca bebeluşul să fie afectat şi să reactioneze.
- Dacă sunteţi preocupată de aportul dvs.de calciu, atunci să ştiţi că poate fi obţinut fără a mânca produse lactate. Vorbiţi cu medicul dumneavoastră sau cu un nutriţionist. Dar, 7-10 zile fără produse lactate nu vor cauza probleme nutriţionale. De fapt, dovezile sugerează că alăptarea poate proteja femeia de dezvoltarea osteoporozei, chiar dacă ea nu ia calciu suplimentar. Copilul va primi tot ce are nevoie.
- Aveţi grijă cu privire la eliminarea prea multor alimente din dietă. Dietele noastre sunt prea complexe pentru a fi siguri cu exactitate de ceea ce afectează copilul.


Unor bebeluşi le e foame, chiar dacă au câştigat bine în greutate. Aceasta se poate întâmpla din mai multe motive, unele menţionate mai devreme. Un mod prin care bebeluşului îi este foame, dar a crescut bine în greutate, este limitarea meselor, de exemplu, copilul este hrănit 10 sau 20 de minute la fiecare sân. Dacă aveţi lapte mult, copilul poate creştere în greutate bine şi încă îi mai poate fi foame. Deci, nu se limitează alăptările.

Aveţi răbdare, de obicei, problema are soluţii. Formula de lapte praf nu este răspunsul, dar, din cauza curgerii ei mai regulate, unii copii fac progrese. Dar formula de lapte praf nu este lapte matern şi alăptarea înseamnă mult mai mult decât lapte matern. Chiar dacă nimic nu merge, timpul, de obicei, ajută. Zilele şi nopţile pot părea veşnice, dar săptămâna va zbura!

Ce de premii.......

Pe Ralus o ştiu virtual de vreo 4 ani. Îmi este tare dragă...şi ea, şi piticele ei. S-a gândit că aş merita vreo 2 premii:




Le ofer mai departe către:
Un bonzai mititel
Un blog mediocru
În familie
Alina cea frumoasă ca o îngheţată

Şi un alt premiu l-am primit de la Basme pentru Maria, un blog cu muuuultăăăă imaginaţie care merită citit.



Merge către:
Marillys
Adelle
Alina şi Ema
Anais Anouk Badina

Motive medicale acceptabile pentru a utiliza substituenţi ai laptelui matern

Copilul nu trebuie să primească lapte matern sau orice alt tip de lapte cu excepţia laptelui praf special dacă:
-are galactosemie clasică – e nevoie de o formulă de lapte praf fără glucoză;
-suferă de boala urinei cu miros de sirop de arţar – e nevoie de o formulă de lapte praf fără leucină, isoleucină şi valină;
-are fenilchetonurie – e nevoie de o formulă de lapte praf fără fenilalanină (uneori alăptarea este posibilă, dar cu monitorizare atentă).

Copilul pentru care alăptarea rămâne opţiunea cea mai bună de a fi hrănit, dar care are nevoie şi de alt supliment:
-cu greutate foarte mică la naştere (mai puţin de 1500 g);
-născut foarte prematur (mai mic decât vârsta gestaţională de 32 de săptămâni);
-născut cu risc de hipoglicemie datorat neadaptării metabolice sau creşterii cererii de glucoză (cel născut prematur, mic ca vârstă gestaţională sau cel care a experimentat stress semnificativ intrapartum hipoxic/ischemic, cel bolnav şi cel al cărui mamă are diabet dacă zahărul din sângele lui creşte ca răspuns al alăptării).

Mamele trebuie să evite alăptarea dacă:
-sunt infectate cu HIV(opţiunea cea mai apropiată pentru o mamă infectată cu HIV depinde de circumstanţele individuale incluzând statutul sănătăţii, dar luând în considerare serviciile de sănătate disponibile şi consilierea şi sprijinul pe care mama doreşte să le primească): dacă înlocuirea hrănirii cu lapte matern este acceptabilă, realizabilă, accesibilă, durabilă şi sigură. Hrănirea mixtă în primele 6 luni de viaţă (în paralel cu alăptarea copilul să primească şi alte fluide, formule de lapte praf sau alimente) trebuie evitată de către mamele infectate cu HIV.

Mamele trebuie să evite temporar alăptarea dacă:
-suferă de o boală severă care le determină să nu poată avea grijă de bebeluşul lor, de ex. sepsis;
-au virusul herpes simplex tipul 1: contactul direct al gurii bebeluşului cu leziunile mameloanelor mamei trebuie evitat până când leziunile active se vindecă;
-iau medicaţie:
-medicamente pshioterapeutice sedative, medicamente anti-epilepsie, opioide şi combinaţiile lor pot cauza efecte negative, ca de exemplu: somnolenţă şi probleme respiratorii, fiind mult mai bine dacă se evită folosirea lor şi pot fi înlocuite cu alternative mult mai sigure;
-a primit iod radioactiv 131 - este bine dacă se evită şi se poate înlocui cu alternative mult mai sigure – se întrerupe alăptarea 2 luni după primirea substanţei;
-a utilizat în mod excesiv iodina topică şi iodofore (povidone-iodină), în special pe răni deschise, poate duce la suprimarea tiroidei sau pot rezulta anomalii electrolitice la copilul alăptat şi trebuie evitate.
-e necesară chemoterapie citotoxică dacă mama a oprit alăptarea pe timpul terapiei.

Mamele pot continua alăptarea, dar au unele probleme de sănătate care sunt îngrijorătoare, ca de exemplu:
-abcesul mamar – alăptarea se continuă de la sânul neafectat; alăptarea la sânul afectat se reia odată ce tratamentul a început;
-hepatita B – copilul trebuie sa primească vaccinul pentru hepatită B în primele 48 de ore de la naştere sau cât mai curând posibil;
-hepatita C;
-mastita – dacă alăptarea devine foarte dureroasă, laptele trebuie muls pentru a preveni progresia;
-tuberculoza – mama şi copilul trebuie să ţină cont de ghidul naţional pentru tuberculoză;
-utilizarea de substanţe (mama care alege să nu renunţe la utilizarea acestor substanţe sau nu este în stare să renunţe ar trebui să caute sfaturi individuale despre riscuri şi beneficii ale alăptării depinzând de circumstanţele lor individuale) ca nicotina, alcoolul, ecstasy, amfetamine, cocaina şi stimulante înrudite – s-a demonstrat că au efecte negative asupra copiilor alăptaţi;
-alcoolul, opioidele, benzodiazepinele şi canabisul pot cauza sedarea mamei şi a bebeluşului.
Mamele trebuie încurajate să nu folosească aceste substanţe şi să primească oportunitatea şi suportul pentru a se abţine.

Sursa: OMS şi UNICEF

Alăptarea şi medicamentele

de Jack Newman MD, FRCPC, IBCLC şi Edith Kernerman, IBCLC

De-a lungul anilor, multor femei li s-a spus în mod eronat că trebuie să întrerupă alăptarea deoarece trebuiau sa ia un anumit medicament. Decizia de a continua să alăpteze atunci când mama ia un medicament, de exemplu, este mult mai dezbătută decât întrebarea dacă medicamentul respectiv ajunge în lapte şi, implicit, la copil. Este însă la fel de important să fie luate în considerare riscurile opririi alăptării pentru mamă, bebeluş, familie şi societate. Şi sunt o mulţime de riscuri dacă nu are loc alăptarea, aşa că, problema reală ar fi: prezenţa unei cantităţi mici de medicamente în laptele matern face alăptarea mai periculoasă decât laptele praf? Răspunsul este: aproape niciodată. Laptele matern în care este prezentă o cantitate mică de medicament este aproape întotdeauna mai sigur. Cu alte cuvinte, o mamă care este atentă înseamnă o mamă care continuă să alăpteze.

Nu uitaţi că dacă opriţi alăptarea, fie şi numai pentru o săptămână, s-ar putea ca bebeluşul să se înţarce. Pe de altă parte, trebuie luat în considerare faptul că unii bebeluşi refuză complet biberonul, aşa că sfatul de a opri alăptarea nu este numai greşit, ci şi, deseori, nepractic. Este uşor să sfătuieşti mama să folosească pompa de sân în perioada în care bebeluşul nu este alăptat, dar acest lucru nu este întotdeauna atât de simplu de pus în practică, iar mama poate ajunge să-şi simtă sânii angorjaţi, dureroşi.

Alăptarea şi medicaţia mamei

Cele mai multe medicamente sunt excretate în laptele matern, dar de obicei, doar în cantităţi mici. Există foarte puţine medicamente care pot cauza probleme bebeluşilor chiar şi în doze foarte mici, dar acest lucru nu este valabil pentru marea majoritate. Mamelor care alăpteaza şi li se spune să întrerupă alăptărea din cauza unui anumit medicament trebuie să întrebe un medic de încredere, pentru a fi sigure de acest lucru.[...] Mama mai poate ruga medicul să-i prescrie un alt tratament medicamentos, care să fie compatibil cu alăptarea. În vremurile noastre, nu ar trebui să fie o problemă găsirea de tratamente alternative. Dacă medicul care prescrie tratamentul nu este flexibil, mama trebuie să ceară opinia altui medic, dar nu să întrerupă alăptarea.

De ce majoritatea medicamentelor sunt excretate în laptele matern în cantităţi mici?
Deoarece ceea ce ajunge în laptele matern depinde de concentraţia din sângele mamei care se măsoara adesea în micro- sau chiar nanograme pe mililitru (un gram împărţit de un milion sau un miliard de ori), în timp ce mama ia medicamentul în doze de miligrame (ceea ce înseamnă a mia parte dintr-un gram) sau chiar grame. Mai mult, nu toate medicamentele din sângele mamei pot ajunge în lapte. Doar acele medicamente care nu sunt ataşate de proteina din sângele mamei. Majoritatea medicamentelor sunt aproape complet ataşate de proteina din sângele mamei care ajunge în lapte. În felul acesta, la bebeluş nu ajung aceleaşi cantităţi de medicament ca cele ingerate de mamă, ci aproape întotdeauna mult mai puţin, în funcţie de greutate. De exemplu, într-un studiu facut pe antidepresivul paroxetina (Paxil), mama a luat peste 300 de micrograme pe kilogram pe zi, iar la bebeluş a ajuns în jur de 1 microgram pe kilogram pe zi.


Cele mai multe medicamente sunt sigure dacă:
- Sunt prescrise în mod obişnuit şi pentru bebeluşi. Cantitatea de medicament care îi ajunge copilului prin laptele matern este mult mai mică decât cantitatea pe care ar primi-o direct.

- Sunt considerate a fi permise în timpul sarcinii. Acest lucru nu este întotdeauna adevărat, deoarece în timpul sarcinii, corpul mamei ajută corpul bebeluşului să elimine medicamentul. Astfel, teoretic, este posibil ca acumularea toxică a unui medicament să apară în timpul alăptării, dar să nu apară în timpul sarcinii (deşi acest lucru se întâmplă foarte rar).
Cu toate acestea, dacă există temerea că bebeluşul să fie expus la un medicament, de exemplu un antidepresiv, atunci bebeluşul este expus la mult mai mult medicament în timpul sarcinii decât în timpul alăptării.
Studii recente cu privire la simptome de sevraj la nou-născuţii expuşi la antidepresive de tip SSRI (Paxil, de exemplu) în timpul sarcinii, au reuşit într-un fel să implice alăptarea, acest tip de problemă necesită ca mama să nu alăpteze (un bun exemplu al modului în care alăptarea este de vină pentru tot). De fapt, copilul primeşte atât de puţin prin lapte.

Nu sunt absorbite în stomac sau intestine. Aici intră multe medicamente injectabile, dar nu toate, de exemplu: gentamicina (şi alte antibiotice similare), heparina, interferonul, anestezicele locale, omeprazolul. Omeprazolul (Losec, Prilosec) este interesant deoarece se distruge foarte repede în stomac. În timpul fabricării medicamentului, un strat protector i se adaugă pentru a preveni distrugerea acestuia şi, aşadar, este absorbit în corpul mamei. Astfel, medicamentul este acoperit de un strat protector care previne distrugerea sa în stomac. Cu toate acestea, în cazul în care copilul primeşte medicamentul (în cantităţi foarte mici, de altfel) fără strat protector şi, de aceea, este imediat distrus în stomacul copilului.

Nu sunt excretate în laptele matern: heparina, interferonul, insulina, infliximan (Remicade), etanercept (Enbrel).

Iată o listă cu câteva medicamente folosite în mod frecvent, şi care sunt permise in timpul alăptării:
Acetaminofen (analgezic, prezent, printre altele, şi în Paracetamol, Tylenol, Tempra), alcool (în cantitate moderată), aspirina (în doze uzuale, luată pentru perioade scurte de timp), majoritatea medicamentelor antiepileptice, majoritatea medicamentelor antihipertensive, tetraciclina, codeina, antiinflamatoare nesteroidiene (cum este ibuprofenul), prednison, thyroxina, propylthiuracil (PTU), warfarina, antidepresive triciclice, sertralina (Zoloft), paroxetina (Paxil), alte antidepresive, metronidazol (Flagyl), omperazolul (Losec), Nix, Kwelleda.

Nota: Deşi este, în general, un medicament permis în timpul alăptării, fluoxetina (Prozacul) are un timp de înjumătăţire foarte mare (rămâne în organism timp îndelungat). Astfel, un copil născut dintr-o mamă care a luat acest medicament în timpul sarcinii va avea şi el cantităţi mari de Prozac în organism şi până şi cantitatea mică prezentă în laptele matern poate duce la acumulări semnificative şi efecte adverse. Aceste efecte sunt rare, dar s-au întamplat. Există doua opţiuni pe care să le aveţi în vedere:
1. Încetaţi să mai luati fluoxetina (Prozac) în ultimele 4 până la 8 săptămâni de sarcina. În felul acesta, veţi elimina medicamentul din organism şi la fel îl va elimina şi copilul. Dupa ce se naşte copilul, medicamentul nu va mai fi prezent în organismul lui şi cantităţile mici de fluoxetină excretate în lapte nu pun, de obicei, probleme, deci puteţi reâncepe tratamentul cu fluoxetină (Prozac).

2. Daca nu puteţi întrerupe tratamentul cu fluoxetină (Prozac) în timpul sarcinii, puteţi opta pentru un alt medicament, care nu trece în lapte în cantităţi semnificative după ce se naşte copilul. Două opţiuni bune sunt sertralina (Zoloft) şi paroxetina (Paxil, Seroxat).

Medicamentele care se aplică pe piele, care sunt inhalate (medicamentele pentru astm, de pildă) sau care se aplică pe ochi sau în nas sunt aproape întotdeauna sigure în timpul alăptării.

Anestezicele locale nu sunt absorbite de stomacul bebeluşului şi sunt sigure.
Anestezicele generale ajung în lapte doar în cantităţi foarte mici (ca toate medicamentele) şi este foarte puţin probabil să aibă efecte asupra copilului. Acestea au, de obicei, un timp de înjumătăţire foarte scurt şi sunt eliminate extrem de rapid din organism. Puteţi alăpta imediat ce vă treziţi din anestezie şi vă simţiţi în stare să puneţi copilul la sân.

Vaccinurile făcute de mamă nu necesită întreruperea alăptării. Dimpotrivă, vaccinul ajută bebeluşul să dezvolte propria imunizare, în cazul în care vaccinul ajunge în lapte. De fapt, de cele mai multe ori acestea nu ajung în lapte, cu excepţia, poate, a vaccinurilor făcute cu virus viu. Şi asta e bine.

Razele X şi ecografiile. Razele X obişnuite nu necesită întreruperea alăptării nici dacă sunt făcute cu substanţă de contrast. Substanţa respectivă nu trece în lapte, şi chiar dacă ar trece, ar fi eliminată de organismul bebeluşului. Acelaşi lucru este valabil şi pentru tomografii sau RMN. Nu e nevoie să întrerupeţi alăptarea nici măcar pentru o secundă.

Dar radiografiile radioactive?
Nu vrem ca bebeluşii să fie radiaţi, dar rareori ezităm înainte să le facem radiografii. Când mama face o radiografie la plămâni, o limfangiogramă cu substanţă de contrast sau o radiografie la oase, se foloseşte de obicei technetium (deşi se mai folosesc şi alte substanţe). Techtenium are un timp de înjumătăţire de 6 ore, ceea ce înseamnă că după 5 astfel de timpi el dispare din organismul mamei. La 30 de ore după injecţie este complet eliminat (ei bine, 98%), iar mama îşi poate hrăni copilul fără grijă că îl radiază.
Înseamnă însă că a fost eliminată toată radioactivitatea? După 12 ore, 75% din techtenium este eliminat şi concentraţia din lapte este foarte mică. Cred că este suficient dacă asteptaţi 12 ore pentru o substanţă ca techtenium. Dar: nu toate radiografiile cu techtenium necesită oprirea alăptării (HIDA, de exemplu). Aceasta depinde de ce moleculă se anexează techtenium. Dacă mama face radiografia în primele zile după naştere, copilul primeşte şi mai puţin, din simplul motiv că la el ajunge puţin lapte matern. În aceste prime zile, cred că nu este nici de dorit, nici necesară întreruperea alăptării. Colostrul este extrem de important pentru copil.
Daca hotărâţi că cel mai bun lucru pe care îl puteţi face este să întrerupeţi alăptarea, atunci folosiţi pompa de sân pentru a colecta lapte cu câteva zile înainte (dacă ştiţi dinainte data radiografiei). Rareori o radiografie este atât de urgentă încât să nu poată fi amânată pentru câteva zile.

Radiografiile de tiroidă sunt diferite. Iodul radioactiv (I131) se concentreaza în lapte, este ingerat de copil şi ajunge la tiroida lui, unde rămâne o perioadă îndelungată. Aceasta este o problemă foarte serioasă. Aşadar, mama va întrerupe alăptarea? Nu, deoarece de multe ori radiografia nu e necesară. Pentru a face diferenţa dintre tiroida postpartum şi boala Graves (cel mai întâlnit motiv pentru care se face radiografia la mamele care alaptează) nu e nevoie de o radiografie de tiroidă. Cereţi mai multe informaţii de la medic. Dacă este nevoie de o radiografie, puteţi face o radiografie cu iod 123, care necesită întreruperea alăptării timp de 12 până la 24 de ore, în funcţie de doza administrată. Nu uitaţi să mulgeţi lapte matern înainte pentru a putea fi hrănit copilul în acest timp.

Laptele matern, tratament al epiforei copiilor

În pediatrie, managementul pacienţilor cu semne şi simptome de obstrucţie congenitală de canal lacrimal s-a schimbat. A trecut de la tratamentul cu antibioticele topice la tratament bazat pe lapte matern.
Tratamentul conservator impunea curăţarea frecventă a ochiului, masaj al canalului lacrimal şi aplicarea de picături cu antibiotic atunci când exista scurgere muco-purulentă.
În ultimii 7 ani, în pediatrie, metoda de gestionare a obstrucţiei de canal lacrimal congenital a evoluat. Această schimbare a fost iniţiată de către mamele care au aplicat terapia tradiţională: laptele matern sub formă de picături pentru ochi. Această evoluţie a fost însoţită de o serie de articole apărute pe la mijlocul anilor 1999 - 2000 privind siguranţa picăturilor oftalmice din lapte matern în caz de conjunctivită neonatală, precum şi caracteristicile antiinflamatorii şi activitatea antibacterienă a laptelui matern.

Sursa: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17151086

Tehnici de hrănire cu supliment a unui bebeluş alăptat

"Dacă aştepţi să-ţi alăptezi bebeluşul, dar trebuie să şi suplimentezi, dintr-un motiv anume, cu lapte matern muls sau formulă de lapte praf, să ştii că există câteva moduri pentru a face asta, dar, în acelaşi timp poţi încuraja o viitoare alăptare să aibă succes.

Dacă suplimentezi cu ajutorul biberonului, mai ales nou-născutul, rişti să provoci o preferinţă pentru tetină sau pentru curgerea rapidă a laptelui, punând în pericol posibilitatea de a mai hrăni parţial sau exclusiv la sân.

Când Mikko s-a născut, o asistentă plină de zel i-a oferit biberonul cu lapte praf. Aceasă acţiune a avut o cascadă de consecinţe, Mikko a preferat o curgere rapidă a laptelui şi a refuzat să mai prindă sânul. Am petrecut o săptămână oferindu-i întâi suplimentul de lapte praf şi apoi laptele matern muls. Până la final, după multe frustrări, Miko a trecut la hrană exclusiv primită de la sânul mamei, dar au fost câteva tehnici care m-au ajutat în astfel de situaţie.
Motivele pentru are ai putea suplimenta ar fi:
-bebeluşul s-a născut prematur
-bebeluşul are probleme de prindere a mamelonului (poate datorită unei deformări fizice a gurii sau limbii)
interferenţe cu instinctele bebeluşului (ca în cazul nostru) sau dacă ai adoptat un copil şi vrei să induci lactaţia.

Îţi prezint 4 metode de hrănire suplimentară care nu implică mameloane artificiale, în ordinea lor de la metoda cea mai uşoară la cea mai grea, le voi descrie detaliat mai jos:
-hrănirea cu seringa
-hrănirea cu cana sau linguriţa
-hrănirea cu ajutorul degetului
-hrănirea cu seringă suplimentară ataşată la sân
-hrănirea cu ajutorul unui tub suplimentar ataşat la sân.

Pentru oricare din aceste metode de hrănire poţi suplimenta cu lapte praf, dar este mult mai bine dacă foloseşti lapte matern muls. Mulsul în timp ce ai grijă de un nou-născut este, din păcate, chiar mai obositor decât alăptarea exclusivă a unui nou-născut, dar merită să ţii pasul cu producţia de lapte dacă doreşti să faci tranziţia la alăptarea exclusivă (sau parţială).
Tot ce pot să îţi spun pentru a te încuraja pe acest drum este că mai uşor este să alăptezi, aşa că, dacă o ţii inainte, vei vedea cum nivelul de dificultate scade în mod dramatic odată ce copilul încheie tranziţia către hrănirea exclusivă sau este destul de măricel pentru ca biberonul să nu mai fie un substitut acceptat (de obicei, se întâmplă după aproximativ şase săptămâni, dar să acorzi o atenţie deosebita indiciilor bebeluşului).

Cea mai bună metodă este şi cea mai dificilă, completarea cu laptele matern muls în timp ce copilul este la sân, astfel încât să poată învăţa să sugă şi să facă conexiunea cu mamelonul=căldură, mâncare bună. Dacă această metodă provoacă frustrare prea multă pentru tine sau copil, începi cu una dintre metodele ceva mai uşoară, pentru a calma primele chinuri ale foamei, şi apoi treci la folosirea unui tub ataşat de sân până când nerăbdarea iniţială a trecut.

Hrănirea cu seringa
Umple o seringă mică cu lapte şi apasă uşor ca laptele să curgă în gura bebeluşului pentru a fi înghiţit. Poţi achiziţiona o seringă specială, cu formă curbă. Poţi folosi o sticluţa de genul celor care conţin picături pentru ochi, spălată bine şi sterilizată, dacă este nevoie de o cantitate mai mică de lapte, de ex. pentru colostrul din primele zile. Aceasta este o modalitate relativ uşoară de a obţine calorii pentru bebeluşul tău, dar problema principală ar fi că nu îndeplineşte nevoia de supt a bebeluşului. Ai posibilitatea de a lăsa degetul tău să alunece alături de seringă, la fel ca în imagine.

Hrănirea cu cana sau cu linguriţa
Utilizează o cană mică sau o linguriţă încurajând bebeluşul să-şi ia laptele cu limba în ritmul său. Teoretic şi un nou-nşscut poate învăţa să bea dintr-o cană dacă i se oferă posibilitatea. Poţi folosi o cană standard pe care o ai la îndemână sau una specială, flexibilă(similară cu cana din foto dreapta)sau o tetină cu formă de linguriţă. Acest mod de a hrăni este mai difícil decât hrănirea cu seringa pentru că trebuie ca bebeluşul să aibă o poziţie propice, mai ridicat, şi trebuie să convingi bebeluşul să ia laptele; de asemenea, tinde să provoace murdărie, aşa că să ai pregătită o cârpă curată sau bavetă sub bărbia bebeluşului.
Eu am încercat metoda la vârsta de câteva luni, dar a fost mai mult pentru coordonare. Este o metodă bună de a obţine o cantitate mai mare de lapte pentru bebeluş faţă de seringa tipică (cu excepţia cazului în care seringa are ataşat un tub introdus într-un biberon) şi este o metodă de a hrăni la cerere deoarece bebeluşul controlează cantitatea de lapte pe care o înghite. Similar cu metoda hrănirii cu seringa, această metodă nu satisface nevoile de supt ale bebeluşului şi nu îl învaţă să se hrănească de la sân.

Hrănirea cu degetul
Această metodă presupune folosirea degetului tău şi a unui tub foarte subţire alături de deget. Tubul este ataşat la o seringă sau la un flacon plin cu lapte matern muls sau lapte praf. În cazul în care bebeluşul poate suge, el va suge singur laptele matern, dar în cazul în care nu este destul de puternic pentru a suge, poţi apăsa seringa. Dr.Jack Newman descrie această tehnică aici. Este o metodă bună în măsura în care permite bebeluşului să sugă şi după cum menţionează dr. Newman, îl antrenează cu o tehnică de care are nevoie şi atunci cănd e la sân. Presupune ceva coordonare, dar şi părintele trebuie să ataşeze tubul bine de deget. Pentru a ispiti bebeluşul , pentru ca presiunea să fie mai mare, părintele tebuie să-i ofere intăi capătul tubului din care a supt puţin şi apoi degetul. Din experienţa noastră, odată ce am observat diferenţa dintre laptele praf şi laptele matern, am decis să folosim în mod exclusiv laptele matern, dacă este posibil!

Un avantaj al acestor 3 tipuri de suplimentare cu lapte, după cum poţi observa şi din fotografii, este că mama sau altă persoană poate efectua hrănirea. Cu toate acestea, dacă doreşti să promovezi alăptarea, va trebui să încerci o metodă care presupune şi implicarea sânului, cu cât mai devreme cu atât mai bine.


Hrănirea cu seringa ataşată la sân
Dr. Jack Newman spunea: "copiii învaţă să sugă numai prin alăptare. Mama învaţă să alăpteze doar alăptând. Bebeluşul continuă să îşi ia laptele. Bebeluşul nu va respinge sânul. Se datorează mai mult ałăptării şi nu laptelui matern." Prin urmare, dacă este posibil, foloseşte în suplimentare şi sânul pentru ca bebeluşul să se obişnuiască şi să stimuleze şi secreţia lactată.
Ataşează bebeluşul la sân, apoi seringa se introduce în colţul gurii bebeluşului. Se apasă seringa când bebeluşul suge lapte matern. E mai uşor dacă altcineva apasă seringa.

Hrănirea cu un tub ataşat la sân
Dr.Jack Newman descrie o astfel de metodă aici. Bebeluşul se ataşează la sân şi prin colţul gurii lui se introduce un tub ataşat la o seringă sau un flacon plin cu lapte matern muls sau lapte praf. Ar fi necesar să sugi la început din tub pentru a veni laptele cu presiune mai mare, astfel încât să curgă imediat.
Acest tip de hrănire este cea mai bună metodă de suplimentare, deoarece încurajează prinderea mamelonului, echivalează suptul cu primirea laptelui, stimulează producţia de lapte în sân şi face mai uşoară trecerea la alăptarea integrală, pentru că, uneori, bebeluşii vor continuă să sugă chiar şi atunci când tubul este gol. Acesta poate fi un act complicat de jonglerie, de aceea unele femei preferă să aibă un partener care să le ajute să ţină tubul şi flaconul.
Există sisteme de suplimentare specializate pentru termen lung si poţi cumpăra unul din ele dacă prevezi completarea pe termen lung (de ex. pentru un prematur sau un bebeluş adoptat). Câteva exemple poţi vedea aici: SNS Gabriela Dora, SNS KarenGromada.com, povestea lui Steph.

O notă privind finanţele – alăptarea este gratuită, dar folosire uneia din aceste metode prezentate implică şi costuri neaşteptate. În cazul în care bebeluşul primeşte îngrijire medicală, vezi cum poate spitalul să îţi pună la dispoziţie metode care să fie mai ieftine şi mai convenabile pentru tine.

Consultă un medic specialist sau un consilier în alăptare pentru sfaturi şi sugestii specifice bebeluşului tău. Scopul articolului meu a fost doar de a oferi idei de metode alternative de suplimentare care nu interferează cu o viitoare alăptare de succes. Astfel, dacă un specialist din domeniul medical sugerează că hrănirea cu biberonul este cea mai bună modalitate sau singura modalitate de a suplimenta hrana unui bebeluş şi îţi doreşti o alăptare viitoare de succes, ai posibilitatea să-i prezinţi şi alte metode de hrănire sau să-ţi găseşti un consultant care să te susţină.

Din propria experienţă – vestea bună a fost că am trecut prin toate aceste metode şi am ajuns de partea cealaltă – alăptare exclusivă! Iar relaţia noastră rezultată din alăptare este încă foarte puternică!! Aceasta a fost pusă în valoare de toate inconvenienţele şi durerea încercării acestor metode, dar am ştiut să păstrăm obiectivul nostru viu – acela de a avea o alăptare de succes! Odată terminată tranziţia către alăptare exclusivă, am fost uimiţi să realizăm cât de uşor a fost, de fapt!"

Tradus cu acordul autoarei HOBOMAMA

Mama

SNS - GEMA - Hand made

În luna ianuarie am primit un mail în care o mămică mă întreba dacă cunosc SNS-ul (Supplemental Nursing System), în română se traduce Sistem de Alimentare Suplimentară .
Cunoşteam varianta de la Medela, dar nu am avut niciodata nevoie de suplimentare cu lapte matern, aşa că nu am folosit.

Redau mai jos povestea:
"Fetiţa noastră nu s-a născut cu probleme şi nici nu a fost prematură, dar stătea cu orele la sân. La 10 zile de la naştere (după spusele pediatrului) trebuia să aibă greutatea de la naştere, dar ea nu avea. Pediatrul mi-a recomandat să-i dau lapte praf, pentru că nu creşte fetiţa, nu se satură şi o flămânzesc. Noi, nici in ruptul capului, nu am vrut să-i dăm lapte praf - am auzit şi multe experienţe ale unor prietene care după ce au dat lapte praf bebeluşul a lăsat sânul - şi nu doream să o privăm de dreptul ei, laptele matern.

Înainte să nasc am fost la un curs de alăptare şi printre alte sisteme era şi SNS-ul.

Am încercat să-i dăm lapte cu cana, cu seringa, cu linguriţa (chinuială mare cu toate), dupa ce îi dădeam 60-70 ml dormea fata noastră şi 2 ore fără ţiţi. Auzisem de SNS, dar nu ştiam cum se foloseşte, de unde se poate cumpăra un sistem de genul acela, iar d-na doctor consultant în lactaţie Marta Mureşan nu era disponibilă. Ne-am mai chinuit un pic, iar după o lună am reuşit să ne întalnim cu d-na doctor şi ne-a recomandat să folosim SNS-ul care costa 200 ron (cumpărat de pe internet). Erau, şi sunt, bani mulţi, iar soţul s-a gândit să facem noi un asemenea sistem de alimentare, să fie disponibil pentru toate mămicile doritoare să alăpteze şi care întâmpină dificultăţi, fără să dea o căruţă de bani. Am facut rost de cele necesare şi am început ansamblarea.

I-am dat lapte matern cu SNS-ul timp de o lună, cam de 2 ori pe zi şi neapărat seara (când era prea obosită să mai sugă) şi, apoi, am rărit alimentarea cu SNS-ul doar seara, a urmat o seară da, o seară nu, pănă l-am eliminat de tot. Apoi a ştiut singură să sugă fără ajutor. Acum ne bucurăm că a trecut atât timp şi încă laptele matern din sâni e masa favorită.
Nici un cadou nu e mai preţios ca laptele de mamă."
Geta

Mămica a fost extrem de drăguţă şi s-a gândit şi la alte mame care au dificultăţi în alăptare, doresc să evite utilizarea biberonului, şi mi-a trimis şi descrierea SNS-ului inventat de ea si soţul ei. O găsiţi postată pe forumul laptematern.ro
Mii de mulţumiri! Ingenioasă şi ieftină soluţie!

Lapte matern pentru animale

Fără discuţie ar putea fi numită fotografia secolului – o scenă
fantastică, din această lume brutală. Textul tradus din spaniolă:
"Nu a pierit încă omenirea. Este fotografia zilei, lunii, anului sau a secolului.
Poza a apărut într-un cotidian din India, cu textul ataşat:
”Doar un sărac poate fi atât de mărinimos. Ce păcat că omul nu este
întotdeauna aşa."


O indiancă alăptează o maimuţică abandonată de mama ei. Ea a fost determinată să facă acest gest dintr-o combinaţie de sentimente maternale şi idei religioase.
A născut după mulţi ani de încercări şi a simţit nevoia să salveze animalul pentru că este devotată maimuţei zeu hindus Hanuman. Maimuţa a fost găsită aproape moartă într-o pădure de lângă oraşul Chandrapur din statul Tripura.


O femeie indigenă alăptează o maimuţică a cărei mamă a murit.

Act de devotament, altruism, ciudăţenie, gest rar, neobişnuit, incredibil......sau?

Hormonii implicaţi în naştere

Între 22 şi 24 septembrie 2009, doctorul Michel Odent a susţinut, la Bucureşti, o conferinţă cu tema "Naşterea naturală: un moment de cotitură în istoria omenirii".

"Acţiunile hormonilor naşterii sunt extrem de subtile şi de complexe. Există patru hormoni. Adrenalina, ocitocina, prolactina şi colostrul.

Adrenalina, dacă acţionează la început, are tendinţa de a stopa totul, punând capăt, pentru moment, contracţiilor; în schimb, în a doua parte a travaliului, se pare că aceasta accelerează procesul. Pentru a înţelege această diferenţă, trebuie să ne punem în locul unei femei aflată în natură şi surprinsă de un pericol, un animal sălbatic feroce, un ciclon …! Dacă mai este încă mult până la momentul naşterii, ea trebuie să fugă, iar adrenalina secretată va opri contracţiile. Dacă, din contră, bebeluşul a coborât deja în vagin, ea trebuie să nască cât mai repede, iar adrenalina secretată va duce la creşterea numărului de contracţii.
Cel de-al doilea tip de reacţii ale adrenalinei – asemenea ghiulelei de tun – pare să arate că există un proces global de accelerare a naşterii, pe care doctorul Odent îl numeşte "reflexul de expulzie a fătului" şi care pare să nu figureze în analele de obstetrică.
Femeile care nasc în maşină sau în ambulanţa prinsă într-un ambuteiaj, pe stradă sau în lift, trăiesc probabil acest „reflex de expulzie a fătului”. În cele mai multe cazuri, naşterea este rapidă, fără rupturi vaginale, bebeluşul este puţin traumatizat, placenta se elimină uşor …

Un alt hormon este ocitocina, pe care am vrut să îl numim „hormonul dragostei” sau „al altruismului”! Apare în timpul orgasmului la bărbaţi precum şi la femei, facilitează în mod evident contracţiile precum şi producerea laptelui, mai târziu. De fapt, se pare că aceasta este prezentă în toate momentele vieţii în care poate fi folosit cuvântul dragoste: efuzie, înbrăţişare, mângâiere, supt şi chiar o masă luată împreună!
Dar, acest hormon nu este niciodată atât de prezent precum este în timpul naşterii naturale, mai ales pentru că fătul, care e pe cale să devină bebeluş, secretă şi el ocitocină în ultimele săptămâni de sarcină, şi pentru că, în momentul naşterii, secreţiile lui se adaugă celor ale mamei pentru marea întâlnire de dragoste.

Cel mai uimitor hormon, a cărui secretare este intensificată de naşterea naturală, este prolactina. Lista binefacerilor acesteia este impresionantă. Una dintre funcţiile ei majore este stimularea lactaţiei. Printre altele, ajută la desăvârşirea plămânilor bebeluşului, înainte şi după naştere. Prolactina este, în esenţă, hormonul „instinctului matern”, dacă putem folosi această formulă. În schimb, penuria de prolactină, însoţită de lipsa elanului matern, va favoriza o anumită anxietate şi reflexe mai agresive la copil, conform doctorului Odent.

Ultimul hormon secretat este colostrul. Este vorba despre un lichid semi transparent, care se scurge din sânii mamei imediat după naştere, în orele care precedă producerea laptelui. A fost considerat timp îndelungat un fel de produs de curăţare a canalelor mamare, deci nociv, şi se aştepta urcarea laptelui pentru ca bebeluşul să fie pus la sân!
Această respingere a colostrului era aproape universală!
Ori, pentru doctorul Odent: „Este un veritabil concentrat de anticorpi, aceste substanţe care ne protejează împotriva a tot ce este străin, fie că e vorba de microbi sau de virusuri sau de celule vii care nu ne aparţin. Cei mai numeroşi, numiţi IgA, sunt anticorpi pe care nou-născutul nu poate încă să îi producă şi care nu îi sunt transmişi prin placentă. Sunt zeci de grame pe litru … Colostrul este o adevărată armă capabilă să oprească orice tip de infecţie. … Înainte de naştere, în intestinul fătului nu sunt microbi; la douăzeci şi patru de ore după naştere sunt miliarde de microbi pe gram! Iar microbii nu sunt aceiaşi dacă bebeluşul a fost lăsat nemâncat, dacă i s-a dat apă îndulcită sau un "mic" biberon cu lapte artificial, sau dacă a consumat colostru. Viitorul florei intestinale depinde de natura germenilor care ocupa primii teritoriul …"

Doctorul Odent adaugă două informaţii importante printre alte argumente în favoarea colostrului: faptul că nou-născutul, încă legat de mama lui prin cordonul ombilical, vine imediat să sugă stimulează mamelonul acesteia, accelerând reflexul de eliminare a placentei, care palpită încă în uter. O altă informaţie: bebeluşii hrăniţi din abundenţă cu colostru după venirea pe lume sunt singurii la care nu se înregistrează faimoasa „pierdere fiziologică în greutate” din primele zile.

“Copilul vostru este cel mai frumos mamifer” Michel Odent, Albin Michel, 1990

Promovarea alăptării în Bulgaria

http://vbox7.com/play:9111b6a2

Adevărata bucurie şi fericire pe care alăptarea o poate aduce mamei şi copilului!

Diacriticele....

...îmi mănâncă din timpul preţios! Mult timp!
Toate articolele de pe blog au fost la început fără diacritice, total greşit, aş zice.
Ralu' mi-a oferit ideea cu Autocorrect, dar erorile sunt destule, normal.
Apoi, Christa mi-a sugerat diacritice.com. Dar, erori destule şi pe acolo, dacă introduci un text mai măricel iese o "varză", de cele mai multe ori ţi se oferă variante la cuvânt din care tre' să staaaaai să o bifezi pe cea corectă.
Mai există tastatură specială.... greu de achiziţionat pentru mine.
Deci, cum pot salva din timpul meu, dar să am şi text cu diacritice?

www.laptematern.ro

Din 5 februarie 2010 am lansat propriul site www.laptematern.ro care transmite acelasi mesaj "Mami, alapteaza-ma!".
Areşi secţiune de Forum, aşa că, vă aştept şi acolo să dezbatem.

Site-ul era în ideile mele de ceva timp, habar nu aveam ce mă aştepta, cunoştintele de programare îmi lipsesc cu desăvârşire şi pe de altă parte le şi înţeleg destul de greu. Aşa că m-am aruncat "cu capul înainte" şi la un moment dat am crezut că nu mai fac faţă.
Numai că cineva mi-a scos-o în cale pe Christa (cine frecventează attachmentparenting.ro şi părinţi.com o ştie cu siguranţă). Asaaaa.......şi "nemţoaică asta"........practic m-a împins de la spate şi a insistat cu grijă să termin mai repede site-ul. Încă nu este în formă finală, are mici scăpări pe care în timp sunt sigură că le vom rezolva.
Aşa că, dragă Christa, mii de plecăciuni şi milioane de mulţumiri că ai făcut posibil "să prindă viaţă" laptematern.ro.

Ce caută lumea pe acest blog

Histats îmi oferă situaţia celor care intră zilnic pe acest blog.
Ce subiecte legate de alăptare s-au căutat în ultima lună - ianuarie?
Să aruncăm o privire asupra “keyword”-urilor:
-menstruaţia şi alăptarea (este cel mai frecvent subiect căutat!)
-pusee de creştere (următorul după cel mai frecvent căutat)
-ataşat la sânul mamei
-în prima lună de alăptare căpşune se poate
-bebeluşul refuză sânul
-alăptează-mă mami
-poze cu caria de biberon
-interzice activităţile marketing substituienti de lapte
-ce trebuie să mănance o mamă care alăptează
-ceaiurile şi alăptarea
-the continuum concept, jean liedloff
-galactocel
-candida sân
-baby drink alăptare
-monica columbeanu despre stimularea lactaţiei la b1
-soluţii reparare ragade mamelon
-tandem alăptarea copii
-cafea fără cofeină în timpul alăptării
-dietă în sarcină
-cum ştiu dacă am lapte matern
-irina-alexandra popescu
-sânul mamei
-poziţii alăptare
-lamaze galaţi
-infecţie sfârc
-roseola infantum
-mami, alăptează-mă
-alăptarea la sân până la ce vârstă
-casă „mama copila"
-regim pentru cine alăptează
-alergiile sugarului
-imunizare copil 9 ani
-eseu-roul mamei mele în viaţa mea
-felicitări cu biberoane
-meconius
-bacteriile şi importanţa lor
-fiziologia fierului
-ce trebuie făcut să ai lapte matern
-ceai sau apă pentru bebe?
-yekuana mom
-realaptare
-suzetă la o lună
-greutatea pe care trebuie să o aibă un bebeluş de 6 luni
-prospect la violet de genţiană
-mame alăptând
-îngrijirea sânilor
-somnul bebeluşilor de 4 luni
-potrivit experţilor OMS
-ce este wrapul şi cum arată poze
-cum să fac să am mai mult lapte matern
-www.hobomama.com
-ce facem dacă avem sfârcuri plate sau ombilicate
-procent de copii alăptaţi la sân
-bebeluşul Anielei Pietreanu
-tetină chicco care imită sânul
-pernă alăptare relaxare
-icterul
-unicef hrană pentru toţi
-algocalmin lactancia
-sirop pentru colici la bebeluş

Majoritatea vin cu ajutorul Google, iar dinspre Yahoo şi Ask vizitatorii sunt mult mai puţini.
Până în prezent blogul a avut 48.012 pagini vizualizate şi 28.688 total vizitatori. Mai e un pic şi face anu'!
Aştept propuneri în continuare!

Mulţumesc celor care citesc, comentează şi sunt alături de mine!

Sondajul "Ce v-a ajutat să alăptaţi"

Au votat în total 46 de persoane.
Cel mai mare procent l-au înregistrat persoanele care s-au documentat despre alăptare pe timpul sarcinii - 71 %. Au fost urmate de cele care au primit sfaturi de la mame cu experienţă în alăptare - 36%. La egalitate de procent au fost cele cărora li s-a arătat cum să ataşeze bebeluşul corect la sân şi care au primit sprijin în spital - 34 %.
32 % au avut contact imediat după naştere cu bebeluşul, doar 17 % au participat la cursuri de pregătire pre- şi postnatală, iar 15 % au ştiut unde să apeleze când au avut probleme în alăptare şi 10 % au participat la grupuri de sprijin în alăptare.
La egalitate de ....procente - 6 % au primit instrucţiuni în spital şi o pompă de muls de la asistente şi alte 6 % - beneficiază de propriul consilier/lider în alăptare.
Nici o persoană din cele care au votat nu s-a reîntors la serviciu



XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

Zilele trecute o bună prietenă a născut 2 fetiţe gemene.
Sarcina a început cu probleme, cu bănuieli de malformaţii şi cu multe gânduri şi frământări pentru viitoare mămică.
Mămica, din punctul meu de vedere, este o curajoasă! Mai are o fetiţă de 3 ani şi o lună încă alăptată. Toată sarcina şi-a dorit şi a sperat că gemenele vor fi alăptate, iar cea mare să nu se înţarce.
Săptămâna trecută am primit telefon de la ea. Eu am căzut pe scaun de mirare pentru că ştiam că mai avea mult şi bine până la termen. În fine, am fost copleşită tare de emoţie şi bucurie auzind că gemenele premature sunt sănătoase, respiră bine şi sunt sub observaţie.
În schimb, amândouă aveau probleme cu greutatea - 1,700 kg şi 2,300 kg (nu ştiu exact, dar pe acolo!). Au fost născute prin cezariană.
Mama nu a fost lăsată să le ţină în braţe pentru că medicii şi asistentele se temeau că se vor "captusi” bebelusele cu vreun virus sau vreo bacterie, ceva.
Şi nici nu a fost lăsată să le alăpteze pe motiv că nu au putere de supt. Dar, în schimb, biberonul cu lapte praf li s-a oferit şi puteau trage din el.
Şi nu a fost lăsată să mulgă manual sau cu pompă laptele ei şi să-l ofere bebeluselor.
Drept urmare, laptele i-a venit cam în a 3 a zi, eforturile mari de a mulge (reflexul de ejecţie nefiind prezent, anestezia cu efectele de rigoare şi lipsa copilului care să stimuleze sânul!) laptele s-au soldat cu..........doar câteva picături!
Soluţia de a aduce copilul mai mare să sugă a fost acceptată, dar laptele "se încăpăţâna” să nu curgă.
În momentul de faţă, una dintre gemene primeşte lapte matern direct de la sursă şi este lângă mamă tot timpul, iar cealaltă născută cu greutatea cea mai mică primeşte lapte praf pentru a lua în greutate astfel încât să poate pleca din spital cât mai repede.
Mama speră, chiar dacă în momentul de faţă nu vede cum ar putea să alăpteze 3 copii, că şi cea mică va putea să se ataşeze la sân!
Dar aşa cum o cunosc eu, mămica este foarte ambiţioasă şi cu o voinţă extrem de mare de a alăpta! Şi sper, îmi doresc, vreau, îi ţin pumnii să reuşească!

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

Miercuri dimineaţă, o colegă de serviciu a născut prin cezariană o fetiţă de 2.700 kg. Sarcina a decurs normal, dar spre sfârşitul ei analizele au arătat prezenţa citomegalovirusului. Mama a fost supărată pentru că i s-a interzis să nască natural şi să alăpteze.
Între timp, un alt set de analize arată că infecţia este recurentă şi, implicit, probleme mai mici. În general, copii care contactează virusul prin naştere şi prin alăptare dezvoltă simptome minore, iar unii medici ginecologi nu interzic alăptarea. Şi, se pare, că draga mea colegă a avut parte de un astfel de medic.
Drept urmare, fetiţa este alăptată.
Mama şi-a dorit foarte mult să-şi ţină copilul în braţe imediat după naştere, dar i-a fost adus abia a doua zi.

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

Bine aţi venit pe lume copile mititele, dar puternice! Felicitări mamelor!

ANNA

La Grupul de sprijin pentru alăptare ediţia toamnă-iarnă, din luna noiembrie 2009, printre alte subiecte discutate a fost şi subiectul despre vedete din România care alăptează sau au alăptat.
Şi citisem eu într-un program tv că una din actriţele din Grupul Divertis îşi alăptează băieţelul, dar nu îmi aduceam aminte cum o cheamă (vârsta, bat-o vina!). Au venit şi alte exemple şi modalităţi/idei de cum să facem ca alăptarea să devină măcar o modă în România promovată de vedete "mama vede, ia exemplu şi poate, poate".
În fine! Se termină grupul, concluzia nu s-a arătat, ideile au fost destule, mai greu de pus în aplicare.

După câteva zile sau săptămâni, noţiunea timpului pentru mine nu prea mai există, primesc un telefon. Eram în autocarul ce mă duce şi mă aduce zilnic de la serviciu, din Ploieşti. Mă uit la număr: necunoscut. Răspund:
“- Bună!
-Bună!
-Roxana?
-Da!
-Sunt Aniela şi sun din partea Alexandrei!
(tăcere din partea mea! Care Alexandra, care Aniela, în fine - să vedem unde vrea să ajungă!)
-Am un băieţel şi îl alăptez!
(ahaaa ......face parte din telefoanele zilnice pe care le primesc pentru a oferi un mic sfat în ce priveşte alăptarea - "lauda-mă gură că nu are cine!” - deci...)
-Da, spune, te rog!
-Am ceva probleme cu o măsea, merg la stomatolog şi aş vrea să ştiu despre antibiotic în alaptare".
Şi de aici discuţia a tot continuat despre ...alăptare!


După vreo 2 zile, îmi deschid messu' şi mă apelează Alexandra:
"- Ai vorbit cu Aniela?
-Daa.....ahaa.....deci tu erai .....Alexandra!
-Da, eu!”

Discuţia care a urmat nu o mai relatez, dar din ea am dedus că Aniela este cea despre care eu vorbeam la Grupul pentru sprijin în alăptare şi nu îmi aduceam aminte numele. Aniela Petreanu de la Divertis!
Că să vezi - nimic nu e întâmplător!
Pe Aniela nu o pot descrie în cuvinte, trebuie să o vedeţi pentru a vă împrumuta din exuberanţa, speranţa, veselia şi frumuseţea ei! Şi....da.....este pro - alăptare, pro - naştere naturală! "Este omul nostru” - ca să o citez pe Irina Popescu.
Băieţelul ei este alăptat în condiţiile în care ea merge la filmări.
XXXXXXXXXXXXX

După cum anunţa şi comunicatul, Grupul de sprijin şi(încurajare)pentru alăptare s-a dovedit a fi unul animat şi plin de surprize!
M-am bucurat să văd multă lume prezentă (în comparaţie cu participarea din dăţile trecute!): copii dragi - unii chiar veterani ai grupului, viitoare mame, proaspete gravidute, tătici preocupaţi şi interesaţi.
O prezenţa agreabilă şi susţinătoare a fost Aniela Petreanu, însoţită de Carol, copil ataşat la sân. Aniela este o susţinătoare a naşterii naturale (chiar acasă, dacă ar fi posibilă în România, cu tot ajutorul de rigoare din partea autorităţilor - o utopie, momentan) şi a hrănirii naturale cu lapte matern. Ea a considerat că este necesar să ni se alăture în promovarea acestor idealuri. Noi îi mulţumim şi sperăm ca această colaborare să aibă cât de curând roade!

XXXXXXXXXXXXXX

Vă întrebaţi cine este ANNA?
Acesta a fost motivul pentru care în această ediţie a grupului a fost sărbătoare! Şi am băut şampanie şi am mâncat tort!
ANNA însemnă Asociaţia pentru naştere naturală şi alăptare.
Este nou înfiinţată de un grup de specialişti: Irina Alexandra Popescu, Ramona Ionela Roşu, Claudia-Cornelia Necula şi reprezintă o asociaţie non-guvernamentală, nonprofit, independentă, cu beneficiu public. Scopul acesteia este de a promova şi de a susţine aplicarea naşterii naturale şi alăptării.
Eu mă voi înscrie în această asociaţie şi voi face tot posibilul pentru ca scopul să fie atins.
Mult succes ANNA!

LE: ah, da, am uitat să postez poze!
Deci:

Medlive a transmis in direct din sala de nasteri!
"Naşterea a avut loc la ora 12.50, este băieţel, are 3,390 kg şi 53 de centimetri, scor Apgar 9 şi 10 la 5 minute, prin operaţie cezariană cu indicaţie bazin osos în general strâmtat, scor Bishop nefavorabil la debut de travaliu, sarcină obţinută după tratament al infertilităţii. Mama şi copilul se simt bine."
Felicitări!

Moaşa a fost o persoană de la care eu am încă multe de învăţat şi care mi-a indicat drumul către......formarea La Leche League!
La cât mai multe naşteri .....naturale, dragă Irina!

Grup de sprijin (şi încurajare) pentru alăptare - ediţia a 4 a

"Sunt Darie şi sunt dependent. Am venit la acest grup pentru că nu vreau să-mi spună nimeni când să mă las. Eu ştiu mai bine.
Sunt David şi… sunt dependent. Mulţumesc pentru înţelegere!
Sunt Natalia şi de 3 luni sunt “curată”. Pe bune, nu m-am atins! Dar 2 ani şi 11 luni am fost addicted. Era foarte bine. Şi acum e foarte bine. Îmi doresc să vă pot spune cât de bine este. Dar trebuie să simţiţi, să fiţi acolo, să trăiţi asta. Eu votez pentru dependenţă!Dependenţa de lapte matern!"

Noul grup se anunţă provocator şi plin de surprize! Ai această dependenţă? Vino la "Alăptarea Anonimă" şi noi “facem” auzit numele tău! Nu există jenă sau critică. Avem în schimb încurajări, informaţii, comunicare, bucurie şi căldură (şi prin pardoseală – mulţumim Ilinca şi Dan!).

De ce facem asta?
Am întâlnit un medic renumit care mi-a spus:
“-Trebuie să daţi şi lapte praf copilului, altfel nu va creşte suficient! Iar Vacana, ăsta nou, este cel mai bun! Ah, a făcut pete roşii, luaţi-i HA, e perfect! ” … Maria avea 1 lună şi un pic…
E trist că am primit sfatul ăsta de la un medic pediatru, de un renume naţional, în care aveam încredere…
“- Trebuie să diversificaţi la 3, cel mult 4 luni. Altfel acest copil va refuza orice alt aliment. E riscul dvs., dar faceţi un rău copilului…” – un medic de familie, împreună cu o asistentă pe care am descoperit-o, surprinsă, pe un dvd realizat de Dana Nălbaru (sunt sigură că era pusă acolo cu cele mai bune intenţii, dar a dat prost!).
E stupid…
“- Nu există sugar care să nu necesite lapte praf!” zic ei, neonatologii din unele maternităţi bucureştene, în ciuda tuturor informaţiilor pe care ar trebui să le cunoască…

Noi credem în schimbare! Schimbarea o putem face noi, părinţii, medicii care sprijină alăptarea, toţi cei care vor să se implice în promovarea alăptării în România!

Aştepţi un copil şi vrei să fi pregătită pentru a-l hrăni natural?
Ai deja un copil şi vrei să ne împărtăşeşti experienţa ta pozitivă sau să discutăm despre dificultăţile întâlnite în alăptare?
Ai un copil alăptat care a trecut de un an, iar presiunea celor din jur pentru a-l înţărca te deranjează?

Consilierii:
Irina-Alexandra Popescu - educator prenatal certificat Lamaze, consilier pentru alăptare, doula; www.nastecumsimti.org

Roxana-Mirela Duduş - în formare pentru a deveni lider La Leche League; Mami, alapteaza-ma!

Diana Mateescu – creatoarea sling.ro; http://poarta-ma.blogspot.com

Ilinca Tranulis - medic pediatru;

Ramona Roşu - fiziokinetoterapeut, educator prenatal certificat Lamaze; http://www.gimnastica-gravide.ro/

Claudia Necula - psiholog clinician, consilier şi educator prenatal certificat Lamaze

te aşteaptă duminică, 24 ianuarie 2010, ora 17, in strada Pretorienilor nr.11 (zona Izvor).

Lapte matern de vedetă (II)

Aniela Petreanu - actriţă în scenetele Grupului Divertis, îşi alăptează bebeluşul pe platourile de filmare. Micuţul Carol Andrei, îşi însoţeşte mămica la Buftea unde, de cele mai multe ori, între două scenete, îşi primeşte porţia de hrană naturală. "Il alăptez chiar pe platoul de filmare sau pun deoparte lapte pentru el", povesteşte Aniela.


Maia Morgenstern – 48 ani, actriţă, mama Evei Leea Cabiria, 4 ani şi a lui Tudor Aaron Istodor, 18 ani. Este deja stiut faptul ca Maia o lua pe Cabiria la teatru în perioada cât aceasta era foarte mică şi avea nevoie să fie alăptată.


Andreea Spătaru - manechin, vedetă tv, îşi alăptează fetiţa, Maria-Sofia; la doar o lună de când a născut într-un spital din statul american Florida, Andreea a revenit acasă, în timpul călătoriei cu avionul ea alăpta fetiţa din 3 în 3 ore.

Dana Războiu - vedetă tv, împreună cu fiul său, Victor, au reprezentat imaginea unei campanii pro-alăptare în anul 2004. Aceasta a declarat că ar vrea ca alăptarea să devină o modă în România. "Vreau să le asigur pe femeile din România că sunt convinsă că întemeierea unei familii şi naşterea unui copil nu împiedică realizarea unei cariere de succes. Să nu ne temem să avem copii şi să-i creştem sănătos", a mai declarat Dana.


Nicoleta Luciu - actriţă de telenovele, şi-a alăptat băiatul timp de 4 luni. "Nu îl mai alăptează. A avut lapte doar primele patru luni", a declarat o persoană apropiată Nicoletei.


Andreea Marin - vedetă tv, mama unei fetiţe, Ana Violeta, declara în revista „Viva”: „Sunt norocoasă: am dat jos în timp record kilogramele în plus, au fost vreo 22, şi asta pentru că am alăptat în primul rând, ceea ce înseamnă un consum serios de calorii, apoi pentru că, probabil, am un metabolism bun.”
“Am alăptat prima dată fără nici o problemă la 4 ore de la naştere, parcă ne cunoşteam dintotdeauna, aşa ne-am lipit una de alta. Mie nu-mi pasă de lumea modernă, nici de ideea preconcepută conform căreia, vezi Doamne, sânii se modifica din punct de vedere estetic. Cred că trebuie să ai o mare problemă ca viitoare mamă să te gândeşti la asta înaintea sănătăţii copilului tău. Vorbim aici de imunitatea pe care nu o poate capătă din altă parte, de porţia de sănătate necesară pentru o viaţă. De altfel, alături de UNICEF susţin cauza aşa numitelor Spitale Prieten al Copilului, în care alăptarea exclusivă, în cazul copiilor sănătoşi care nu necesită o îngrijire specială, este un principiu de bază.“



Roxana Iliescu - jurnalist, mamă a 2 fetiţe - Teresa şi Ana Vanessa. După naşterea micuţei Vanessa, vedeta B1 tv s-a alăturat campaniei de promovare a alăptării, iniţiată de medicul Ana Culcer: "Am aflat de la doamna doctor Culcer cât de importantă este alăptarea. Din păcate viaţa ne aruncă prin toate părţile şi măcar prin alăptare să stăm câteva ore pe zi alături de copiii noştri."


Iulia Albu - mama Mikaelei şi soţia lui Mihai Albu, creatorul de încălţăminte. După naştere sânii ei i se păreau mult prea mari şi a avut nevoie de timp să se obişnuiască. “Am înţeles că în perioada de alăptare trebuie să fii cât mai relaxată şi liniştită şi să laşi deoparte activităţile care te solicită fizic. Există riscul de a nu mai putea alăpta copilul şi eu nu vreau să mi-l asum!", a declarat Iulia pentru Gardianul.



Mădălina Manole - 42 ani, cântăreaţă, mama lui Petru jr., a început să piardă nopţile pentru că trebuie să se trezească des şi să-şi alăpteze băieţelul. Mădălina nu se plânge, ci se declară mai împlinita ca oricând.


Sanda Ladoşi - 38 ani, cântăreaţă, mamă a 2 copii, Bogdan şi Ioana, alăptaţi. “Cel mai mult m-am îngrăşat nu în timpul sarcinii, ci după ce l-am născut pe Bogdan. Nu mi-am refuzat efectiv nici o poftă, am mâncat orice, indiferent de oră, mai ales mâncare gătita şi prăjituri, toate acestea pentru a-mi alăpta aşa cum trebuie copilul”, a declarat Sanda.

Monica Columbeanu - manechin, mama unei fetiţe, Irina, alăptată timp de 6 luni. “În timpul sarcinii nu mă cântăream de teamă să nu intru în panică sau în depresie. Irinel s-a purtat cu mine excepţional, dar aşa este el mereu cu mine. Ar fi fost umilitor să mă trateze bine doar pentru că îi port copilul în pântece. Ca să dau kilogramele jos am făcut foarte mult sport, însă doar o lună. Când mi-am dat seama că arăt la fel ca înainte să rămân însărcinată, am renunţat la sport. Cred că a ajutat şi faptul că am alăptat-o pe Irina. Se spune că la fiecare litru de lapte matern se pierd 7.000 de calorii”, povesteşte Monica.



Diana Munteanu - prezentatoare tv: "Aveam 25 de kilograme în plus, faţă de greutatea mea normală, în luna a noua, dar s-a dovedit că acumulasem multă apă. N-am putut ţine regim, pentru că am alăptat şi totuşi kilogramele s-au dus aproape singure, fără efort", povesteşte Diana.


Dana Nălbaru - cântăreaţă, mama Sofiei. A lansat, la un moment dat, pe piaţa romaneasca un dvd (controversat) despre îngrijirea bebeluşilor. A alăptat-o pe Sofia.



Andreea Bănică - cântăreaţă, proaspătă mămică susţine că alăptarea o ajută deja să revină la formele ei obişnuite, dându-i speranţe de întoarcere mai grabnică pe scenă. Deşi în timpul sarcinii s-a îngrăşat alarmant, cântăreaţa a început deja să piardă din greutate, fără a ţine regim sau a face mişcare.